Criminalistica Continut

TITLUL I
CAPITOLUL I
CONSIDERAłIUNI GENERALE
INTRODUCTIVE
A. NoŃiunea, legăturile şi sistemul criminalisticii
A.1 NoŃiunea şi importanŃa criminalisticii

În vederea soluŃionării cauzelor penale, foarte mulŃi
jurişti au realizat că simpla aplicare a regulilor de drept nu este
suficientă şi consideră necesară intervenŃia ştiinŃei în
descoperirea faptelor de natură penală prin diversele metode
ştiinŃifice de investigare a faptelor, precum şi folosirea de
reguli tactice specifice în efectuarea actelor procedurale.
Izvoarele acestei ştiinŃe judiciare sunt localizate în urmă
cu peste 100 de ani, prin publicarea în anul 1893 a „Manualului
judecătorului de instrucŃie”, editat de judecătorul de instrucŃie
austriac şi profesor de Drept penal, HANS GROSS, iar
termenul de criminalistică apărând pentru prima dată în titlul
reeditării manualului susmenŃionat, respectiv în „Manualul
judecătorului de instrucŃie în sistemul criminalisticii”. Ulterior,
au fost editate şi alte lucrări de acest gen, de către alŃi reputaŃi
jurişti, cum ar fi: A. Nicefero, R. A. Reiss, E. Goddefroy,
referitoare la ştiinŃa pe care au denumit-o poliŃie tehnică sau
ştiinŃifică, în funcŃie de modul de abordare a problemelor
judiciare1.
1
H. Gross – „Manualul judecătorului de instrucŃie”, 1893; A. Nicefero –
„La police et l’enquet judicièr scientifique”, 1907; R. A. Reiss – „Manuel
de police scientifique”, 1911; E. Goddefroy – „La police scientifique”,
1911.
7
Criminalistul elveŃian Rudolph Archibald Reiss a
menŃionat în Manualul său ca precursori ai Criminalisticii dupa
Bertillon şi Gross, pe FraŃii Minovici respectiv: Mina (1858-
1933), Ştefan (1867-1935) si Nicolae (1868-1941), toŃi
cunoscuŃi la nivel mondial cu sintagma FraŃii Minovici. După
aceştia urmează in ordinea stabilită la acea dată de Reiss
Lacassagne, Henry, Locard, Windt, Popp, Balthazard, Stockris
si Reiss.
Hans Gross a definit această ştiinŃă ca fiind: „o ştiinŃă a

stărilor de fapt în procesul penal”2, astfel criminalistica fiind
considerată o ştiinŃă, având locul printre ştiinŃele de graniŃă.
Pierre Fernand Ceccaldi definea criminalistica in cartea sa „ La
criminalistique” ca fiind „ un ansamblu de procedee aplicabile
în cercetarea şi studiul crimei pentru a se ajunge la dovedirea
ei ”.
Ulterior, progresul realizat în toate domeniile
cunoaşterii umane şi în special revoluŃia tehnico-ştiinŃifică,
face ca ştiinŃa Criminalisticii să apară ca o necesitate obiectivă
în lupta împotiva criminalităŃii, care se dovedea din ce în ce un
flagel şi care folosea mijloace şi metode tot mai perfecŃionate.
Altfel spus, putem defini Criminalistica ca fiind o
ştiinŃă judiciară cu caracter autonom şi unitar, ce însumează
un ansamblu de cunoştinŃe despre metodele, mijloacele
tehnice şi procedeele tactice destinate descoperirii, cercetării
infracŃiunilor, identificării dupa semnalmente a persoanelor
implicate în săvârşirea lor, probe biologice si amprentă
genetică (testul ADN), precum şi prevenirea unor asemenea
fapte.
A.2 Obiectul Criminalisticii

Obiectul Criminalisticii poate fi privit din două direcŃii
diferite şi anume: una care scoate în evidenŃă aportul ei la
2
H. Gross – lucrarea „Gesamwelte Kriminalistiche Aufsatze”, 1902.
8
aflarea adevărului, iar cealaltă, care scoate în evidenŃă unitatea
şi autonomia sa faŃă de alte ştiinŃe, cum ar fi psihologia şi
biologia judiciară, medicina legală, fizica, chimia etc.
Principalele direcŃii de acŃiune ştiinŃifică ale
criminalisticii sunt următoarele3:
- IniŃierea de metode tehnice destinate cercetării
urmelor infracŃiunilor (urmele specifice omului,
urmele armelor sau instrumentelor, mijloacelor de
transport, fenomenelor fizico-chimice etc.) în vederea
identificării persoanelor şi obiectelor;
- Adaptarea de metode aparŃinând ştiinŃelor exacte la
necesităŃile Criminalisticii, a unor metode din
domeniile chimiei, fizicii, matematicii, pentru aplicarea
lor în activitatea de prevenire şi combatere a
infracŃiunilor;
- Elaborarea de reguli şi procedee tactice destinate
efectuării unor acte de urmărire penală;
- Studierea practicii judiciare pentru valorificarea
ştiinŃifică şi generalizarea experienŃei pozitive;
- Analiza evoluŃiei modului de săvârşire a faptelor
penale în vederea stabilirii celor mai adecvate procedee
de combatere şi de prevenire a acestora, precum şi
identificarea autorilor acestora;
- PerfecŃionarea modului de cercetare a diverselor
categorii de infracŃiuni, în deosebi a acelora care aduc
atingere unor valori sociale deosebite, sunt săvârşite cu
violenŃă sau prezintă dificultăŃi în investigare;
- Elaborarea de metode şi prefigurarea de măsuri
destinate prevenirii infracŃiunilor sau altor fapte cu
caracter antisocial.
3
Emilian Stancu –„Tratat de criminalistică”, EdiŃia a III-a, Ed. Universul
juridic, Bucureşti, 2004, p. 13
9
A.3 Metode de investigare criminalistică
Ca o particularitate, criminalisticii îi sunt specifice
anumite metode de cunoaştere, o parte tipice acesteia, iar altă
parte, comune diferitelor ştiinŃe, însă aplicate în mod particular.
Astfel, ca metode de investigare, reŃin atenŃia în special:
1. metode generale de cunoaştere, cum ar fi: observaŃia,
comparaŃia, analiza şi sinteza, deducŃia şi inducŃia, toate
acestea adaptate la specificul obiectului criminalisticii;
2. metode de examinare proprii criminalisticii, ce Ńin de
obiectul acesteia de cercetare (metode de identificare a
persoanelor şi cadavrelor după semnalmentele
exterioare sau după resturile osoase, metode ce duc la
descoperirea şi examinarea urmelor sau mijloacelor de
probă), experimentul, elaborarea versiunilor
3. metode folosite în alte domenii ştiinŃifice, adaptate la
specificul Criminalisticii (metode de analiză fizico-
chimică a urmelor şi microurmelor, adaptate la
specificul criminalisticii);
4. metode tactice de prevenire a infracŃiunilor
(prevenirea accidentelor de circulaŃie, a distrugerilor, a
furturilor, a falsurilor etc.);
5. procedee tactice de efectuare a unor acte de urmărire
penală (fundamentate pe baza generalizării experienŃei
organelor judiciare).
A.4 Caracterele criminalisticii

Criminalisticii îi sunt specifice următoarele caractere:
a) caracterul judiciar – Acest caracter este dat de
legătura pe care Criminalistica o are cu activităŃile de
cercetare şi urmărire penală, ea începând, de regulă, din
faza cercetării la faŃa locului şi continuând cu
investigarea, verificarea urmelor în laborator sau a
mijloacelor de probă, apoi cu diverse acte de urmărire
penală.
10
b) caracterul unitar – Finalitatea la care se ajunge prin
folosirea Criminalisticii în sistemul judiciar duce la
acest caracter unitar. Astfel, criminalistica poate fi
structurată în următoarele părŃi principale4:
- Tehnica criminalistică – cuprinde ansamblul metodelor
şi mijloacelor tehnico-ştiinŃifice destinate descoperirii,
fixării, ridicării şi examinării urmelor sau mijloacelor
materiale de probă.
- Tactica criminalistică – însumează totalitatea
procedeelor şi regulilor, altele decât cele stabilite prin
norme de drept, privind efectuarea actelor de urmărire
penală şi, în general, de anchetă.
- Metodologia criminalistică – vizează cercetarea unor
categorii de infracŃiuni, cum sunt infracŃiunile
împotriva vieŃii, sustragerile din avutul public sau
particular, accidentele rutiere, navale şi aeriene etc.
c) caracterul autonom – Acesta este dat de faptul că
obiectul Criminalisticii este deosebit de cel al altor
ştiinŃe juridice, ele neavând sarcina să elaboreze metode
şi mijloace tehnico-ştiinŃifice de descoperire, ridicare şi
examinare a urmelor infracŃiunii sau de identificare a
autorilor.
d) caracterul pluridisciplinar – Specialiştii în domeniu
susŃin ideea că ştiinŃa criminalisticii reprezintă o „punte
de legătură între ştiinŃele naturii şi ştiinŃele juridice,
prin intermediul acesteia metodele celor dintâi găsindu-
şi aplicarea în procesul judiciar”5. Astfel, se observă
cum ia naştere o ştiinŃă de sine-stătătoare, ce serveşte la
aflarea adevărului, prin folosirea cunoştinŃelor despre
4
C. Suciu – op. cit., p. 10; – „Tratat practic de criminalistică”, vol. I,
supracit., p. 15; I. Mircea – op. cit., p. 6; S. A. Golunski –
„Criminalistică”, Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1961, p. 9-13; E. Stancu -
„Tratat de criminalistică”, Ed. Universul juridic, Bucureşti, 2004, p. 16
5
C. Suciu, op. cit., p. 11
11
om şi natură din domeniile medicinei, biologiei,
chimiei, fizicii, psiho-fiziologiei etc.
B. Legăturile Criminalisticii cu ştiinŃele juridice

şi judiciare
B.1 Legăturile criminalisticii cu ştiinŃele juridice

Cele mai strânse legături ale Criminalisticii sunt cu
Dreptul penal, Dreptul procesual penal şi Criminologia. De
asemenea, Criminalistica are legături şi cu alte ramuri ale
Dreptului, cum ar fi: dreptul civil, al muncii, al transporturilor,
al proprietăŃii intelectuale etc.
a) legătura cu Dreptul penal – Având ca bază a Dreptului
penal „apărarea valorilor şi relaŃiilor sociale esenŃiale
ale societăŃii”6, se poate observa o legătură strânsă a
acestuia cu Criminalistica, şi în special rolul pe care ea
îl are în descoperirea, cercetarea şi interpretarea
urmelor infracŃiunilor, precum şi identificarea autorilor.
b) legătura cu Dreptul procesual penal – Apropierea
dintre cele două este atât de strânsă, încât s-a încercat
includerea celor două ştiinŃe una în cealaltă7.
Apropierea este evidentă în principal în planul luptei
dusă împotriva fenomenului infracŃional, Criminalistica
servind scopului procesului penal. De exemplu,
aplicarea metodelor tactice de efectuare a diferitelor
acte de urmărire penală (ascultarea învinuitului şi a
martorilor, percheziŃia etc.) nu se poate realiza decât cu
respectarea normelor procesual penale, cum de fapt,
nici cercetarea la faŃa locului, şi expertizele tehnico-
6
C. Bulai – „Drept penal”- Partea generală, Ed. Şansa, Bucureşti, 1992, p.
44
7
N. S. Strogovici – „Kurs sovetskovo ugolovnovo protessa”, Moscova,
1958, p. 55-56
12
ştiinŃifice etc. nu se pot realiza fără respectarea
normelor prevăzute în Codul de procedură penală.
c) legătura cu Criminologia – Această conexiune rezidă
în principal din scopul comun al celor două ştiinŃe şi
anume, acela de combatere şi prevenire a fenomenului
infracŃional, Criminologia studiind cauzele
criminalităŃii pentru a stabili măsuri de prevenire şi
combatere a faptelor ilicite, iar Criminalistica folosind
metode şi procedee tehnico-ştiinŃifice şi tactice de
descoperire şi cercetare a infracŃiunilor, a urmelor
acestora, precum şi de identificare a autorilor8.
B.2 Legăturile cu ştiinŃele judiciare

Pe lângă ştiinŃele juridice, Criminalistica are legături şi
cu alte ştiinŃe ajutătoare, cum ar fi Medicina legală, Psihologia
judiciară şi alte ştiinŃe ale naturii.
a) Legătura cu Medicina legală
Această legătură rezidă, în principal, din cercetarea
infracŃiunilor îndreptate împotriva persoanei (în primul rând
omuciderea), identificarea persoanelor şi cadavrelor, cercetarea
urmelor biologice etc. Se poate spune că Medicina legală este o
ştiinŃă care studiază „problemele patologiei umane, legate de
viaŃa, sănătatea şi activitatea omului, ca fapte incriminate sau
relaŃii sociale ocrotite de lege, în scopul de a oferi probe cu
caracter ştiinŃific”9.
O contribuŃie însemnată la promovarea Criminalisticii
în domeniul Dreptului şi al învăŃământului superior juridic,
8
E. Stancu – „Tratat de criminalistică”, EdiŃia a III-a, Ed. Universul juridic,
2004, p. 18
9
Gh. Scripcaru, M. Terbancea – „Medicina legală”, Ed. Didactică şi
pedagogică, 1970, p. 13
13
prin intermediul Medicinei legale, au avut-o fraŃii Nicolae,
Ştefan şi Mina Minovici10.
b) Legătura cu Psihologia judiciară
Psihologia judiciară serveşte, organelor de urmărire
penală şi de judecată în procesul judiciar, în primul rând în
elaborarea metodelor tactice de ascultare a învinuiŃilor, a
inculpaŃilor, a martorilor, în activităŃile de urmărire penală,
cum ar fi percheziŃia, recunoaşterea, confruntarea11.
B.3 Legătura cu ştiinŃele naturii

Legăturile Criminalisticii cu diferite ştiinŃe pot fi
evidenŃiate, în primul rând, în raport cu: Fizica (de unde sunt
preluate mijloace şi metode de investigare fotografică, atomică,
fonică etc.), Chimia (de unde sunt preluate metodele de analiză
în vederea cercetării falsului în înscrisuri, descoperirea
toxicelor şi stupefiantelor etc.), Biologia (de unde sunt preluate
metodele şi procedeele de cercetare a urmelor materiilor
organice, cum ar fi petele de sânge, de salivă, firele de păr,
identificarea prin marca genetică etc.).
C. Sistemul Criminalisticii
Rolul Criminalisticii în aflarea adevărului trebuie privit

în sens larg, întrucât este eronat să se considere că acest rol se
poate reduce numai la descoperirea şi examinarea urmelor unei
infracŃiuni sau a mijloacelor materiale de probă, Criminalistica
aplicându-se cercetării infracŃiunii în sensul său larg, pe
10
N. Minovici – „Manual tehnic de medicină legală”, Atelierele
grafice”Socec”, Bucureşti, 1904; M. Minovici – „Tratat complet de
medicină legală”, Atelierele grafice „Socec”, Bucureşti, 1930
11
T. Bogdan – „Probleme de psihologie judiciară”, Ed. ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 1973, p. 30
14
parcursul întregului proces penal, începând cu faza de urmărire
şi terminând cu faza de judecată12.
Criminalistica îşi aduce aportul la soluŃionarea cauzelor
penale prin trei componente: tehnică, tactică şi metodologică,
ele fiind într-o strânsă legătură.
C.1 Tehnica criminalistică

Tehnica criminalistică este destinată asigurării
mijloacelor şi metodelor ştiinŃifice necesare descoperirii,
fixării, interpretării şi examinării, în condiŃii de laborator, a
urmelor infracŃiunii, a mijloacelor materiale de probă, în scopul
identificării făptuitorilor, a victimelor, a instrumentelor,
armelor etc. folosite sau produse ale actului ilicit (cercetarea
falsurilor, a scrisului, cercetarea urmelor accidentelor rutiere,
exploziilor, incendiilor etc.)13.
C.2 Tactica criminalistică

Tactica criminalistică constituie un ansamblu de
procedee şi reguli specifice folosite în efectuarea unor acte de
procedură sau activităŃi procedurale care pleacă din momentul
cercetării la faŃa locului.
Această componentă a criminalisticii rezidă din
generalizarea practicii judiciare, fiind considerată suportul
ştiinŃific de realizare a activităŃilor de investigaŃie şi
procedurale, menite să ducă la aflarea adevărului (ascultarea
învinuitului sau a inculpatului, a martorilor, a părŃilor vătămate,
efectuarea reconstituirilor, a percheziŃiilor domiciliare etc.).
12
Punct de vedere exprimat în lucrări, cum ar fi, de pildă, cele ale lui C. E.
O’Hara şi I. H. Osterbury – „An Introduction to Criminalistisc”, New York,
1949; H. Soderman şi O’Connel – „Manuel de l’anguête criminelle
moderne”, Paris, 1953; C. Suciu – „Criminalistica”, supra cit.
13
Emilian Stancu – „Tratat de criminalistică”, Ed. Universul juridic, 2004,
p. 20
15
C.3 Metodologia criminalistică
Investigarea unei fapte penale impune un anumit
comportament al organelor judiciare, care să ducă la
descoperirea şi administrarea probelor necesare dovedirii
existenŃei sau inexistenŃei elementelor constitutive ale
infracŃiunii (De exemplu, investigaŃia penală în cazul morŃii
violente are drept scop stabilirea cauzei şi naturii morŃii, a
momentului, locului şi împrejurărilor în care viaŃa victimei a
fost suprimată, identificarea făptaşului, a mobilului, a
instrumentelor etc.)14.
14
Emilian Stancu – „Tratat de criminalistică”, Ed. a III-a, Ed. Universul
juridic, 2004, p. 21
16
CAPITOLUL II
PRINCIPIILE INVESTIGAłIEI
CRIMINALISTICE
A. NoŃiunea şi sistemul principiilor
A.1 NoŃiunea
Servind în principal scopului procesului penal,
Criminalistica este călăuzită de principiile de bază care
guvernează modul de organizare a sistemului judiciar şi
activitatea desfăşurată pe parcursul procesului penal15
Principiile fundamentale ale Criminalisticii, unele
identice sau asemănătoare cu cele ale Dreptului procesual
penal, au la bază aceeaşi concepŃie definitorie pentru modul de
realizare a justiŃiei în cauzele penale16.
A.2 Sistemul principiilor

Acest sistem, al principiilor fundamentale ale
Criminalisticii, include principii comune întregului drept, cum
ar fi principiul legalităŃii, dar şi principii ale activităŃii
procesual penale, cum ar fi principiul aflării adevărului,
prezumŃia de nevinovăŃie etc17.
Pe lângă aceste principii mai putem întâlni şi unele
reguli proprii Criminalisticii, cum ar fi principiul identităŃii sau
principiul potrivit căruia orice faptă penală lasă urme. De
15
N. Volonciu, op. cit., p. 44
16
V. Dangaroz – „ExplicaŃii teoretice ale Codului de procedură penală
român”, vol. 1, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1975, p. 40
17
E. Stancu – „Tratat de criminalistică”, Ed. Universul juridic, Bucureşti,
2004, p. 21
17
asemeni nu trebuie sa uitam ce a spus Ceccaldi : “Nu poate
exista infracŃiune fara urme“ precum şi : “Criminalistica se
întemeiaza pe faptul că un infractor,cel mai adesea fără
stirea sa, lasă întodeauna urme la locul faptei; reciproc, el
prelevă pe corpul său, pe hainele sale si pe obiectele purtate
alte urme si indicii, de obicei imperceptibile ,dar
caracteristice pentru prezenŃa sau acŃiunea sa “
B. Principiile fundamentale ale Criminalisticii
B.1 Principiul legalităŃii

Acest principiu este cuprins în art. 2 al Noului cod
penal şi art. 2 al Codului de procedură penală şi prevede că
întreaga activitate procesual penală, inclusiv cea de investigare
a infracŃiunilor, se desfăşoară în strictă conformitate cu
prevederile legii.
Menirea situării acestui principiu pe un loc primordial
în sistemul principiilor Criminalisticii este acela de a dovedi că
activitatea de investigare criminalistică trebuie să se desfăşoare
în comformitate cu legea. Orice încălcare a legii, a regulilor de
executare a uneia dintre activităŃile sau actele de cercetare
criminalistică duce la aplicarea de sancŃiuni administrative sau
cu caracter procesual, acestea putând merge până la anularea
actului încheiat.
B.2 Principiul aflării adevărului

Întreaga activitate a unui stat de drept se bazează pe
principiul legalităŃii, principiu prevăzut atât în ConstituŃia
României, cât şi în actualul Cod penal şi Cod de procedură
penală, în care se prevede că întreaga activitate procesual
18
penală trebuie să asigure aflarea adevărului cu privire la faptele
cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului18.
În aflarea adevărului, Criminalistica se foloseşte de o
serie de activităŃi complexe de investigare a faptelor şi
împrejurărilor care au dus la săvârşirea faptei penale, aducând
astfel în faŃa justiŃiei diferite mijloace de cunoaştere ştiinŃifică a
adevărului. Aceste mijloace ştiinŃifice, proprii Criminalisticii,
pot descoperi autorul faptei ilicite şi probele care, puse la
dispoziŃia procesului penal, pot duce la aflarea adevărului.
B.3 PrezumŃia de nevinovăŃie

Acest principiu este consacrat de faptul că orice
persoană împotiva căreia a fost pornit un proces penal este
prezumată nevinovată, numai organelor judiciare revenindu-le
obligaŃia de a administra probele necesare dovedirii vinovăŃiei.
PrezumŃia de nevinovăŃie nu se limitează numai la o fază sau
alta a procesului penal, operând, aşa cum s-a subliniat în
literatura de specialitate, pe tot parcursul său19.
Astfel, specialiştii criminalişti trebuie să identifice, în
vasta activitate de cercetare şi analiză a urmelor infracŃiunii sau
a mijloacelor materiale de probă, în egală măsură, atât probe ce
duc la stabilirea vinovăŃiei autorului, cât şi probe care duc la
stabilirea nevinovăŃiei acestuia.
EnunŃarea de păreri preconcepute în activitatea de
limitare a fenomenului infracŃional, de către organele judiciare
şi, în mod special, de a se pronunŃa, într-un fel sau altul, cu
privire la vinovăŃia unei persoane, este total neindicată, întrucât
s-ar încălca prezumŃia de nevinovăŃie.
De asemenea, pentru lărgirea sferei de aplicare a
prezumŃiei de nevinovăŃie, în literatura de specialitate se insistă
pentru acordarea unei importanŃe deosebite actelor
18
2004, p. 22
19
N. Volonciu, op. cit., p. 49; I. Neagu, op. cit., p. 49
19
premergătoare urmăririi penale, organele judiciare fiind astfel
obligate să adopte „o atitudine de maximă prudenŃă în
momentul în care decid că unei persoane i se poate atribui
calitatea de învinuit, prin începerea urmăririi penale împotriva
ei”20.
B.4 Principiul identităŃii

Prioritar în procesul penal, în aflarea adevărului prin
investigaŃiile criminalistice, este identificarea persoanelor, a
obiectelor sau a fenomenelor aflate în legătură directă cauzală
cu faptele incriminate de legea penală21.
Identificarea presupune un proces de căutare şi
valorificare ştiinŃifică a probelor necesare descoperirii
infractorului şi soluŃionării cauzei penale22. La baza acestui
proces, caracterizat prin varietate şi complexitate, stă un
principiu fundamental al gândirii umane şi anume, „principiul
identităŃii”23.
Acest principiu este reliefat de Criminalistică prin
natura scopului urmărit, respectiv identificarea subiecŃilor
activi sau pasivi ai infracŃiunii, precum şi prin identificarea
împrejurărilor şi procedeelor folosite la săvârşirea faptei
respective.
B.5 Principiul existenŃei urmelor la producerea unui

fapt penal
20
2004, p. 23
21
L. Ionescu şi D. Sandu – „Identificarea criminalistică”, Ed. ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 1990, p. 1-2
22
Identificarea este definită ca o „activitate prin care se stabileşte identitatea
persoanelor sau a obiectelor pe baza trăsăturilor şi particularităŃilor dinainte
cunoscute”, - „DicŃionar juridic penal”, supra cit., p. 127
23
Identitatea este considerată ca fiind „starea unui obiect de a fi ceea ce
este, de a-şi păstra un anumit timp caracterele fundamentale,
individualitatea, rămânând el însuşi”, - „Mic dicŃionar enciclopedic”, EdiŃia
a II-a, Ed. ŞtiinŃifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978, p. 472
20
ActivităŃile desfăşurate de om, precum şi faptele ilicite
săvârşite de acesta, produc involuntar diferite transformări şi
modificări diverse care, criminalistic, sunt urme ale
infracŃiunii.
În cercetarea criminalistică a fost formulată teza
conform căreia, nu poate exista infracŃiune fără urme24, cu toate
că există şi păreri care susŃin existenŃa, în practică, a unor aşa-
numite „crime perfecte”. În susŃinerea primei variante aducem
unele precizări în sensul că, în momentul săvârşirii unei fapte
penale, în mod inevitabil, apar unele modificări materiale care
constituie, în cercetarea criminalistică, „urme ale infracŃiunii”.
EsenŃială, în susŃinerea acestei formulări, este existenŃa
raportului cauzal între fapta autorului şi modificarea materială
produsă, fapt ce duce la interpretarea urmei în cauză, atât ca o
modificare materială produsă de autorul infracŃiunii, cât şi ca o
modificare materială produsă de victima agresiunii, consecinŃă
a infracŃiunii respective (pete de sânge de pe îmbrăcăminte,
muşcături, plăgi prin înŃepare etc.).
De asemenea, privind în sens larg, noŃiunea de urmă
este catalogată nu numai ca o urmă produsă prin contactul
direct a două corpuri (urme de pneuri, de dinŃi, de mâini etc.),
ci şi ca urmă biologică, de arme de foc, de resturi materiale.
În sistemul principiilor fundamentale ale CriminalităŃii,
teza potrivit căreia săvârşirea unei infracŃiuni lasă urme în
mediul ei material şi în conştiinŃa oamenilor, are semnificaŃie şi
prin aceea că reprezintă un factor stimulator de perfecŃionare
permanentă, pe toate planurile, a mijloacelor şi metodelor
Criminalisticii, cum de fapt se explică, cum de la identificarea
pe baza urmelor mâinii, s-a ajuns la identificarea după voce sau
la stabilirea profilului ADN25.
24
P. F. Ceccaldi – „Criminalistique”, supra cit., p. 2
25
E. Stancu – „Tratat de criminalistică”, EdiŃia a III-a, Ed. Universul
21
B.6 Principiul operativităŃii în efectuarea
investigaŃiei faptei penale
Principiul vizează întreaga activitate consacrată
rezolvării cauzelor penale, servind scopului procesului penal,
mai ales în direcŃia constatării la timp şi în mod complet a
faptelor prevăzute de legea penală, precum şi la identificarea
infractorilor26.
Rapiditatea cu care organele judiciare se deplasează la
locul săvârşirii faptei penale constituie o activitate foarte
importantă, aceasta ducând la administrarea unor probe solide
şi de calitate, întrucât, cu trecerea timpului, urmele se şterg din
mintea martorilor şi de pe diverse obiecte sau acestea dispar ori
sunt distruse.
Din sistematizarea unei bogate experienŃe practice se
despinde cu claritate ideea că şansele de descoperire a
infractorului scad pe măsura scurgerii timpului, aspect de
natură să susŃină afirmaŃia că „timpul lucrează în favoarea
infractorului”27.
Deplasarea operativă la cercetarea la faŃa locului duce
la identificarea şi prevenirea dispariŃiei urmelor produse prin
infracŃiune, mai ales atunci când acestea sunt perisabile şi nu
numai atât, timpul influenŃând negativ calitatea acestora, fără a
mai vorbi de modificările produse urmelor în mod involuntar,
atât de victima în cauză, cât şi de alte persoane care intră în
contact cu locul faptei, rude ale victimei etc.
UrgenŃa se impune şi în condiŃiile efectuării de
constatări tehnico-ştiinŃifice sau expertize destinate identificării
unor obiecte ale căror caracteristici exterioare se pot modifica
din cauza uzării sau degradării în timp, precum şi în cazul
efectuării unor acte de urmărire penală, cum sunt percheziŃia,
ridicarea de obiecte şi înscrisuri, reconstituirea, confruntarea şi
26
N. Volonciu, op. cit., p. 71-72; op. cit., p. 61; M. Basarab, op. cit., p. 72-
73
27
I. R. Constantin, op. cit., 71
22
altele, a căror efectuare este stabilită de normele procedurale şi
de regulile tactice criminalistice28.
28
23
TITLUL II
CAPITOLUL I
CERCETAREA LA FAłA LOCULUI
A. NoŃiune şi importanŃă
Debutul investigaŃiilor în crime şi delicte cu

