Procesul de Romanizare
Procesul de Romanizare
Procesul de Romanizare
DESCOPĂR ȘI ÎNVĂȚ
Preşedintele Kennedy punea în evidenţă mândria pe care o resimţeau cei care erau cetăţeni ai Romei Antice. Aceştia
credeau despre ei că au o misiune civilizatoare, pe care, în bună măsură, au preluat-o de la greci – aceea de a pacifica lumea
şi de a o transforma într-una mai bună. Ideologia romană nu vorbeşte de cu-
ceriri decât în măsura în care ele au fost necesare pentru a împiedica haosul
să se răspândească. În toate regiunile care au ajuns sub autoritatea lor, au
transferat modul de viaţă roman: buna administraţie publică, ştiinţa de carte,
drumurile şi clădirile publice bine întreţinute, ordinea şi disciplina menţinute
cu ajutorul armatei.
De aceea, mulţi dintre cei cuceriţi au început să adopte limba şi obieciurile
romanilor. De multe ori au avut loc căsătorii mixte. În acest fel, majoritatea po-
pulaţiei începe să cunoască limba latină şi ea devine, încet-încet, instrumentul
de comunicare cel mai folosit. O situaţie similară putem observa în fostele
colonii spaniole, engleze, franceze etc. Limba cuceritorului este folosită fie ca Fig. 1. Luptă între daci și romani
limbă nativă de către cei mai mulţi locuitori din aceste ţări, fie ca limbă de comunicare general acceptată de toate etniile
dintr-o ţară.
În cazul Romei, limba latină a devenit mijloc de comunicare pentru întregul imperiu, mai ales pentru cei care urmau o
carieră militară sau politică. Trupe formate din daci pot fi întâlnite la distanţe mari, chiar şi în Britania, unde, în castre de pe
valul lui Hadrian, staţionează Cohors I Aelia Dacorum. Această unitate militară apare în documente epigrafice şi de cancelarie
până la sfârşitul secolului al IV-lea d.Hr., moment la care Dacia fusese deja abandonată de Aurelian.
În bibliotecile medievale s-au descoperit manuale de învăţare a limbii latine, ceea dovedeşte interesul manifestat de oa-
menii care voiau să aibă o astfel de carieră. Cele mai celebre sunt aşa-numitele Colloquia Latina („Dialoguri latineşti“), un fel
de ghiduri de conversaţie moderne.
Romanizarea, adică aculturaţia integrală a modului de viaţă roman, s-a produs acolo unde cuceriţii se aflau pe o treaptă
inferioară de civilizaţie şi unde influenţa culturii greceşti nu era suficient de mare: în cea mai mare parte a Italiei, în provin-
ciile din Galia, Hispania, Dacia, Moesia etc. Chiar dacă unele spaţii geografice au fost profund romanizate, precum provincia
Africa, de unde provin scriitori importanţi ca Apuleius sau Aurelius Augustinus, nu întotdeauna romanitatea s-a menţinut
în aceste locuri.
DICȚIONAR
elocinţă (sau elocvenţă) = arta sau talentul de a vorbi bine în public
arte liberale = discipline pentru care se foloseşte inteligenţa. În învățământul Evu-
lui Mediu, artele liberale erau grupate în trivium (gramatică, retorică, logică) și
quadrivium (aritmetică, geometrie, astronomie și muzică). Trivium înseamnă
în latină „intersecţie a trei străzi“, iar quadrivium, „intersecţie a patru străzi“.
portic = galerie în jurul unei clădiri susţinute de coloane şi, uneori, de arcade,
destinată plimbărilor atunci când soarele sau ploaia împiedicau desfăşurarea
acestor activităţi în aer liber. Uneori, cuvântul desemnează şi clădirea în jurul
căreia se găseşte galeria. Fig. 2. Portic