Politici de Finantare Pe Termen Scurt
Politici de Finantare Pe Termen Scurt
Politici de Finantare Pe Termen Scurt
Ce ne propunem?
Primul pas, înainte de a începe discuţia legată de tipurile de surse de finanţare disponibile pentru
acoperirea nevoii de resurse pe termen scurt, este chiar dimensionarea acestei nevoi (necesarul
de fond de rulment) fiindca în lipsa unei valori nu vom şti care este volumul de resurse necesare
care trebuiesc procurate.
În pasul doi vom vedea care este valoarea resurselor disponibile pe termen lung (rămase ca şi
rezervă disponibilă după realizarea investiţiilor ) care ar putea fi folosite pentru acoperirea
nevoilor de resurse stabile pe termen scurt (aceasta rezerva de resurse poartă numele de fond de
rulment). Un element important de discuţiei este de asemenea analiza echilibrului care se
realizează între nevoia de resurse pe termen scurt si rezerva de resurse pe termen lung ce poate fi
folosită pentru acoperirea acesteia .
Cea de-a treia parte este dedicată datoriilor de exploatare ce sunt utilizate in mod curent de către
firme ca şi metode de finanţare pe termen scurt.
Orice companie are nevoie în mod constant de resurse pentru finanţarea diverselor stocuri,
producţiei în curs de execuţie, soldului creanţelor şi datoriilor, decalajelor temporale dintre încasări
şi plăţi.
Creşterea perioadelor de timp necesare conversiei stocurilor în lichidităţi, a încasării
contravalorii producţiei livrate şi scurtarea duratelor de plată a obligaţiilor faţă de terţi, determină
creşterea necesarului de resurse financiare. Creşterea vitezei de rotaţie a stocurilor, creşterea duratei
POLITICI DE FINANTARE PE TERMEN SCURT
creditului acordat de furnizori întreprinderii şi a duratei de plată a obligaţiilor către diverşi terţi
contribuie la diminuarea necesarului de resurse financiare.
Abaterea dintre utilizările (alocările) şi resursele aferente ciclului operaţiunilor curente (din
exploatare şi din afara exploatării) constituie necesarul de fond de rulment (NFR).
unde:
Operaţiile din cadrul activităţii de exploatare sunt cele care influenţează preponderent asupra
nivelului şi fluctuaţiei necesarului de fond de rulment. Principalii factori de influenţă sunt:
Viteza de rotaţie a stocurilor. Accelerarea rotaţiei stocurilor determină reducerea intervalului de
timp în care acestea sunt transformate în lichidităţi, antrenând diminuarea capitalului necesar
finanţării continuităţii activităţii de exploatare. Încetinirea rotaţiei generează creşterea necesarului
de capital.
Dimensiunea cifrei de afaceri. Nivelul de activitate nu este constant în timp, antrenând fluctuaţia:
- creanţelor faţă de clienţi, ca urmare a evoluţiei cifrei de afaceri sub aspect fizic, dar şi valoric
(datorită impactului inflaţiei asupra preţurilor);
- datoriilor faţă de furnizori, determinată de evoluţia cantitativă şi valorică a stocurilor.
Necesarul de fond de rulment fluctuează în funcţie de valoarea cifrei de afaceri (CA). Se
consideră că ponderea optimă a NFR în cifra de afaceri nu trebuie să depăşească o rată de 10-15%.
NFR
Ponderea în CA = x100
CA
Mărimea valorii adăugate şi a duratei ciclului de exploatare. Necesarul de fond de rulment diferă
în funcţie de obiectul de activitate al întreprinderii. Întreprinderile cu profil industrial au nevoie
de un necesar de fond de rulment superior celor care activează în comerţ. Creşterea valorii
adăugate şi a duratei ciclului de exploatare necesită sporirea capitalului necesar finanţării
activităţii curente.
POLITICI DE FINANTARE PE TERMEN SCURT
Fondul de rulment este o rezervă de resurse pe termen lung care poate fi utilizată pentru
acoperirea necesitaţilor stabile de finanţare care apar în activitatea curentă. Determinarea sa se poate
face cu uşurinţă fie prin prisma provenienţei sale fie prin prisma destinaţiei.