periculozitate mărită, cum ar fi: omucideri, tâlhării urmate de
moartea victimei, violuri, catastrofe cu victime omeneşti,
accidente grave, infracŃiuni de crimă organizată, vătămarea
corporală gravă, pruncuciderea etc., a fost prevăzut în legislaŃia
română în Codul de procedură penală, prin instituŃia
„cercetării la faŃa locului” (art. 129), iar în legislaŃiile
internaŃionale, prin instituŃia „cercetării scenei infracŃiunii”
sau „cercetării scenei crimei” (legislaŃia americană, anglo-
saxonă)29.
Acest prim act de urmărire penală are o mare
importanŃă în finalizarea cauzelor penale aflate în lucru, aceasta
materializându-se printr-o cunoaştere imediată, directă şi
completă a locului comiterii faptei penale30.
29
M. I. Palmiato - „Criminal investigation”, Ed. Nelson – Hall Publishers,
Chicago, Ilinois, SUA, p. 167 şi urm.
30
C. Suciu – „Criminalistica”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1972, p. 503; N. Volonciu – „Tratat de drept procesual penal”, Ed.
Paideia, Bucureşti, 1994, p. 278; I. Neagu – „Drept procesual penal”, Ed.
Academiei Române, Bucureşti, 1998
24
Concret, cercetarea la faŃa locului se realizează atunci
când sunt necesare31:
• constatarea situaŃiei locului săvârşirii
infracŃiunii;
• descoperirea şi fixarea urmelor infracŃiunii;
• stabilirea poziŃiei şi stării mijloacelor materiale
de probă şi a împrejurărilor în care a fost comisă
infracŃiunea.
Termenul „faŃa locului” reprezintă atât locul concret
unde a fost săvârşită infracŃiunea (locul principal) cât şi
zonele mai apropiate sau alte locuri (locul secundar) din care
se pot desprinde date referitoare la pregătirile, comiterea şi
urmările faptei, inclusiv căile de acces şi de retragere a
autorului din câmpul infracŃional32.Locul faptei constituie
locul unde s-a consumat în total sau în parte, o activiate
infracŃională ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia şi
locul unde se găsesc probele ce vor servi la incriminarea
celor care au înfăptuit actul criminal.
Cercetarea la faŃa locului are următoarele obiective:
- descoperirea urmelor şi evidenŃierea împrejurărilor apte
să conducă la identificarea făptuitorului, la clarificarea
circumstanŃelor în care s-a săvârşit infracŃiunea, la
descoperirea corpurilor delicte33;
- obŃinerea de către organul de anchetă şi de către
magistrat a unor date exacte, corecte, prin cunoaşterea
şi studierea nemijlocită a scenei infracŃiunii, referitoare
la modul de săvârşire a faptei şi la persoana
31
E. Stanciu – „Tratat de criminalistică”, Ed. Universul juridic, Bucureşri,
2004, p. 315
32
Idem 30
33
25
infractorului, aspect de natură să evidenŃieze principala
funcŃie a cercetării la faŃa locului34.
Organul judiciar poate dispune motivat, conform art.
129, alin.1 din Codul de procedură penală, efectuarea cercetării
la faŃa locului, ori de câte ori se impune acest lucru, în interesul
aflării adevărului. Astfel, ea pote fi dispusă atât în faza de
urmărire penală, cât şi în faza de judecată.
a) în faza de urmărire penală
Organul de urmărire penală dispune efectuarea
cercetării la faŃa locului prin rezoluŃie motivată, de regulă, după
începerea urmăririi penale, în prezenŃa martorilor asistenŃi
(dacă nu se găsesc, nu este obligatoriu), cu participarea părŃilor
încunoştinŃate (neprezentarea acestora nu împiedică
desfăşurarea cercetării la faŃa locului). Învinuitul sau
inculpatul, dacă este reŃinut sau arestat, poate fi reprezentat la
cerere de către un apărător ales (conform modificărilor aduse la
art. 172 Cod de procedură penală de Legea 39/1990).
b) în faza de judecată
InstanŃa de judecată dispune efectuarea cercetării la faŃa
locului printr-o încheiere, după începerea cercetării
judecătoreşti.
Cercetarea la faŃa locului se efectuează în acest caz,
prin citarea părŃilor şi în prezenŃa procurorului, atunci când
participarea acestuia la judecată este obligatorie. Această
activitate este foarte importantă pentru bunul mers al
procesului, însă nu are aceeaşi amploare şi profunzime ca cea
care se efectuează în faza de urmărire penală.
Cercetarea la faŃa locului constituie activitatea cea mai
eficientă pentru instanŃă şi organul de urmărire penală în
aflarea adevărului, prin stabilirea împrejurărilor în care a fost
34
G. Antoniu în lucrarea selectivă „ExplicaŃii teoretice ale Codului de
procedură penală”, Partea generală, vol. I, Ed. Academiei Române,
Bucureşti, 1975, p. 293; G. Teodoru şi L. Moldovan – „Drept
procesual penal”, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1979, p. 143
26
comisă fapta şi identificarea autorului, prin descoperirea,
fixarea, ridicarea şi cercetarea criminalistică a urmelor, a
mijloacelor materiale de probă35.
Cercetarea la faŃa locului are următoarele obiective36:
- Cunoaşterea şi investigarea directă, de către organul
de urmărire penală şi de către instanŃa de judecată, a
locului infracŃiunii;
- Descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor
infracŃiunii, a mijloacelor materiale de probă;
- ObŃinerea de date cu privire la modul de operare a
făptuitorilor;
- Identificarea eventualilor martori;
- Elaborarea unor versiuni generale privind fapta
penală şi participanŃii la săvârşirea acesteia, cel puŃin
cu caracter provizoriu.
Înainte de a se deplasa la locul faptei, echipa de
cercetare este pregătită în acest sens şi totodată sunt pregătite şi
mijloacele tehnico-ştiinŃifice criminalistice, astfel:
- În primul rând se face o pregătire generală, cunoscută
şi sub denumirea de „acŃiune premergătoare” sau „acŃiune
pregătitoare”, pentru organizarea rapidă şi cu eficienŃă a
activităŃii tehnico-tactice a cercetării la faŃa locului.
- În al doilea rând se face pregătirea concretă (propriu-
zisă) a echipei de cercetare la faŃa locului, atât din punct de
vedere judiciar, cât şi tehnico-criminalistic.
- În al treilea rând, când echipa a ajuns la faŃa locului, ia
unele măsuri cu caracter preliminar, în sensul salvării
victimelor, înlăturarea pericolelor etc.
Pentru ca organul de urmărire penală să efectueze
cercetarea la faŃa locului, trebuie mai întâi ca el să fie sesizat
35
2004, p. 317
36
A. Ciopraga, supra cit., p. 28; V. Stoica –„Cercetarea la faŃa locului în
p.p.c., nr. 2/1981, p. 112-114; I. Cora, op. cit., p. 22. E. Stancu –
„Criminalistica”, vol. II, 1988, p. 28-29
27
despre săvârşirea unei fapte penale, prin unul din modurile
prevăzute de art. 221 din Codul de procedură penală, respectiv
plângere, denunŃ sau sesizare din oficiu.
După primirea sesizării, organul de urmărire penală,
indiferent dacă este competent sau nu, are obligaŃia să
întreprindă următoarele măsuri37:
a) Identificarea persoanei care a făcut plângerea sau
denunŃul, dacă sesizarea s-a făcut pe această cale;
b) Determinarea locului, naturii, gravităŃii şi a
oricărui alt element care să servească la formarea
unei prime imagini despre fapta petrecută ;
c) Dispunerea măsurilor urgente, premergătoare
cercetării la faŃa locului, măsuri luate de organul de
cercetare (este, de regulă, un lucrător de poliŃie),
care se deplasează imediat la locul indicat. În cazuri
speciale, se deplasează un echipaj cu laborator
mobil criminalistic.
Referitor la competenŃă, putem preciza faptul că,
organul de urmărire penală prim sesizat are obligaŃia să verifice
acest lucru şi să efectueze cercetarea la faŃa locului sau să
informeze organul de urmărire penală competent să efectueze
urmărirea penală, însă trebuie să efectueze actele de cercetare
care nu suferă amânare (conform art. 213 din Codul de
procedură penală).
Se întâlnesc situaŃii, conform art. 209 alin. 4 din Codul
de procedură penală, când urmărirea penală trebuie realizată
obligatoriu de procurorul competent să efectueze
suprevegherea, cum ar fi: omucidere, tâlhării, luare şi dare de
mită, infracŃiuni contra libertăŃii persoanei (art. 201, 202, 203
din Cod penal), traficul de stupefiante etc.
Tot înainte de a se efectua deplasarea pentru cercetarea
la faŃa locului, echipa constituită în acest sens va lua măsuri şi
de natură tehnico-tactică criminalistică, respectiv pregătirea
37
E. Stancu –„Tratat de criminalistică”, EdiŃia a III-a, Ed. Universul juridic,
2004, p. 319
28
mijloacelor tehnico-ştiinŃifice criminalistice, care vor fi folosite
cu ocazia cercetării la faŃa locului, dotarea echipei fiind diferită
în funcŃie de complexitatea cercetării.
Astfel, pentru cercetări care nu necesită mijloace
deosebite, echipa va fi dotată cu:
- trusă criminalistică universală (cu instrumentar
complet);
- trusă foto (cu aparate, materiale fotosensibile,
dispozitive de iluminat pentru diferite împrejurări);
- truse criminalistice specializate (pentru cercetarea
incendiilor, accidentelor de circulaŃie, explozii, ridicare
de urme biologice etc.).
Pentru cercetări cu grad sporit de complexitate sunt
folosite laboratoarele criminalistice mobile din dotarea
unităŃilor Ministerului AdministraŃiei şi Internelor sau cele ale
Parchetelor. În plus, acestea sunt dotate cu aparatură de
înregistrare foto-video analogică sau digitală, aparatură de
identificare a persoanelor după semnalmente exterioare, de
tipul „Identi-kit”-ului sau „Minicompozitorului”, calculatoare
pentru efectuarea de portrete robot computerizate, aparatură
de detectare a metalelor, cadavrelor, substanŃelor radioactive,
stupefiantelor, explozibililor, radiaŃiilor invizibile etc.,
aparatură de comunicaŃii radio, surse proprii de energie
electrică etc.
B. Reguli tactice ale cercetării la faŃa locului
B.1 Principalele elemente tactice

Activitatea echipei de cercetare la faŃa locului se
desfăşoară după principiul operativităŃii întregului proces şi
după anumite reguli tactice, astfel:
a) Maximă urgenŃă în efectuarea cercetării la faŃa
locului.
29
Respectarea acestei reguli este foarte importantă în
realizarea scopului urmărit, organul de urmărire penală
deplasându-se cu maximă urgenŃă la locul săvârşirii faptei,
imediat după sesizare. Deplasarea este impusă, întrucât orice
întârziere poate duce la producerea unor modificări la locul
faptei, a degradării sau dispariŃiei urmelor, ele putând fi
influenŃate atât de autor, alte persoane interesate sau ajunse
involuntar la faŃa locului, cât şi de condiŃiile meteorologice
apărute.
De asemenea, urgenŃa deplasării este impusă şi de
surprinderea autorului în locul săvârşirii faptei sau de
identificarea unor martori.
b) Efectuarea completă şi detaliată a cercetării la faŃa
locului.
Locul faptei trebuie cercetat sub toate aspectele de către
echipă, dând dovadă de obiectivitate şi conştiinciozitate.
Cercetarea la faŃa locului trebuie efectuată în mod amănunŃit,
acordând atenŃie tuturor detaliilor. Totodată, echipa de
cercetare trebuie să-şi focalizeze atenŃia în două direcŃii
principale38:
- descoperirea şi cercetarea riguroasă a urmelor,
îndeosebi a urmelor latente, a celor biologice, precum şi
a microurmelor care sunt, de regulă, imposibil de evitat
de către infractor;
- clarificarea împrejurărilor negative, respectiv a
„neconcordanŃei” dintre starea locului faptei şi fapta sau
împrejurările ca atare, este mai mult decât importantă,
deseori acestea reprezentând încercări de simulare sau
disimulare a unor fapte penale.
c) Organizarea şi conducerea eficientă a cercetării la
faŃa locului se realizează prin:
- cercetarea în echipă – aceasta se impune cu atât mai
mult cu cât echipa de cercetare este compusă din mai multe
38
E. Stancu –„Tratat de criminalistică”, Ed. Universul juridic, Bucureşti,
2004, p. 322
30
persoane, iar în cazul infracŃiunilor, cum ar fi, de exemplu, cele
săvârşite prin violenŃă, este formată din: procuror, ofiŃeri şi
agenŃi de poliŃie din serviciile de investigaŃii criminale, crimă
organizată şi criminalistică şi, când este cazul, medicul legist
sau alŃi specialişti. ToŃi aceştia acŃionează sub o conducere
unitară, ei conclucrând pe toate planurile şi informându-se
reciproc cu privire la activităŃile, datele şi informaŃiile obŃinute.
- organizarea activităŃii echipei de cercetare la faŃa
locului – aceasta impune ca fiecare membru al echipei de
cercetare să desfăşoare sarcini concrete şi precise, integral şi
operativ, conform atribuŃiilor fiecăruia.
De asemenea, organizarea activităŃii de investigare
trebuie făcută într-o ordine stabilită, respectiv39:
1. orientarea în zona în care se află situat locul faptei;
2. determinarea şi examinarea în ansamblu a locului
faptei;
3. căutarea, descoperirea şi ridicarea urmelor sau probelor
materiale;
4. fixarea rezultatelor cercetării la faŃa locului.
- aplicarea măsurilor de ordine la faŃa locului. Aceste
măsuri se impun pentru ca echipa de cercetare să desfăşoare
activităŃile în linişte, fără intervenŃii din partea unor superiori
sau diverse alte persoane, sub conducerea şefului echipei.
- interzicerea pătrunderii la locul faptei a persoanelor
neautorizate. Practica a demonstrat că, uneori, la faŃa locului,
pe lângă membrii echipei de cercetare, mai sunt prezente şi alte
persoane cu diferite responsabilităŃi (în special la infracŃiunile
grave), persoane implicate sau afectate de fapta săvârşită,
curioşi, reprezentanŃi ai mass-media. ToŃi aceştia trebuiesc
scoşi din câmpul infracŃional, dincolo de perimetrul special
evidenŃiat, prin fermitatea membrilor echipei.
d) Fixarea rezultatelor cercetării
39
2004, p. 323
31
Toate aspectele care pot servi la elucidarea cazului sunt
fixate integral şi în mod obiectiv, de către membrii echipei de
cercetare la faŃa locului, în procesul verbal de cercetare la faŃa
locului, conform art. 131 din Codul de procedură penală. În
procesul verbal sunt descrise, amănunŃit şi cu precizie: locul
faptei, urmele găsite, obiectele examinate şi cele ridicate,
poziŃia şi starea celorlalte mijloace materiale de probă, astfel
încât acestea să fie redate cu precizie şi, pe cât posibil, cu
dimensiunile respective.
B.2 Măsuri premergătoare cercetării la faŃa locului

Aceste măsuri sunt luate, de regulă, de poliŃiştii care se
deplasează la faŃa locului înaintea echipei de cercetare, aceştia
fiind obligaŃi să ia primele măsuri care nu suferă amânare,
indiferent de competenŃă.
Aceste măsuri pot fi grupate în felul următor40:
- Identificarea locului faptei, asigurarea pazei şi
protejarea urmelor şi mijloacelor de probă, stabilirea exactă a
perimetrului locului săvârşirii faptei, evitarea unor activităŃi
distructive a unor persoane, posibil curioase, care pot schimba
înfăŃişarea locului faptei sau pot distruge urmele.
Se interzice modificarea poziŃiei obiectelor (dacă nu
este impusă de salvarea victimelor sau de evitarea altor
pericole) sau atingerea acestora. Tot în această fază, organele
de urmărire penală au sarcini în sensul de „a fixa” anumite
împrejurări sau poziŃii ale obiectelor aflate în câmpul
infracŃiunii, cum ar fi41:
a) ora exactă a sosirii organelor de cercetare penală;
b) poziŃia şi starea uşilor, ferestrelor şi perdelelor;
40
C. Suciu, op. cit., p. 504-504; C. O’Hara, op. cit., p. 57-58; I. Coman, I.
R. Constantin, op. cit., p. 124-126
41
32
c) prezenŃa unor mirosuri deosebite şi, în general,
caracterul acestora;
d) starea în care se găsea lumina (stinsă sau aprinsă);
e) poziŃia mobilei şi a altor obiecte din încăpere;
g) funcŃionarea unor aparate sau instrumente casnice;
h) poziŃia telefonului, a agendei telefonice etc.
De asemenea, trebuiesc observate: ora indicată de
ceasul aflat la locul faptei sau la mâna victimei; starea uşilor -
dacă sunt închise, deschise sau încuiate şi de ce parte a uşii este
cheia; atmosfera din încăpere; caracterul mirosului (de Ńigări,
de mâncare, de substanŃe toxice sau explozive etc.)42.
- Măsuri de salvare a victimelor.

Aceasta este considerată prima măsură care se
întreprinde la sosirea la faŃa locului, acordarea primului ajutor
victimelor fiind prioritară, atunci când încă nu s-a instalat
moartea, precum şi înlăturarea sau limitarea efectelor
infracŃiunii, care pot pune în pericol viaŃa, sănătatea,
integritatea sau avutul persoanelor. Dacă victimele trebuie
transportate la spital, va trebui fixată poziŃia iniŃială a acestora,
de regulă cu cretă, bandă gradată aflată în trusele criminalistice,
precum şi poziŃia obiectelor din apropiere.
Dacă starea victimei permite, aceasta va fi întrebată
despre cele întâmplate şi dacă cunoaşte persoanele antrenate în
săvârşirea faptei. Totodată, se reŃine şi starea îmbrăcămintei şi
eventualele urme de pe hainele sau încălŃămintea victimei43.
Modificările de la locul faptei, care au fost stabilite în
timpul cercetării la locul faptei sau ulterior, vor fi consemnate
în procesul verbal şi în schiŃa locului faptei care se întocmeşte
cu această ocazie.
42
A. S. Wenson, O. Wendel – „Descoperirea infracŃiunilor – Metode
moderne de investigare criminalistică”, Stockholm, 1954, p. 12
43
A. Ciopraga –„Criminalistica - Tratat de tactică”, Ed. Gama, Iaşi, 1966, p.
44
33
De asemenea, tot cu această ocazie, echipa de cercetare
la faŃa locului va lua toate măsurile şi pentru înlăturarea
pericolelor, ca de exemplu: incendii, explozii, inundaŃii,
degajarea imediată a zonei şi a victimelor în cazul accidentelor
grave de trafic rutier, feroviar, aerian etc.
- Identificarea martorilor, a altor persoane, reŃinerea
făptuitorului sau a eventualelor persoane suspecte.
În momentul sosirii la faŃa locului a organului judiciar
prim sesizat, acesta va întâlni foarte multe persoane, printre
acestea aflându-se, deseori, victima infracŃiunii, martorii
oculari, persoane care au acordat primul ajutor şi, chiar autorul
infracŃiunii.
În interesul stabilirii cât mai rapide a împrejurărilor
producerii faptei şi a identificării autorului, până la sosirea
echipei de cercetare la faŃa locului, organul judiciar va trebui să
selecteze, din mulŃimea de martori oculari sau alte persoane
aflate la faŃa locului, acele persoane care ar putea contribui la
elucidarea faptei comise şi, chiar să-l identifice ori să-l
găsească reŃinut pe făptuitor. În acest caz, acesta trebuie
identificat, reŃinut, izolat şi chiar protejat de eventuala furie a
celor prezenŃi, sau se vor feri martorii de influenŃa sau
provocările făptuitorului. Dacă făptuitorul a dispărut de la locul
faptei, dar victima sau martorii oculari au reŃinut
semnalmentele autorului sau pot indica direcŃia de deplasare a
acestuia, organele judiciare vor trebui să întreprindă imediat
activităŃi pentru prinderea lui sau să comunice de urgenŃă
semnalmentele acestuia organelor de poliŃie din zona unde
acesta se presupune că se deplasează.
Referitor la martorii oculari, aceştia vor fi identificaŃi
prin: nume, prenume, domiciliu, loc de muncă, scopul aflării la
locul săvârşirii faptei etc. Totodată, se impune şi separarea
martorilor, în scopul prevenirii influenŃării reciproce.
Cu această ocazie vor fi identificate şi persoanele care
au luat la cunoştinŃă, prin propriile simŃuri, de faptele şi
împrejurările comiterii faptei, de descoperirea cadavrului, a
34
instrumentelor abandonate la locul faptei şi folosite la
săvârşirea infracŃiunii, sau persoanele care au acordat primul
ajutor victimelor, au ajutat la transportarea lor sau care au luat
primele măsuri pentru conservarea urmelor şi protecŃia zonei44.
B.3 Pregătiri întreprinse de echipa de cercetare la

faŃa locului
Organul de urmărire penală, investit cu efectuarea
cercetării la faŃa locului, va trebui să întreprindă unele măsuri
pregătitoare pentru organizarea operativă şi eficientă a
cercetării locului infracŃiunii.
Concret, pentru ca organul de urmărire penală să ia
aceste măsuri, el trebuie, mai întâi, să fie sesizat printr-unul din
modurile prevăzute în Codul de procedură penală, reglementate
de art. 221, respectiv: plângere, denunŃ sau sesizare din oficiu.
După sesizare, organul de urmărire penală va trebui să
ia următoarele măsuri:
- Identificarea persoanei care a făcut plângerea sau
denunŃul. În cazul sesizării telefonice, se vor lua măsuri
de verificare, în scopul prevenirii dezinformării45.
- Identificarea locului unde s-a produs infracŃiunea,
precum şi stabilirea naturii faptei comise.
- Dotarea urgentă a echipei de cercetare la faŃa locului cu
trusele criminalistice, aparatura şi echipamentul
necesar. După caz, echipa va deplasa la locul faptei şi
laboratorul criminalistic mobil.
- Deplasarea cu rapiditate a echipei la faŃa locului
întrucât, orice întârziere poate compromite rezultatul
activităŃilor ulterioare46. Conform unui studiu efectuat
în Rusia, a rezultat că atunci când deplasarea la faŃa
44
A. Ciopraga, op. cit., p. 49
45
46
E. Stancu –„InvestigaŃia ştiinŃifică a infracŃiunilor”, Partea a II-a şi a III-a,
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept, Bucureşti, 1988, p. 33
35
locului s-a făcut în 10-15 minute, s-a ajuns la
identificarea autorilor în 95% din cazuri. Când timpul
deplasării a crescut cu 20-25 de minute, procentul
identificării autorilor a scăzut la 85%, după 60 de
minute s-a obŃinut identificarea doar în 40% din cazuri,
iar după 120 de minute, doar în 20% din cazuri47.
- Cooptarea în echipă a experŃilor şi a altor specialişti.
Această măsură este susŃinută şi de prevederile art. 112
şi 116 din Codul de procedură penală, care prevede că
organul de urmărire penală poate apela de cunoştinŃele
diferiŃilor specialişti (medici legişti, prezenŃa acestora
fiind indispensabilă în cazul infracŃiunilor îndreptate
împotriva vieŃii; ingineri şi tehnicieni din domeniul
transporturilor aeriene, navale, feroviare sau rutiere, al
instalaŃiilor chimice şi petrochimice, nucleare, al
substanŃelor explozive, incendiare etc.).
În situaŃia în care autorul infracŃiunii a fost prins la
locul faptei, de către poliŃişti sau de către alte persoane şi ne
aflăm în situaŃiile prevăzute de Codul de procedură penală, ce
impun asistenŃa juridică obligatorie, se vor lua măsuri pentru
asigurarea prezenŃei unui apărător la cercetarea la faŃa locului.
Se va asigura prezenŃa martorilor asistenŃi, care de
regulă, sunt aleşi din rândul persoanelor care au fost prezente
în momentul producerii faptei sau au ajuns imediat în locul
respectiv, după producerea faptei.
B.4 Cercetarea propriu-zisă la locul faptei. Reguli

tactice
În cazuri complexe echipa de cercetare a locului faptei
va fi compusă din: procurori (în mod obligatoriu daca fapta
este în competenŃa sa) ori un oficial al poliŃiei, care va fi şeful
echipei; primul sosit (cel care a sosit primul); ofiŃeri de
47
I. Anghelescu şi alŃii –„Tratat practic de criminalistică”, vol.I, Ministerul
de Interne, Bucureşti, 1976, p. 425
36
investigaŃii criminale; criminalişti; tehnician foto-video; medic
legist; antropolog (după caz); conducător câine de urmarire;
pirotehnişti; pompieri etc
a) Măsuri prioritare luate de echipa de cercetare

După sosirea la faŃa locului a echipei de cercetare,
conducătorul acesteia trebuie să ia unele măsuri care să
preceadă cercetarea propriu-zisă la faŃa locului şi care să Ńină
cont de natura faptei comise şi a urmelor existente la faŃa
locului, precum şi delimitarea concretă a perimetrului asupra
căruia se va desfăşura cercetarea propriu-zisă. Totodată,
conducătorul echipei va avea în vedere şi activităŃile cu
caracter preliminar, ce au fost desfăşurate de organul de
cercetare penală prezent la faŃa locului, altfel vor trebui
întreprinse acele activităŃi de maximă urgenŃă ce au fost
descrise anterior.
Atunci când cercetarea propriu-zisă a fost precedată de
acŃiuni premergătoare, echipa va mai completa aceste măsuri
prin48:
- completarea măsurilor privind salvarea victimelor,
înlăturarea pericolelor şi conservarea urmelor;
- examinarea rapidă a locului faptei, delimitarea exactă şi
măsuri de asigurare a pazei;
- îndepărtarea tuturor persoanelor inutile, reŃinerea celor
care au făcut sesizarea, a martorilor, a persoanelor
suspecte, precum şi selecŃionarea martorilor asistenŃi
(se recomandă ca martorii să nu comunice între ei
pentru a nu se influenŃa reciproc, iar persoanele
suspecte vor fi Ńinute separat, sub pază);
- stabilirea precisă a sarcinilor ce revin fiecărui membru
al echipei şi stabilirea ordinii în care vor fi îndeplinite
activităŃile de cercetare;
- obŃinerea unor prime informaŃii referitoare la faptă, la
locul în care a fost săvârşită, ca şi la persoanele care au
48
C. Suciu, op. cit., p. 508-509
37
comis-o, inclusiv cu privire la identitatea celor reŃinuŃi
la faŃa locului, indiferent de calitatea lor.
b) Alte reguli tactice specifice cercetării propriu-zise 49
- Limitarea numărului de persoane care pătrund în
zona cercetată, la strictul necesar. În faza de pregătire, la locul
faptei pătrunde numai şeful echipei însoŃit de criminalist si de
medicul legist, dacă infracŃiunea s-a soldat cu victime
omeneşti. În continuare, dacă se consideră necesar şi posibil, va
fi folosit câinele de urmărire, după care îşi vor începe
activitatea ceilalŃi membrii ai echipei.
- Prevenirea oricărei modificări în starea sau poziŃia
lucrurilor, paralel cu conservarea urmelor şi evitarea
producerii altor urme care pot dezorienta cercetarea. Pentru
aceasta, se va indica curăŃarea încălŃămintei de noroi, praf,
resturi vegetale etc., se va interzice fumatul şi aducerea de
obiecte ce nu servesc operaŃiunilor de cercetare.
- Fixarea căilor de acces şi de deplasare a membrilor
echipei în perimetrul locului faptei, precum şi în locul în care
urmează să fie depozitate mijloacele materiale de probă
descoperite, a altor obiecte ce urmează să fie ridicate şi
transportate la laboratoarele de specialitate.
- Purtarea echipamentului de protecŃie (costum-
salopetă, mănuşi, mască) pentru protejarea urmelor şi
prevenirea contaminării acestora, mai ales în cazul urmelor
biologice.
- Interzicerea comentariilor, aprecierilor sau
discuŃiilor privind natura faptei, împrejurările în care a fost
săvârşită, starea urmelor ş.a., pentru a nu influenŃa, într-un mod
sau altul, desfăşurarea cercetării la faŃa locului sau pe martorii
prezenŃi la faŃa locului.
- Comunicarea cu mass-media este necesară o
comunicare corecta cu mass-media bazată pe încredere
reciprocă. Această relaŃie cu jurnaliştii este făcuta de regulă
49
2004, p. 327
38
prin purtătorul de cuvânt al poliŃiei sau al parchetului, ori prin
conferinŃe de presă. RelaŃia cu presa este consderată ca o
componentă prioritară a managementului anchetei, impunând o
cunoaştere a regulilor care guvernează cea de-a patra putere.
Nu trebuie omisă grija deosebită pentru protejarea datelor
confidenŃiale ale cauzei întrucât ar pune în gardă pe infractor,
dar şi ignorarea şi desconsiderarea ziariştilor ar aduce
prejudicii anchetei prin nefolosirea unor date importante la care
de multe ori presa ajunge singura şi care pot duce la
identificarea infractorului.
- Analiza imediată a rezultatelor obŃtinute de la faŃa
locului –rezultatele trebuie analizate in cel mai scurt timp de
şeful competent pentru e fi înlăturate unele erori sau lacune în
activitatea echipei ce ar putea duce la un caz cu autor
neidentificat (E. Stancu –„Tratat de criminalistică”, EdiŃia a III-
a, Ed. Universul juridic, 2004, p. 327).
C. Cercetarea locului faptei în faza statică
În această fază, cercetarea la faŃa locului se desfăşoară

după o examinare atentă a locului respectiv, atât în ansamblu
cât şi pe tronsoane şi zone mai importante, fără a se face însă,
vreo modificare a acestuia.
Ca o regulă principală, după care se desfăşoară
cercetarea la faŃa locului, este ca aceasta să înceapă de la
centru, continuând spre marginea locului faptei, sau de la
obiectul principal (corpul victimei, locul producerii agresiunii,
locul găsirii corpului delict, focarul producerii incendiului etc.).
În locurile închise – magazine, camere de locuit şi dependinŃe
aferente, birouri etc.- cercetarea se desfăşoară de-a lungul
pereŃilor încăperii, în sensul rotaŃiei acelor de ceasornic sau
cum hotărăşte şeful echipei de cercetare, astfel încât să nu fie
omisă nici o porŃiune necercetată.
39
În locurile deschise, cu porŃiuni de teren clar delimitate,
cercetarea se efectuează de la centru sau de la victimă, către
margini sau invers. Atât în spaŃiile inchise, cât şi în cele
deschise, cercetarea la faŃa locului poate Ńine cont, uneori, de
drumul parcurs de autorul infracŃiunii, ea urmând acest traseu.
Accesul echipei în câmpul infracŃiunii se va desfăşura
după un traseu, care va fi stabilit şi marcat de specialistul
criminalist, care are şi obligaŃia să observe şi să localizeze
urmele şi obiectele ce trebuie evitat a fi atinse sau mutate în
faza statică a cercetării. Trebuie reŃinut faptul că, în faza
statică, se interzice membrilor echipei de cercetare la faŃa
locului să folosească alt traseu decât cel stabilit, atât pentru
intrarea în câmpul infracŃiunii, cât şi pentru ieşirea din zona
cercetată.
Ca activităŃi mai importante desfăşurate în faza statică a
cercetării, putem enumera50:
1. Reluarea după caz a măsurilor de salvare a
victimei sau a victimelor. Se pot continua măsurile
de prim- ajutor până la sosirea personalului medical.
2. Primul sosit la locul faptei va prezenta constatările
si măsurile luate precum şi modificările survenite la
locul faptei.
3. Orientarea locului faptei din punct de vedere
topografic.
4. Se vor stabili poziŃia şi modificările apărute
asupra mijloacelor de probă, a urmelor materiale
etc. şi în ce constau aceste modificări; se va discuta
cu martorii oculari, cu persoanele prezente la faŃa
locului.
5. Se vor efectua măsurători între obiectele
importante aflate în câmpul infracŃiunii, între
urmele găsite la faŃa locului, între acestea şi
obiectele respective sau căile de acces.
50
V. Stoica, op. cit., p. 113; C. Suciu, op. cit., p. 511-512; I. Mircea, op. cit.,
p. 150; A. N. Vasiliev, op. cit., p. 281-282
40
6. Vor fi efectuate fotografii de orientare, schiŃă,
precum şi fotografii ale obiectelor principale, vor fi
executate înregistrări video sau filmări ale locului
faptei, a drumului de acces şi de ieşire din câmpul
infracŃiunii, a împrejurimilor câmpului infracŃiunii.
7. Totodată, se vor stabili urmele şi obiectele care
vor fi date, pentru miros, câinelui de urmă,
prelucrându-se urmele olfactive cu ajutorul câinelui
dresat în acest sens.
8. Măsuri pentru urmarirea făptuitorului cunoscut
sau prezumtiv.
9. Important- nu se permite atingerea sau
schimbarea poziŃiei obiectelor aflate în câmpul
infracŃional.
Din coroborarea rezultatelor acestor prime investigaŃii
cu elementele deduse din modificările aspectului normal al
locului faptei şi cu consecinŃele propriu-zise ale actului
infracŃional, pot fi obŃinute date importante referitoare la natura
faptei, la timpul şi împrejurările în care a fost săvârşită fapta şi,
chiar la făptuitor51.
D .Cercetarea locului faptei în faza dinamică
Această fază de cercetare a locului faptei constituie cea

mai complexă activitate, ea fiind o continuare a fazei statice şi
impune participarea la efectuarea investigaŃiilor şi la folosirea
integrală a mijloacelor tehnico-ştiinŃifice criminalistice din
dotare, a tuturor membrilor echipei de cercetare.
Sunt situaŃii când ordinea efectuării cercetării la faŃa
locului în fazele susmenŃionate se schimbă, fiind impusă de
condiŃiile poziŃiei obiectelor corp delict sau a locului ori
poziŃiei corpului victimei care necesită intervenŃie imediată şi
51
A. Ciopraga –„Criminalistică – Tratat de tactică”, supra cit., p. 67; A.
Mircea –„Criminalistică”, supra cit., p. 234
41
atunci, cercetarea începe cu faza dinamică, ca imediat după
luarea măsurilor ce le impune situaŃia de fapt, cercetarea să fie
continuată cu faza statică.
În această fază, cercetarea locului faptei impune
efectuarea unor activităŃi specifice de către membrii echipei.
Astfel:
1. Se va efectua o examinare complexă şi amănunŃită
a corpului victimei (cadavrului ), a fiecărui obiect ce prezintă
urme sau a servit la comiterea faptei, identificate şi fixate în
prima fază. Totodată, este permisă atingerea, schimbarea
poziŃiei obiectelor şi ridicarea acestora şi a urmelor. Urmele
identificate (urme de mâini, de picioare, urme ale
instrumentelor folosite, urme biologice, microurme, urme ale
mijloacelor de transport etc.) sunt fixate fotografic, topografic
şi criminalistic, prin măsurători în raport cu alte urme, alte
obiecte, în raport cu cadavrul sau alte repere din câmpul
infracŃiunii.
Membrii echipei de cercetare la faŃa locului trebuie să
acorde o atenŃie deosebită la ridicarea urmelor sau a obiectelor
corp delict, la ambalarea şi transportarea acestora la laborator,
respectând întocmai regulile de tehnică criminalistică de
numerotare, etichetare şi de sigilare a coletelor.
2. Cu ocazia desfăşurării activităŃilor susmenŃionate, se
vor efectua fotografii judiciare şi înregistrări video de detaliu,
măsurători fotografice bidimensionale. Totodată, membrii
echipei de cercetare vor desfăşura investigaŃii pentru a obŃine
date cu privire la victimă şi făptuitor (sex, vârstă, preocupări,
semnalmente, cerc de relaŃii, rude etc.), la locul unde a fost
săvârşită fapta. Membrilor echipei de cercetare le este interzis
să facă comentarii cu privire la aspectele cunoscute de aceştia.
3. În această fază se vor lua şi primele declaraŃii
martorilor şi victimei, dacă se mai află la faŃa locului, precum
şi persoanelor suspecte.
Aceste declaraŃii vor fi luate individual şi separat, cu
respectarea regulilor tactice ale ascultării acestor persoane în
42
faza de anchetă. Este indicat ca declaraŃiile acestora să fie
înregistrate pe bandă magnetică.
4. În această fază se vor interpreta urmele şi mijloacele
de probă descoperite la faŃa locului, pentru elaborarea de
versiuni, se vor stabili legăturile logice între fapta săvârşită şi
urmele descoperite, modul lor de producere şi legătura pe care
o au cu obiectele descoperite la faŃa locului.
Aceste corelaŃii şi aprecieri duc la interpretarea corectă
a aşa-ziselor „împrejurări negative”, care se manifestă prin
lipsa unei concordanŃe logice între unele urme şi obiectele sau
împrejurările presupuse că le-au creat. De exemplu52: La faŃa
locului a fost descoperit cadavrul cu plăgi tăiate profund, fără
ca în jur să fie vreo urmă de sânge, în timp ce uşa încăperii era
încuiată cu cheia pe dinăuntru, iar ferestrele închise şi fără
urme de forŃare. Sunt foarte multe cazuri în care „împrejurările
negative” sunt rezultatul intenŃiei autorilor unei infracŃiuni, de
acoperire a faptei lor sau de a îndrepta cercetările pe un alt
drum decât cel corect. Acest lucru face posibil să ne explicăm
de ce în câmpul săvârşirii unei infracŃiuni lipsesc unele urme
sau obiecte, care în mod normal ar fi terbuit să existe, în timp
ce alte urme sau obiecte nu au nici o legătură cu fapta comisă.
De exemplu53: Cu ocazia cercetării la faŃa locului, cadavrul
unei persoane a fost găsit pe calea ferată, prezentând multiple
traumatisme, inclusiv secŃionarea unei părŃi a capului. Pe baza
interpretării datelor obŃinute iniŃial, s-a conchis că moartea s-a
datorat unui accident, însă ulterior, au fost obŃinute noi date iar
cadavrul a fost deshumat şi supus unei expertize medico-legale,
stabilindu-se că moartea a fost cauzată de o lovitură de topor,
aplicată în capul victimei. Deci, prima versiune a organelor
judiciare a fost formulată în mod eronat, întrucât, cu ocazia
cercetării la faŃa locului, s-a trecut cu vederea absenŃa urmelor
52
53
V. Berchesan, op. cit., p. 258; A. Ciopraga, supra cit., p. 71; I. Mircea,
supra cit., p. 237
43
de sânge specifice unui astfel de accident şi care trebuiau să
existe la faŃa locului.
E .Reluarea şi repetarea cercetării la faŃa locului
Având în vedere importanŃa acestei activităŃi

criminalistice în identificarea autorului infracŃiunii, cercetarea
la faŃa locului trebuie efectuată cât mai urgent şi finalizată în
aceeaşi zi, însă practica judiciară a demonstrat că, în unele
cazuri, aceasta a fost întreruptă şi reluată sau repetată după un
anumit timp, din diverse motive. Astfel, printre cauzele care au
condus la întreruperea finalizării cercetării la faŃa locului, se
pot enumera:
- factorii naturali:
- existenŃa întunericului şi lipsa surselor de
iluminat, ploaie sau zăpadă, intesitatea
vântului etc., atunci când cercetarea este
efectuată în câmp deschis, pe tronsoane de cale
ferată sau autostrăzi.
- cauze care pun în pericol viaŃa sau sănătatea
persoanelor ori conduc la distugerea de bunuri sau
valori:
- existenŃa pericolului unei explozii, scurgeri de
radiaŃii sau de substanŃe chimice toxice ori
producerea de incendii sau catastrofe.
- existenŃa unor suprafeŃe mari pe care trebuie efectuată
cercetarea la faŃa locului:
- câmp deschis, teren accidentat, număr mare de
încăperi etc.
- instalarea oboselii, acumulată de membrii echipei de
cercetare, datorită prelungirii în timp a cercetării la faŃa
locului.
Când intervin astfel de situaŃii, membrii echipei de
cercetare la faŃa locului sunt obligaŃi să ia măsuri de protejare a
44
urmelor, de sigilare a încăperilor, de delimitare a terenului,
precum şi de asigurare a pazei locului faptei, pe timpul
întreruperii activităŃilor.
Reluarea cercetării la faŃa locului se va efectua de către
aceeaşi echipă, iar despre această activitate se vor face
menŃiuni în procesul verbal de cercetare la faŃa locului, cu
referire la motivele care au condus la întreruperea cercetării şi
perioada de timp.
Cu privire la repetarea cercetării la faŃa locului, se
impun următoarele precizări:
- această activitate se efectuează atunci când se constată
că cercetarea la faŃa locului a fost efectuată în mod
necorespunzător, membrii echipei desfăşurând
activităŃile în mod superficial şi în grabă;
- când fapta săvârşită este complexă şi când, în raport cu
natura faptei comise, se apreciază că la faŃa locului
trebuiau identificate anumite urme ce au legătură cu
infracŃiunea comisă sau pentru a verifica anumite
versiuni ce au apărut ulterior54.
Cu privire la această activitate, trebuie făcută precizarea
că, practica judiciară recomandă ca aceasta să fie efectuată cât
mai puŃin cu putinŃă, întrucât poate influenŃa momentul
operativ în aflarea adevărului şi identificarea autorilor faptei
comise.
F.Fixarea rezultatelor cercetării la faŃa locului
În conformitate cu prevederile art. 131 din Codul de

procedură penală, rezultatele cercetării la faŃa locului sunt
consemnate în procesul verbal de cercetare la locul faptei,
căruia i se anexează fotografii, schiŃe, desene, filme sau benzi
videomagnetice.
54
45
F.1 Procesul verbal de cercetare la faŃa locului
Procesul verbal astfel încheiat constituie unul din
principalele mijloace de probă în soluŃionarea cauzei penale.
Conform art. 131 din Codul de procedură penală, acesta
„trebuie să cuprindă, în afara menŃiunilor arătate în art. 91 din
Codul de procedură penală, descrierea amănunŃită a situaŃiei
locului, a urmelor găsite, a obiectelor examinate şi a celor
ridicate, a poziŃiei şi stării celorlalte mijloace materiale de
probă, astfel încât, acestea să fie redactate cu precizie şi, pe
cât posibil, cu dimensiunile respective”.
Procesului verbal astfel încheiat, i se anexează schiŃele
locului faptei, desenele, fotografiile, benzile videomagnetice,
rolele de film, precum şi procesul verbal împreună cu schiŃa
traseului parcurs de câinele de urmă.
Acesta se încheie la faŃa locului, imediat ce a fost
finalizată cercetarea locului faptei şi trebuie să întrunească
următoarele condiŃii:
- să aibă un caracter obiectiv, adică să reflecte cât mai
real locul faptei, fiind menŃionate cele constatate la
locul faptei şi nu opinii, deducŃii ale membrilor echipei;
- să fie complet, adică să cuprindă toate constatările
făcute de echipa de cercetare;
- conŃinutul să fie caracterizat prin precizie şi claritate,
adică să conŃină descrierea detaliată (mărime, culoare,
plasament, particularităŃi de identificare) a urmelor,
mijloacelor materiale de probă şi altor obiecte,
modalităŃi şi mijloace folosite pentru relevare, fixare şi
ridicare, un limbaj adecvat, fără termeni improprii sau
ambigui;
- să fie succint, adică să prezinte în formă concentrată
activităŃile desfăşurate şi ordinea efectuării lor.
Forma şi cuprinsul procesului verbal

Procesul verbal trebuie să cuprindă o parte
introductivă, una descriptivă şi o încheiere.
46
În conformitate cu art. 91 din Codul de procedură
penală, procesul verbal trebuie să cuprindă:
- data şi locul cercetării (anul, luna, ziua şi localitatea
unde s-a efectuat cercetarea);
- numele, prenumele şi calitatea membrilor echipei de
cercetare şi organul de urmărire penală din care fac
parte;
- numele, prenumele şi calitatea experŃilor, specialiştilor
şi tehnicienilor prezenŃi la cercetarea locului faptei şi
instituŃia căreia îi aparŃin;
- numele, prenumele, ocupaŃia şi adresa martorilor
asistenŃi;
- cadrul legal în baza căruia s-a efectuat cercetarea la faŃa
locului, menŃionarea modului de sesizare şi conŃinutul
pe scurt al sesizării (art. 91, 129, 131 din Codul de
procedură penală);
- descrierea amănunŃită a locului faptei, a celor
constatate, orientarea locului faptei din punct de vedere
topografic şi criminalistic, precum şi măsurile luate;
- numele, prenumele, ocupaŃia şi adresa persoanelor
găsite la faŃa locului, a celor care au asigurat paza şi
conservarea locului faptei, până la venirea echipei;
- modificările produse locului faptei până la sosirea
echipei, persoanele care au intervenit, precum şi scopul
producerii acestor modificări;
- menŃiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale.
Partea descriptivă a procesului verbal cuprinde un

spaŃiu mare acordat descrierii amănunŃite a locului faptei, a
urmelor şi mijloacelor de probă găsite, relevate, fixate şi
ridicate, a metodelor şi mijloacelor folosite pentru relevare,
fixare şi ridicare, precum şi modul de ambalare şi sigilare a
acestora.
Locul faptei va fi descris în ansamblu, precizând
dimensiunile, topografia şi poziŃionarea sa faŃă de punctele
47
cardinale şi faŃă de punctele de reper mai apropiate (drumuri,
clădiri, poduri, liziere de păduri, cursuri de apă etc.).
Urmele, mijloacele materiale de probă şi obiectele
examinate şi ridicate vor fi descrise cu precizie (denumire,
formă, culoare, dimensiune, caracteristici fizico-chimice,
particularităŃi de identificare etc.), distanŃe faŃă de anumite
repere.
Trebuie precizat că sunt cazuri când se impune o
interpretare imediată a urmelor descoperite, interpretare care,
ulterior, va face obiectul unei constatări tehnico-ştiinŃifice.
De asemenea, se vor menŃiona împrejurările negative
constatate şi măsurile luate pentru clarificarea lor.
În această parte a procesului verbal se vor consemna
diferite observaŃii ale experŃilor sau martorilor asistenŃi,
referitoare la cele consemnate anterior.
De menŃionat că, nu trebuie consemnate opiniile sau
interpretările personale cu privire la faptă, la autor, la urmele
create prin activitatea infracŃională, pentru a nu fi subminat, cel
puŃin în parte, caracterul obiectiv al procesului verbal55.
Totodată, se vor face menŃiuni cu privire la consecinŃele
sau pagubele ce s-au produs prin infracŃiunile cercetate.
Partea finală, de încheiere a procesului verbal de
cercetare la faŃa locului va cuprinde:
- ora începerii şi terminării cercetării la faŃa locului,
consemnarea condiŃiilor atmosferice şi de vizibilitate
existente;
- enumerarea exactă a urmelor, mijloacelor materiale de
probă şi obiectelor ridicate de la faŃa locului şi
precizarea custodiei acestora;
- fotografiile, filmele şi videogramele judiciare executate,
locurile de execuŃie ale acestora, condiŃiile tehnice de
executare, aparatura şi materialele folosite, precum şi
sursele de iluminare existente;
55
C. Suciu, op. cit., p. 519-520; V. Stoica, op. cit., p. 120-121; I. Coman şi
I.R. Constantin, op. cit., p. 430
48
- experimentele judiciare efectuate, scopul efectuării şi
rezultatele acestora;
- precizări cu privire la întocmirea schiŃei locului faptei;
- consemnarea folosirii câinelui de urmă, rezultatul
obŃinut, întocmirea schiŃei traseului parcurs de câine şi
a procesului verbal în acest sens;
- observaŃiile martorilor asistenŃi, prezenŃa învinuitului la
faŃa locului şi obiecŃiile acestuia sau a altor persoane
(părŃi vătămate) cu privire la modul de efectuare a
cercetării la faŃa locului şi faŃă de cele consemnate în
procesul verbal;
- numărul de exemplare încheiate şi modul de distribuire
al acestora.
Fiecare pagină a procesului verbal va fi semnată de toŃi
participanŃii prezenŃi la cercetarea la faŃa locului, indiferent de
calitatea deŃinută (organ judiciar, martori asistenŃi, experŃi,
specialişti, tehnicieni, învinuit, inculpat sau apărătorul
acestuia).
F.2 SchiŃa locului faptei

SchiŃa locului faptei constituie o reprezentare grafică,
un plan-schiŃă sau desen-schiŃă a locului faptei în ansamblu, a
modului cum sunt dispuse obiectele şi urmele infracŃiunii,
precum şi a distanŃelor sau a raportului de poziŃie dintre
acestea56, menită să faciliteze crearea unei imagini cât mai
aproape de scena infracŃiunii, în vederea înŃelegerii cu claritate
a consemnărilor cuprinse în procesul verbal.
SchiŃa locului faptei se poate prezenta sub două forme:
56
C. Suciu, op. cit., p. 512; O. Năstase, I. Cora, op. cit., p. 37; A. N.
Vasiliev, op. cit., p. 287
49
a) Planul-schiŃă executat la scară, în care sunt
respectate riguros proporŃiile dintre dimensiunile reale ale
suprafeŃelor, distanŃelor etc. şi reprezentările acestora în plan57.
b) Desenul-schiŃă este executat printr-o simplă
desenare a locului faptei, însă fără a fi respectate proporŃiile
dintre dimensiunile reale şi reprezentările grafice, dar realizat
tot pe baza măsurătorilor efectuate la locul faptei şi expuse în
schiŃă.
Cu ocazia întocmirii schiŃei, trebuiesc respectate
următoarele reguli:
- orientarea schiŃei se realizează cu ajutorul busolei
aflate în inventarul trusei criminalistice şi presupune
stabilirea punctelor cardinale (în lipsa busolei,
orientarea se face după poziŃia soarelui). Ca o regulă de
bază în orientarea schiŃei este faptul că, întotdeauna
latura din partea dreaptă a schiŃei trebuie să fie orientată
pe direcŃia nord-sud.
- claritatea schiŃei este impusă de utilizarea de simboluri
şi semne convenŃionale cu semnificaŃie comună pentru
toate organele judiciare, ele reprezentând pe schiŃă
obiectele aflate la faŃa locului. De asemenea, pot fi
folosite şi semne convenŃionale topografice,
standardizate sau folosite în alte domenii.
- exactitatea schiŃei impune fixarea exactă a
dimensiunilor obiectelor, a distanŃelor şi unghiurilor.
- cotarea schiŃei presupune notarea pe schiŃă a
dimensiunilor obiectelor.
- întocmirea la scară a schiŃei constituie o prezentare a
dimensiunilor locului, reduse la o anumită scară. Pe
schiŃă se trece scara de execuŃie, data, locul şi fapta
pentru care s-a întocmit, numele, prenumele şi unitatea
din care fac parte membrii echipei de cercetare şi
semnalările participanŃilor.
57
I. E. Sandu, lucrarea colectivă „Tratat practic de criminalistică”, vol. I,
supra cit., p. 86-100
50
SchiŃa se poate realiza atât în proiecŃie orizontală, cât şi
prin rabatarea planurilor de proiecŃie58.
F.3 Fotografiile şi înregistrările video judiciare
Fotografia judiciară
Cu ocazia cercetării la faŃa locului, se vor executa
fotografii judiciare, ce au rolul de a fixa rezultatele cercetărilor.
Fotografia judiciară cuprinde: fotografia de orientare,
fotografiile schiŃă, fotografia obiectelor principale, fotografiile
de detaliu şi măsurătorile fotografice.
1. Fotografia de orientare fixează întreg locul faptei,
raportat la diferite puncte de reper, în scopul identificării zonei
în care s-a produs infracŃiunea.
2. Fotografiile schiŃă redau locul faptei cu tot ce are el
mai important, în întregime sau în parte, în funcŃie de varianta
de execuŃie (fotografia schiŃă unitară, panoramică, în variantele
liniară sau circulară, încrucişată, pe sectoare).
3. Fotografia obiectelor principale, cum ar fi: corpul
victimei, instrumentele folosite la săvârşirea infracŃiunii,
autovehiculul, armele etc.
4. Fotografiile de detaliu se folosesc în scopul punerii
în evidenŃă a urmelor, a detaliilor acestora, a modificărilor
apărute asupra obiectelor din câmpul infracŃiunii etc.
Înregistrarea video judiciară
Este una dintre metodele de fixare a rezultatelor echipei
de cercetare la faŃa locului şi este folosită, de regulă, în cazul
săvârşirii unor infracŃiuni deosebite. Aceasta se relizează destul
de uşor şi dă posibilitatea verificării imediate a calităŃii. Şi în
acest caz întâlnim înregistrări video de orientare, înregistrări
video schiŃă, în toate variantele, precum şi înregistrarea
obiectelor principale, a urmelor şi detaliilor sau înregistrări la
scară.
58
A. Ciopraga, op. cit., p. 82-83
51
Înregistrările foto şi video digitale
Acestea constituie, de asemenea, un mijloc modern de
folosire a tehnicilor informatice, în fixarea imaginilor din
câmpul infracŃiunii.
G. Truse criminalistice şi materiale folosite la cercetarea

locului faptei
G.1. Trusa criminalistică universală

Trusa criminalistică universală cuprinde:
- materiale care servesc la căutarea, descoperirea,
relevarea, fixarea şi ridicarea urmelor papilare: folii
adezive albe şi negre, prafuri şi reactivi de evidenŃiere,
pensulă cu păr de veveriŃă si magnetice, lampă de
ultraviolete, pulverizator cu vapori de iod, surse de
lumină, lupă;
- materiale care servesc la amprentarea persoanelor:
fişe mono şi decadactilare, placă, tuş, rulou, hârtie
special impregnată pentru reacŃii chimice, pastă,
linguiŃa pentru amprentarea cadavrelor, manuşi
chirurgicale;
- materiale care servesc la marcarea (identificarea)
locului şi efectuarea de măsurători: bandă cu pătrate
albe şi negre, ruleta, centimetru, jetoane numerotate (cu
stativ) , cretă, bandă de avertizare (stop poliŃia,
accident);
- materiale care servesc la prelevarea diferitelor
substanŃe, inclusiv cele biologice: pensete, soluŃii,
magnet, bandă adeziva , pipete, aspirator, bumbac
absorbant;
- materiale care servesc la executarea mulajelor,
urmelor de adâncime: pensulă pentru curăŃarea urmei,
ghips ori alte materile pentru mulare, materiale dentare,
52
cancioc, şpaclu, lingură pentru prepararea amestecului,
lac, substanŃe speciale sub formă de spray, bandă
flexibilă pentru încojurarea urmei;
- materile care servesc la fotogrfiere: aparate foto,
obiective, blitz, lămpi, baterii, filme, inele intermediare,
trepied şi filtre (colorate şi de polarizare);
- materiale care servesc la întocmirea desenelor şi a
schiŃelor: hârtie milimetrică, planşetă, calc, rigle, echer,
raportor, creioane negre şi colorate, compas, piuneze,
şabloane, busolă;
- instrumente: trusă de chei, cleşte, ciocan, patent, daltă,
şurubelniŃa, burghiu, fierăstrău, foarfecă;
- materiale de ambalare: saci de hârtie, flacoane de
sticlă, pungi de plastic, schândurele, cuie, etichete,
sfoară.
G.2. Truse criminalistice moderne

Aceste truse sunt adaptate in funcŃie de numeroase
criterii, astfel încât sa asigure maximum de eficienŃa in
căutarea, relevarea, fixarea şi ridicarea urmelor de toate
categoriile.
Pe lângă profesionalismul criminalistului ele implică
precizie, acurateŃe, asigurarea deplină împotriva contaminării
sau alterării urmei, corespund legislaŃiei specifice si
standardelor de în domeniu, independenŃă tehnică şi
operaŃională în teren.
a) Clasificare:
- după dotare:
- simple
- complexe
- după domeniul de utilizare:
- dedicate
53
- combinate
- universale
- după destinaŃie:
- pentru urme papilare
- pentru urme biologice
- pentru accidente de circulaŃie
- pentru amprentarea cadavrelor
- pentru urme ale tragerii de foc
- pentru testarea drogurilor
- pentru urme de instrumente, incălŃăminte
si mijloace de transport
- pentru urme de metal
- pentru urme ale incendiilor se
exploziilor
- pentru marcări chimice
- după tehnologia utilizată:

- cu acŃiune asupra urmelor prin procese
chimice
fizice
cu acŃiune asupra urmelor prin mijloace
electronice
cobinate
- după timpul de folosinŃă:

- de folosină unică
- de folosinŃă indelungată
b) Tipuri de truse criminalistice:
1. Trusă tip PATRULẦ

Este folosită de regulă, de unitaŃi şi subunitaŃi de
poliŃie ai căror lucratori acŃionează în patrule ce au în
54
competenŃa efectuarea unor cercetări fără complexitate si are în
dotare :
- pulbere neagră care servesc la relevarea urmelor
papilare ;
- bandă adezivă care servesc la ridicarea urmelor
papilare ;
- pensulă din fibră de sticla pentru relevarea urmelor
papilare ;
- cartoane suport pentru urme ;
- mănuşi pentru protecŃie ;
- casetă din polimer ( 203 X 196 X 90 cm ).
2. Trusă tip TEHNICIAN

Este o trusă semiprofesională destinată unitaŃilor care
se confruntă cu activitaŃi de complexitate medie si are în dotare
;
- pulbere albă care serveşte la relevarea urmelor
papilare ;
- pulbere neagră care serveşte la relevarea urmelor
papilare ;
- banda adezivă care serveşte la ridicarea urmelor
papilare ;
- folii negre cu suport ataşat ;
- folii albă cu suport ataşat ;
- folii transparente cu suport ataşat ;
- doua pensule din păr natural ;
- lupa 3x ;
- foarfecă ;
- manuşi de protecŃie ;
- caseta de polimer ( 203 X 196 X 90 ).
55
3. Trusă tip DETECTIV
Este o trusă compactă, de buzunar , destinată căutării si
relevării rapide a urmelor papilare si are în dotare ;
papilare ;
papilare ;
- pulbere roşie-argintie care serveşte la relevarea
urmelor papilare ;
- folii negre cu suport ataşat ;
- folii albe cu suport ataşat ;
- doua pensule din păr natural ;
- lupa 3x ; - etui ( 171 X 100 X 50 ).
4. Trusa SCOTT
Este o trusă folosită de unitaŃile ce se confruntă cu un
număr mare de infracŃiuni fiind dotată cu un număr mai mare
de pulberi şi folii , precum şi cu instrucŃiuni de folosire si
cuprinde ;
papilare ;
papilare ;
- pulbere argintie care serveşte la relevarea urmelor
papilare ;
- folie neagră pe suport ataşat ;
- folie albă pe suport ataşat ;
- folie albă pe suport cauciucat ;
- folie neagră pe suport cauciucat ;
- 3 pensule din fibre naturale ;
- lupă 3x
- foarfecă ;
56
- pungi pentru probe ;
- geantă de polimer.
5. Trusa EXPERT
Este considerată una din cele mai bune truse
criminalistice pentru căutarea, relevarea şi ridicarea urmelor
papilare şi oferă aproape toate metodele de relevare a urmelor
şi întregul echipament pentru aplicarea acestora . Trusa oferă
relevarea urmelor atât în teren cât şi în laborator .
Trusa cuprinde urmatoarele materiale :
papilare
- pulbere neagră- argintie ;
papilare
- pulbere roşie- argintie ;
- pulbere gri - argintie ;
- pulbere roşie-argintie safecracker ;
- pulbere magnetică argintie ;
- pulbere magnetică albă ;
- pulbere magnetică neagră;
- folii transparente pentru ridicarea urmelor papilare
- folii pe suport cauciucat albe şi negre ;
- bandă transparentă pentru ridicarea urmelor ;
- soluŃie de microparticule în pulverizator ;
- pensulă magnetică ;
- nitrat de argint spray ;
- cyanoacrylat pachete;
- ninhydrina spray ;
- fiole de iod şi aplicatoare ;
- bandă pentru marcarea probelor ;
- lupă 3x ;
- ruletă ;
57
- lanternă ;
- foarfecă ;
- riglă foto ;
- blocnotes ;
- serveŃele de unică folosinŃă ;
- serveŃele speciale pentru curaŃare ;
- pungi pentru ambalarea probelor cu diverse
dimensiuni ;
- recipient cu apă ;
- geantă de material plastic cu dimensiunile 45x38x
6 . T rusa KRIMESITE IMAGER

Trusa Krimesite imager, cunoscută sub numele
prescurtat RUVIS, se bazează pe tehnologia de intensificare a
imaginii refletate sub incidenŃa radiaŃiilor ultraviolete,
localizând urmele papilare invizilibe cu ochiul liber aflate pe
suprafeŃe netede, fără a folosi vreun tratament cu pulberi,
subtanŃe chimice sau vapori. Examinarea urmelor se poate face
în orice împrejurare la lumina zilei sau în întuneric, afară sau în
interior, întrucât nu influenŃează procedeul. Ruvis este
construită să amplifice radiaŃia UV refletată de 254 nm şi nu
este influenŃată de alte lungimi de undă. La faŃa locului aceasta
tehnologie poate găsi rapid urmele papilare afalte chiar la
distanŃă de obiectul examinat fiind de un real folos
specialiştilor. Este de reŃinut că tehnologia RUVIS examinează
urmele prin metode nedistructive şi necorozive evitând
situaŃiile de îmbâxire a obiectelor, suprafeŃelor din locuinŃe,
birouri, vehicole, etc. cu pulberi şi substanŃe chimice greu de
curăŃat.
Complexul Master RUVIS cuprinde două echipamente
RUVIS:
- ciclop;
- scan-n-find
58
- aparatură fotodigitală
- printer digital.
Cele două echipamente RUVIS pot fi folosite separat, unul
de un examinator iar cel de al doilea, utilizat de un alt operator
care înregistrează imaginile observate în ultraviolet prin
sistemul ciclop.
În categoria truselor care pot fi utilizate în domeniul
urmelor papilare intră şi trusele echipate cu surse de lumină
bluemaxx care în funcŃie de putere sunt utilizate pentru
cercetarea unor zone mai intinse sau mai restrânse. Puterea
maximă pentru super bluemaxx este de 1,5 mii , candele, ceea
ce îi permite examinarea unor suprafeŃe intinse atât în interior
cât şi în exterior .
De asemeni, tot în categoria truselor criminalistice intră

şi :
7. Truse pentru urme biologice ;

8. Truse pentru amprentare ;
9. Truse pentru cercetarea incendiilor ;
10. Truse pentru recoltarea urmelor de tragere ;
11. Truse pentru mulaje ;
12. Truse pentru detectarea şi identificarea drogurilor ;
13. Truse pentru recoltarea microparticulelor ;
14. Truse pentru recoltarea urmelor de metal ;
15. Truse pentru examinarea cadavrelor cu identitate
necunoscută ;
16. Trusa pentru ridicarea electrostatică a urmelor de
încalŃăminte ;
17. Truse pentru examinarea documentelor ;
18. Truse pentru marcări obiecte ( capcane chimice ) ;
19. Truse pentru serii deteriorate ;
20. Truse pentru marcare teren ;
21. Truse pentru desen ;
59
22. Truse pentru recoltarea urmelor la incendii şi
explozii.
G.3 Materiale complementare

- aparat laser portabil ;
- convertizor de imagine infraroşie ;
- proiectoare şi grup electrogen ;
- lampă polilight ;
- convertizor de imagine infraroşie ;
- materiale pentru protejarea urmelor şi a obiectelor ;
- aparat de filmat , video şi de înregistrare audio ;
- echipament de protecŃie împotriva incendiilor şi
exploziilor ;
- aparat de sudură ;
- mască gaze , ochelari de protecŃie ,cizme cauciuc ;
- scară ,sapă ,corzi .
G.4 Detectoare
- detector de metale ;
- detector de cadavre ;
- detector de substanŃe radioactive ( zone calamitate ) ;.
- detector electrostatic pentru urmele de călcare .
60
CAPITOLUL II
TACTICA CRIMINALISTICĂ A EFECTUĂRII

CONSTATĂRILOR TEHNICO-ŞTIINłIFICE,
MEDICO-LEGALE ŞI EXPERTIZELOR
JUDICIARE
A. NoŃiuni generale
În vederea unei cât mai bune înfăptuiri a justiŃiei şi a

îndeplinirii unuia dintre cele mai importante principii
fundamentale ale procesului penal, respectiv acela al aflării
adevărului, aşa cum de fapt este consimŃit în art. 3 al Codului
de procedură penală, care prevede că „în desfăşurarea
procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu
privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la
persoana făptuitorului”, este necesar ca întreaga activitate
desfăşurată în acest scop să fie ghidată de aflarea adevărului cu
privire la existenŃa sau inexistenŃa faptei, stabilirea concretă a
faptei, dacă cel învinuit este adevăratul făptuitor şi totodată,
stabilirea împrejurărilor în care s-au comis faptele.
În vederea stabilirii împrejurărilor de fapt ale unei
infracŃiuni, organul judiciar trebuie să apeleze la mijloacele de
probă, aşa cum sunt prevăzute ele în art. 64 din Codul de
procedură penală şi care servesc ca probă în procesul penal,
respectiv: declaraŃiile învinuitului sau inculpatului, declaraŃiile
părŃii vătămate, ale părŃii civile şi ale părŃii responsabile
civilmente, declaraŃiile martorilor, înscrisurile, înregistrările
audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de probă,
61
constatările tehnico-ştiinŃifice, constatările medico-legale şi
expertizele.
Mijloacele de probă au valoare egală şi ca să poate fi
folosite în procesul penal, ele trebuie să fie obŃinute în mod
legal.
B. Constatarea tehnico-ştiinŃifică criminalistică

procedură penală, constatările tehnico-ştiinŃifice sunt dispuse
când există pericolul de dispariŃie a unor mijloace de probă sau
de schimbare a unor situaŃii de fapt şi este necesară lămurirea
urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei.
Constatările tehnico-ştiinŃifice sunt efectuate, de regulă,
de specialişti sau tehnicieni care aparŃin instituŃiilor din care
face parte organul de urmărire penală, însă pot fi efectuate şi de
specialişti sau tehnicieni ce aparŃin altor instituŃii (art.112 al.2
C.pr. pen. )
Constatarea tehnico-ştiinŃifică se dispune din oficiu sau
la cerere, atunci când se impune lămurirea, fără întârziere, a
faptelor şi împrejurărilor cauzei.
Aceasta se dispune numai în cursul urmăririi penale, cu
excepŃia cazului de refacere sau completare a expertizei, când
poate fi dispusă de instanŃa de judecată.
Constatările tehnico- ştiinŃifice pot fi efectuate de
acelaşi specialist sau tehnician criminalist numit în acest sens
dar care a participat şi la cercetarea locului faptei, intrucât nu
există incompatibilitate de poziŃie, aceasta fiind chiar
recomandabilă, deoacere acesta are posibilitatea să cunoască în
mod nemijlocit cauza penală.
62
Constatările tehnico-ştiinŃifice se clasifică în:
- grafică (grafoscopică) – identificarea scriptorului pe
baza scrisului;
- dactiloscopică – examinarea urmelor digitale,
palmare sau plantare, în vederea identificării degetului palmei
ori piciorului care le-a creat cu ajutorul detalilor desenului
papilar;
- a actelor – (examinarea tehnică a documentelor)
stabileşte autenticitatea înscrisurilor materialelor din care sunt
constituite, vechimea documentelor, stabilrea tipului şi
modelului calculatorului, maşinii de scris;
- traseologică – examinarea urmelor ca impresiuni ale
structurii exterioare a obiectelor, caresturi detşate din obiect ori
ca modificări produse de diverse fenomene astfel încât să ducă
la identificarea persoanei sau obiectului creator;
- balistică – identificarea armei de foc a făptuitorului,
stabilirea împrejurărilor săvârşirii infracŃiunii pornind de la
urmele împuşcăturii;
- fotografico- judiciară – fixarea unor situaŃii de fapt
care se pot schimba ori examinarea fotografiei cu semnalmente,
în vedere identificării de persoane şi cadavre;
- chimică – stabilirea compoziŃiei chimice a unor
substanŃe, calitatea şi provenienŃa acestora, conŃinutul de
substanŃe toxice aflate în alimente sau produse alimentare,
evidentierea unor reacŃii si procedee chimice etc.;
- tehnică – stabilirea cauzelor şi împrejurărilor care au
generat accidente tehnice, calitatea necorespunzătoare a unor
produse, lucrări, instalaŃii etc.;
- biocriminalistică – clarificarea îmrejurărilor
savârşirii unor infracŃiuni pornind de la urmele materiale de
natura umană, animală sau vegetală sau identificarea
instrumentelor folosite la săvârşirea infracŃiunii;
- fonobalistică – identificarea armei de foc pe baya
urmelor sonore ale împuşcăturii;
63
- zootehnică şi veterinară – clarificarea îmrejurărilor
legate de respectarea regulilor zootehnice de îngrijire si
întreŃinere a animalelor şi păsărilor;
- agrotehnică şi agroalimentară – vizează calitatea
seminŃelor folosite pentru consum şi însămanŃări, cauzele
infectării unor culturi ori produse agroalimentare etc.;
- merceolgică – stabilirea unor aspecte legate de
originea produselor, condiŃii de fabricare, calitatea şi preŃul
acestora etc.
C. Constatarea medico-legală
Conform prevederilor art. 114 alin. 1 din Codul de

