Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca doc, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 1
“TRĂIM ATÂTEA VIEŢI CÂTE CĂRŢI CITIM”
Mario Vargas Llosa
Cititorul din peşteră Aşa cum primăvara toate florile se deschid, inima omului are şi ea foiţe subţiri care îi învelesc miezul fierbinte. Lectura este cel mai bun mod de a ne deschide petalele nevăzute, sau aripile, sau tot ceea ce se întinde în afara limitelor noastre prin puterea de dilatare a gândului. O asemenea ocazie de a înflori, de a ne deschide fiinţa este cartea Cititorul din peşteră scrisă de Rui Zink, un autor portughez (Ed. Humanitas, 2008, colecţia Cartea de pe noptieră 129). Structurată în 3 capitole (Călătoria, Insula şi Întoarcerea), acest volum prezintă o aventură mai puţin obişnuită. Naratorul-personaj, un copil în pragul adolescenţei, călătoreşte pe bordul unui vas al cărui căpitan, Keequog, vrea să prindă un monstru numit Anibalector. Nimeni nu ştie cum arată şi mulţi se tem de creatura care le încinge imaginaţia. Băiatul ajunge pe insulă chiar la fiinţa ciudată, care mânca oamenii naufragiaţi sau pe cei care vroiau să o captureze din cauza...ignoranţei. Băiatul este cruţat cu o condiţie: SĂ CITEASCĂ. Uriaşa creatură se dovedeşte un munte de înţelepciune, iar numele ei corect, latinesc, este Animal Lector, deci Animalul Cititor. În loc de o Şeherezadă care evită liniştea şi trebuie să inventeze încontinuu poveşti pentru a-i abate sultanului atenţia de la planul lui de răzbunare, aici apare situaţia inversă: o Şeherezadă novice care trebuie să citească non-stop şi să comunice impresiile de lectură pentru a câştiga bunăvoinţa şi, în final, chiar prietenia lui Lector. Pe lângă oasele celor mâncaţi, în peşteră se află nenumărate volume. Aşadar, cartea devine un pariu, o chestiune de supravieţuire, care îl ţine pe băiat în viaţă. El ajunge chiar să discute pe diferite teme cu Lector, profesorul său neoficial, de la care învaţă să îi placă să citească şi, mai ales, cum să citească. El află că lectura este un act de curaj al minţii omeneşti şi că diferenţa dintre poezie şi proză nu este atât de mare cum se crede, aşa cum se poate citi la pag. 58: “(...) poezia se preface că prelucrează mai mult cuvântul iar romanul se preface că prelucrează mai mult realitatea. Dar rezultatul este acelaşi.” Această carte este o caldă pledoarie pentru lectură. Însuşi Lector îi explică băiatului avantajul cărţii faţă de mediul virtual şi mass-media. O carte nu vine niciodată la tine singură, ci trebuie ca tu să te apropii de ea. În mod natural, lucrurile trebuie descoperite din iniţiativa noastră. Noi suntem cei care ne îndreptăm către ele. În schimb, telecomanda face lucrul invers: ni le “toarnă” nediferenţiat iar mintea noastră vegetează ca un container sub acest balast videologic. Teodora Coman