Avand în vedere definirea sa ca o rezervă de resurse pe termen lung rămasă după realizarea
investiţiilor, prin prisma provenienţiei, fondul de rulment poate fi scris ca:
POZITIV
o analizat pe baza primei formule - exprima existenţa unui echilibru pe termen lung
între utilizări şi resurse (toate investiţiile au fost finanţate pe baza unor resurse pe
temen lung) precum şi existenţa unei rezerve de resurse pe termen lung care ar putea
fi folosită pentru finanţarea necesarului de fond de rulment
POLITICI DE FINANTARE PE TERMEN SCURT
o analizat pe baza celei de-a doua formule - reflectă situaţia în care valoarea activelor
circulante este superioară datoriilor pe termen scurt, exprimând existenţa unui
excedent potenţial de lichidităţi pe termen scurt. Firma poate să-şi onoreze obligaţiile
scadente curente şi dispune de un excedent de lichidităţi utilizabil în cazul apariţiei
unor dificultăţi legate de vânzarea activelor sau de plata obligaţiilor faţă de terţi. Se
poate considera că, solvabilitatea şi echilibrul financiar dinamic pe termen scurt sunt
asigurate.
NEGATIV
Prin intermediul fondului de rulment ar trebui finanţate doar creşterile activelor circulante
nete minime şi permanente, întrucât diferenţa se va finanţa pe seama creditelor bancare (credite de
trezorerie sau alte credite pe termen scurt).
Necesar de
finanţat
Ac nete
Necesar de finanţat: credite de trezorerie
FRN
FRN minim
Timp
POLITICI DE FINANTARE PE TERMEN SCURT
FRN
Ponderea fondului de rulment net in cifra de afaceri= x100
CA
Acesta permite analiza nivelului fondului de rulment net şi a evoluţiei acestuia, în funcţie de
mărimea cifrei de afaceri realizate şi respectiv previzionate. Valoarea considerată normală este în jur
de 33%. O valoare foarte mare sugerează existenţa unor resurse pe termen lung care au fost procurate
cu costuri şi riscuri sensibil mai mari decât cele pe termen scurt şi care nu sunt folosite corespunzător,
generând costuri de oportunitate.
FRN
Gradul de finanţare a activelor curente x100
Ac
Valorile considerate normale ale gradului de finanţare a activelor circulante pe seama fondului
de rulment sunt cuprinse între 25% şi 40%. Aceste procente pot varia în funcţie de partea stabilă a
nevoii de resurse necesare pentru finanţarea activului circulant deoarece, aşa cum am menţionat
anterior, este benefic ca firma să îşi acopere din resurse pe termen lung (cum este cazul excedentului
de capitaluri permanente rămase neinvestite) partea stabilă a activelor curente.
necesare reînnoirii tuturor activelor consumate curent sau utilizate pe perioade normate de timp,
acoperirii cheltuielilor de personal, rambursării datoriilor şi asigurării dezvoltării prin noi investiţii.
Totuşi durata de achitare a furnizorilor, durata de rotaţie a stocurilor materiale, durata în care
imobilizările corporale se recuperează prin amortizări, durata de încasare a creanţelor de la clienţi,
durata de efectuare a plăţilor către salariaţi şi administraţiile publice sunt durate specifice.
Managerii trebuie să asigure identificarea şi selectarea acelor surse de finanţare prin care să
obţină resursele de capital la un cost cât mai redus. Utilizarea capitalurilor proprii ( capital social,
prime de capital, rezerve din reevaluare, rezerve legale, alte rezerve, rezultat reportat, rezultatul
exerciţiului) diminuează expunerea la risc şi asigură autonomie financiară. Capitalurile proprii pot
contribui integral la finanţarea activităţii de exploatare numai dacă întreprinderea nu are investiţii în
curs de realizare. În caz contrar, numai dacă acestea nu sunt integral alocate.
Specific activităţii de exploatare este apariţia datoriilor de exploatare care pot fi mobilizate
gratuit, dar a căror durată de utilizare este determinată de termenele de exigibilitate contractuale şi
legale. Echilibrarea ecartului fluctuant dintre necesarul de finanţat comparativ cu capitalurile proprii
disponibile capitalurile atrase sub forma datoriilor de exploatare se realizează prin intermediul
capitalurilor împrumutate de la instituţiile de credit. Această modalitate de finanţare implică alături
de costuri, existenţa unor garanţii în favoarea băncilor şi creşterea gradului de îndatorare.
Asigurarea rentabilităţii în condiţiile diminuării expunerii la risc a afacerii depinde de decizia
de finanţare a activităţii de curente exploatare. Optimizarea deciziei de finanţare impune asigurarea
echilibrului între autonomia financiară pe seama capitalurilor proprii şi nesiguranţa unor capitaluri
atrase şi împrumutate prin recurgerea în completare la alte resurse în funcţie de fluctuaţia nevoilor
de finanţat.
Indiferent de natura şi termenul resurselor utilizate una dintre modalităţile de analiză a
echilibrului utilizări resurse pe termen lung şi scurt este ce care pune în legătură fondul de rulment şi
necesarul de fond de rulment. O valoare pozitivă a fondului de rulment care să nu exceadă unei treimi
din valoarea vânzărilor companiei capabilă să acopere nevoile stabile de active circulante exprimă
existenţa unui echilibru atât pe termen lung cât şi pe termen scurt.
In condiţiile în care valoarea fondului de rulment depăşeşte valoarea nevoii de fond de rulment
apare o trezorerie pozitivă materializată în existenţa unor lichidităţi rămase disponibile după
acoperirea nevoilor existente, lichidităţi care pot fi plasate pe termen scurt.
In cazul în care fondul de rulment nu este suficient pentru acoperirea nevoii de fond de
rulment ceea ce rezultă este o trezorerie negativă (deficit de lichidităţi). Acest deficit poate fi acoperit
folosind alte surse de finanţare pe termen scurt cum ar fi creditele bancare, avansurile restituibile,
emisiune de bilete de trezorerie, etc.
La fel cum la nivelul activelor curente, o parte a acestora devine necesară în mod continuu pe
termene mai lungi de timp şi astfel se permanentizează, acelaşi fenomen se poate observa şi la nivelul
datoriilor. Valoarea datoriilor către furnizori, stat, salariaţi variază dar există o valoare minimă
angajată permanent care este denumită pasiv stabil şi pe care compania o poate utiliza ca şi sursă de
finanţare.
Pentru a estima valoarea pasivelor stabile avem la dispoziţie mai multe metode:
POLITICI DE FINANTARE PE TERMEN SCURT
Metoda globală
Valoarea previzionată a datoriilor din exploatare este determinată de cifra de afaceri estimată
pentru anul de plan şi procentul din vânzări înregistrat în anul precedent:
unde:
CA previzionată = CA0 x creşterea previzionată ( %) a CA
Metoda sintetică de estimare constă în însumarea soldurilor medii zilnice şi se referă la datoriile
din exploatare care cuprind elementele cu sold zilnic crescător şi termen fix de plată, cunoscut cu
anticipaţie: salarii şi impozitul pe salarii, contribuţiile angajatorului şi salariaţilor la asigurările
sociale, asigurările de sănătate, fondul de şomaj, plăţile pentru energie electrică, gaze naturale, apă,
termoficare, dobânzi bancare, TVA, impozitul pe profit, impozitul pe dividende, alte impozite şi taxe.
Pentru estimarea pasivului stabil al acestei grupe, se utilizează următoarele relaţii, în ordine:
Bci
Cz i
30(90 )
30
Sz i Cz i j
pi
j 1
9
PST1 min Sz i
i 1
unde:
Cz i = cota medie zilnică a datoriei la elementul i;
Bci = baza de calcul lunară /trimestrială a elementului i;
Sz i = soldul mediu zilnic al datoriei la elementul i;
pi = mărimea plăţii periodice la elementul i;
POLITICI DE FINANTARE PE TERMEN SCURT
PST1 = pasivul stabil calculat (estimat) pentru întreaga grupă (ca sumă minimă din cele 30 ale
lunii).