procedură penală, constatarea medico-legală este dispusă de
organul de urmărire penală, „în caz de moarte violentă, de
moarte a cărei cauză nu se cunoaşte ori este suspectă, sau când
este necesară o examinare corporală asupra învinuitului ori
persoanei vătămate, pentru a constata pe corpul acestora
existenŃa urmelor infracŃiunii”.
Această constatare se efectuează de specialiştii din
reŃeaua medico-legală, conform normelor emise de instituŃiile
medico-legale şi se dispun, de regulă, în faza de urmărire
penală, desfăşurându-se cât mai aproape de momentul
săvârşirii faptei.
În situaŃia când se impune exhumarea pentru stabilirea
cauzelor morŃii, aceasta trebuie făcută numai cu încuvinŃarea
procurorului. Exhumarea poate fi dispusă atât în faza de
urmărire penală, cât şi în faza de judecată. Rezultatul
constatării medico-legale se concluzionează într-un raport
scris, ce este supus, în mod obligatoriu, avizului Comisiei de
control şi avizare a activităŃii medico-legale, care poate dispune
completarea sau refacerea raportului.
În situaŃia în care organul de urmărire penală sau
instanŃa de judecată apreciază faptul că concluziile din raportul
64
de constatare medico-legală nu sunt clare sau rapotul nu este
complet, va dispune refacerea ori completarea constatării sau
efectuarea unei expertize medico-legale.
Constatarea medico-legală poate fi:
- medico-legală propriu-zisă – stabilirea cauzelor
morŃii, mecanismul producerii leziunilor pe corpul victimei sau
făptuitorului, consecinŃele acŃiunii infracŃionale asupra
integrităŃii corporale sau sănătăŃii persoanei vătămate;
- medico-legală psihiatrică – determinarea tulburărilor
psihice ale învinuitului sau inculpatului de natura a- i diminua
sau înlătura discernământul pentru fapta comisă.
D. Expertiza criminalistică
Expertiza criminalistică reprezintă un mijloc de probă

important, ea făcând parte din categoria expertizelor judiciare.
Această expertiză reprezintă o cercetare ştiinŃifică a
probelor materiale, destinată identificării persoanelor,
obiectelor, substanŃelor şi fenomenelor aflate în legătură
cauzală cu fapta, pentru stabilirea anumitor proprietăŃi ale
acestora, precum şi a unor eventuale modificări de formă,
conŃinut sau structură59.
Conform art. 116 din Codul de procedură penală,
aceasta se efectuează la cererea organului de urmărire penală
sau a instanŃei de judecată, sau din oficiu. Este obligatorie în
cazul expertizei psihiatrice, efectuată în situaŃia infracŃiunii de
omor deosebit de grav, precum şi atunci când organul de
urmărire penală sau instanŃa de judecată are îndoială asupra
stării psihice a învinuitului sau inculpatului (art.117 alin ultim
C. pr.pen) şi se efectuează în instituŃii sanitare de specialitate,
învinuitul sau inculpatul fiind internat de organul de urmărire
59
Al. Buns - „Unele probleme privind expertiza criminalistică în activitatea
procesuală”, în I. N. Nr. 5/1964, p. 39; I. R. Constantin, L. Coman, M.
Constantinescu - „Tratat practic de criminalistică”, vol. I, supra cit., p. 19
65
penală, cu aprobarea procurorului sau instanŃei de judecată.
Măsura este executorie şi, în caz de opunere, se aduce la
îndeplinire de către organele de poliŃie.
Art. 116 din Codul de procedură penală, prevede că
expertiza se dispune în cazul lămuririi unor fapte sau
împrejurări ale cauzei, iar pentru aflarea adevărului sunt
necesare cunoştinŃele unui expert.
În afara expertizelor criminalistice, expertizelor
medico-legale şi psihiatrice, se mai întâlnesc şi expertizele
tehnice, contabile, merceologice, zootehnice, agrotehnice,
chimice, bacteriologice, patologice, anatomice etc. De
asemenea, trebuie precizat că Dreptul procesual civil face
trimitere la folosirea expertizei criminalistice în clarificarea
unor aspecte tipice procesului civil, unde metodele
criminalistice sunt la fel de utile ca şi în dreptul penal60.
La efectuarea expertizei criminalistice poate participa,
pe lângă expertul numit de organele judiciare, şi un expert
recomandat de părŃi.
Între expertiza judiciară şi constatarea tehnico-
ştiinŃifică există atât diferenŃieri de ordin procesual, cât şi
asemănări, ca de exemplu:
- elemente de asemănare:
- atât expertizele cât şi constatările tehnico-
ştiinŃifice îşi aduc aportul la realizarea scopului
procesului penal, respectiv aflarea adevărului;
- ambele sunt mijloace de probă, de valoare
separată şi reglementate de Codul de procedură
penală;
- obiectul expertizei şi al constatării tehnico-
ştiinŃifice este fixat de organele judiciare şi
constituie activităŃi de interpretare ştiinŃifică a
urmelor şi mijloacelor materiale de probă, care
presupun folosirea unor metode, procedee,
60
I. Stoenescu şi S. Zilbestein –„Drept procesual civil – Teoria generală”,
Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1977, p. 400
66
mijloace tehnice şi tehnici de lucru comune, în
vederea identificării persoanelor şi obiectelor
aflate în diferite raporturi cu infracŃiunea;
- în ambele cazuri, constatările specialistului sau
tehnicianului sunt consemnate într-un raport.
- elemente de diferenŃiere:
- expertizele constituie mijloace de probă, atât în
procesul penal, cât şi în cel civil, fiind dispuse
de organul de urmărire penală, dar şi de
instanŃele de judecată, pe când constatările
tehnico-ştiinŃifice sunt mijloace de probă
specifice numai procesului penal, fiind dispuse
numai de organele de urmărire penală;
- sub aspectul raŃiunii care le justifică, dacă
pentru efectuarea expertizei, organele judiciare
apreciază că este necesar în interesul aflării
adevărului, să apeleze la cunoştinŃele unor
specialişti pentru lămurirea unor fapte sau
împrejurări, în cazul constatărilor tehnico-
ştiinŃifice, pe lângă aceste condiŃii, organul
judiciar trebuie să constate fie pericolul
dispariŃiei unor mijloace de probă, fie primejdia
schimbării situaŃiei de fapt, precum şi
necesitatea lămuririi urgente a unor fapte şi
împrejurări ale cauzei;
- deosebiri sub raportul momentului în care pot
fi dispuse. Constatarea tehnico-ştiinŃifică poate
fi dispusă numai în momentul imediat începerii
urmăririi penale (faza de urmărire penală), pe
când expertiza poate fi dispusă atât după
începerea urmăririi penale, cât şi după punerea
înmişcare a acŃiunii penale şi chiar în faza de
judecată;
- expertul funcŃionează în cadrul laboratoarelor
criminalistice, institutelor sau serviciilor
67
medico-legale, a birourilor de expertiză sau ca
persoană particulară atestată, în cazul experŃilor
contabili, pe când specialiştii sau tehnicienii,
care efectuează constatările tehnico ştiinŃifice,
funcŃionează în cadrul sau pe lângă instituŃia de
care aparŃine organul de urmărire penală;
- constatările tehnico-ştiinŃifice au ca obiect
cercetarea mai puŃin aprofundată a unor situaŃii
de fapt, conŃinutul lor reprezentând o singură
constatare, pe când, în cazul expertizelor,
obiectul acestora şi investigarea este mai
amplă, mai amănunŃită şi, exprimând, după caz,
şi un punct de vedere în problema
respectivă, chiar interpretând rezultatele
constatărilor anterioare.
În afara expertizelor judiciare, considerate ca expertize
simple, în literatura de specialitate se întâlnesc diverse situaŃii
când se impune o cercetare multidisciplinară a cauzei, experŃii
fiind atraşi din diferite domenii, cum ar fi, de exemplu:
expertizele infracŃiunilor îndreptate împotriva persoanei, al
accidentelor de muncă sau auto, al operelor de artă, al actelor
teroriste, incendiilor, exploziilor etc., acestea făcând parte din
categoria expertizelor complexe.
Expertizele mai pot fi clasificate:
- după modul de desemnare a expertului:
- expertize simple – expertul este numit de
organul judiciar;
- expertize contradictorii – experŃii sunt aleşi şi
numiŃi de organele judiciare şi de părŃi;
- expertize supravegheate – când părŃile pot
desemna un specialist care să aibă atribuŃii de
control asupra desfăşurării expertizei.
- după modul de apreciere a valorii probante:
- expertize primare;
- expertize repetate (contraexpertiză, nouă
68
expertiză);
- expertize suplimentare (supliment de
expertiză);
- expertize simple (efectuate de un singur
expert);
- expertize complexe (efectuate de o comisie de
experŃi).
Referitor la expertizele criminalistice, acestea au fost
împărŃite în funcŃie de natura şi specificul problemelor care
sunt prezentate expertului, în:
- expertiza criminalistică a scrisului;
- expertiza criminalistică a semnăturii;
- expertiza traseologică;
- expertiza balistică;
- expertiza dactiloscopică;
- expertiza tehnică a documentelor;
- expertiza vocii şi a vorbirii etc.
- fotografico – judiciare;
- biocriminalistică;
- fizico- chimică;
- fonobalistică;
- tehnică;
- contabilă;
- zootehnică şi veterinară;
- agrotehnică;
- agroalimentară;
- merceologică;
- filatelică.
Exemple de expertize medico- legale: expertiza
psihiatrică sau neuropsihiatrică.
69
D.1 Expertize criminalistice ale scrisului şi expertize
criminalistice ale semnăturii
Acestea au ca obiect studiul scrisului şi al semnăturii, în
vederea identificării autorului, folosind constatările de
specialitate asupra deprinderilor grafice şi de exprimare.
În funcŃie de metodele utilizate, expertiza scrisului a
fost denumită: grafologică, grafoscopică, grafică etc., însă cea
mai corectă denumire este cea de expertiză criminalistică a
scrisului.
Cercetarea criminalistică a scrisului are drept scop
identificarea autorului unui text, respectiv stabilirea adevărului
cu privire la paternitatea unui grafism, identificând astfel
autorul scrisului cursiv, deghizat, executat prin imitarea
caracterului tipografic , alterat, cauzat de o stare patologică, a
scrisului de mână executat cu instrumente scripturale atipice.
Este de precizat că scrisul în forme grafice reprezintă urmarea
activităŃilor nervoase şi musculare ale omului, ce au fost
transmise cu ajutorul unui complex de mişcări sau deprinderi
tehnice.
Prin acelaşi fel de expertiză se identifică şi autorul
semnăturilor.
łinând cont de cele prezentate, considerăm că folosirea
termenului de expertiză grafică, în loc de expertiză
criminalistică a scrisului, a fost folosit în mod greşit, având în
vedere că denumirea de „grafică”, explicată în DicŃionarul
explicativ al limbii române, se referă la reprezentarea prin
desen, linii, figuri geometrice etc., ori, scrisul constituie o
exprimare prin semne grafice a sunetelor sau cuvintelor,
gândurilor, ideilor etc.
Cu ocazia expertizei criminalistice a scrisului se
realizează atât examinarea scrisului, cât şi stabilirea
autenticităŃii documentelor în cauză, a suportului pe care acesta
este expus (hârtie, lemn, metal, carton etc.) şi a elementelor
materiale ale scrisului, a substanŃelor folosite (cerneală, tuş,
creion, vopsea etc.).
70
Cât despre expertiza grafologică, facem precizarea că
aceasta are cu totul alt scop şi anume proiectarea unor lumini
asupra structurii personalităŃii normale şi paranormale61.
D.1.1 Expertiza traseologică

Este folosită la identificarea persoanelor, animalelor sau
obiectelor, a urmelor imprimate de acestea în anumite locuri
(urme de picioare, de dinŃi, de buze, de urechi, de mijloace de
transport de mijloace de efracŃie etc.).
Prin expertiza traseologică se poate stabili direcŃia
mişcării, a aplicării forŃei de lovire, numărul de persoane şi de
obiecte, momentul şi succesiunea producerii agresiunii.
D.1.2 Expertiza dactiloscopică

Este folosită la identificarea autorilor, folosind urmele
digitale. Această metodă este apreciată de cercetători întrucât
constituie o certitudine în stabilirea autorilor, datorită unicităŃii
amprentelor, precum şi a numărului elementelor coincidente,
stabilite cu ocazia cercetărilor comparative efectuate de
specialişti, între urma digitală şi amprentele persoanelor
bănuite de săvârşirea faptei, elemente care conduc cu precizie
la stabilirea autorului62.
D.1.3 Expertiza balistică

Este folosită la identificarea armelor de foc şi a
muniŃiilor, după urmele rămase pe proiectile, tuburile de
cartuşe, focoasele şi după alte elemente, cum ar fi: distanŃa de
la care s-a tras, stabilită în baza urmelor secundare ale tragerii
61
A. Athanasiu, R. Constantin –„Grafologia criminalistică”, Ed. Paco,
bucureşti, 1996, p. 7
62
N. Văduva –„Criminalistică – curs universitar”, Craiova, Ed.
Universitaria, 2004, p. 44
71
(urme de pârlire şi impregnare etc.), direcŃia proiectilului,
poziŃia în care s-a aflat trăgătorul etc63.
D.1.4 Expertiza tehnică a documentelor

Are ca scop descoperirea diferitelor tipuri de falsuri,
relevarea textelor şterse devenite invizibile sau slab vizibile,
identificarea ştampilelor, stabilirea şi examinarea materialelor
de scris (cerneală, tuş, creion, pastă etc.). De asemenea, se pot
stabili ştersăturile sau adăugirile în acte (de text sau de suport),
se pot reface conŃinutul şi menŃiunile iniŃiale.
Constatările tehnico-ştiinŃifice, ca şi expertizele

criminalistice sunt efectuate în instituŃii şi laboratoare de
specialitate, astfel:
- Ministerul JustiŃiei – La nivel central, funcŃionează

Institutul NaŃional de Expertize Criminalistice (INEC), care are
în subordine activitatea laboratoarelor interjudeŃene de
expertize criminalistice la Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timişoara.
INEC efectuează orice expertiză criminalistică, precum şi
prima expertiză în accidentele de circulaŃie, incendii şi
explozii.
Laboratoarele interjudeŃene efectuează prima expertiză
potrivit competenŃelor materiale şi teritoriale, la cererea
organelor de urmărire penală, a instanŃelor de judecată, precum
şi a altor organe cu activitate jurisdicŃională, în domeniul
traseologiei, dactiloscopiei, balisticii judiciare, cercetării
înscrisurilor şi, în general, cercetarea ştiinŃifică a tuturor
categoriilor de mijloace de probă (cu excepŃia celor din
competenŃa serviciilor de medicină legală).
-Ministerul Public – La nivel central, funcŃionează
Serviciul de Criminalistică din cadrul SecŃiei de Urmărire
63
V. Măcelaru –„Balistica judiciară”, Ed. Ministerului de Interne,
72
Penală şi Criminalistică a Parchetului General de pe lângă
Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie.
La nivelul Parchetelor de pe lângă CurŃile de Apel şi
Tribunalele JudeŃene îşi desfăşoară activitatea Cabinetele de
criminalistică.
Atât Serviciul central cât şi cabinetele de la Parchetele
din teritoriu, desfăşoară activităŃi proprii de cercetare şi anchete
proprii în toate domeniile, asigurând totodată introducerea
celor mai noi metode şi mijloace tehnico-ştiinŃifice, precum şi a
procedeelor tactice pentru activitatea de urmărire penală şi, în
primul rând, pentru cauzele în care urmărirea penală este
efectuată de procuror.
- Ministerul AdministraŃiei şi Internelor – La nivel
central, în cadrul Inspectoratului General al PoliŃiei Române îşi
desfăşoară activitatea Institutul de criminalistică, iar la nivel
judeŃean, în cadrul Inspectoratelor de PoliŃie JudeŃene,
activează Serviciile şi formaŃiunile de criminalistică.
ÎnfiinŃat în 1968, Institutul de Criminalistică şi
serviciile din subordine au desfăşurat o activitate amplă în toate
domeniile, la solicitarea organelor judiciare, în slujba aflării
adevărului, a descoperirii faptelor penale şi identificarea
autorilor acestor fapte, rezultatele fiind uneori superioare
laboratoarelor din străinătate.
Potrivit legii nr. 218/2002 privind organizarea si
funcŃionarea PoliŃiei Române, la art. 26 pct. 15 se prevede că “
poliŃia foloseşte metode şi mijloace tehnico- ştiinŃifice în
cercetarea locului săvârşirii infracŃiunilor şi la examinarea
probelor si a mijloacelor materiale de probă, efectuând prin
laboratoarele şi specialiştii proprii acreditaŃi, expertize
criminalistice şi contatări tehnico- ştiinŃifice dispuse în
condiŃiile legiil’’.
Realizări remarcabile au fost în domeniul traseologiei,
al cercetării urmelor biologice, în fonocriminalistică
(identificarea persoanelor după voce şi vorbire), în psihologia
judiciară (depistarea tensiunii emoŃionale în ascultarea
73
învinuiŃilor şi inculpaŃilor), în domeniul antropologiei judiciare
(identificarea pe baza urmelor osteologice).
Tot în cadrul Institutului de Criminalistică sunt folosite
tehnicile de determinare a profilului ADN, precum şi Sistemul
informatic de identificare pe baza urmelor papilare, de tipul
AFIS 2000.
E. Dispunerea constatărilor tehnico-ştiinŃifice şi

expertizelor
Reuşita constatărilor tehnico-ştiinŃifice şi a expertizelor
criminalistice şi, în general, a expertizelor judiciare, este
inevitabil legată de modul în care organele de urmărire penală
şi instanŃele de judecată dispun efectuarea acestora, Ńinând cont
de respectarea prevederilor legale, precum şi de cerinŃele
privind oportunitatea şi stabilirea obiectului expertizei,
formularea întrebărilor şi calitatea materialelor trimise
expertului64.
Constatările tehnico-ştiinŃifice sunt dispuse de organele
de urmărire penală printr-o rezoluŃie motivată, iar expertizele
sunt dispuse prin ordonanŃă a organelor de urmărire penală sau
prin încheiere a instanŃei de judecată.
Atât în dispunerea constatărilor tehnico-ştiinŃifice, cât şi

a expertizelor, organele de urmărire penală şi instanŃele de
judecată trebuie să aibă în vedere următoarele:
E.1 Oportunitatea în dispunerea expertizei

criminalistice
Organele de urmărire penală au obligaŃia să aprecieze,
în funcŃie de probele, datele sau materialele existente în cauză,
în ce măsură este necesară solicitarea efectuării unei expertize
64
74
şi cât poate influenŃa aceasta în aflarea adevărului, în
identificarea făptuitorului şi întărirea probatoriului administrat.
Totodată, trebuie avut în vedere momentul dispunerii
expertizei, astfel încât aceasta să fie prematur sau tardiv
solicitată şi să nu-şi atingă scopurile.
Solicitarea expertizei criminalistice este facultativă,
rămânând la alegerea organului de urmărire penală sau a
instanŃei de judecată, însă Codul de procedură penală, în art.
117, 239, prevede că expertiza este obligatorie în cazul
infracŃiunilor de omor deosebit de grav, când organul de
urmărire penală sau instanŃa de judecată are îndioală asupra
stării psihice a învinuitului sau inculpatului sau pentru
stabilirea cauzelor morŃii în ipoteza în care nu s-a întocmit un
raport medico-legal, precum şi în cazul când se solicită
suspendarea urmăririi penale sau a executării pedepsei.
E.2 Stabilirea obiectului expertizei

Stabilirea obiectivului expertizei criminalistice are
drept scop obŃinerea unor noi mijloace de probă, acestea
influenŃând pozitiv cercetarea care face obiectul expertizei.
Obiectul expertizei constă în lămurirea unor fapte sau
împrejurări ce au legătură cu fapta comisă şi pentru care
organele de urmărire penală sau instanŃa apelează la
cunoştinŃele unui expert.
E.3 Formularea întrebărilor la care trebuie să

răspundă expertul
O atenŃie deosebită se acordă formulării întrebărilor la
care trebuie să răspundă expertul. Ele trebuiesc formulate cu
claritate, concret, fără exprimări generale ambigui sau confuze.
De asemenea, întrebările trebuie să aibă, întrutotul, legătură cu
cauza şi să ducă, în final, la clarificarea faptelor şi
împrejurărilor cauzei.
75
E.4 Prezentarea în mod corespunzător a
materialelor pentru expertiză
Pentru obŃinerea rezultatelor dorite, organul de urmărire
penală sau instanŃa de judecată trebuie să pună la dispoziŃia
expertului materiale de calitate, corespunzător ridicate şi
păstrate. Atât urmele, cât şi obiectele ce reprezintă materiale de
probă trebuiesc puse la dispoziŃia expertului împreună cu
modelele de comparaŃie sau obiectele ce sunt presupuse că au
creat urmele găsite la faŃa locului (de exemplu: în cazul unor
urme lăsate pe o bucată de lemn din tocul ferestrei, trebuiesc
puse la dispoziŃia specialistului bucăŃile de lemn purtând
urmele instrumentului creator, instrumentul bănuit şi lemne de
aceeaşi esenŃă cu cel pe care au fost lăsate urmele, pentru
experiment şi comparaŃie)65.
E.5 Stabilirea instituŃiilor şi a experŃilor care

urmează să efectueze expertiza
Constatările tehnico-ştiinŃifice şi expertizele
criminalistice vor fi executate în laboratoarele de specialitate.
Organele de urmărire penală se vor adresa instituŃiei care deŃine
laboratorul, urmând ca specialiştii să fie nominalizaŃi de
conducerea instituŃiei. Expertizele tehnice şi contabile se
execută de experŃi numiŃi de organul de urmărire penală, care
dispune şi expertiza. Astfel, organul de urmărire se va adresa,
în scris, Biroului local de expertize tehnice şi contabile de pe
lângă Tribunalul JudeŃean, solicitând să desemneze un număr
de experŃi (de regulă se oferă trei experŃi), înscrişi în listele
acestuia. Se va alege apoi, de către organul de urmărire penală,
un expert sau doi, în funcŃie de complexitatea expertizei.
Alegerea se comunică Biroului de expertize.
În situaŃia efectuării expertizei genetice (ADN),
solicitarea pentru numirea experŃilor se va trimite la Institutul
de Criminalistică al Inspectoratului General al PoliŃiei Române
65
N. Văduva –„Criminalistică – curs universitar”, Ed. Universitară,
Craiova, 2004, p. 50
76
sau Institutului de Medicină-Legală „Prof. dr. Mina Minovici”
din Bucureşti. Expertiza, astfel realizată, este incontestabilă
datorită faptului că, probabilitatea de a exista două persoane cu
aceleaşi gene, este unu la câteve mii de miliarde de locuitori66.
organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată care
solicită expertiza, stabileşte un termen de convocare a părŃilor
şi expertului, pe care îl şi comunică acestora, după care, la
termenul respectiv, le aduce la cunoştinŃă, obiectul expertizei şi
întrebările la care expertul trebuie să răspundă şi le pune în
vedere că au dreptul să facă observaŃii cu privire la formularea
întrebărilor şi că au dreptul să ceară modificarea sau
completarea lor.
Totodată, pune în vedere părŃilor că au dreptul să
solicite şi numirea unui expert recomandat de fiecare, care să
participe la efectuarea expertizei.
De asemenea, expertul poate lua la cunoştinŃă de
dosarul cauzei şi poate să ceară explicaŃii de la părŃi, numai cu
încuviinŃarea organului de urmărire penală.
F. Efectuarea expertizelor criminalistice şi a

constatării tehnico-ştiinŃifice
Expertiza criminalistică reprezintă unul dintre

mijloacele cele mai importante de aplicare a noutăŃilor în
domeniul ştiinŃei şi tehnicii în lupta împotriva criminalităŃii, iar
faptul că în prezent se folosec, în practica de expertiză
criminalistică, numeroase metode şi mijloace de examinare
foarte complicate, cum ar fi: fotografierea în diferite zone ale
spectrului, microscopia electronică, laserul, analiza de activare
cu neutroni, spectrografia, cromatografia şi altele, dă imaginea
66
Idem 65, p. 52
77
unei multitudini de probleme care se pot rezolva prin expertiza
criminalistică67.
Efectuarea unei expertize necesită trei etape
importante68:
a) Luarea la cunoştinŃă despre obiectivul şi materialele
expertizei;
b) Analizarea separată a fiecărei categorii de materiale;
c) Analizarea comparativă a elementelor caracteristice, în
scopul identificării.
F.1 Luarea la cunoştinŃă despre obiectivul şi

materialele expertizei
În această primă etapă, expertul sau specialistul
desemnat trece la studierea obiectului expertizei, examinând
actul prin care a fost dispusă expertiza sau constatarea, precum
şi materialele puse la dispoziŃie de organul de urmărire penală
sau de instanŃă (verificarea concordanŃei obiectelor cu
menŃiunile din actul de dispunere). De asemenea, se verifică
cantitativ şi calitativ şi modul de manipulare, păstrare şi
expediere a coletului.
F.2 Analizarea separată a fiecărei categorii de

materiale
În această fază vor fi examinate materialele în litigiu
(menŃionate în OrdonanŃă şi ridicate de la faŃa locului) şi
probele sau modelele prezentate pentru comparaŃie. Expertul
trebuie să identifice suficiente caracteristici, astfel încât el să se
pronunŃe asupra identităŃii sau neidentităŃii persoanei sau
obiectului care face parte din sfera cercetării. În această
perioadă se obŃin şi modele tip de comparaŃie cu obiectele
suspecte (arme de foc, instrumente de spargere etc.) şi se
67
N. Văduva –„Criminalistică – curs universitar”, Ed. Universitaria,
Craiova, 2004, p. 51
68
L. Ionescu şi D. Sandu –„Identificarea criminalistică”, Ed. ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 1990
78
efectuează experimente utile verificării sau stabilirii
posibilităŃilor de creare a urmelor în condiŃiile sau împrejurările
în care a fost săvârşită infracŃiunea69.
Este indicat ca obiectele prezentate expertului să fie
fixate prin fotografiere. De asemenea, dacă expertul consideră
că datele sau materialele, puse la dispoziŃie de către organul de
urmărire penală sau de instanŃă, sunt insuficiente, solicită
completarea lor.
F.3 Analizarea comparativă a elementelor

caracteristice
Expertul sau specialistul va trece, în această fază, la
examinarea comparativă a caracteristicilor evidenŃiate de urma
rindicată de la locul infracŃiunii cu caracteristicile modelelor ce
au fost produse experimental (de exemplu: analiza mulajului
unei urme de încălŃăminte ridicate de la faŃa locului sau a unei
urme de anvelopă, cu pantoful ridicat de la suspect sau cu
anvelopa maşinii suspectului).
Expertul va trebui să confrunte imaginile, urmele
ridicate cu impresiunile din cartotecile criminalistice, să
efectueze juxtapuneri de urme şi modele în cazul striaŃiilor
produse pe diferite obiecte corp delict (specific expertizării
armelor de foc sau instrumentelor de spargere), să suprapună
iamgini, în care una este transparentă şi reprezintă urma, iar
cealaltă este modelul de comparaŃie.
Datele astfel obŃinute sunt consemnate în ordinea
producerii lor şi obligă expertul să fie în măsură să explice
asemănarea sau deosebirea, coincidenŃa sau divergenŃa
caracteristicilor celor expertizate, aspecte care duc la
identificarea sau excluderea obiectului sau persoanei din cauză.
69
2004, p. 351
79
Expertizele sau constatările tehnico-ştiinŃifice sunt
efectuate în laboratoarele de specialitate.
ExperŃii sau specialiştii au obligaŃia ca expertizarea
obiectelor să fie făcută, în primul rând, prin metode
nedistructive (de exemplu: fotografierea) sau să utilizeze
mijloace fizice care nu afectează starea şi natura probelor
materiale şi numai după aceea, dacă situaŃia impune, pentru
emiterea unor concluzii certe, atât pozitive, cât şi negative, să
apeleze la metode fizice sau chimice care pot distruge sau
modifica proprietăŃile probelor materiale.
Acest lucru se impune cu atât mai mult cu cât întâlnim
situaŃii când probele supuse expertizării sunt unice sau de mici
dimensiuni (urme de vopsea, fire de păr, urme de Ńesătură etc.)
şi nu ar mai putea fi folosite în situaŃia unei noi expertizări.
G. Redactarea raportului de expertiză

penală, rezultatele investigaŃiilor ştiinŃifice sunt prezentate în
raportul de expertiză criminalistică, care este structurat pe trei
părŃi:
G.1 Partea introductivă prezintă organul judiciar care

a dispus efectuarea expertizei şi data solicitării acesteia, numele
şi prenumele expertului, data şi locul efectuării expertizei, data
emiterii raportului de expertiză.
Urmează expunerea obiectului expertizei, întrebările la
care expertul trebuie să răspundă şi materialul pe baza căruia a
fost efectuată expertiza, precum şi menŃiuni referitoare la
explicaŃiile date de părŃile participante pe parcursul expertizei.
G.2 Partea descriptivă este partea în care sunt descrise

amănunŃit toate operaŃiile de efectuare a expertizei, eventualele
obiecŃii sau explicaŃii ale părŃilor, analiza acestor obiecŃii,
80
precum şi prezentarea de explicaŃii cu privire la cele constatate
de expert.
G.3 Partea finală este partea care cuprinde concluziile

expertului ca răspuns la întrebările ce i-au fost adresate,
precum şi părerea acestuia cu privire la obiectul expertizei.
Raportul de expertiză trebuie să fie redactat în termeni
clari, citibili, evitându-se formulările incomplete sau termenii
tehnici greu de înŃeles, să fie obiectiv. Acest capitol poate
cuprinde atât concluzii pozitive, cât şi negative, care pot să
apară şi sub forma unui răspuns incert, datorită faptului că din
materialele prezentate nu s-a putut extrage o concluzie clară.
În situaŃia în care, pentru efectuarea expertizei, organul
de urmărire penală sau instanŃa a numit mai mulŃi experŃi, se va
întocmi un singur raport de expertiză, ale cărui concluzii vor fi
consemnate în mod separat, în situaŃia în care acestea diferă.
Raportul de expertiză va fi depus la organul de urmărire
penală sau la instanŃa care l-a solicitat, la termenul prevăzut în
OrdonanŃă.
Ca o particularitate a expertizelor medico-legale,
trebuie menŃionat faptul că raportul de expertiză medico-legal
este verificat de Comisiile de avizare din reŃeaua medico-
legală. Aceste comisii examinează şi avizează expertizele
medico-legale ce au fost efectuate de serviciile de medicină
legală judeŃene, când organele de urmărire penală solicită acest
lucru.
Trebuie menŃionat şi faptul că, în cadrul Institutului de
Medicină Legală „Prof. dr. Mina Minovici” Bucureşti,
funcŃionează Comisia superioară medico-legală care, la cererea
organelor judiciare, verifică şi avizează, din punct de vedere
ştiinŃific, concluziile actelor medico-legale şi se pronunŃă
asupra eventualelor concluzii contradictorii ale expertizelor
medico-legale şi ale noilor expertize medico-legale.
81
Comisia poate recomanda refacerea totală sau parŃială a
expertizelor medico-legale, formulând totodată propuneri sau
concluzii proprii.
Formularea concluziilor
Formularea concluziilor reprezintă o parte foarte
importantă din raportul de expertiză, întrucât constituie
răspunsul la întrebările adresate de organul judiciar.
Concluziile pot fi certe, probabile sau de
improbabilitate a rezolvării problemei70.
a) Concluziile certe sunt rezultatele ştiinŃifice concrete
la care s-a ajuns prin expertiză şi sunt de mare importanŃă
pentru finalizarea cauzei. Concluziile pot fi pozitive sau
negative, constituind un răspuns pozitiv la întrebare
(confirmând identitatea unui obiect sau a unei persoane din
cercul de bănuiŃi) sau negativ (excluzând obiectul sau persoana
din cercul de bănuiŃi, ori respingerea unor afirmaŃii sau
susŃineri în cauză).
b) Concluziile probabile sunt formulate când, datorită
insuficienŃei calitative sau cantitative a materialului de cercetat,
din cauze subiective sau limitării posibilităŃilor tehnico-
ştiinŃifice, expertul emite concluzii incerte, nesigure. Din
practica judiciară se constată că, totuşi, aceste concluzii sunt
relativ apropiate de cele certe, însă fără a se confunda cu
acestea (exemplu: zala metalică a lanŃului a fost tăiată probabil
cu foarfeca numărul 2, din cele trei prezentate pentru
expertiză).
c) Concluziile de improbabilitate sunt determinate de
calitatea necorespunzătoare a elementelor caracteristice de
identificare a obiectelor supuse expertizei sau, datorită lipsei
unor mijloace tehnico-ştiinŃifice de investigare, expertiza nu
poate fi efectuată, ori urmele sau obiectele (corpurile delicte)
găsite la faŃa locului au fost relevate, fixate şi ridicate în mod
70
S. Ionescu –„Criterii de apreciere şi valorificare a expertizelor
criminalistice în procesul penal”, supra cit., p. 52-55
82
defectuos, ori expedierea a fost necorespunzătoare sau tardivă
(exemplu: probele biologice).
H. Aprecierea şi valorificarea concluziilor
Trebuie precizat faptul că, pentru organele de urmărire

penală sau instanŃa de judecată, concluziile rapoartelor tehnico-
ştiinŃifice şi de expertiză nu sunt obligatorii.
Verificarea rapoartelor de expertiză şi a constatărilor
tehnico-ştiinŃifice se realizează în două etape: una, în funcŃie de
modul în care au fost respectate prevederile legale cu privire la
expertiză şi alta, în funcŃie de conŃinutul ştiinŃific al raportului
de expertiză.
Referitor la prima etapă, organul de urmărire penală
sau instanŃa de judecată verifică:
- modul în care a fost numit expertul şi dacă nu există
motive de recuzare a acestuia, invocate de părŃi sau care
nu au fost observate;
- dacă s-a realizat o descriere clară a elementelor
expertizate în raportul de expertiză sau în constatarea
tehnico-ştiinŃifică;
- dacă au fost formulate răspunsuri clare şi complete la
toate întrebările, dacă răspunsurile sunt complete, dacă
părŃile au fost citate atunci când legea prevede expres şi
dacă opiniile separate sunt stipulate în raport;
- dacă raportul a fost datat şi semnat potrivit regulilor
procedurale.
În cazul constatării unor deficienŃe, organul de urmărire
penală sau instanŃa de judecată poate anula expertiza şi casarea
hotărârii71, restituirea raportului pentru completări, dispunerea
unui supliment de expertiză sau o nouă expertiză.
71
R. Constantin, P. Draghici, M. IoniŃă –„Expertizele, mijloc de probă în
procesul penal”, supra cit., p. 123
83
Cu privire la cea de a doua etapă, organul de urmărire
penală sau instanŃa de judecată verifică:
- dacă expertul sau specialistul a folosit în investigaŃiile
sale toate materialele puse la dispoziŃie;
- dacă metodele şi mijloacele tehnico-ştiinŃifice folosite
la investigare au fost cele mai noi şi mai adecvate;
- raŃionamentul folosit de expert sau specialist şi dacă
faptele au fost înŃelese în mod just;
- dacă răspunsurile la întrebările puse nu se contrazic (în
special când participă mai mulŃi experŃi).
Atunci când organele de urmărire penală sau instanŃa de
judecată ori părŃile constată că raportul de expertiză sau
constatarea tehnico-ştiinŃifică este necorespunzătoare,
incompletă sau inexactă, se vor lua măsuri de remediere, după
cum urmează:
- în rezolvarea neclarităŃilor, expertul este chemat pentru
lămuriri(art.124 al.2 C pr. pen.) ;
- când expertiza este incompletă, se poate solicita
supliment de expertiză(art.124 al.1. C.pr.pen. ) ;
- când expertiza prezintă inexactităŃi sau aceasta trebuie
anulată din anumite motive, atunci se poate dispune o
nouă expertiză (art. 124, 125 din Codul de procedură
penală).
84
CAPITOLUL III
TACTICA ASCULTĂRII ÎNVINUITULUI SAU

