DOmeniile de Dezvoltare
DOmeniile de Dezvoltare
DOmeniile de Dezvoltare
Bazele capacității de a învăța pe tot parcursul vieții se formează în primii ani ai copilăriei.
Învățarea este un proces gradual, iar construirea unor premise puternice în copilăria mică
reprezintă o condiție prealabilă pentru dezvoltarea competențelor și pentru succesul
educațional de la nivelurile superioare,fiind, în egală măsură, esențială pentru sănătatea și
pentru starea de bine a copiilor.
În acest context, finalitățile educației timpurii, vizează o serie de aspecte, care se constituie în
premise ale competențelor-cheie formate, dezvoltate și diversificate, pe traseul școlarizării
ulterioare:
Domeniile de dezvoltare
Domeniile de dezvoltare sunt diviziuni convenţionale, necesare din raţiuni pedagogice,
pentru asigurarea dezvoltării depline, complexe şi pentru observarea evoluţiei
copilului.
Între toate domeniile de dezvoltare există dependenţe şi interdependenţe, astfel că
fiecare achiziţie dintr-un domeniu influenţează semnificativ progresele copilului în
celelalte domenii. De exemplu, când copilul învaţă să meargă, chiar dacă în cea mai
mare parte este implicat domeniul fizic, cel al motricităţii grosiere, copilul este
implicat şi din punct de vedere al receptării semnalelor auditive (dezvoltare senzorială)
şi din punct de vedere al dezvoltării socio-emoţionale, prin interacţiunea cu adultul,
precum şi din punct de vedere al limbajului (receptează şi transmite mesaje orale).
Adultul cu care comunică în acel moment îi transmite emoţii, îl încurajează, îi
zâmbeşte, iar copilul înţelege mesajul şi simte susţinerea adultului, simte siguranţa.
De asemenea, când copilul încearcă să povestească ceva, în cea mai mare parte este
implicat domeniul Dezvoltarea limbajului şi a comunicării, dar copilul este implicat şi
socio-emoţional, pentru că urmăreşte reacţiile celorlalţi şi învaţă semnificaţia acestora,
gesticulează (motricitate fină) sau se manifestă chiar prin mişcări largi (motricitate
grosieră), uneori inventând cursul narativ sau problematizând cursul narativ
(dezvoltare cognitivă). În fine,când experimentează, execută mişcări de motricitate
fină, copilul este implicat din punct de vedere senzorial, stabileşte relaţii de
cauzalitate, trăieşte emoţii şi descoperă ce poate şi ce nu poate să facă (își construiește
imaginea de sine), sau simte dacă are nevoie de ajutorul unui alt copil sau adult
(dezvoltare socio-emoţională).
De aceea, domeniile de dezvoltare devin, pe parcursul primilor ani de viaţă organizată
în mediul din creşă şi din grădiniţă, instrumente pedagogice
esenţiale pentru a realiza individualizarea educaţiei şi a învăţării, dând posibilitatea
educatorilor să identifice atât predispozițiile, cât și înclinațiile cu
care copilul a venit pe lume, „interesele” sale sau, mai bine spus, domeniile,
secvenţele, aspectele sau elementele mediului social şi natural de care este
atras şi faţă de care îşi manifestă curiozitatea, precum şi dificultăţile pe care la
întâmpină fiecare în parte pe parcursul dezvoltării timpurii. Cele cinci
domenii de dezvoltare sunt: