Fise de Drept Civil - Ed 2 Boroi Pivniceru Extras
Fise de Drept Civil - Ed 2 Boroi Pivniceru Extras
Fise de Drept Civil - Ed 2 Boroi Pivniceru Extras
14
UZUCAPIUNEA
I. CONSIDERAȚII GENERALE
1. Noțiune şi justificare
Noțiune – mod de dobândire a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale principale prin
exercitarea unei posesii neîntrerupte asupra unui bun, în termenul şi în condiţiile
prevăzute de lege.
Justificarea – prin raportare la situaţia posesorului: nevoia de stabilitate a situaţiilor şi a rapor-
instituției turilor juridice impune, cu respectarea anumitor condiţii, recunoaşterea unor efecte
juridice aparenţei îndelungate de proprietate, până la transformarea unei situaţii de
fapt într-o stare de drept;
– prin raportare la situaţia fostului proprietar: indirect, uzucapiunea constituie şi o
sancţiune împotriva pasivităţii acestuia, deoarece s-a desesizat de bunul său şi s-a
dezinteresat timp îndelungat de acesta, lăsându-l să se afle în posesia altei persoane,
care s-a comportat ca proprietar sau ca titular al unui alt drept real principal;
– datorită faptului că este un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate,
poate constitui o probă absolută a dreptului de proprietate, înlăturând astfel dificul-
tăţile existente în ceea ce priveşte dovedirea dreptului de proprietate, atât în
materia acţiunii în revendicare, cât şi în alte materii.
baza unei cauze legitime, în cursul sau chiar după împlinirea termenului de uzuca-
piune [art. 930 alin. (2) C.civ.].
Precizări:
– nu se impune condiţia ca posesia exercitată să fie de bună-credinţă, aşadar, şi
posesorul de rea-credinţă poate să dobândească dreptul de proprietate imobiliară
prin uzucapiunea extratabulară, dacă a exercitat o posesie neviciată;
– dreptul de proprietate nu se dobândeşte doar pe temeiul exercitării unei posesii
utile în termenul prevăzut de lege, ci şi pe temeiul înscrierii uzucapiunii în cartea
funciară.
Momentul de 1. situaţia în care proprietarul înscris în cartea funciară a decedat ori, după caz, şi-a
la care curge încetat existenţa:
termenul – termenul de 10 ani începe să curgă după cum urmează:
de 10 ani a) de la data începerii posesiei, dacă uzucapantul a început să exercite posesia
asupra imobilului ulterior decesului persoanei fizice sau, după caz, încetării exis-
tenţei persoanei juridice înscrise ca proprietar în cartea funciară;
b) de la data decesului sau încetării existenţei proprietarului înscris în cartea fun-
ciară, dacă uzucapantul a început să exercite posesia anterior decesului sau încetării
existenţei.
2. situaţia în care a fost înscrisă în cartea funciară declaraţia de renunţare la pro-
prietate:
– termenul de 10 ani începe să curgă:
a) de la data înscrierii declaraţiei de renunţare la proprietate, dacă intrarea în
posesie a avut loc anterior sau chiar la acea dată;
b) de la data începerii posesiei, dacă uzucapantul a început să exercite posesia
ulterior înscrierii declaraţiei de renunţare la proprietate.
3. situaţia în care imobilul nu era înscris în nicio carte funciară:
– termenul de 10 ani începe să curgă de la data începerii posesiei.
Efecte – înscrierea în cartea funciară are efect constitutiv, uzucapantul devenind proprietar
de la data înscrierii dreptului său în cartea funciară.
Modul de – în cazul posesiilor începute după intrarea în vigoare a Codului civil din 2009, dacă
operare a uzu- erau deschise cărţi funciare, până la finalizarea lucrărilor de cadastru pentru unitatea
capiunii extra- administrativ-teritorială în care este situat imobilul, uzucapiunea extratabulară îşi
tabulare până produce efectele de la data introducerii cererii de chemare în judecată prin care s-a
la finalizarea solicitat constatarea îndeplinirii cerinţelor legale ale acestui mod de dobândire, dacă
lucrărilor de acţiunea a fost admisă, respectiv de la data invocării excepţiei uzucapiunii, dacă
cadastru această excepţie a fost admisă [art. 82 alin. (2) din Legea nr. 71/2011].
Sediul principal al materiei: art. 931, art. 933, art. 934 C.civ.
titular al dreptului în cartea funciară, prin exercitarea unei posesii neviciate timp de
5 ani.
Precizări:
– sintagma „fără cauză legitimă” desemnează un titlu (mod) de dobândire a dreptului
de proprietate sau a altui drept real imobiliar care nu a produs efectul translativ (sau
constitutiv), întrucât fie provenea de la un non dominus, fie era afectat de o cauză de
nulitate;
– cât privește „buna-credinţă”, este necesar ca uzucapantul să nu fi cunoscut şi nici să
nu fi trebuit, în raport de împrejurările concrete, să cunoască, atât la momentul
înregistrării cererii de înscriere, cât şi la momentul intrării efective în posesie, cauza de
ineficacitate a titlului său;
– este suficient ca buna-credinţă să existe în momentul înregistrării cererii de înscriere
şi în momentul intrării în posesie [art. 931 alin. (1) C.civ.];
– nu are relevanţă împrejurarea că, ulterior acestor două momente, posesorul ia
cunoştinţă de cauza de ineficacitate a titlului său – mala fides superveniens non
impedit usucapionem.
Domeniu de – pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii imobiliare tabulare atât dreptul de proprie-
aplicare tate, cât și dezmembrămintele sale înscrise în cartea funciară, fără cauză legitimă.