INCULPATULUI
A. ConsideraŃii generale

declaraŃiile învinuitului sau inculpatului constituie mijloc de
probă în dreptul penal.
DeclaraŃia învinuitului sau inculpatului, cunoscută şi
sub denumirea de mărturisire, considerată cândva „regina
probelor”, constituie un mijloc important de probă, care
serveşte, mai mult sau mai puŃin direct, la aflarea adevărului în
procesul judiciar72.
Mărturisirea sau recunoaşterea învinuitului sau
inculpatului cu privire la infracŃiunea comisă, la modalităŃile şi
împrejurările de loc şi timp în care a fost săvârşită fapta, poate
fi totală sau parŃială, dar tot aşa de bine, acesta poate să nu
recunoască fapta comisă.
O mărturisire nesinceră a învinuitului sau inculpatului
are şi ea o anumită utilitate, sub aspectul cunoaşterii atitudinii
faŃă de infracŃiunea comisă.
Legea nu conferă totuşi o valoare probantă deosebită
acestor declaraŃii, ea stabilind, că pot servi la aflarea
adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu alte
probe sau mijloace de probă ori fapte şi împrejurări ce rezultă
72
N. Volonciu –„Tratat de drept procesual penal”, Ed. Lumina Lex,
Bucureşti, 1998, p. 169; I. Neagu –„Tratat de drept procesual penal”, Ed.
Global Lex, Bucureşti, 2002, p. 348
85
din ansamblul probelor existente în cauză (art. 69 şi 202 din
Codul de procedură penală).
Practica judiciară a demonstrat că nu trebuie să se
acorde prea multă încredere declaraŃiilor învinuiŃilor sau
inculpaŃilor, mulŃi dintre ei denaturând adevărul în mod
voluntar sau involuntar73.
Aceştia pot refuza de multe ori să recunoască faptele
comise sau recunosc fapte pe care nu le-au săvârşit şi aceasta
datorită diverselor motivaŃii (intenŃia de a acoperi un complice
sau de a ascunde o faptă mai gravă, de teamă, din interes
material etc.).
Recunoaşterea nu trebuie să fie viciată de violenŃe sau
alte forme de constrângere74. A acŃiona în acest sens, contrar
legii, înseamnă a săvârşi infracŃiunea de cercetare abuzivă,
prevăzută de art. 266 alin. 2 din Codul de procedură penală sau
art. 336 din Noul cod penal.
DeclaraŃiile învinuitului sau inculpatului constituie şi un
mijloc de apărare, aceştia putând să se dezvinovăŃească,
prezentând date şi împrejurări care să ducă la convingerea
anchetatorilor că aceştia nu au săvârşit fapta sau să ducă la
reducerea vinovăŃiei.
Acestea pot constitui şi un mijloc de stopare a
eventualelor abuzuri ale puterii judecătoreşti, precum şi o cale
de prevenire a posibilelor erori ale organelor judiciare cu
atribuŃii de luare şi aplicare a unor măsuri sau de efectuare a
unor acte de drept procesual penal şi drept penal75.
Referitor la interogatoriul desfăşurat de organele de
urmărire penală sau instanŃa de judecată, se impun unele
73
P. Bouzat şi I. Pinatel –„Traite de Droit pénal et criminologie”, vol. 21,
Ed. Dalloz, Paris, 1972, p. 1163
74
Legea nr. 19/1990 – „Aderarea României la ConvenŃia împotriva torturii
sau altor pedepse cu cruzime, inumane sau degradante”, ONU/10.XII. 1984
75
I. Doltu –„DeclaraŃiile învinuitului şi inculpatului, mijloc de apărare în
procesul penal”, Revista Dreptul nr. 10-11/1994, p. 77
86
precizări cu privire la regulile procedurale ce trebuiesc
respectate în cazul ascultării învinuitului sau inculpatului76:
- regulile tactice criminalistice după care sunt ascultaŃi
învinuiŃii sau inculpaŃii trebuiesc aplicate în strictă
conformitate cu prevederile legale;
- respectarea regulilor cu un evident caracter tactic,
referitoare la modul de ascultare a învinuitului sau
inculpatului, prevăzute în Titlul III, Cap. II, Sect. I a
Codului de procedură penală (art. 71);
- atât organele de urmărire penală, cât şi instanŃele de
judecată au obligaŃia, conform art. 4, 202 şi 287 din
Codul de procedură penală, să strângă probele necesare
aflării adevărului, probe ce pot fi atât în favoarea, cât şi
în defavoarea acestora (învinuitul sau inculpatul);
- învinuitul sau inculpatul are dreptul şi nu obligaŃia să
dea declaraŃie şi să-şi dovedească nevinovăŃia, el
beneficiind de prezumŃia de nevinovăŃie (art. 66 din
Codul de procedură penală), această sarcină revenind
organului de urmărire penală şi instanŃei de judecată
(art. 65 din Codul de procedură penală). Dacă există
asemenea probe, învinuitul sau inculpatul are dreptul să
probeze netemeinicia lor.
De asemenea, este de reŃinut faptul că, atât anchetatorul,
cât şi magistratul, au obligaŃia să acŃioneze numai în scopul
aflării adevărului şi nu în stabilirea vinovăŃiei unei persoane.
Organele judiciare au obligaŃia, conform art. 6 alin. 3
din Codul de procedură penală, să-l încunoştinŃeze imediat pe
învinuit sau inculpat despre fapta pentru care este cercetat,
încadrarea judiciară a acesteia şi să-i asigure posibilitatea
pregătirii şi exercitării apărării.
76
2004, p. 424
87
B. ParticularităŃi ale psihologiei învinuitului sau
inculpatului
procedură penală, învinuitul este persoana ce a fost identificată
dintr-un cerc de suspecŃi faŃă de care se desfăşoară urmărirea
penală, însă fără a se pune în mişcare acŃiunea penală.
Inculpatul este persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare
acŃiunea penală, acesta săvârşind o faptă penală, iar organul de
urmărire penală sau instanŃa de judecată are obligaŃia să
stabilească împrejurările comiterii infracŃiunii, gradul de
vinovăŃie a făptuitorului şi pedeapsa care i se cuvine77.
În faza de urmărire penală are loc contactul direct dintre
anchetator şi anchetat, determinat de săvârşirea unei infracŃiuni.
Primul reprezintă statul şi are obligaŃia să soluŃioneze cauza
penală, iar cel de-al doilea este infractorul, cel care a comis
fapta penală.
Cel care a comis fapta are, de la început, reprezentarea
caracterului socialmente periculos al activităŃii sale, el fiind
implicat emoŃional, fizic, cu toată personalitatea sa în
momentul comiterii faptei şi cântărind foarte bine riscurile şi
avantajele în caz de reuşită sau nereuşită, ele fiind influenŃate
de gravitatea faptei, locul comiterii, mijloacele folosite în
săvârşirea ei. Aceste considerente trebuiesc avute în vedere la
stabilirea faptelor comise cu intenŃie, cu premeditare sau cele
comise spontan, din culpă.
Terenul de confruntare între cei doi este de natură
psihologică, între cei doi luând naştere o luptă psihologică, în
care poziŃia anchetatorului sau magistratului fiind net
superioară, acesta dând dovadă de echilibru psihic, stăpânire de
sine şi vaste cunoştinŃe de psihologie judiciară.
Este foarte imporant ca anchetatorul să cunoască
profilul psihologic al învinutului sau inculpatului, a omului în
77
88
general, a comportamentului psihologic în momentul relatării
faptei comise şi consemnării declaraŃiei scrise.
Comportamentul psihologic, atât al învinuitului, cât şi
al inculpatului, diferă în funcŃie de perioada angrenării acestora
în fazele premergătoare săvârşirii faptei penale, de comiterea
acesteia, de faza postinfracŃională, precum şi de faza
interogatoriului, faze pe care anchetatorul le urmăreşte cu
deosebită atenŃie, întrucât sunt hotărâtoare, în multe cazuri, în
aflarea adevărului şi incriminarea infractorului.
Astfel, în linii mari, mecanismele psihologice ale
făptuitorului traversează diferite etape, în funcŃie de perioada
de acŃiune, ca de exemplu:
- mecanismele psihologice care acŃionează în perioada
conceperii activităŃii infracŃionale şi rezoluŃiei faptei
infracŃionale;
- mecanismele psihologice specifice desfăşurării
activităŃii infracŃionale, compusă din trei faze78: faza
actelor pregătitoare, faza actelor de execuŃie şi faza
urmărilor. Această etapă este caracterizată de procese
psihice puternice, care îl influenŃează foarte mult pe
făptuitor;
- mecanismele psihologice specifice etapei
postinfracŃionale, care se caracterizează prin evitarea
răspunderii penale, disimulare şi comportament
mincinos, etapă foarte importantă în ancheta organului
judiciar. În marea majoritate a cazurilor, infractorii trec
printr-o stare de tensiune psihică evidentă după
comiterea faptei, datorită emoŃiei de a fi descoperiŃi.
Acest comportament depresiv face ca autorii faptei
penale să aibă un comportament nefiresc, cum ar fi:
părăsirea în grabă a locului faptei şi distrugerea
mijloacelor de probă sau ascunderea lor, dispariŃia de la
78
89
domiciliu sau crearea de alibiuri ori simularea altor
infracŃiuni.
În momentul interogatoriului, mecanismele psihologice
prin care trec aceştia se caracterizează prin încercări de
inducere a organului judiciar, prin simulare, disimulare şi
minciună.
De asemenea, organele de anchetă trebuie să
urmărească modul de relatare a faptelor de către învinuit sau
inculpat, percepând stările de emoŃie, dezacordul dintre cele
afirmate şi cele petrecute în realitate. Acestor stări emoŃionale
şi de tensiune psihică le sunt specifice o serie de manifestări,
cum ar fi: accelerarea bătăilor inimii însoŃite de congestionarea
sau paloarea feŃei, accelerarea ritmului respiraŃiei, scăderea
salivaŃiei (senzaŃia de uscare a gurii şi a buzelor), schimbarea
mimicii, întârzierea răspunsurilor la întrebările anchetatorului.
Anchetatorul trebuie să mai aibă în vedere şi perceperea
comportamentului de simulare sau disimulare, de folosire a
minciunii, de alibiuri, simulări de nebunie, încercări de
sinucidere sau de automutilare.
Stabilirea comportamentului simulat se poate face prin
folosirea aparatului poligraf.
C.Tactica ascultării învinuitului sau inculpatului
În primul rând, pentru a se trece la interogarea

învinuitului sau inculpatului, organul judiciar trebuie să
pregătească în mod corespunzător această activitate, să studieze
materialele cauzei, pentru a lua cunoştinŃă de modul şi
împrejurările în care s-a săvârşit fapta, de probele existente la
dosar, de participanŃi, de persoana vătămată, de martori etc.,
date care urmează să fie completate, confirmate sau verificate
90
şi prin declaraŃiile învinuitului sau inculpatului sau prin alte
activităŃi procedurale sau de tactică criminalistică79.
Regulile după care se ascultă învinuitul şi inculpatul
sunt comune atât organelor de urmărire penală, cât şi
instanŃelor judecătoreşti. Sediul materiei acestei instituŃii se
află în art. 70, 74, 150, 152, 323-325, 473 şi 481 din Codul de
procedură penală. De asemenea, se au în vedere şi prevederile
art. 5-6 din ConstituŃia europeană pentru apărarea drepturilor
omului şi libertăŃilor fundamentale.
Constituirea interogatoriului învinuitului şi inculpatului
se realizează pe trei etape, atât în faza de urmărire penală, cât şi
în faza de judecată, astfel: momentul procedurii prealabile,
momentul efectuării declaraŃiilor şi momentul complementar al
punerii de întrebări.
C.1 Faza procedurii prealabile audierii învinuitului

sau inculpatului
În această fază, învinuitul sau inculpatul este audiat cu
privire la nume, prenume, poreclă (nume înainte de căsătorie,
unde este cazul), data şi locul naşterii, numele şi prenumele
părinŃilor, cetăŃenie, studii, ocupaŃia, locul de muncă,
domiciliul stabil, reşedinŃa, antecedente penale, precum şi alte
date cu privire la situaŃia personală.
În continuare, organul de urmărire penală sau instanŃa îi
aduce la cunoştinŃă pentru ce urmează să fie audiat, în ce
calitate, dreptul de a-şi asigura apărător, precum şi dreptul de a
nu face nici o declaraŃie. I se atrage atenŃia că ceea ce declară
poate fi folosit împotriva sa.
Totodată, organul judiciar îi comunică învinuirea ce i se
aduce şi îi atrage atenŃia să declare tot ceea ce ştie cu privire la
faptă.
Dacă învinuitul sau inculpatul este de acord să dea
declaraŃie, atunci i se acceptă acest lucru, dar trebuie să o scrie
79
91
personal şi să relateze liber ceea ce ştie legat de învinuirea ce i
se aduce.
C.2 Faza audierii propriu-zise şi consemnarea

declaraŃiei
În această fază, învinuitul sau inculpatul face, în primul
rând, o expunere orală cu privire la învinuirea ce i se aduce,
fără a avea voie să citească declaraŃiile anterioare sau să-i fie
citite astfel de declaraŃii. I se poate acorda dreptul să folosească
unele însemnări reprezentând amănunte mai greu de reŃinut.
După expunerea orală, organul de urmărire penală va
consemna în scris cele relatate. Apoi, după consemnarea
declaraŃiei, aceasta i se citeşte sau i se dă spre citire, se
semnează pe fiecare pagină şi la final, se trece ora începerii şi
ora încheierii audierii învinuitului sau inculpatului şi se vizează
de organul de urmărire penală sau de preşedintele completului
de judecată şi de grefier.
În situaŃia în care acesta refuză sau se află în
imposibilitatea de a semna, acest lucru se va consemna în
declaraŃie.
DeclaraŃiile mai multor inculpaŃi în cauză se semnează
de fiecare, se vizează de cel care o solicită, însă nu se va
accepta ca declaraŃiile să fie cunoscute reciproc. Conform art.
324 din Codul de procedură penală, în faza de judecată instanŃa
poate permite, în cazul mai multor inculpaŃi, ca declaraŃiile să
fie luate în prezenŃa celorlalŃi. Dacă învinuitul sau inculpatul nu
poate fi adus la audiere, fiind în imposibilitatea de a fi audiat,
atunci organul de urmărire penală se va deplasa în locul unde
se află acesta şi îl va audia.
92
C.3 Faza punerii de întrebări învinuitului sau
inculpatului
Aceasta are drept scop completarea declaraŃiilor date de
învinuit sau inculpat, precum şi verificarea celor declarate.
Întrebările referitoare la cauză sunt puse, în faza de urmărire
penală, numai de organul de urmărire penală, iar în faza de
judecată, acestea pot fi puse numai prin intermediul
preşedintelui completului de judecată, de către orice judecător,
procuror, apărător, părŃi sau de către ceilalŃi inculpaŃi.
Întrebările puse sunt în funcŃie de declaraŃiile anterioare
sau rezultate din planul de ascultare, întocmit anterior de
organul de urmărire penală sau de instanŃă, după ce aceştia au
studiat dosarul cauzei.
Întrebările trebuie puse concret, formulate clar şi fără a
fi sugestive. Aceatea pot fi: întrebări cu caracter general, de
control, de precizie, de completare, precum şi întrebări
problemă sau de detaliu.
Atât magistratul, cât şi poliŃistul care efectuează
audierea trebuie să aibă o atitudine demnă pentru autoritatea
din care face parte, să dea dovadă de seriozitate, lipsă de
aroganŃă, calmitate, să nu folosească expresii jignitoare sau
violente, constrângeri etc. (art. 68 din Codul de procedură
penală).
Pe parcursul audierii, şi în special al relatării libere a
învinuitului şi inculpatului, atât magistratul, cât şi poliŃistul vor
trebui să asigure o atmosferă de calm şi răbdare, vor urmări cu
atenŃie comportamentul celui ascultat, gesturile, privirea, stările
de nelinişte, de derută, încercările de disimulare etc80.
Totodată, pe toată durata ascultării, vor fi evitate
expresiile şi gesturile de nemulŃumire sau de enervare, întreaga
activitate caracterizându-se prin reŃinere şi impasibilitate, astfel
80
T. Bogdan, I. Santea, R. Drăgan, supra cit., p. 150; C. Suciu, op. cit., p.
585
93
încât nicio reacŃie să nu-i trădeze părerile referitoare la
susŃinerile persoanei anchetate81.
Tactica ascultării învinuitului sau inculpatului
presupune folosirea următoarelor procedee:
- tactica ascultării repetate se foloseşte, de regulă, în
cazul declaraŃiilor contradictorii, mincinoase sau
incomplete;
- tactica ascultării încrucişate se foloseşte în scopul
demolării apărării învinuitului sau inculpatului, pentru
dezorientarea sau încurcarea acestuia în vederea
relatării adevărului şi pentru a înlătura minciunile
avansate de acesta. Tot în scopul derutării, aceştia pot fi
ascultaŃi de două sau de mai multe persoane.
- tactica întâlnirilor surpriză sau neaşteptate se foloseşte
pentru ca, în timpul anchetei, învinuitul sau inculpatul
să observe, în apropiere, pe unul din complici (când
trece prin faŃa biroului de audiere sau îl vede într-un
birou învecinat).
Pe lângă aceste procedee tactice, organele de urmărire
penală sau instanŃa de judecată mai folosesc şi:
- tactica ascultării progresive, când învinuitului sau
inculpatului i se prezintă gradual probele sau datele ce privesc
învinuirea;
- tactica ascultării frontale, când învinuitului sau
inculpatului i se prezintă din primul moment, pe neaşteptate,
probele cele mai importante deŃinute, din care rezultă doar
vinovăŃia acestuia.
În alegerea unuia dintre procedeele tactice de ascultare,
organul judiciar va avea în vedere poziŃia şi personalitatea celui
ascultat.
Tot mai des, în ultimul timp, în activitatea de ascultare
a învinuiŃilor şi a inculpaŃilor, organele de urmărire penală sau
instanŃele de judecată, atunci când au de cercetat o cauză
81
R. Lechat, op. cit., p. 922-923; P. Ravier, op. cit., p. 29
94
complexă ori învinuiŃii sau inculpaŃii sunt versatili,
recalcitranŃi, folosesc mijloace tehnice de înregistrare.
Înregistrarea declaraŃiilor se va face pe bandă magnetică
sau videomagnetică, cu respectarea regulilor procesual-penale
şi cu aceleaşi reguli tactice de ascultare, informându-i totodată
pe aceştia, că declaraŃia urmează să fie înregistrată.
Înregistrarea prezintă unele avantaje, în sensul că:
- potrivit art. 64 din Codul de procedură penală, poate
servi ca mijloc de probă;
- se pot studia stările psihice şi manifestările învinuiŃilor
sau inculpaŃilor, precum şi reacŃiile lor;
- aceştia nu mai pot reveni asupra declaraŃiilor anterioare
după ce au fost înregistraŃi şi nici nu pot susŃine că
declaraŃiile le-au fost luate prin constrângere sau
folosirea de violenŃe.
În final, banda magnetică este sigilată după ce a fost
ascultată şi nu sunt obiecŃiuni cu privire la imprimare, se va
menŃiona ora la care s-a terminat ascultarea şi va fi semnată, cu
ocazia sigilării, de către organul judiciar, de învinuit sau
inculpat.
La finalul acestui capitol trebuie făcute câteva precizări:
- declaraŃiile învinuitului sau inculpatului, făcute în
timpul procesului penal, pot servi la aflarea adevărului,
dar numai în măsura în care acestea sunt coroborate cu
alte fapte şi împrejurări (art. 69 din Codul de procedură
penală);
- declaraŃia învinuitului sau inculpatului este retractabilă,
acesta putând oricând să revină asupra celor declarate;
- declaraŃia învinuitului sau inculpatului are valoare
divizibilă, în sensul că organul de urmărire penală sau
instanŃa de judecată poate să reŃină numai ceea ce se
confirmă prin alte probe.
95
CAPITOLUL IV
TACTICA AUDIERII MARTORILOR
A. Reglementarea juridică
Ascultarea în calitate de martor, a persoanei care are
cunoştinŃă despre o anumită faptă sau împrejurare, în legătură
cu cauza penală, respectiv informaŃia obŃinută prin mărturie
este de natură să servească adevărului82.
Mărturia este considerată printre cele mai vechi
mijloace de probaŃiune judiciară, în special în procesul penal.
DepoziŃiile sau declaraŃiile martorilor sunt considerate
un important mijloc de probă, ascultarea martorilor, de către
organele de urmărire penală sau de către instanŃa de judecată,
este o activitate judiciară care trebuie făcută cu respectarea
prevederilor procesuale şi a regulilor de tactică criminalistică.
B. Calitatea de martor
Organele judiciare pot asculta, în calitate de martor,
persoana care îndeplineşte următoarele condiŃii:
- este persoană fizică, indiferent de vârstă, sex, cetăŃenie,
religie, situaŃie socială;
- are cunoştinŃă de fapta comisă sau despre împrejurările
comiterii;
- nu este subiect în procesul penal în cauză şi nu are
vreun interes personal în soluŃionarea cauzei;
- este citată în calitate de martor de un organ judiciar;
82
96
- să aibă cunoştinŃă şi să relateze organului judiciar fapte
sau împrejurări referitoare la cauză, care să ducă la
rezolvarea cauzei.
Martorul are două obligaŃii principale, conform art. 83
din Codul de procedură penală, şi anume: să se înfăŃişeze la
locul, ziua şi ora arătate în citaŃie şi să declare tot ceea ce ştie
cu privire la faptele cauzei83.
Ca martor, poate fi ascultată orice persoană care
cunoaşte, fie personal, fie din relatările altor persoane, despre
fapte sau împrejurări ce au legătură cu obiectul cauzei
cercetate. Precizăm că pot fi ascultate, ca martori, atât persoane
cu deficienŃe fizice (surde, mute, surdo-mute) cât şi cu
deficienŃe neuro-psihice, latitudinea ascultării în această
calitate revenind organului judiciar.
De asemenea, organul de urmărire penală sau instanŃa
de judecată trebuie să acorde atenŃie şi activităŃilor tactice
privind protecŃia martorilor, conform reglementărilor
prevăzute de art. 861-865 din Codul de procedură penală, cu
privire la protecŃia datelor de identificare, modalităŃi speciale
de ascultare, verificarea mijloacelor de ascultare, audierea
martorului sub 16 ani şi protejarea deplasării martorului.
Regulile tactice criminalistice de ascultare sunt aplicate
şi martorilor care au primit o altă identitate, precum şi
investigatorilor sub acoperire.
C. Persoane exceptate de la obligaŃia de a fi ascultate ca

martor
În conformitate cu prevederile Codului de procedură
penală, nu toate persoanele fizice pot depune mărturie în
calitate de martor.
83
I. Neagu –„Drept procesual penal – Tratat”, Ed. Global Lex, Bucureşti,
2002, p. 353
97
Astfel, sunt stabilite atât interdicŃii, cât şi incapacităŃi
ale unor categorii de persoane sau scutiri de la obligaŃia de a fi
ascultate ca martor.
Una dintre aceste categorii o constituie persoanele care
sunt obligate a păstra secretul profesional referitor la fapte sau
împrejurări de care au luat cunoştinŃă în timpul executării
profesiei. Reglementarea juridică a acestei categorii este dată
de art. 79 din Codul de procedură penală.
Această reglementare prevede că, sub riscul unei
sancŃiuni disciplinare sau penale, se interzice divulgarea, fără
drept sau încuviinŃare, de către persoane care, în exerciŃiul
funcŃiunii, au luat la cunoştinŃă de fapte sau împrejurări care
sunt catalogate ca fiind secrete de stat, de serviciu sau
profesionale. Categoria de persoane în discuŃie nu este
specificată expres în lege, dar din practica judiciară a rezultat
că acestea pot fi: avocaŃi, preoŃi, medici, farmacişti, notari etc.
Art. 79 alin. 1 din Codul de procedură penală prevede
că aceste persoane pot depune mărturie, în situaŃia în care au
încuviinŃarea persoanei fizice sau juridice faŃă de care martorul
este obligat a păstra secretul. În cazul avocaŃilor, primează
calitatea de a fi ascultat ca martor, dacă el a luat la cunoştinŃă,
de anumite fapte sau împrejurări, înainte de a fi desemnat ca
apărător.
O altă categorie de persoane care este exceptată de la a
depune mărturie, cu interdicŃie relativă, este formată din soŃul
şi rudele apropiate ale învinuitului sau inculpatului.
Aceste persoane sunt înştiinŃate, de organele de
urmărire penală, că pot refuza depunerea mărturiei, întrucât
această hotărâre le aparŃine, însă, dacă acceptă, trebuie să spună
numai adevărul, altfel vor răspunde penal pentru săvârşirea
infracŃiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută şi
pedepsită de art. 260 din Codul de procedură penală.
Altă categorie de persoane care nu poate fi ascultată ca
martor într-o cauză penală, cu interdicŃie limitativă, o constituie
pesoanele care au calitatea de parte civilă sau parte vătămată
98
în cauză. Reglementarea juridică este dată de art. 82 din Codul
de procedură penală. Dacă persoanele în discuŃie îşi pierd
calitatea de parte în cauză, atunci ele pot fi ascultate ca martor,
însă nu întotdeauna persoanele care renunŃă la această calitate
şi depun mărturie, nu au şi un interes personal în cauză.
C. Aspecte privind protecŃia martorilor
Pe parcursul judecăŃii, instanŃa de judecată, la cererea

procurorului, a martorului sau a unei alte persoane îndreptăŃită,
precum şi procurorul, în cursul urmăririi penale, atunci când
există probe sau indicii temeinice că prin declarararea
identităŃii reale a martorului sau a localităŃii de domiciliu ori
reşedinŃă a acestuia, i-ar putea fi pusă în pericol viaŃa,
integritatea corporală sau libertatea lui sau a altei persoane,
poate dispune ca acesta să nu declare aceste date şi i se va
atribui o altă identitate sub care va apărea în faŃa organului
judiciar.
Datele reale privind identitatea martorului vor fi
consemnate într-un proces verbal, ce va fi semnat de cel care
a făcut cererea şi de cel care a dispus măsura. Procesul verbal
este păstrat în plic sigilat la parchetul care a efectuat sau a
supravegheat urmărirea penală sau la sediul instanŃei de
judecată (art. 861 alin. 3 din Codul de procedură penală).
Atât procurorul, cât şi instanŃa de judecată pot lua la
cunoştinŃă de identitatea reală a martorului numai în condiŃii de
strictă confidenŃialitate.
Documentele privind identitatea reală a martorului vor
fi introduse în dosarul penal numai prin ordonanŃa procurorului
sau prin încheierea instanŃei de judecată, atunci când au
constatat că a dispărut pericolul care a determinat luarea
măsurilor de protecŃie a martorului.
DeclaraŃiile martorilor cărora li s-a atribuit o altă
identitate, redate în procesul verbal al procurorului, potrivit art.
99
862 alin. 5, precum şi declaraŃia martorului consemnată în
cursul judecăŃii şi semnată de procurorul care a fost prezent la
ascultarea martorului şi de preşedintele completului de
judecată, potrivit art. 862 alin. 6 teza I, pot servi la aflarea
adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi
împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor evidente în
cauză.
Tot ca martori cărora li s-a atribuit o altă identitate, pot
fi audiaŃi şi investigatorii sub acoperire. Cele de mai sus se
aplică şi în cazul experŃilor.
Atunci când se constată existenŃa situaŃiilor prevăzute la
1
art. 86 , instanŃa de judecată sau, după caz, procurorul, poate
admite ca martorul aflat în pericol, să fie ascultat fără a fi
prezent în locul unde se află organul de urmărire penală sau în
sala de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice (audio,
video etc.).
Audierea, respectiv luarea declaraŃiei, se va face în
prezenŃa procurorului. De asemenea, martorul poate fi ascultat
şi prin intermediul reŃelei de televiziune, cu imaginea şi vocea
distorsionate, astfel încât acesta să nu fie recunoscut. DeclaraŃia
martorului, astfel înregistrată, se redă integral în formă scrisă.
În cursul urmăririi penale, declaraŃia martorului va fi
redată cu exactitate într-un proces verbal, fiind semnată de
procurorul care a fost prezent la ascultarea acestuia şi de
organul de urmărire penală şi va fi depusă la dosarul cauzei.
După înregistrările audio-video, această declaraŃie va fi
semnată şi de martor şi va fi ataşată la dosarul depus la parchet,
într-un loc special, în plic sigilat, în condiŃii de maximă
siguranŃă.
În cursul judecăŃii, declaraŃia martorului va fi semnată
de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de
preşedintele completului de judecată. DeclaraŃia martorului
transcrisă va fi semnată şi de acesta şi va fi păstrată la dosarul
depus la instanŃă, în plic sigilat şi în condiŃii de siguranŃă.
100
De asemenea, casetele video şi audio, pe care a fost
înregistrată declaraŃia martorului în original, vor fi sigilate cu
sigiliul parchetului sau, după caz, al instanŃei de judecată în
faŃa căreia s-a făcut declaraŃia şi se vor păstra în aceleaşi
condiŃii de siguranŃă. Casetele video şi audio înregistrate în
timpul urmăririi penale vor fi înaintate, la terminarea urmăririi
penale, instanŃei competente, împreună cu dosarul cauzei, fiind
păstrate în aceleaşi condiŃii (art. 861 alin. 7).
Trebuie făcută precizarea că instanŃa de judecată, la
cererea procurorului, a părŃilor sau din oficiu, poate admite
efectuarea expertizei tehnice privind mijloacele prin care au
fost audiaŃi martorii.
Art. 864 din Codul de procedură penală prevede că
audierea prin mijloace audio-video se poate face şi în cazul
infracŃiunilor de violenŃă între membrii aceleiaşi familii, pentru
martorul sub 16 ani, nefiind obligatorie prezenŃa lui în sala de
judecată.
Tot în scopul protejării martorilor, procurorul care
efectuează ori supraveghează cercetarea penală sau, după caz,
instanŃa de judecată poate dispune ca organele de poliŃie să
supravegheze domiciliul sau reşedinŃa martorului ori să-i
asigure o reşedinŃă temporară supravegheată, precum şi să-l
însoŃească la sediul parchetului sau al instanŃei şi înapoi la
domiciliu sau reşedinŃă.
Toate aceste măsuri sunt reglementate de Legea nr. 682 din
19 dec. 2002 care în art. 1 prevede: “ asigurarea protecŃiei şi
asistenŃei martorilor a căror viaŃă, integritate corporală sau
libertate este ameninŃată ca urmare a deŃinerii de către aceştia a
unor informaŃii ori date cu privire la săvârsirea unor infracŃiuni
grave, pe care le-a furnizat sau au fost de acord să le furnizeze
organelor judiciare şi care au un rol determinant în
descoperirea infractorilor şi în soluŃionarea unor cauze”.
Legea prevede că „ martorul protejat” este martorul în
cauză, membrii familiei sale ( soŃul, soŃia, părinŃii şi copii
acestuia – art. 2 lit. d.) şi persoanele apropiate lui ( persoana cu
101
care martorul este legat prin legături afective puternice – art. 2
lit. e) incluse în Programul de protecŃie a martorilor.
De aplicarea legii se ocupă Oficiul NaŃional pentru
ProtecŃia Martorilor aflat în subordinea I.G.P.R. (PoliŃia
NaŃională).
În acest sens O.N.P.M. va încheia un protocol de
protecŃie cu martorul protejat cu privire la protecŃia şi asistenŃa
acordată, obligaŃiile celor două părŃi şi condiŃiile în care
încetează protecŃia.
Asupra propunerii de includere în program se va pronunŃa
atat procurorul (prin ordonanŃa) cât şi instanŃa (prin încheiere)
în termen de 5 zile, iar calitatea de martor protejat va fi
dobandită în momentul semnării protocolului de protecŃie.
Concret conf. art. 12 pct.2 din Legea nr.682/2002
măsurile de protecŃie sunt:
- protecŃia datelor de identitate a martorului protejat;
- protecŃia declaraŃiei;
- ascultarea martorului sub o altă identitate decât cea
reală sau prin distorsionarea imaginii şi a vocii;
- protecŃia martorului aflat în stare de reŃinere, arestare
preventivă sau în executarea unei pedepse privative de
libertate în colaborare cu organele care administrează
locurile de detenŃie;
- măsuri sporite de siguranŃă la domiciliu, precum şi de
protecŃie a deplasării martorului la şi de la organele
judiciare;
- schimbarea domiciliului;
- schimbarea identitaŃii;
- schimbarea înfăŃişării;
Tot în acest program se mai pot lua si urmatoarele
măsuri:
- recalificare profesională
- schimbarea sau asigurarea locului de muncă
- asigurarea unui venit până la găsirea unui alt loc de
muncă.
102
Programul încetează în una din următoarele situaŃii
(art.17):
- la cererea martorului protejat (exprimată scris la
O.N.P.M.);
- depunerea mărturiei mincinoase în procesul penal;
- martorul protejat a comis o infracŃiune;
- martorul a aderat la grupul infracŃional sau organizaŃie
criminală după includerea sa în Program;
- martorul nu respectă obligaŃiile asumate prin semnarea
Protocolului de protecŃie sau a comunicat date false cu
privire la situaŃia sa;
- atunci când viaŃa, integritatea corporală sau libertatea
martorului protejat nu mai sunt ameninŃate;
- cand martorul a decedat.
Incetarea programului se dispune de procuror prin
OrdonanŃă sau de către instanŃă prin încheiere.
D. Psihologia martorului
Atât literatura de specialitate juridică criminalistică, cât