Condiţiile – înscrierea dreptului de proprietate sau a unui alt drept real imobiliar în cartea
uzucapiunii funciară, fără o cauză legitimă;
tabulare – exercitarea unei posesii utile;
– posesia a fost exercitată timp de 5 ani după momentul înregistrării cererii de
înscriere;
– cel înscris în cartea funciară a fost de bună-credinţă în momentul înregistrării cererii
de înscriere şi în momentul intrării în posesie.
Efectele – dreptul real este deja înscris în cartea funciară, iar uzucapiunea consolidează
uzucapiunii retroactiv acest drept;
tabulare – efectele uzucapiunii tabulare se produc retroactiv, în sensul că uzucapantul va fi
considerat proprietar nu de la data împlinirii termenului de 5 ani, ci chiar de la data la
care şi-a înscris dreptul în cartea funciară.
Exemple:
a) cazul posesorului de rea-credinţă;
b) cazul posesorului de bună-credinţă, dar care a dobândit bunul cu titlu gratuit.
Condiţia – exercitarea unei posesii utile timp de 10 ani.
uzucapiunii
mobiliare
Efecte – în absenţa unei dispoziţii legale exprese, uzucapiunea mobiliară nu are efect
retroactiv, posesorul devenind proprietar de la data împlinirii termenului de 10 ani, iar
nu de la data începerii posesiei.
1. Joncțiunea posesiilor
Sediul materiei: art. 933 C.civ.
Noţiune – adăugarea la termenul posesiei actuale exercitate de către uzucapant a timpului cât
bunul s-a aflat în posesia autorului său: „fiecare posesor este considerat că începe în
persoana sa o nouă posesie, indiferent dacă bunul a fost transmis cu titlu universal
sau particular”, dar „pentru a invoca uzucapiunea, posesorul actual poate să unească
propria posesie cu aceea a autorului său” [art. 933 alin. (1) şi (2) C.civ.].
Precizare: prin „autor” al posesorului actual (care se prevalează de joncţiunea pose-
siilor) se înţelege numai persoana care, ca şi cel ce invocă uzucapiunea, a exercitat
posesia ca stare de fapt, fără însă a fi titularul dreptului real principal.
Caracter – joncţiunea posesiilor este facultativă, iar nu obligatorie: posesorul actual, care
facultativ invocă uzucapiunea, are opţiunea între, pe de o parte, a continua posesia autorului
său, adică să adauge la posesia exercitată de el şi posesia anterioară a autorului său,
iar, pe de altă parte, să înceapă o nouă posesie în persoana sa.
Condiţii 1. să existe două sau mai multe posesii utile;
cumulative 2. posesorul ce se prevalează de joncţiunea posesiilor să fie un succesor în drepturi al
posesorului anterior (adică un având-cauză al acestuia), în sensul că el trebuie să
deţină posesia de la autorul său în baza unui raport juridic.
Precizări:
– detenţia precară nu se poate uni cu o posesie, după cum nici o posesie utilă nu se
poate uni cu o posesie viciată;
– joncţiunea posesiilor nu poate avea loc dacă posesia anterioară a fost exercitată de
însuşi titularul dreptului real principal, deoarece, într-o asemenea situaţie, nu se
regăseşte acea justificare a instituţiei uzucapiunii, care constă în sancţionarea pasivi-
tăţii îndelungate a proprietarului;
– joncţiunea posesiilor nu este posibilă dacă posesia nu a fost transmisă posesorului
actual de la posesorul anterior.
UZUCAPIUNEA 397
Exemple:
a) cel ce a uzurpat lucrul de la posesorul anterior nu se poate prevala de posesia
acestuia, întrucât nu este succesorul lui, iar între cei doi posesori succesivi nu
există o legătură juridică ce ar implica transmiterea posesiei;
b) cel care, fără a fi adevăratul proprietar, revendică bunul împotriva posesorului,
acţiunea sa admiţându-se, iar ulterior apare adevăratul proprietar care revendică
bunul, nu va putea opune proprietarului decât propria sa posesie în vederea
uzuca-piunii, fără a putea adăuga posesia celui pe care l-a deposedat.
Sediul principal al materiei: art. 932, art. 934, art. 2552 şi urm. C.civ.
1. Prin Decizia nr. 19/2015 (publicată în M. Of. nr. 11 din 7 ianuarie 2016), Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, în interpretarea şi aplicarea
prevederilor art. 1050-1053 C.proc.civ. şi art. 56, art. 76 şi art. 82 din Legea nr. 71/2011, a stabilit că
„procedura specială reglementată de prevederile art. 1050-1053 C.proc.civ. nu este aplicabilă în privinţa
posesiilor începute anterior intrării în vigoare a Codului civil”.
2. Bunurile din domeniul public nu pot fi dobândite prin uzucapiune.
„Trecerea unui bun din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale în domeniul
public al acestora se face, după caz, prin hotărâre a guvernului, a consiliului județean sau a consiliului
local, conform art. 8 din Legea nr. 213/1998.
Actul administrativ prin care se face această trecere din domeniul privat în domeniul public poate fi
atacat la instanța de contencios administrativ competentă, în a cărei rază teritorială se află bunul
conform legii contenciosului administrativ [art. 8 alin. (2)].
Numai dreptul de proprietate privată se poate dobândi prin uzucapiune, dreptul de proprietate publică
și drepturile reale constituite pe temeiul acestuia neputând fi dobândite în acest mod.
Bunurile care aparțin domeniului public nu sunt susceptibile de apropriere în nicio formă și pe nicio cale,
ele fiind inalienabile, imprescriptibile și insesizabile potrivit art. 120 alin. (2) din Legea nr. 215/2001”
(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 5228/2013, www.scj.ro).