şi cea de psihologie judiciară, subliniază că veridicitatea
declaraŃiilor unui martor, chiar de bună-credinŃă, ca şi
aprecierea forŃei lor probante, nu pot fi concepute fără
cunoaşterea mecanismelor psihologice care stau la baza
formării mărturiei84.
Din perspectiva psihologiei judiciare, dacă ar fi să
definim mărturia, am spune că este rezultatul unui proces de
observare şi memorare involuntară a unui fapt juridic, urmat de
84
C. Suciu –„Criminalistica”, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1972,
p. 577 şi urm.; I. Mircea –„Criminalistica”, Ed. Lumina Lex, Bucureşti,
1998, p. 151-152
103
reproducerea acestuia, într-o formă orală sau scrisă, în faŃa
organelor de urmărire penală sau a instanŃelor de judecată85.
Având în vedere aceste consideraŃii, putem spune că
procesul psihologic al martorului se desfăşoară în mai multe
forme de manifestare, respectiv:
- perceperea;
- prelucrarea;
- memorarea;
- reproducerea.
Acest proces de percepere, prelucrare, memorare şi
redare diferă de la persoană la persoană, în funcŃie de
capacitatea acestora de a recepŃiona informaŃiile primite, de
gradul de cultură, pregătirea profesională, vârstă, precum şi de
condiŃiile, mediul şi împrejurările perceperii faptelor.
De asemenea, practica judiciară a demonstrat, în
repetate rânduri, că între momentul de percepere a informaŃiei
de către martor şi momentul reproducerii, relatării acesteia,
există un anumit timp care, inevitabil, duce la alterarea
percepŃiei şi a imaginii iniŃiale.
Între procedeele tactice criminalistice de ascultare a
martorului şi psihologia acestuia nu trebuie să existe separare,
ele trebuie tratate împreună, mai mult chiar, în funcŃie de
psihologia martorului trebuie ales şi procedeul tactic
criminalistic ce urmează să fie abordat.
Perceperea informaŃiilor reprezintă consecinŃa unei
reflectări complexe care conduce la conştientizarea, la
identificarea obiectelor şi fenomenelor86. Ca un proces psihic
de cunoaştere, această senzaŃie reprezintă o formă de reflectare
senzorială a însuşirilor obiectelor şi persoanelor, prin
intermediul organelor de simŃ, intensitatea lor fiind uneori
minimă, iar alteori maximă şi diferind de la persoană la
85
86
Al. Roşca –„Psihologie generală”, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti,
1975, p. 237
104
persoană, în funcŃie de distanŃa, sursa sonoră, direcŃia de
propagare, organul receptor sau condiŃiile de vizibilitate, starea
de oboseală, percepŃie voluntară sau involuntară.
Prelucrarea informaŃiilor percepute de martor
constituie o decodare a percepŃiilor senzoriale, astfel,
informaŃiile percepute, chiar şi parŃial, sunt decodate în
conştiinŃa noastră şi primesc un anumit sens.
Dintre factorii meniŃi să influenŃeze direct calitatea
prelucrării, cei mai importanŃi sunt: experienŃa de viaŃă a
martorului, gradul de cultură, profesia, capacitatea de apreciere
a spaŃiului, a timpului sau a vitezei, semnificaŃia celor
percepute87.
Organul judiciar trebuie să testeze foarte bine
capacitatea de recepŃie a martorului, cu privire la modul în care
acesta apreciază distanŃa dintre obiecte şi persoane,
dimensiunile de orice natură, timpul, durata acestuia,
localizarea în timp a evenimentului perceput (zi, noapte, seară
etc.), precum şi modul de apreciere a vitezei de deplasare.
Memorarea informaŃiei reprezintă stocarea memorială,
respectiv procesul prin care omul reŃine, păstrează şi poate să
redea realitatea percepută. Se are în vedere rapiditatea sau
lentoarea sau durata stocării memoriale, tipul de memorie a
martorului (voluntară, involuntară, mecanică, logică, vizuală,
auditivă, afectivă), modul de manifestare a fenomenului uitării.
Reproducerea informaŃiei constituie ultimul proces al
memorării, în sens psihologic. Ea este influenŃată de mai mulŃi
factori, printre care enumerăm: gândirea martorului cu toate
operaŃiile sale, respectiv, analiza şi sinteza, generalizarea şi
concretizarea, comparaŃia şi abstractizarea, precum şi limbajul
şi atenŃia, toŃi având rol important în redarea faptelor şi
formularea declaraŃiilor.
87
105
F. Tactica criminalistică a ascultării propriu-zise a
martorilor
Ascultarea propriu-zisă a martorilor, atât de către
organul de urmărire penală, cât şi de către instanŃa de judecată,
se desfăşoară pe parcursul a trei etape distincte: etapa
identificării martorilor, etapa relatării libere şi etapa formulării
de întrebări88.
În prima etapă se procedează la identificarea martorului
respectiv: numele şi prenumele, vârsta, domiciliul şi reşedinŃa,
ocupaŃia, locul de muncă, seria şi numărul cărŃii de identitate,
codul numeric personal. Apoi, martorul este întrebat dacă se
află în relaŃii de rudenie, de prietenie sau duşmănie cu persoana
în cauză, dacă are un interes în cauză sau a suferit vreo pagubă
de pe urma infracŃiunii. Aceste întrebări sunt puse pentru ca
organul de urmărire penală sau instanŃa, să poată stabili dacă
martorul face parte din categoria persoanelor a căror ascultare
este interzisă sau este scutită de a depune mărturie, ori a stabili
dacă are interes în cauză.
Înainte de a fi ascultat ca martor, acesta depune
jurământ, conform art. 85 din Codul de procedură penală, după
care i se pune în vedere că dacă nu va spune adevărul, va
săvârşi infracŃiunea de mărturie mincinoasă. Organul judiciar
trebuie să aibă în vedere că minorul, care nu a împlinit 14 ani,
nu este ascultat ca martor, nu depune jurământ, însă i se atrage
atenŃia să spună adevărul.
De asemenea, martorii sub 16 ani, care sunt audiaŃi în
cauzele privind infracŃiunile cu violenŃă între membrii aceleiaşi
familii, pot fi audiaŃi prin înregistrări audio-video, în afara
şedinŃei de judecată.
În a doua etapă, a relatării libere, martorului i se aduce
la cunoştinŃă obiectul cauzei şi i se arată care sunt faptele sau
împrejurările pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor,
88
106
cerându-i-se să declare tot ceea ce ştie (art. 86 din Codul de
procedură penală).
De asemenea, în perioada relatării libere a martorului,
atât anchetatorul, cât şi magistratul terbuie să aibă o conduită
corespunzătoare, în sensul de a-l asculta cu răbdare şi calm,
fără a-l întrerupe, să evite orice reacŃie ironică, să îl ajute sau
să-l dirijeze la subiectul relatării, atunci când acesta se
îndepărtează în mod deliberat. În tot acest timp, organul de
urmărire penală îşi va nota aspectele mai semnificative din
relatarea martorului.
În ultima etapă a audierii, organul judiciar va pune
întrebări de natură să limpezească relatările martorului sau să le
verifice, etapă care se mai numeşte şi „interogarea martorului”.
Etapa nu este considerată obligatorie în ascultarea martorului,
întrucât această parte poate să nu fie necesară, martorul făcând
declaraŃii complete.
Întrebările se pun pentru a clarifica unele aspecte sau
fapte prezentate denaturat, obiectiv sau subiectiv de martor.
Denaturările sunt, de regulă, de adăugare, de substituire, de
omisiune, de transformare.
În acest context, şi întrebările puse de anchetator sau
magistrat sunt întrebări de completare, de precizie, ajutătoare
sau de control.
InstanŃa de judecată audiază, de regulă, martorii într-o
anumită ordine, respectiv, mai întâi martorii propuşi de acuzare
(de probă) şi apoi pe cei propuşi de apărare (contraprobă), însă
ordinea audierii poate fi schimbată, de la caz la caz, de
preşedintele completului de judecată.
DepoziŃiile se iau oral, dar se consemnează în scris, iar
apoi sunt semnate de cel care le ia şi de către martor.
În conformitate cu Legea nr. 281/2003, Codul de
procedură penală a fost completat cu art. 89, care prevede că
declaraŃiile martorilor, în faza de urmărire penală, vor fi
înseriate şi înregistrate în prealabil, iar după completare vor fi
introduse în dosarul cauzei. Această înregistrare se realizează
107
întrucât declaraŃiile martorilor sunt considerate mijloace de
probă scrise.
Mai trebuie reŃinut faptul că declaraŃiile martorilor sunt
redate conform relatărilor acestora, fără modificări sau
intervenŃii din partea anchetatorului, întrucât pot produce
consecinŃe negative asupra rezolvării cauzei şi sunt lovite de
nulitate relativă. De asemenea, nesemnarea declaraŃiei de către
anchetator şi martor nu constituie probă legală.
Referitor la ascultarea martorilor minori şi a altor
categorii de martori, se impun a se face următoarele precizări:
- legea nu prevede o limită de vârstă la care un minor
poate fi ascultat ca martor (art. 81 din Codul de
procedură penală);
- până la vârsta de 14 ani, minorul poate fi audiat în
prezenŃa unuia dintre părinŃi, ori a tutorelui sau a
persoanei căreia acesta a fost încredinŃat spre creştere;
- minorul care nu a împlinit 14 ani nu va depune
jurământ la ascultare, fiindu-i atrasă doar atenŃia de a
spune adevărul (art. 85 al. 9 din Codul de procedură
penală);
- ascultarea minorilor se va face tot după regulile şi
etapele ascultării martorului major, respectiv: pregătirea
ascultării, identificarea persoanei, relatarea liberă şi
întrebările;
- ascultarea în calitate de martori, a persoanelor în vârstă,
se desfăşoară cu respectarea regulilor tactice de anchetă
ori de judecată, adaptate la particularităŃile psihologice
ale martorului aflat sub influenŃa procesului de
îmbătrânire, cum ar fi: scăderea posibilităŃilor de
recepŃie senzorială, sindromul depersonalizării,
nervozitate, irascibilitate etc. Studiul efectuat scoate în
evidenŃă că îmbătrânirea devine evidentă, în general,
după vârsta de 65 de ani, iar după vărsta de 70-75 de
ani regresia devine mai accentuată. Limitele diferă de la
caz la caz.
108
- ascultarea martorilor handicapaŃi, respectiv a celor
surdo-muŃi sau nevăzători se desfăşoară după reguli
tactice adaptate acestor deficienŃe, a dezvolării psihice
şi pregătirii intelectuale (redă discuŃii observate după
mimica buzelor şi perceperii vizuale sau după
perceperea sunetelor, recunoaşterii după voce sau
zgomote produse);
- ascultarea martorilor care nu cunosc limba română se
va face cu ajutorul interpretului, Ńinând cont de nivelul
de dezvoltare psihică şi intelectuală, vârstă, pregătire,
naŃionalitate, Ńara de origine (interpretul va avea
obligaŃii asemănătoare martorului şi va răspunde pentru
traducerea efectuată);
- ascultarea handicapaŃilor psihic, cu deficienŃe psiho-
patologice, se desfăşoară, în general, după regulile
aplicate minorilor şi bătrânilor, solicitându-se şi
sprijinul unui medic specialist.
Verificarea declaraŃiilor martorilor este absolut
necesară, în vederea stabilirii veridicităŃii mărturiei. Această
verificare se va face pe baza altor probe sau date existente la
dosarul cauzei, prin folosirea unor întrebări cu referire la
perceperea faptelor personal, de către martor, sau aflate din alte
surse. Nu se exclude efectuarea de reconstituiri, în verificarea
realităŃii şi sincerităŃii martorilor.
109
CAPITOLUL V
TACTICA AUDIERII PĂRłII VĂTĂMATE,

PĂRłII CIVILE ŞI PĂRłII RESPONSABILE
CIVILMENTE
A. NoŃiuni introductive
Alături de ascultarea învinuiŃilor şi inculpaŃilor şi

martorilor, o importanŃă deosebită, în procesul penal, o are
audierea persoanei vătămate.
Stabilirea adevărului într-o cauză penală nu se poate
realiza, în bune condiŃii, fără audierea acestor persoane, ele
furnizând, prin declaraŃiile lor, informaŃii importante despre
faptă, condiŃiile producerii acesteia, despre făptuitor, relaŃiile
avute cu victima, despre obiectul material al infracŃiunii.
Din punct de vedere al psihologiei judiciare, victima
este persoana care suferă consecinŃele unei fapte penale, atât
din punct de vedere fizic, moral, cât şi material. Altfel spus, ea
este persoana care „fără să-şi fi asumat conştient riscul, deci
fără să vrea, ajunge să fie jertfa unei acŃiuni sau inacŃiuni
criminale”89.
Această calitate o poate îndeplini orice persoană, fiind
considerată subiectul pasiv special al interacŃiunii împotriva
căreia s-a îndreptat agresiunea. Există o excepŃie referitoare la
persoană atunci când legea prevede condiŃii speciale pentru
aceasta (subiectul pasiv calificat în cazul infracŃiunilor de ultraj
sau pruncucidere).
89
T. Bogdan, I. Săulea şi R. Drăgan-Corianu –„Comportamentul uman în
procesul judiciar”, Ed. Mnistrului de Interne, Bucureşti, 1983, p. 93
110
Persoana vătămată poate avea calitatea de parte
vătămată sau calitatea de parte civilă, în funcŃie de natura
prejudiciului suferit, precum şi manifestarea sa de voinŃă.
Totodată, persoana vătămată poate reuni cele două
calităŃi, atât de parte vătămată, cât şi de parte civilă ori poate
depune mărturie în calitate de martor.
În conformitate cu art. 24 alin. 1 din Codul de
procedură penală, partea vătămată ca subiect pasiv al
infracŃiunii este persoana care a suferit, prin fapta penală, o
vătămare fizică, morală sau materială şi participă în procesul
penal. De asemenea, conform art. 76 din Codul de procedură
penală, organul de urmărire penală are obligaŃia să cheme
persoana vătămată prin infracŃiune şi s-o întrebe dacă se
constituie parte vătămată ori parte civilă.
În situaŃia în care persoana vătămată îşi manifestă
dorinŃa ca făptuitorul să fie tras la răspundere penală, atunci
aceasta dobândeşte calitatea de parte vătămată.. Dacă nu
participă la proces în aceste două calităŃi, atunci persoana va fi
audiată ca martor, cu unele excepŃii.
Prejudiciul moral sau material produs prin infracŃiune
poate fi recuperat de persoana vătămată, prin exercitarea
acŃiunii civile în procesul penal.
DeclaraŃiile persoanei vătămate, precum şi a celorlalte
părŃi în proces pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura
în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări reŃinute ca
probe în cauza penală.
Măsura ascultării se dispune atât în faza de urmărire
penală, după ce s-a dispus începerea urmăririi penale, cât şi în
faza de judecată, numai în faŃa instanŃei de fond şi a instanŃei
de recurs care a casat soluŃia dată în fond, cu reŃinere spre
rejudecare90.
Partea responsabil civilmente este considerată
persoana chemată în procesul penal să răspundă alături de
90
E. Stancu –„Tratat de criminalistică”, EdiŃia a III-a, Ed. Univesul juridic,
111
învinuit sau inculpat pentru pagubele produse prin fapta sau
faptele acestuia.
declaraŃiile părŃii vătămate, ale părŃii civile şi ale părŃii
responsabile civilmente constituie mijloace de probă în
procesul penal.
Trebuie precizat că, încălcarea de către organele de
urmărire penală sau de către instanŃă, a obligaŃiei de audiere a
acestor persoane, în cauza penală, poate conduce la desfiinŃarea
sentinŃei, tocmai pentru faptul că aceste declaraŃii constituie
mijloace de probă, deci intervine nulitatea. Remedierea acestei
stări create se poate face prin reaudierea părŃilor.
În situaŃia în care persoana vătămată este lipsită de
capacitate de exerciŃiu sau cu capacitate de exerciŃiu restrânsă,
acŃiunea civilă se pune în mişcare din oficiu. Aceasta prevede
că organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată să ceară
persoanei vătămate ca, prin reprezentatul său legal sau prin
persoana căreia îi încuvinŃează actele, să prezinte situaŃia
pagubei materiale, valoarea acesteia şi daunele morale suferite,
precum şi faptele prin care a fost prejudiciată. De asemenea,
instanŃa de judecată este obligată ca, din oficiu, să pronunŃe
asupra reparării pagubei şi a daunelor morale, chiar dacă
persoana vătămată nu este constituită parte civilă. În aceeaşi
obligaŃie se află şi procurorul care trebuie să susŃină în instanŃă
interesele civile ale persoanelor lipsite de capacitatea de
exerciŃiu sau cu capacitate de exerciŃiu restrânsă, chiar dacă nu
sunt constituite parte civilă.
B. Psihologia persoanei vătămate şi formarea

declaraŃiilor
Psihologia victimei infracŃiunii a fost mai puŃin

abordată în literatura de profil, comparativ cu studiul
psihologiei învinuitului sau inculpatului şi a martorului, deşi
112
acest membru al diadei penale interesează la fel de mult, dacă
avem în vedere doar câteve dintre posibilităŃile oferite tacticii
criminalistice, prin analiza profilului psihic al persoanei
vătămate91.
Procesul psihic de formare a declaraŃiei persoanei
vătămate se derulează pe parcursul a patru faze, respectiv:
percepŃia informaŃiei, prelucrarea acesteia, memorarea şi
redarea.
PercepŃia informaŃiei este primul moment al formării
declaraŃiei victimei, influenŃat de percepŃia senzorială creată în
momentul supunerii la agresiune. Senzitivitatea persoanei
vătămate se poate exprima prin senzaŃii vizuale şi auditive, care
deŃin rolul principal în formarea declaraŃiilor, precum şi prin
senzaŃii cutanate, respectiv senzaŃii de durere, gustative şi
olfactive, determinate de diverşi factori mecanici, termici sau
chimici. Având în vedere aceste modalităŃi de percepere a
informaŃiei, organul judiciar va stabili regulile de tactică
criminalistică adecvate percepŃiei respective, precum şi
formularea întrebărilor.
A doua etapă în formarea declaraŃiilor persoanei
vătămate o constituie prelucrarea şi memorarea informaŃiei
percepute. În prima fază are loc prelucrarea şi decodificarea la
nivel cortical a informaŃiei. Acest moment este influenŃat de
diveşi factori, dintre care reŃinem: trăirile afective ale persoanei
vătămate cu ocazia percepŃiei, aprecierea dimensiunilor
obiectelor, locurilor, existând tendinŃa de supraestimare sau
subestimare a acestora, aprecierea timpului, respectiv a
derulării în timp a infracŃiunii ori a unor activităŃi în legătură cu
fapta sau cu făptuitorul, aprecierea mişcării, a vitezei cu care au
fost desfăşurate acŃiunile de natură infracŃională.
Memorarea, stocarea memorială a faptelor constituie a
treia fază şi se caracterizează prin reŃinerea de către partea
91
V. Dongoroz, S. Kahane, G. Antoniu, C. Bulai, N. Iliescu, R. Stănescu –
„ExplicaŃii teoretice ale Codului de procedură penală român”, vol. I,
Bucureşti, 1974
113
vătămată a fenomenelor sau însuşirilor obiectelor percepute.
Memorarea presupune o participare mai mare, mai activă a
personalităŃii subiectului faŃă de momentul precepŃiei. Acest
moment este influenŃat de experienŃa anterioară a victimei, de
cunoştinŃele sale generale şi de specialitate, de emoŃiile create
în timpul producerii agresiunii sau a altor presiuni fizice sau
psihice, precum şi de aprecierea subiectivă, pe care victima o
are asupra obiectelor sau fenomenelor percepute92.
Cea de-a patra fază a formării declaraŃiilor o constituie
redarea (reproducerea) şi reprezintă momentul de actualizare a
informaŃiilor percepute, în care se manifestă o multitudine de
factori ce au putut influenŃa întregul proces de formare a
declaraŃiilor şi totodată, momentul în care o seamă de alŃi
factori pot influenŃa decisiv declaraŃiile celui vătămat93.
C. Tactica audierii propriu-zise a părŃii vătămate, a

părŃii civile şi a părŃii responsabile civilmente
Tactica audierii propriu-zise a persoanei vătămate se

constituie în trei faze, şi anume: faza pregătirii în vederea
audierii victimei, ascultarea în faza relatării libere şi faza
verificării şi aprecierii declaraŃiilor acestei persoane.
Astfel, în perioada pregătirii ascultării victimei,
organul de urmărire penală studiază dosarul cauzei, stabileşte
persoanele care trebuie ascultate şi calitatea lor (parte vătămată,
parte civilă, parte responsabilă civilmente), problemele ce
trebuie clarificate, probele şi datele ce vor fi folosite cu ocazia
audierii, precum şi ordinea folosirii acestora.
Totodată se verifică şi calitatea procesuală a acestor
persoane şi temeiul acestei calităŃi. Organul judiciar trebuie să
se preocupe de cunoaşterea pesonalităŃii şi a trăsăturilor
psihice ale părŃii vătămate, ale părŃii civile şi ale celei
92
I. Mircea –„Criminalistica”, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 257
93
A. Ciopraga, supra cit., p. 153
114
responsabile civilmente şi să stabilească identitatea, pregătirea,
profesia şi locul de muncă al acestor persoane.
Tot în această fază se va întocmi şi planul de ascultare,
dacă situaŃia o impune, în scopul stabilirii problemelor ce
urmează a fi lămurite cu ocazia audierii părŃilor, materialul
probator ce urmează a fi folosit în timpul audierii, precum şi
ordinea în care va fi folosit94.
Concret, în cazul părŃii vătămate şi a altor părŃi, planul
de ascultare va urmări95:
- condiŃiile în care părŃile au luat la cunoştinŃă despre
faptele sau împrejurările cu privire la care sunt
ascultate;
- poziŃia părŃii vătămate ori a părŃii civile faŃă de celelalte
părŃi, interesul lor de a declara într-un anumit fel;
- natura şi valoarea probelor ce urmează a fi folosite în
ascultare.
Ascultarea în faza relatării libere. Primul moment al
audierii propriu-zise îl constituie verificarea identităŃii, după
care organul judiciar le aduce la cunoştinŃă părŃilor faptele
pentru care urmează să fie ascultate, în ce calitate şi faptul că
pot renunŃa la aceste calităŃi, fiind audiate ca martori.
În timpul ascultării libere, organul judiciar trebuie să
respecte anumite reguli tactice, respectiv: audierea persoanei
vătămate cu calm şi răbdare, evitarea oricărui gest, reacŃie,
expresie, ironie, sprijinirea persoanei vătămate în relatarea
faptelor, fără să facă aprecieri sau sugestii.
În timpul relatării libere, organul judiciar îşi va nota
aspectele semnificative, dar şi contrazicerile sau neclarităŃile în
expuneri.
În vederea clarificării tuturor aspectelor, organul
judiciar va formula întrebări cu scopul determinării persoanei
94
I. E. Sandu, V. Bercheşan –„Tratat de tactică criminalistică”, op. cit., p.
99
95
E. Stancu –„Tratat de criminalistică”, EdiŃia a III-a, Ed. Univesul juridic,
115
audiate de a face declaraŃii conforme cu realitatea. Întrebările
sunt de completare, de precizare, ajutătoare şi de control.
Întrebările vor fi puse cu respectarea regulilor tactice,
similare celor aplicate martorului, iar ascultarea răspunsurilor
obligă la respectarea unei conduite tactice de către organul
judiciar.
Faza de verificare şi apreciere a declaraŃiilor
persoanei vătămate este absolut necesară pentru stabilirea
veracităŃii lor şi aprecierea corectă a depoziŃiei96. Verificarea se
va face prin compararea declaraŃiilor persoanei vătămate cu
celelalte mijloace de probă administrate în cauză, precum şi
prin efectuarea unor activităŃi de urmărire penală, cum ar fi:
ascultarea martorilor, învinuiŃilor şi inculpaŃilor, confruntările,
constatările tehnico-ştiinŃifice şi expertizele, reconstituirile,
cercetarea locului faptei97.
Aprecierea declaraŃiilor făcute de partea vătămată, de
partea civilă şi de partea responsabilă civilmente se poate
realiza şi prin alte activităŃi, în afara urmăririi penale, cum ar fi:
consultarea înscrisurilor provenite de la persoana ascultată,
verificarea activităŃii desfăşurate de aceasta în perioada în care
susŃine că s-a aflat la locul săvârşirii faptei.
96
I. Sandu, V. Bercheşan –„Tratat de tactică criminalistică”, supra cit., p.
165
97
116
CAPITOLUL VI
TACTICA EFECTUĂRII PERCHEZIłIEI, A

RIDICĂRII DE OBIECTE ŞI ÎNSCRISURI
A. ImportanŃa şi reglementarea juridică a percheziŃiei

şi a ridicării de obiecte şi înscrisuri
Codul de procedură penală reglementează activităŃi

procedurale care conduc la descoperirea şi ridicarea obiectelor,
a înscrisurilor sau valorilor, activităŃi necesare aflării
adevărului şi rezolvării unei cauze penale. În această activitate
se regăseşte şi percheziŃia.
PercheziŃia constituie o activitate procedurală
destinată căutării, descoperirii şi ridicării, din anumite locuri
sau de la anumite persoane, a obiectelor care conŃin sau
poartă urme ale infracŃiunii, a corpurilor delicte, a
înscrisurilor, fie cunoscute, fie necunoscute organului judiciar
şi care pot servi la aflarea adevărului98.
În sens mai larg, percheziŃia este activitatea de urmărire
penală şi de tactică criminalistică, care constă în căutarea unei
persoane, în locuinŃa sau la locul său de muncă, în localurile
deschise publicului sau sediile persoanelor juridice, a
obiectelor, valorilor sau înscrisurilor a căror existenŃă sau
deŃinere este tăgăduită, în vederea descoperirii şi administrării
probelor necesare soluŃionării juste a cauzelor penale99.
98
A. Ciopraga, op. cit., p. 109; C. Bulai –„ExplicaŃii teoretice ale Codului
de procedură penală român”, vol. I, op. cit., p. 236-237; Gh. Teodoru, L.
Moldovan –„Drept procesual penal”, Ed. Didactică şi pedagogică,
99
N. Văduva –„Criminalistică”, Ed. Universitaria, Craiova, 2004, p. 93
117
Reglementarea juridică a percheziŃiei este dată de art.
100-111 din Codul de procedură penală, iar ridicarea de obiecte
şi înscrisuri este reglementată de art. 96-99 din Codul de
procedură penală.
Conform art. 100 al.3 din Codul de procedură penală,
instanŃa de judecată poate dispune efectuarea percheziŃiei
domiciliare, atunci când, persoana căreia i s-a cerut să predea
vreun obiect sau vreun înscris, tăgăduieşte existenŃa sau
deŃinerea acestuia.
Totodată, percheziŃia poate fi dispusă şi atunci când
este necesar a descoperi sau strânge probe. Activitatea implică
anumite limitări aduse unor drepturi şi libertăŃi fundamentale
ale persoanei, cum ar fi: inviolabilitatea persoanei, a
domiciliului, a corespondenŃei, a dreptului de proprietate
privată, fapt ce trebuie avut în vedere la dispunerea acesteia. În
acest context, şi prevederile ConstituŃiei României precizează
în art. 27 alin. 3 că: „percheziŃia se dispune de judecător şi se
efectuează în condiŃiile şi formele prevăzute de lege”, iar în
alin. 4 se precizează că: „percheziŃiile în timpul nopŃii sunt
interzise, în afară de cazul infracŃiunii flagrante”100. Aceeaşi
referire este valabilă şi pentru ridicarea de obiecte şi înscrisuri.
Cu excepŃia infracŃiunilor flagrante, percheziŃia este
dispusă numai după ce a fost începută urmărirea penală.
Conform art. 102 din Codul de procedură penală, instanŃa de
judecată poate proceda la efectuarea percheziŃiei numai cu
ocazia unei cercetări locale, iar în celelalte cazuri, dispoziŃia
instanŃei este comunicată procurorului în vederea efectuării
acesteia.
DispoziŃiile procedurale care reglementează efectuarea
percheziŃiei au suferit modificări prin Legea 281/2003 şi prin
O.U. nr. 109/2003 privind modificarea Codului de procedură
penală astfel:
- percheziŃia poate fi doliciliară sau corporală;
100
ConstituŃia României, revizuită prin Legea nr. 429/23 oct. 2003
118
- spre deosebire de vechea reglementare in care
autorizarea percheziŃiei domiciliare era făcută de
procuror, acum numai instaŃa de judecată poate
dispune efectuarea percheziŃiei, prin încheiere
motivată, la cererea procurorului, în cursul urmăririi sau
din oficiu, în cursul judecăŃii (art.100 alin. 2 C. pr. pen.)
- instanŃa de judecată dispune efectarea perchezitiei in
două situatii: cand persoana refuză sa predea un
obiect sau un înscris tăgăduind existenŃa sau deŃinerea
acestora precum şi atunci când există indicii temeinice
că efectuarea unei percheziŃii este necesară pentru
descoperirea si strângerea probelor;
- percheziŃia domiciliară poate fi dispusă numai după ce
a fost dispusă urmărirea penală;
- percheziŃia domiciliară se dipune în cursul urmăririi
penale în camera de consiliu fără citarea parŃilor.
Prezenta procurorului este obligatorie;
- percheziŃia corporală sau asupra vehiculelor poate fi
dispusă după caz de organul de cercetare penală, de
procuror sau de judecător.
- organul judiciar care efectueaza percheziŃia este obligat
ca în prealabil să se legitimeze şi să prezinte
autorizaŃia dată de instanŃă;
- percheziŃia în sine se va efectua în prezenŃa
martorilor asistenŃi (art.104 alin.3 C.p.p.). Potrivit noii
formulări a Codului de procedură penală organele
judiciare care efectuează percheziŃia în cazul urmăririi
penale sunt procurorul sau organul de cercetare
penală, însoŃiŃi de lucrătorii operativi ( art. 101
C.p.p.).
instanŃa de judecată poate proceda la efectuarea percheziŃiei
numai cu ocazia unei cercetări locale, iar în celelalte cazuri,
dispoziŃia instanŃei este comunicată procurorului în vederea
efectuării acesteia.
119
PercheziŃia domiciliară, precum şi ridicarea de obiecte
şi înscrisuri, de către organele de cercetare penală, se
efectuează numai între orele 06-20, iar în afara acestui
interval, numai în cazul infracŃiunii flagrante sau când se
efectuează într-un local public. Trebuie reŃinut că percheziŃia
începută între orele 06-20 poate continua şi pe timpul
nopŃii, atunci când aceasta nu a putut fi încheiată (art. 103 din
Codul de procedură penală).
Conform noii reglementări procurorul nu mai are
dreptul sa facă percheziŃia domiciliară pe timpul nopŃii
(art.103 C.p.p).
Ridicarea de obiecte şi înscrisuri constituie o

activitate de urmărire penală şi de tactică criminalistică de
complexitate redusă în raport cu percheziŃia. Ea se efectuează,
de regulă, concomitent cu percheziŃia.
Organul judiciar este obligat să se limiteze numai la
ridicarea obiectelor şi înscrisurilor care au legătură cu fapta
săvârşită. În situaŃia în care, la efectuarea percheziŃiei sunt
descoperite obiecte sau înscrisuri a căror deŃinere sau circulaŃie
este interzisă, acestea se ridică întotdeauna, chiar dacă nu au
legătură cu fapta săvârşită (art. 105 din Codul de procedură
penală).
Persoanele şi obiectele căutate la percheziŃie pot fi

clasificate, indiferent de natura infracŃiunii, în următoarele
categorii101:
- persoane care se sustrag de la urmărirea penală sau de
la executarea pedepsei, precum şi cadavrele unor
persoane dispărute;
- obiecte care provin din infracŃiune (bunurile sustrase,
falsurile, banii şi obiectele primite etc.)
101
E. Stancu -”Tratat de criminalistică”,EdiŃia a III-a, Ed. Universul juridic,
120
- mijloace sau instrumente destinate săvârşirii infracŃiunii
(arme, instrumente de spargere, materiale necesare
falsificării de valori etc.);
- obiecte care conŃin sau poartă urme ale infracŃiunii
(îmbrăcăminte pătată de sânge, scrisori de ameninŃare,
înscrisurile falsificate etc.);
- obiecte sau înscrisuri care nu sunt deŃinute în mod legal
sau a căror cantitate depăşeşte limita admisă (arme,
stupefiante, explozibili, substanŃe toxice etc.);
- orice alte obiecte sau înscrisuri de natură să servească la
stabilirea faptelor şi împrejurărilor unor cauze, inclusiv
la identificarea infractorului.
PercheziŃiile se pot clasifica din punct de vedere

tactico-criminalistic, în:
a) percheziŃia domiciliară;
b) percheziŃia corporală;
c) percheziŃia efectuată în imobile, în locuri
închise şi în locuri deschise;
d) percheziŃia individuală sau asupra unui
grup de persoane;
e) percheziŃia la locul de muncă sau în
localuri publice;
f) percheziŃia primară sau repetată;
g) percheziŃia efectuată în timpul zilei sau
în timpul nopŃii;
h) percheziŃia efectuată în baza autorizaŃiei
instanŃei de judecată sau în caz de
infracŃiune flagrantă.
121
B. Măsuri de pregătire în vederea efectuării
percheziŃiei
În funcŃie de modul în care este pregătită efectuarea

percheziŃiei, rezultatul acesteia va fi concret pentru organele
judiciare. Organizarea atentă şi operativă va duce la rezultate
pozitive şi la obŃinerea mijloacelor de probă necesare rezolvării
cauzei penale.
B.1 Obiectivele percheziŃiei

Scopul percheziŃiei este stabilit în funcŃie de
infracŃiunea cercetată, respectiv crime şi delicte împotriva
persoanei, crime şi delicte contra patrimoniului, contra
securităŃii naŃionale, crime şi delicte de terorism, contra
intereselor publice etc. Având în vedere infracŃiunea, organul
judiciar îşi va stabili şi obiectele care urmează a fi căutate la
percheziŃie.
B.2 Măsuri de cunoaştere a persoanelor unde va fi

efectuată percheziŃia
Înainte de a declanşa percheziŃia, organul judiciar
trebuie să identifice persoana, în primul rând prin stabilirea
datelor de identitate şi de stare civilă, precum şi obŃinerea unor
informaŃii referitoare la profesia şi funcŃia exercitată, locul de
muncă, personalitatea, gradul de cultură, viaŃa de familie,
relaŃiile cu diverse persoane şi îndeosebi, prietenii apropiaŃi,
pasiunile, raporturile cu vecinii, activităŃi desfăşurate la
domiciliu, numărul membrilor familiei, persoanele cu care
aceasta locuieşte, precum şi rudele frecventate etc.
Aceste lucruri sunt necesare în vederea stabilirii
modului de acŃiune, a numărului şi persoanelor care vor face
parte din echipa de percheziŃie, precum şi a datei şi orei
declanşării percheziŃiei şi a locurilor de căutare a obiectelor.
122
B.3 Măsuri de cunoaştere a locului percheziŃiei
O condiŃie obligatorie ce trebuie respectată în toate
împrejurările şi în special, în cazurile complexe, este
cunoaşterea exactă a locului unde urmează să fie efectuată
percheziŃia, pentru ca organul de urmărire penală să-şi facă o
imagine cât mai clară asupra acestuia şi a modului de acŃiune.
De asemenea, se va stabili dacă percheziŃia se va
efectua într-un loc închis sau într-un loc deschis, în funcŃie de
care organul de urmărire penală va lua măsuri adecvate, astfel:
- în cazul locurilor închise vor trebui obŃinute date
referitoare la: adresă (stradă, număr, bloc, etaj,
apartament), tipul construcŃiei, dispunerea şi destinaŃia
încăperilor, posibilităŃi de intrare, amplasamentul uşilor,
ferestrelor, alte căi de acces sau de ieşire din imobil,
persoane care locuiesc permanent sau temporar în
imobil, vecini, vizitatori frecvenŃi, specificul imobilului
sau încăperilor, număr de telefon etc.;
- în cazul locurilor deschise vor trebui obŃinute date
referitoare la: topografia locului, suprafaŃa, dispunerea
locului, solul, vegetaŃia, eventualele construcŃii aflate
pe acest loc, destinaŃia şi caracteristicile lor interioare,
delimitarea locului (gard de scândură, beton, fier etc.),
drumurile şi căile de acces, vecinii locului şi persoanele
cărora le aparŃin sau le folosesc etc.
Aceleaşi date trebuiesc obŃinute şi în cazul efectuării

percheziŃiilor în locuri închise sau deschise desfăşurate la
sediul persoanelor juridice, unităŃi comerciale, instituŃii
publice, diverse firme etc.
În vederea obŃinerii unor astfel de date, organele de
urmărire penală vor desfăşura activităŃi de investigaŃii în zona
ce urmează a fi percheziŃionată, la organele locale ale
administraŃiei de stat, conducerile persoanelor juridice,
administraŃiile de locatari, căutarea în diverse evidenŃe de la
instituŃiile publice, vecini, alte persoane de încredere etc.
123
ObŃinerea acestor date se va face cu maximă discreŃie,
astfel încât să nu fie alertate persoanele vizate şi nici
compromisă activitatea procedurală ce urmează a fi efectuată.
B.4 Stabilirea momentului declanşării percheziŃiei

Stabilirea momentului oportun declanşării percheziŃiei
are o semnificaŃie deosebită pentru reuşita acestei activităŃi, el
fiind impus de considerente tactice criminalistice.
Alegerea momentului oportun efectuării percheziŃiei are
în vedere o serie de factori, cum ar fi: necesitatea realizării
elementului surpriză, caracter inopinat, maximă operativitate,
limitele de timp optime de pătrundere la locul percheziŃiei, de
căutare şi descoperire a obiectelor ce interesează cauza etc.102
Efectuarea percheziŃiei constituie o prioritate pentru
organele judiciare, ea trebuind să fie declanşată de urgenŃă, mai
ales în cazul infracŃiunilor flagrante, când făptuitorul este
urmărit până la domiciliu sau la locul de muncă şi încearcă să
ascundă ori să distrugă corpurile delicte.
Oportunitatea percheziŃiei poate duce la recuperarea
bunurilor sustrase, la identificarea obiectelor, a înscrisurilor şi
valorilor indispensabile rezolvării cauzei penale, la
identificarea şi reŃinerea autorului infracŃiunii şi chiar la
salvarea de vieŃi omeneşti ori prevenirea incendiilor,
distrugerilor materiale etc.
Sunt situaŃii când complexitatea cauzei impune
percheziŃionarea mai multor locuri, imobile, spaŃii diverse sau
grupuri de persoane participante la săvârşirea infracŃiunii.
Aceste percheziŃii trebuiesc sincronizate, stabilindu-se, pentru
fiecare în parte, obiective comune sau separate, timpul
declanşării, deplasarea şi variantele de acces, persoane
participante. PercheziŃia la locul de muncă se efectuează
concomitent cu percheziŃia domiciliară.
Practica judiciară a demonstrat că, uneori, percheziŃia
trebuie amânată în scop tactic, chiar dacă se deŃin informaŃii
102
C. Suciu, op. cit., p. 541
124
sigure cu privire la existenŃa obiectelor şi a locurilor de
ascundere, însă descoperirea acestora este dificilă datorită unor
împrejurări sau cauze obiective. Amânarea are rolul de a linişti
persoana suspectă, de a-i da impresia că nu va mai fi
percheziŃionată şi astfel, să fie determinată să renunŃe la
ascunderea obiectelor, mai ales dacă are nevoie de ele sau
încearcă să obŃină un profit de pe urma acestora103.
B.5 Formarea echipei care va efectua percheziŃia şi

pregătirea mijloacelor tehnice necesare efectuării
percheziŃiei
Complexitatea cauzei va stabili gradul de dificultate al
percheziŃiei, numărul şi mărimea locurilor sau terenurilor
percheziŃionate, în funcŃie de care, organul judiciar va trebui să
formeze echipa de percheziŃie, compusă dintr-un număr
suficient de persoane care să desfăşoare în mod corespunzător
percheziŃia. Echipa va fi compusă, de regulă, din poliŃişti, iar în
anumite cazuri, din echipă vor face parte şi procurori sau
specialişti din diverse domenii (electronică, construcŃii,
mecanică, electricitate, numismatică, opere de artă) sau
reprezentanŃi ai unor instituŃii publice, societăŃi comerciale etc,
atunci când percheziŃiile sunt efectuate în sediile acestora.
Specialiştii sunt cooptaŃi în aceste echipe întrucât
aceştia sunt în măsură să dea anumite lămuriri de specialitate
membrilor echipei, pe parcursul desfăşurării percheziŃiei sau
pot sesiza uneori, cel mai bine, modificările destinate
amenajării de ascunzători în imobil, în zidurile acestuia, în
parchet, uşi, ferestre, mobilă, băi, în WC-uri etc.
PercheziŃiile efectuate în locuri care sunt supuse unui
regim special sau în cazul în care sunt căutate obiecte sau
înscrisuri considerate secrete de stat, în echipa de percheziŃie
vor fi atrase persoane autorizate să pătrundă în acele locuri sau
103
E. Stancu –„Tratat de criminalistică”, EdiŃia a III-a, Ed. Universul
125
care au acces la documente şi date secrete, din cele căutate la
percheziŃie.
Echipa de percheziŃie va fi instruită cu privire la modul
de acŃiune, la scopul percheziŃiei, la identificarea şi
supravegherea persoanelor întâlnite la locul respectiv.
De asemenea, organul de urmărire penală va stabili, în
conformitate cu art. 104 alin. 3 din Codul de procedură penală,
şi martori asistenŃi, care vor face parte din echipa de percheziŃie
şi care trebuie selecŃionaŃi dintre persoanele care nu au legătură
cu persoanele implicate în fapta comisă sau interes în cauză,
încercându-se să evite, atât cât este posibil, alegerea martorilor
din rândul persoanelor găsite la faŃa locului sau din rândul
vecinilor.
Mai trebuie precizat faptul că, la percheziŃia domiciliară
sau a sediului, trebuie să participe şi persoana percheziŃionată,
chiar dacă este reŃinută sau arestată, iar atunci când acest lucru
nu este posibil, percheziŃia se va desfăşura în prezenŃa unui
reprezentant ori a unui membru al familiei, iar în lipsa acestuia,
a unui vecin, ce are capacitate de exerciŃiu sau a apărătorului
ales de învinuit sau inculpat.
Echipa de percheziŃie va fi dotată cu mijloace tehnico-
ştiinŃifice folosite, de regulă, la cercetarea la faŃa locului, marea
majoritate găsindu-se în trusele criminalistice universale sau
în dotarea laboratoarelor criminalistice mobile. Echipa de
percheziŃie va folosi diverse surse de iluminare, lămpi cu
radiaŃii, infraroşii şi ultraviolete, truse de chei (pentru
deschiderea diferitelor încuietori), rulete de măsurat, unelte,
sonde metalice, electromagnetice, stroboscoape, detectoare de
metale, de cadavre, aparate Röentgen portabile pentru
examinarea interiorului diverselor corpuri, aparate de radiaŃii
gama etc. În dotare va fi inclusă şi aparatura de fotografiat, de
filmare şi înregistrare videomagnetică.
126
B.6 Aspecte ce privesc psihologia percheziŃiei
Psihologia percheziŃiei presupune, în principal,
psihologia persoanei care efectuează percheziŃia şi psihologia
celui percheziŃionat, întrucât în faza acestei activităŃi
procedurale, ambii sunt interesaŃi de modul de gândire şi de
acŃiune al celuilalt.
Astfel, psihologia organului judiciar care efectuează
percheziŃia trebuie definită printr-un simŃ de observare bine
dezvoltat, o putere mare de concentrare şi de stabilitate a
atenŃiei, o intuiŃie rapidă, capacitate de analiză şi sinteză104.
În afară de calităŃile psihofiziologice, organul judiciar
trebuie să dea dovadă de o conduită care să-i permită Ńinerea
sub control a tuturor activităŃilor desfăşurate cu ocazia
percheziŃiei, cât şi observarea comportamentului psihologic al
celui percheziŃionat. Este chiar indicat ca, la percheziŃiile
dificile, un membru al echipei să se ocupe de comportamentul
celui percheziŃionat, acesta fiind, de regulă, cel care conduce
percheziŃia105.
De asemenea, se va avea în vedere menŃinerea trează a
atenŃiei, posibilitatea adaptării rapide la diferite situaŃii, cu
calm şi răbdare şi intervenŃia echilibrată în cazul producerii
unor tensiuni emoŃionale.
Urmărirea psihologiei persoanei percheziŃionate conferă
organului judiciar elemente semnificative care, în final, conduc
la reuşita percheziŃiei. În majoritatea cazurilor, pe parcursul
percheziŃiei, persoana percheziŃionată traversează o stare de
tensiune psihică, emoŃiile fiind cu atât mai intense, cu cât
obiectele sau înscrisurile căutate se află în domiciliu sau asupra
104
T. Bogdan –„Curs de psihologie judiciară”, Tipografia ÎnvăŃământului,
Bucureşti, 1957, p. 381-383; B. I. Popov –„PercheziŃia”, Ed. ŞtiinŃifică,
Alma-Ata, 1959, p. 7
105
A. Bogdan-Tocican, S. Chelcea, M. Golu, C. Mamali, P. Pânzaru –
„DicŃionar de psihologie şcolară”, Ed. ŞtiinŃifică şi enciclopedică,
127
sa. Starea de tensiune se accentuează pe măsură ce organul de
urmărire penală se apropie de locul unde acestea se găsesc.
Stările de tensiune generează diverse manifestări
somato-viscerale, caracterizate prin106:
- dereglarea respiraŃiei şi a emisiei vocale;
- modificarea activităŃii cardiovasculare;
- crisparea, schimbarea expresiei normale a feŃei;
- modificarea timpului de lantenŃă.
Totodată, pe parcursul percheziŃiei, persoana

percheziŃionată poate fi când calmă, relaxată, când agitată,
putând protesta împotriva percheziŃiei, susŃinând încălcarea
drepturilor omului, această stare fiind specifică momentului în
care organul de urmărire penală se apropie de locul unde se află
obiectele sau înscrisurile, iar când se produce depărtarea, acesta
se calmează, se relaxează. Uneori, acesta poate deveni violent,
atacând membrii echipei de percheziŃie, sau încearcă să-şi
creeze singur o vătămare corporală ori să se sinucidă.
B.7 Deplasarea şi intrarea la locul percheziŃiei

Având în vedere caracterul inopinat al percheziŃiei,
deplasarea trebuie făcută rapid, astfel încât să se realizeze
surprinderea celui percheziŃionat, împiedicându-l să dispară sau
să ascundă ori să distrugă obiectele sau înscrisurile.
Ca reguli generale ce trebuiesc respectate în cazul
deplasării echipei, menŃionăm:
- în localităŃi mari, maşina cu care se deplasează echipa
va fi oprită la o distanŃă mai mare de intrarea în imobil,
106
Vezi Al. Roşca –„Metodologie şi tehnici experimentale în psihologie”,
supra cit., p. 150 şi urm.; T. Bogdan –„Probleme de psihologie judiciară”,
Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1973, p. 181-182; A. Athanasiu –„Scris şi
personalitate”, Bucureşti, 1977, p. 2-5
128
iar în localităŃile mici, maşina va fi oprită în faŃa
sediului unor instituŃii, societăŃi comerciale etc.;
- în blocuri de locuinŃe, echipa va opri liful cu un etaj sau
două mai sus sau mai jos faŃă de etajul la care se află
apartamentul căutat;
- pătrunderea în curŃile imobilelor se va face, eventual, cu
ajutorul unui vecin care este cunoscut de persoana
percheziŃionată sau de câinii de pază, în cazul în care
aceştia există.
Intrarea în locuinŃă se va face prin folosirea soneriei de

intrare sau se va bate la uşă, în faŃa uşii sau a vizorului fiind
doar o singură persoană, ceilalŃi aşezându-se astfel încât să nu
fie observaŃi decât la deschiderea uşii.
Dacă uşa nu va fi deschisă, organul judiciar va sesiza
mişcările din interiorul imobilului sau va întreba la unul din
vecini dacă este cineva în locuinŃa respectivă. Dacă nu este
nimeni acasă, se procedează la deschiderea uşii, în prezenŃa
unui reprezentant al celui percheziŃionat, a unui vecin cu
capacitate de exerciŃiu, a administratorului blocului sau a
reprezentantului primăriei.
Dacă în locuinŃă se află cineva şi refuză deschiderea
uşii, se va forŃa uşa, după ce în prealabil s-a atras atenŃia asupra
acestei măsuri şi a fost declinată calitatea organului care
efectuează percheziŃia. Se poate întâlni şi situaŃia în care,
persoana din interior răspunde, dar nu deschide imediat, în
scopul ascunderii sau distrugerii obiectelor căutate şi în această
situaŃie se va forŃa, de asemeni, uşa.
În cazul în care organul judiciar deŃine informaŃii cum
că în interior se află mai multe persoane, care sunt periculoase
şi care pot ataca membrii echipei de percheziŃie, se va proceda
la pătrunderea forŃată, însoŃiŃi fiind de membrii Detaşamentului
de intervenŃii rapide al poliŃiei.
129
Întotdeauna, pătrunderea în imobil se va face în
prezenŃa martorilor asistenŃi, atraşi să participe la percheziŃie,
precum şi a apărătorului ales, când este cazul.
B.8 Măsuri care vor fi luate imediat după intrarea în

locul unde se efectuează percheziŃia
După intrarea la locul percheziŃiei, şeful echipei de
percheziŃie, care poate fi un procuror sau un ofiŃer de poliŃie, va
prezenta, după caz, atât legitimaŃia de serviciu, cât şi
autorizaŃia de percheziŃie, precum şi scopul pentru care a venit
echipa.
În continuare, va avea loc o verificare rapidă a locului
percheziŃionat, respectiv a sobelor, geamurilor, a WC-urilor,
tuburilor de evacuare a gunoiului de la bloc, a debaralelor ş.a.,
după care se va urmări a nu se face încercări de semnalizare în
exterior şi în special prin ferestre (tragerea perdelelor, mutări
de glastre, tragerea storurilor etc), de către cel percheziŃionat
spre diverse persoane sau complici.
Se vor lua măsuri în vederea prevenirii unor acŃiuni
violente din partea celui percheziŃionat, a folosirii unor arme de
către acesta împotriva membrilor echipei sau a încercării de
sinucidere prin diverse metode.
Persoanele găsite în locuinŃă vor fi legitimate, întrebate
în ce calitate sau scop se află în acel loc, vor fi grupate într-o
singură încăpere, sub supraveghere, cu excepŃia copiilor mici
sau a bolnavilor, şi li se va interzice părăsirea încăperii până la
finalizarea percheziŃiei.
În acelaşi mod se procedează şi cu persoanele care vin
după începerea percheziŃiei, cu excepŃia celor venite în interes
de serviciu (angajaŃi ai Regiei de electricitate, de gaze, ai
serviciului de poştă etc.), cărora li se va permite plecarea. În
funcŃie de faptă sau infracŃiune flagrantă, se va proceda şi la
130
efectuarea de percheziŃii corporale tuturor persoanelor din
încăpere.
Totodată, membrii echipei de cercetare (şeful echipei,
de regulă) vor întreba persoana percheziŃionată despre
persoanele cu care locuieşte şi despre cele găsite în imobil,
despre destinaŃia fiecărei încăperi, despre mobilierul, aparatura
şi instalaŃiile din imobil. Toate încăperile şi mobilierul
prevăzute cu încuietori, vor fi încuiate până la verificarea
efectivă a acestora, cheile rămânând la echipa de percheziŃie.
După luarea acestor măsuri, şeful echipei va indica
modalităŃile de acŃiune şi va stabili sarcini concrete pentru
fiecare membru al echipei.
B.9 Efectuarea percheziŃiei propriu-zise. Reguli

tactice
B.9.1 PercheziŃia corporală. Reguli tactice

Acesta se impune, de regulă, în cazul infracŃiunilor
flagrante, cu ocazia percheziŃiei domiciliare şi în cazul privării
de libertate a învinuitului sau a inculpatului.
Efectuarea percheziŃiei corporale nu necesită
autorizarea procurorului sau instanŃei de judecată, ea fiind
efectuată de organele de urmărire penală, când consideră că
este necesară în interesul urmăririi penale107. Se efectuează de
o persoană de acelaşi sex şi în prezenŃa martorilor asistenŃi. Se
pot efectua fotografii sau înregistrări video.
Scopul percheziŃiei corporale este de a descoperi108:
- leziunile rămase pe corpul făptuitorului ca urmare a
luptei cu victima;
- obiecte, înscrisuri sau valori ce au legătură cu
infracŃiunea şi pot servi ca mijloace de probă;
107
V. Dongoroz ş. a., op. cit., p. 245
108
N. Văduva –„Criminalistică – curs universitar”, Ed. Universitaria,
Craiova, 2004, p. 101
131
- urmele faptei săvârşite, urme de sânge, alte urme
biologice rămase pe îmbrăcămintea făptuitorului, urme
de pilitură de fier căzute în manşeta pantalonului în
urma tăierii lacătului cu pânza de bomfaier etc.;
- depistarea unor obiecte deŃinute contrar legii;
- alte urme rămase cu ocazia săvârşirii faptei.
PercheziŃia corporală se efectuează, de regulă, de sus în

jos, de la obiectele purtate pe cap, apoi celelalte obiecte de
îmbrăcăminte, până la încălŃăminte inclusiv. De asemeni, se
percheziŃionează şi obiectele găsite asupra persoanei (portofele,
pachete de Ńigări, stilouri etc). PercheziŃia corporală vizează, în
primul rând, obiectele de îmbrăcăminte şi apoi corpul
persoanei.
Rezultatul percheziŃiei este consemnat într-un proces
verbal, unde vor fi descrise, detaliat, toate obiectele,
înscrisurile şi valorile găsite, precum şi măsurile luate. În
procesul verbal se vor consemna şi urmele găsite pe corpul
persoanei percheziŃionate.
B.9.2 PercheziŃia domiciliară. Reguli tactice

La efectuarea percheziŃiei domiciliare trebuiesc
respectate unele reguli tactice criminalistice, respectiv:
- percheziŃionarea metodică şi minuŃioasă a fiecărei
încăperi, a fiecărei piese de mobilier şi a instalaŃiilor
sanitare. PercheziŃia se desfăşoară în funcŃie de natura
obiectelor căutate, într-un mod acŃionând pentru
căutarea autoturismelor, a aparaturii electronice, a
obiectelor de îmbrăcăminte etc., şi în alt mod pentru
căutarea bijuteriilor, valorilor, înscrisurilor etc.
- percheziŃia se va desfăşura, de regulă, în sensul acelor
de ceasornic, nu însă obligatoriu, de la stânga spre
dreapta sau invers, de-a lungul pereŃilor şi apoi spre
centrul încăperii, tavanul şi podeaua. Dacă în echipă
132
sunt mai mulŃi membrii, percheziŃia se poate efectua în
paralel, în mai multe încăperi.
- se vor urmări modificările aduse construcŃiei, pereŃilor
acesteia, obiectelor de mobilier, celor electrocasnice, în
podea, în vasele de WC, sub cadă, în baie, în interiorul
spaŃiului pentru coloanele sanitare şi în aceste coloane,
în instalaŃiile electrice, în vasele din bucătărie, în cele
cu alimente, în cărŃile din bibliotecă, în lăzile
frigorifice, în boxe şi alte dependinŃe ale apartamentului
etc.
- obiectele, înscrisurile sau valorile descoperite vor fi
prezentate martorilor asistenŃi, persoanei
percheziŃionate şi celorlalte persoane prezente, cerând
explicaŃii celui percheziŃionat, cu privire la provenienŃa
acestora şi modul în care au ajuns la locul respectiv.
După caz, vor fi semnate de acesta şi de către organul
judiciar pentru a nu fi schimbate.
- obiectele, înscrisurile şi valorile descoperite vor fi
etichetate şi sigilate. Obiectele ce nu pot fi ridicate sunt
sigilate şi lăsate la persoana la care au fost găsite sau în
custodie, cu respectarea procedurii cunoscute.
- pe timpul efectuării percheziŃiei se vor lua măsuri de
respectare strictă a legii, de evitare a unor atitudini
abuzive, de intimidare a persoanelor percheziŃionate, de
distrugere sau degradare a unor obiecte sau de răvăşire
a încăperii în mod inutil.
După finalizarea percheziŃiei, se va trece la redactarea

procesului verbal în două exemplare.
B.9.3 PercheziŃia în locuri deschise

PercheziŃia în locuri deschise are drept scop căutarea de
obiecte şi înscrisuri, bunuri, valori ori cadavre ascunse sau
îngropate pe suprafeŃele de teren aflate pe câmpuri, în păduri
sau curŃi şi grădini care aparŃin persoanei percheziŃionate.
133
Obiectele sau cadavrele sunt îngropate, de regulă, pe
aceste terenuri, după care locul este acoperit cu lemne,
vegetaŃie, resturi menajere, bălegar etc.
PercheziŃia se va desfăşura în mod liniar sau circular,
sau prin împărŃirea pe mai multe parcele. Se vor efectua
verificări în construcŃiile de pe terenurile respective, în şanŃuri,
fântâni de apă, haznale, ape care traversează terenul, clăi de
coceni sau fân, grajduri de animale sau alte adăposturi. În
situaŃia căutării de cadavre, se va folosi câinele de urmă,
precum şi sonde metalice, detectoare de cadavre, detectoare de
metale etc.
B.9.4 PercheziŃia la locul de muncă

PercheziŃia la locul de muncă este reglementată de art.
111 din Codul de procedură penală şi se realizează cu
respectarea următoarelor reguli:
- organul judiciar se va legitima şi va prezenta,
reprezentantului unităŃii respective, autorizaŃia de
percheziŃie dată de judecător. PercheziŃia se efectuează
în prezenŃa reprezentantului unităŃii.
- martorii asistenŃi pot fi aleşi din rândul personalului
unităŃii;
- ridicarea obiectelor sau înscrisurilor găsite cu ocazia
percheziŃiei se va face în prezenŃa reprezentantului
unităŃii;
- prezenŃa apărătorului sau a interpretului se aplică în
mod corespunzător (art.172 C.pr.pen.)
- o copie a procesului verbal va fi lăsată reprezentantului
unităŃii.
PercheziŃia la locul de muncă se va efectua concomitent

cu percheziŃia domiciliară, pentru ca obiectele, înscrisurile sau
valorile să nu dispară. PercheziŃia se va efectua, de regulă, după
134
orele de program, pentru a nu împiedica activitatea unităŃii şi se
va rezuma, după caz, la locul de muncă concret al celui
percheziŃionat.
B.9.5 PercheziŃia în locuri publice

penală, percheziŃia în locurile destinate publicului se poate
efectua şi după orele 20. PercheziŃia este totuşi dificilă, datorită
faptului că organul judiciar trebuie să delimiteze, în primul
rând, unitatea publică şi mai apoi, să stabilească locurile unde
are acces persoana în cauză.
La aceste percheziŃii se vor respecta regulile tactice
criminalistice privitoare la percheziŃia la locul de muncă.
Verificarea va urmări atât locurile, încăperea, biroul folosit în
mod exclusiv de persoana în cauză, cât şi locurile, obiectele şi
instalaŃiile ce sunt folosite de un număr limitat de persoane.
Organul judiciar trebuie să dea dovadă de mult tact şi să
explice, persoanelor prezente în locul respectiv, despre scopul
acŃiunii.
B.9.6 Ridicarea de obiecte şi înscrisuri

Activitatea de ridicare a obiectelor şi înscrisurilor este
reglementată de art. 96 din Codul de procedură penală.
Aceste obiecte sau înscrisuri, pentru a fi ridicate,
trebuie să constituie mijloace de probă pentru descoperirea
infracŃiunilor şi făptuitorilor, pentru dovedirea vinovăŃiei
acestora şi pentru asigurarea tragerii lor la răspundere penală.
Activitatea se efectuează atunci când aceste obiecte sau
înscrisuri se cunosc şi se deŃin date şi informaŃii despre locul în
135
care se află şi despre persoanele fizice sau juridice care le
deŃin109.
În cazurile normale, pentru ridicarea obiectelor sau
înscrisurilor, organul de urmărire penală se va deplasa la
domiciliul persoanei care le deŃine, la locul de muncă al
acestuia sau la unitatea unde se află, se va legitima, va prezenta
scopul venirii sale, cerând totodată, să-i fie predate obiectele
sau înscrisurile.
În practica judiciară s-au întâlnit şi situaŃii în care
persoana respectivă refuză predarea sau neagă existenŃa
acestora ori se opune intrării în locuinŃă sau în locul de
deŃinere, a organului de urmărire penală110.
În această situaŃie, se poate recurge la ridicarea silită a
obiectelor sau înscrisurilor mijloace de probă. Măsura este
comunicată de instanŃa de judecată, procurorului, care o va
duce la îndeplinire prin organul de cercetare penală.
Ridicarea obiectelor şi înscrisurilor se poate face de
către organul judiciar şi prin percheziŃie, desfăşurată după toate
regulile procedurale tactice. În ambele situaŃii se impune
prezenŃa martorilor asistenŃi.
Trebuie făcută o precizare, în sensul că, ridicarea de
obiecte sau înscrisuri nu trebuie confundată cu ridicarea de
obiecte, înscrisuri şi valori, ridicate cu ocazia percheziŃiei.
Legea 281/2003 aduce modificări importante în ce
priveşte ridicarea de obiecte şi înscrisuri în sensul că:
- orice persoană fizică sau juridică (indiferent publică sau
privată) în posesia căreia se afla un obiect sau înscris ce poate
servi ca mijloc de probă este obligată sa- l prezinte sau sa- l
predea sub luare de dovada organului de urmărire penală sau
instanŃei de judecată la cererea acestora (art.97 alin. 1
C.pr.pen). Dacă obiectul sau înscrisul are caracter secret sau
109
C. Suciu, op. cit., p. 560; G. B. Karanovici, op. cit., p. 301; I. Mircea, op.
cit., p. 168-169
110
136
confidenŃial prezentarea sau predarea se face în condiŃii care să
asigure păstrarea secretului sau confidenŃialităŃii (art.97 alin. 3
C.pr.pen).
Mai întâlnim o procedură aparte în cazul reŃinerii şi
predării corespondenŃei. Conform art. 98 din Codul de
procedură penală, organul de cercetare penală, cu încuviinŃarea
procurorului sau a instanŃei de judecată, în interesul rezolvării
cauzei penale, poate dispune ca orice unitate poştală sau de
transport să reŃină şi să predea scrisorile, telegramele şi alte
genuri de corespondenŃă, obiecte trimise de învinuit sau
inculpat ori adresate acestuia, fie direct, fie indirect111.
Literatura de specialitate susŃine că ar fi preferabil ca,
atât cât este posibil, pentru prevenirea încălcării drepturilor şi
libertăŃilor cetăŃeneşti, corespondenŃa să fie numai controlată şi
nu reŃinută, până la conturarea infracŃiunii112.
ReŃinerea şi predarea scrisorilor, telegramelor şi a
oricăror alte corespondenŃe şi obiecte pot fi dispuse în scris în
cazuri urgente şi temeinic justificate si de procuror care este
obligat să informeze de îndată instanŃa de judecată.
B.9.7 Procesul verbal de percheziŃie

Rezultatele unei percheziŃii şi ridicarea de obiecte sau
înscrisuri sunt consemnate în procesul verbal de percheziŃie sau
în procesul verbal de ridicare de obiecte şi înscrisuri.
procesul verbal de percheziŃie cuprinde:
- data şi locul încheierii;
- numele, prenumele, calitatea celui care îl încheie (a
tuturor membrilor echipei) şi instituŃia din care face
parte (Parchet, PoliŃie);
111
Idem , p. 474
112
Idem
137
- numele, prenumele, calitatea specialiştilor (tehnicieni
sau experŃi criminalişti, medici legişti, experŃi tehnici)
şi instituŃia din care fac parte;
- datele de identificare ale martorilor asistenŃi;
- datele de identificare ale persoanei percheziŃionate sau
de la care se ridică obiectele şi înscrisurile;
- menŃiuni cu privire la autorizaŃia de percheziŃie;
- menŃiuni cu privire la locul, timpul şi condiŃiile
efectuării percheziŃiei sau ridicării obiectelor şi
înscrisurilor;
- întrucât procesul verbal constituie mijloc de probă
important, trebuie consemnat cât mai exact, clar şi
precis tot ceea ce a fost constatat cu ocazia percheziŃiei
(de unde a început percheziŃia, modul de desfăşurare
până la finalizarea acestei activităŃi);
- vor fi descrise amănunŃit obiectele şi înscrisurile găsite,
locurile unde au fost găsite (eventual, ascunzătorile) cu
toate caracteristicile (formă, culoare, dimensiune,
marcă, serie, urme de folosire etc.) şi faptul că au fost
ridicate;
- menŃiuni despre obiectele sau înscrisurile care nu au
fost ridicate, precum şi despre acelea care au fost lăsate
în păstrare;
- date de identificare a eventualelor persoane apărute la
locul desfăşurării percheziŃiei;
- menŃiuni cu privire la executarea de fotografii şi
înregistrări video (fotografiile vor fi vizate şi
ştampilate);
- alte constatări;
- menŃiuni cu privire la obiecŃiunile persoanei
percheziŃionate şi ale martorilor asistenŃi cu privire la
modul în care s-a desfăşurat percheziŃia şi la cele
consemnate în procesul verbal;
138
- ora începerii percheziŃiei şi ora la care s-a încheiat şi
condiŃiile în care s-a desfăşurat (lumină naturală,
electrică, pe timpul zilei sau al nopŃii);
- numărul de exemplare în care a fost încheiat procesul
verbal şi destinaŃia lor (unul se lasă persoanei
percheziŃionate).
Procesul verbal va fi semnat, pe fiecare pagină, de către

organul judiciar, de toŃi membrii echipei de percheziŃie, de
către persoana percheziŃionată şi de martorii asistenŃi.
139
CAPITOLUL VII
TACTICA EFECTUĂRII CONFRUNTĂRII
A. NoŃiune şi importanŃă
Confruntarea constituie unul dintre procedeele

probatorii cu caracter complementar. Ea nu este considerată
mijloc de probă, nefiind menŃionată în art. 64 din Codul de
procedură penală şi se efectuează atunci când, între declaraŃiile
persoanelor ascultate într-o cauză penală, există anumite
contradicŃii.
În clarificarea unor fapte sau împrejurări, rolul
confruntării este pus în evidenŃă, îndeosebi în cazurile în care
contradicŃiile, neclarităŃile, neconcordanŃele din declaraŃiile
personale ascultate într-o cauză penală, nu pot fi înlăturate pe
baza examinării altor mijloace de probă, confruntarea
rămânând singura modalitate de limpezire, de clarificare a
aspectelor incerte. Un asemenea act procedural devine cu atât
mai necesar, cu cât neconcordanŃele între declaraŃii vizează
împrejurări esenŃiale pentru cunoaşterea adevărului113.
Confruntarea poate aduce noi date sau informaŃii
referitoare la faptele şi împrejurările cauzei penale, care nu
erau cunoscute până în acel moment de către organul judiciar.
În această activitate, organul judiciar poate obŃine
numeroase informaŃii referitoare la personalitatea şi psihologia
113
N. Volonciu –„Tratat de drept procesual penal”, Ed. Meteor, Bucureşti,
1994; I. Neagu –„Drept procesual penal”, vol. II, Ed.Euro-Trading,
140
persoanelor ascultate, care încearcă să ascundă adevărul, fiind
nesincere.
De asemenea, poate stimula memoria persoanelor
ascultate care, de bună-credinŃă, nu pot să-şi amintească
anumite aspecte legate de fapta percepută. Confruntarea
constituie un mijloc tactic de verificare a declaraŃiilor
învinuiŃilor sau inculpaŃilor, semnificativ fiind momentul
psihologic creat de punerea „faŃă în faŃă” a persoanelor care au
făcut declaraŃii contradictorii, iar stresul psihologic determină
persoanele confruntate să nu-şi mai poată controla emoŃiile şi
să fie demascată reaua-credinŃă a acestora.
Oportunitatea confruntării reprezintă un aspect
important de care trebuie să Ńină seama organul judiciar atunci
când recurge la efectuarea acestui procedeu probator.
Confruntarea între persoanele care au făcut declaraŃii
contradictorii se impune numai dacă aceasta este necesară
pentru lămurirea cauzei. Cu alte cuvinte, dacă există
posibilitatea clarificării neconcordanŃelor dintre declaraŃii prin
alte probe aflate la dosar sau dacă contradicŃiile vizează
împrejurări neesenŃiale, lipsite de semnificaŃie în stabilirea
adevărului, este firesc să nu se mai recurgă la acest procedeu
probator114.
Precizările Codului de procedură penală se referă, în
special, la confruntările care trebuiesc realizate între persoanele
care se contrazic în declaraŃiile lor, însă practica a demonstrat
că acestă activitate este utilă, nu numai în cazul contrazicerilor,
ci şi atunci când se urmăreşte verificarea recunoaşterilor
învinuiŃilor şi inculpaŃilor. Astfel, învinuiŃii sau inculpaŃii au
făcut mai întâi declaraŃii în faŃa organelor de urmărire penală,
cu privire la aceeaşi faptă, recunoscându-şi vinovăŃia, apoi au
repetat aceste recunoaşteri fiind faŃă în faŃă cu ocazia
confruntării şi neputând să nege declaraŃiile făcute anterior, în
mod liber.
114
E. Stancu –„Tratat de criminalistică”, EdiŃia a III-a, Ed, Universul
141
B. Pregătirea efectuării confruntării
Confruntarea este o activitate dificilă, întrucât se

procedează la audierea, în acelaşi timp, a două persoane care,
uneori, au poziŃii procesuale diferite.
Confruntarea se realizează între martori, între învinuiŃi
sau inculpaŃi şi uneori, între martor şi învinuit sau inculpat şi
mai puŃin între partea vătămată şi învinuit sau inculpat sau
confruntarea a mai mult de două persoane.
Ca reguli tactice criminalistice pe care organul de
urmărire penală trebuie să le respecte în vederea pregătirii
confruntării, enumerăm:
- studierea materialelor existente în dosar:
- se are în vedere, în primul rând, confruntarea
celor care au făcut declaraŃii ce conŃin
contradicŃii, faŃă de probele sau declaraŃiile altor
persoane, existente în dosar;
- în al doilea rând, vor fi stabilite persoanele de
bună-credinŃă care au dat declaraŃii ce
corespund adevărului, pentru a fi confruntate
(selecŃia este posibilă în cauze complexe);
- cunoaşterea persoanelor care vor fi confruntate:
- cunoaşterea se realizează ca şi în cazul
ascultării propriu-zise a martorilor, învinuiŃilor
sau inculpaŃilor, atenŃia fiind acordată stabilirii
raporturilor între cei confruntaŃi, poziŃiei faŃă de
fapta penală sau a interesului acestora în cauză;
- audierea prealabilă, în vederea confruntării:
- scopul este stabilirea poziŃiei persoanei faŃă de
cele declarate iniŃial, dacă acesta îşi menŃine
declaraŃia şi obŃinerea unor date suplimentare
referitoare la cauza penală.
142
Obiectivele menŃionate se diferenŃiază în funcŃie
de buna sau de reaua-credinŃă a celui care va fi
confruntat, de faptul că recunoaşte sau neagă
faptele care îi sunt imputate, că este sincer sau
mincinos115.
C. Organizarea confruntării
Organizarea confruntării presupune:

- stabilirea locului de confruntare şi a momentului tactic
potrivit acestei activităŃi;
- stabilirea ordinii în care persoanele vor fi chemate la
confruntare;
- stabilirea problemelor ce urmează a fi clarificate prin
confruntare, precum şi a succesiunii întrebărilor;
- stabilirea persoanelor care vor participa la
supravegherea celor confruntaŃi, instruirea acestora
pentru a urmări persoanele confruntate, asupra reacŃiilor
acestora.
Numărul persoanelor care efectuează supravegherea va
fi cel puŃin egal cu numărul persoanelor confruntate.
D. Efectuarea confruntării propriu-zise
Confruntarea se caracterizează prin factori psihologici

specifici, diferiŃi faŃă de cei apăruŃi la audierile obişnuite,
tensiunea psihică fiind destul de ridicată, crează elemente
suplimentare de emoŃie, transpuse în teama faŃă de reacŃiile
persoanei cu care este confruntată, teama de a nu fi învinuit pe
115
C. Suciu, op. cit., p. 596; M. Basarab, op. cit., p. 276; C-tin AioaniŃoaie,
op. cit., p. 192-193
143
nedrept, teama de a nu se descoperi adevărul, atunci când sunt
vinovaŃi etc.
Aceste elemente trebuiesc urmărite îndeaproape de
organul judiciar prezent la confruntare, creând o atmosferă de
calm şi sobrietate, astfel încât nici unul să nu se creadă
defavorizat sau dominat de celălalt.
Confruntarea se va desfăşura într-o încăpere adecvată,
unde, mai întâi, va fi invitată persoana considerată sinceră sau
cel care a solicitat expres confruntarea, după care va fi
introdusă persoana nesinceră. Este indicat ca cei confruntaŃi să
stea cu faŃa spre organul judiciar, pentru ca acesta să le poată
urmări reacŃiile şi gesturile, la întrebările puse. ReacŃiile
acestora sunt urmărite şi de persoanele care sunt invitate să
participe la confruntare, făcând parte din acelaşi organ judiciar.
Cei confruntaŃi pot fi aşezaŃi faŃă în faŃă, dar în nici un caz,
spate în spate.
Înainte de începerea confruntării efective, organul
judiciar pune în vedere persoanelor în cauză că nu au voie să-şi
facă semne, să vorbească între ele sau să-şi schimbe poziŃia, iar
întrebările sau răspunsurile nu pot fi puse decât prin
intermediul organului judiciar, care coordonează confruntarea.
Atunci când una din persoanele confruntate are calitatea
de martor, aceasta va trebui să depună jurământul conform art.
85 din Codul de procedură penală, cerându-i să spună adevărul,
altfel va săvârşi infracŃiunea de mărturie mincinoasă, conform
art. 260 din Codul penal (335 din noul Codul penal). Aceste
aspecte vor fi consemnate în procesul verbal de confruntare.
În continuare se vor pune primele întrebări, care au
caracter informativ şi se referă la situaŃia în care cele două
persoane se cunosc şi la relaŃiile existente între ele. Aceste
întrebări se justifică mai ales în cazul confruntării între
învinuiŃi şi inculpaŃi, ca şi între partea vătămată şi învinuiŃi sau
inculpaŃi, întrucât, în eventualitatea în care susŃin că nu se
144
cunosc, procedeul probator al confruntării se poate transforma
într-o prezentare pentru recunoaştere116.
Urmează adresarea întrebărilor destinate clarificării
contradicŃiilor. Întrebările vor fi clare şi la obiect, evitându-se
citirea declaraŃiilor. Prima întrebare este pusă persoanei
considerată a fi sinceră, fiind evitate elementele sugestive din
comportamentul organului judiciar. Se vor adresa întrebări
pregătite în prealabil, care să înlăture neconcordanŃele şi
contradicŃiile din declaraŃiile celor confruntaŃi. De regulă,
persoanele confruntate au atitudini diferite, ca de exemplu: cel
considerat nesincer în declaraŃii poate nega cele afirmate de
către cealaltă persoană sau va tăcea, fără să facă nici o
afirmaŃie. Acest comportament va fi înlăturat de cel care
conduce confruntarea, prin adresarea unor întrebări de detaliu,
astfel încât să-i facă pe aceştia să accepte dialogul.
Pe durata confruntării, organul judiciar va folosi
procedee tactice specifice ascultării martorului sau învinuitului
şi va trebui să urmărească obŃinerea de amănunte din care să
demonstreze că faptele s-au petrecut aşa cum sunt relatate de
persoana sinceră sau că ele corespund probelor din dosar.
ReacŃiile celor confruntaŃi şi în special a persoanei care
neagă în totalitate sau parŃial afirmaŃiile celeilalte persoane cu
care este confruntată, vor fi urmărite cu atenŃie atât de cel care
conduce confruntarea, cât şi de colegii săi care supraveghează
această activitate, pentru a observa modul în care îşi
formulează răspunsurile, dacă are reŃineri, dacă se manifestă
nervos, violent, dacă insultă cealaltă persoană etc.
Confruntarea bine pregătită a demonstrat faptul că a
influenŃat comportamentul, în sensul recunoaşterii, persoanei
de rea-credinŃă, chiar şi a învinuiŃilor sau inculpaŃilor versaŃi,
experimentaŃi, promŃi în răspunsuri, întrucât nu şi-au putut
controla permanent atitudinea, gestica etc117.
116
117
C. AioaniŃioaie, T. Butoi, op. cit., p. 174
145
După finalizarea întrebărilor destinate clarificării
contradicŃiilor existente între declaraŃiile persoanelor
confruntate, organul judiciar permite acestora să-şi adreseze
întrebări, prin intermediul său. Atât întrebările, cât şi
răspunsurile din această fază pot aduce elemente noi care pot
contribui la stabilirea devărului.
Cele două persoane pot fi confruntate de mai multe ori,
deoarece practica a demonstrat că este bine să nu se încerce
rezolvarea mai multor probleme, mai ales dacă acestea au un
caracter complex.
La finalul confruntării, persoanele confruntate vor fi
întrebate dacă mai au ceva de declarat, iar afirmaŃiile acestora
vor fi consemnate în procesul verbal de confruntare şi apoi, vor
fi audiate în mod obişnuit.
E. Fixarea rezultatelor confruntării
Rezultatele confruntării sunt consemnate în procesul

verbal de confruntare, precum şi prin mijloace tehnice de
înregistrare, respectiv înregistrare video şi pe bandă magnetică.
Procesul verbal de confruntare trebuie să cuprindă toate
datele stipulate în art. 91 din Codul de procedură penală, astfel:
data şi locul confruntării; numele, prenumele, calitatea celui
care îl încheie şi instituŃia din care face parte; numele,
prenumele, domiciliul şi calitatea procesuală a persoanelor
confruntate; numele şi prenumele apărătorului şi biroului de
asistenŃă juridică din care face parte; scopul confruntării;
temeiul legal; precizarea conform căreia, martorilor confruntaŃi
li s-a pus în vedere să spună adevărul; întrebările adresate
persoanelor confruntate şi răspunsurile date de acestea, inclusiv
dacă au mai avut ceva de declarat în afara întrebărilor;
semnăturile organului judiciar care a efectuat confruntarea, a
apărătorului şi a persoanelor confruntate, pe fiecare pagină şi la
finalul procesului verbal, după ce acesta a fost citit sau a fost
146
dat spre citire. Dacă una dintre persoane are obiecŃiuni sau
refuză să semneze, se va face menŃiune în procesul verbal.
Fixarea pe bandă magnetică sau pe bandă video-
magnetică este folosită, în cele mai multe cazuri, de organele
judiciare, întrucât redă întreaga activitate de confruntare, atât a
întrebărilor, cât şi a răspunsurilor, precum şi comportamentul
persoanelor confruntate.
Aprecierea şi folosirea rezultatelor confruntării revine
organului judiciar care instrumentează cauza118.
Rezultatul confruntării poate fi verificat, ca orice alt
mijloc de probă, prin diverse activităŃi de urmărire penală, cum
ar fi: ridicarea de obiecte şi înscrisuri, efectuarea unor
percheziŃii, dispunerea unor constatări tehnico-ştiinŃifice sau
expertize etc., în funcŃie de elementele şi datele nou apărute ca
urmare a confruntării119.
118
I. Mircea –„Criminalistică”, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 285
119
N. Văduva –„Criminalistica –curs universitar”, Ed. Universitaria,
Craiova, 2004, p. 129
147
CAPITOLUL VIII
TACTICA EFECTUĂRII PREZENTĂRII

PENTRU RECUNOAŞTERE
A.1 ImportanŃa prezentării pentru recunoaştere

Prezentarea pentru recunoaştere nu constituie mijloc de
probă, în sensul prevederilor art. 64 din Codul de procedură
penală, ci o activitate cu caracter practic, folosită de organele
judiciare pentru identificarea unor persoane, cadavre sau
obiecte de către anumite persoane.
Activitatea constituie o metodă de identificare proprie
tacticii criminalistice, prin care, anumiŃi subiecŃi procesuali,
martori, persoane vătămate, învinuiŃi, inculpaŃi, sunt chemaŃi să
recunoască persoane, cadavre, obiecte, ce au legătură cu fapta
comisă.
În ceea ce priveşte importanŃa prezentării pentru
recunoaştere, precizăm că această activitate are o importanŃă
egală cu cea a activităŃii de ascultare propriu-zisă a oricărui
subiect procesual, care are cunoştinŃă despre vreo faptă sau
împrejurare de natură să servească la soluŃionarea cauzei,
inclusiv la identificarea autorului sau a victimei unei
infracŃiuni120.
A.2 Aspecte de natură psihologică ale prezentării

pentru recunoaştere
120
A. Ciopraga şi I. IacobuŃă –„Criminalistica”, Ed. Chemarea, Iaşi, 1992,
p. 323
148
Recunoaşterea este direct legată de momentele ce-i
preced, respectiv percepŃia şi memorarea faptelor respective, de
condiŃiile în care aceasta a fost reŃinută în memoria persoanei
în cauză.
Valoarea recunoaşterii va depinde de calitatea
percepŃiei şi de factorii care au influenŃat-o. Astfel, dintre
factorii de natură obiectivă ce influenŃează percepŃia, reŃinem,
în principal, condiŃiile de vizibilitate şi de audibilitate, durata,
distanŃa şi unghiul sub care s-a făcut percepŃia. Un factor
obiectiv care poate face dificilă recunoaşterea, îl constituie
prezenŃa unor elemente de asemănare, întâlnite, de exemplu, la
persoanele ce prezintă trăsături comune sau care sunt îmbrăcate
în uniformă.
De asemenea, percepŃia este influenŃată şi de factorii
subiectivi, respectiv vârsta, inteligenŃa, gradul de pregătire,
atenŃia, stările de oboseală, precum şi de tensiunea emoŃională
generată de faptele afectogene (omor, accident), stări vizibile în
special la persoanele vătămate121.
Procesul de memorare este influenŃat de anumiŃi factori,
cum ar fi: tipul de memorie, rapiditatea şi timpul de stocare a
informaŃiilor, timpul scurs între momentul perceperii faptei şi
redării acesteia ş.a.
Altfel spus, analizând aceşti factori precum şi condiŃiile
enumerate mai sus, se observă că aceştia acŃionează în mod clar
asupra procesului recunoaşterii, influenŃând persoanele în
discuŃie într-un mod favorabil sau nefavorabil recunoaşterii.
121
149
B. Pregătirea în vederea recunoaşterii
Prezentarea pentru recunoaştere va fi o reuşită, în

funcŃie de modul în care acestă activitate a fost pregătită.
Această pregătire presupune mai multe etape, astfel:
B.1 Studierea materialelor aflate în dosarul cauzei

În urma studierii materialului cauzei, organul judiciar
va trebui să stabilească persoanele, obiectele, cadavrele,
animalele care trebuiesc identificate.
Astfel, în prima fază, vor fi stabilite semnalmentele şi
caracteristicile persoanelor, a obiectelor şi animalelor ce vor fi
recunoscute, după care se vor stabili persoanele care urmează a
efectua recunoaşterea şi calitatea lor procesuală, respectiv
martor, învinuit sau inculpat, victimă etc.
Organul judiciar va trebui să cunoască posibilităŃile de
percepŃie, fixare şi redare, pe care le au aceste persoane,
precum şi în ce poziŃie se află faŃă de persoana cercetată sau
faŃă de cei pe care trebuie să-i recunoască. Tot în faza de
studiere a materialului cauzei, trebuiesc stabilite şi condiŃiile în
care se va face prezentarea pentru recunoaştere.
B.2 Ascultarea prealabilă a persoanei care urmează

a face recunoaşterea
Activitatea concretă a prezentării pentru recunoaştere
începe cu ascultarea prealabilă a persoanei care urmează să
facă recunoaşterea persoanelor, obiectelor, cadavrelor etc.
Ascultarea se efectuează în absenŃa celui care urmează
a fi recunoscut, iar dacă recunoaşterea se va face de către mai
multe persoane, atunci acestea vor fi audiate separat.
În această situaŃie, ascultarea este asemănătoare cu
ascultarea propriu-zisă a persoanelor în procesul penal. Astfel,
în situaŃia în care prezentarea pentru recunoaştere are drept
obiect o persoană, celui care urmează să facă recunoaşterea
(martorul ocular sau partea vătămată) i se va solicita să relateze
150
liber datele şi aspectele percepute, detaliile, caracteristicile de
identificare, insistând, după caz, cu întrebări de completare şi
de precizare a elementelor de identificare, folosind chiar
portretul vorbit, în vederea obŃinerii de cât mai multe
semnalmente (caracteristici ale mersului, ale vorbirii, mirosului
etc.).
Prezentarea pentru recunoaştere trebuie să fie efectuată
cât mai aproape de data comiterii faptei, întrucât prezentarea
tardivă pentru recunoaşterea persoanelor, obiectelor, animalelor
etc., duce la pierderea unor imagini sau detalii în identificare.
Trecerea timpului este întotdeauna în avantajul persoanei ce
urmează a fi recunoscută şi, implicit, în detrimentul aflării
adevărului (persoana în cauză poate să-şi schimbe fizionomia
feŃei prin intervenŃii chirurgicale, poate să-şi lase sau să-şi radă
mustaŃa, barba, părul, pot interveni semnele îmbătrânirii
fiziologice etc.). Schimbări pot apare şi asupra obiectelor
(deteriorare etc.) şi cadavrelor, îngreunând recunoaşterea.
Dacă în timpul ascultării prealabile, persoana care
trebuie să facă recunoaşterea nu-şi aminteşte anumite detalii,
acest lucru nu trebuie să influenŃeze hotărârea organului
judiciar de a face prezentarea pentru recunoaştere, întrucât au
fost cazuri, în practica judiciară, când persoane care au relatat,
în ascultarea prealabilă, cele mai mici detalii ale persoanei
suspecte, la prezentare nu a putut să o recunoască din grupul
respectiv sau, atunci când a fost nesigură în relatare, cu privire
la semnalmente, la prezentarea în grup, l-a identificat imediat
pe suspect.
B.3 Organizarea prezentării pentru recunoaştere

La prezentarea pentru recunoaştere trebuie Ńinut cont de
condiŃiile în care s-a realizat percepŃia şi de natura obiectului
151
recunoaşterii122. Succesul prezentării pentru recunoaştere
depinde de crearea condiŃiilor cât mai asemănătoare cu cele
existente în momentul percepŃiei.
B.3.1 Prezentarea persoanei ce trebuie recunoscută

Una dintre condiŃiile necesare acestei activităŃi este ca
persoana să fie îmbrăcată în aceleaşi haine, pe care le purta în
momentul observării de către martor sau cel puŃin
asemănătoare, indiferent dacă ea neagă că purta acele haine.
Dacă autorul era deghizat în mometul săvârşirii faptei, atunci
vor fi folosite aceleaşi elemente de deghizare (mustaŃă, perucă,
ochelari, obiecte de îmbrăcăminte etc.).
Persoana care urmează a fi prezentată va fi intodusă
într-un grup de 4-5 persoane. Pentru a nu influenŃa în
identificare persoana care va face recunoaşterea, cele 4-5
persoane vor fi alese astfel încât ele să fie asemănătoare, în
privinŃa vârstei, sexului, taliei, obiectelor de îmbrăcăminte,
semnalmentelor etc.
De asemenea, în cazul în care recunoaşterea se face
după voce sau mers, atunci organul judiciar trebuie să aleagă
persoane care au aceeaşi dinamică a mersului sau aceleaşi
caracteristici ale vocii.
O altă condiŃie importantă este aceea ca persoanele
alese în vederea recunoaşterii să nu fie cunoscute de către
martor sau de către cel care face recunoaşterea.
La prezentare trebuie Ńinut cont şi de locul unde se face
aceasta, respectiv, în loc deschis, când observarea a fost
realizată într-un asemenea loc (caracteristici cât mai
asemănătoare), într-o încăpere, când percepŃia s-a realizat într-
un astfel de loc sau în cazul în care recunoaşterea trebuie făcută
după fotografie, vor fi prezentate 4-5 fotografii asemănătoare
122
A se vedea: G. I. Kocearov, op. cit., p. 531-554; C. Suciu, op. cit., p.
531-554; C. AioaniŃoaie şi E. Stancu –„Tratat de tactică
criminalistică”, supra cit., p. 182
152
cu cea a persoanei ce urmează a fi identificată, fotografiile fiind
de aceeaşi mărime, bust sau în întregime, alb-negru sau color.
În cazul în care, cel care urmează a fi recunoscut este
arestat, acesta nu va fi prezentat în haine specifice deŃinuŃilor,
ci corespunzătoare acestei activităŃi.
B.3.2 Prezentarea pentru recunoaştere a cadavrelor

Având în vedere dificultăŃile fireşti de identificare,
această activitate necesită o pregătire specială, datorită
modificărilor naturale cauzate de moarte (deshidratare,
rigiditate, lividitate etc.), precum şi prezentării acestuia în
poziŃie orizontală, dezbrăcat, ceea ce face greoaie identificarea.
Sunt situaŃii în care cadavrul, datorită unor mutilări sau
alterări, datorită violenŃei agresorului, accidentului sau
sinuciderii, este de neidentificat, fapt ce duce la intervenŃia
medicului legist sau autopsierului, pentru „toaletare” (spălare,
pieptănare, aranjarea ochilor, pudrare etc.), astfel încât să poată
fi adus cât mai aproape de înfăŃişarea din timpul vieŃii. Uneori,
recunoaşterea poate fi făcută şi după fotografie.
B.3.3 Obiectele care urmează a fi prezentate pentru

recunoaştere
Această activitate se realizează prin selecŃionarea unui
grup de obiecte asemănătoare cu obiectul ce urmează a fi
identificat, însă nu identice. Obiectele pot face parte din
categoria celor care fac obiectul faptei comise (furt etc.) sau
dintre cele folosite în săvârşirea infracŃiunii.
Ele vor fi introduse în grup de prezentare şi expuse
persoanei care urmează să realizeze identificarea.
Recunoaşterea poate fi realizată şi după fotografie.
153
B.3.4 Stabilirea locului unde se va realiza
recunoaşterea şi a condiŃiilor de iluminare
Locul este ales, de regulă, acolo unde persoana a
realizat percepŃia sau în locuri asemănătoare. Recunoaşterea
cadavrului va avea loc în sediul Serviciului medico-legal, iar
recunoaşterea persoanelor, obiectelor sau recunoaşterea după
fotografii se va face la sediul organului de poliŃie sau al
Parchetului.
CondiŃiile de iluminare ale locului, persoanelor sau
obiectelor vor trebui să fie cât mai aproape de cele ale
percepŃiei, însă se va insista pe intensitate mai puternică a
luminii, astfel încât identificarea să se facă mai bine.
C. ParticularităŃi tactice ale efectuării prezentării

pentru recunoaştere
C.1 Recunoaşterea persoanelor

Grupul celor 4-5 persoane, în care va fi introdusă şi
persoana care urmează a fi recunoscută după semnalmente
statice, va fi introdus sau adus în locul unde urmează să fie
prezentat pentru recunoaştere. Totodată, vor fi introduşi şi
martorii asistenŃi sau apărătorul, după caz.
Grupului de persoane invitate pentru recunoaştere i se
va aduce la cunoştinŃă scopul pentru care a fost adus şi ce
activităŃi urmează a fi efectuate, aşezându-l în linie. Persoanei
ce urmează a fi identificată i se va cere să ocupe ce loc doreşte
în grupul de persoane, pentru a preveni orice suspiciune
referitoare la obiectivitatea recunoaşterii. Persoanelor din grup
li se va atrage atenŃia că nu au voie să-şi facă semne, să
vorbească sau să se deplaseze, iar dacă au de pus întrebări,
acestea se vor pune numai prin intermediul celui care conduce
recunoaşterea din grup. Din acest moment, nimeni nu mai
părăseşte camera.
154
Apoi este invitată persoana care urmează să facă
identificarea şi care s-a aflat în alt loc sau în altă cameră, fără a
putea observa persoanele sau modul de aşezare al acestora. În
situaŃia în care această persoană are calitatea de martor, în
timpul ascultării prealabile, i se aduc la cunoştinŃă prevederile
art. 85 din Codul de procedură penală, punându-i-se în vedere
că trebuie să spună adevărul.
Martorului sau persoanei care face identificarea i se va
cere să privescă grupul de persoane şi să declare pe care dintre
acestea o cunoaşte, indicând-o după numărul de ordine pe care
acestea îl poartă asupra lor şi care au fost date de către organul
judiciar (tăbliŃele se află, de regulă, în trusa criminalistică).
Dacă martorul solicită ca persoanele din grup să efectueze
anumite mişcări, gesturi, să se rotească, să se mişte, se va
accepta acest lucru. Se interzice tuturor, ca pe parcursul
recunoaşterii, să vorbească, să pronunŃe numele vreunei
persoane sau să facă anumite gesturi. Dacă martorul va
recunoaşte o anumită persoană din grup, atunci i se va cere să
se deplaseze în faŃa acesteia şi să pună mâna pe umărul ei.
Acest moment va fi fotografiat sau filmat de specialistul
criminalist.
După identificare, persoana care a făcut recunoaşterea
va fi ascultată din nou, fiind întrebată despre modul în care a
recunoascut persoana, care au fost semnalmentele care l-au
ajutat şi despre alte elemente care l-au determinat să facă
identificarea.
Persoanei identificate i se va cere să-şi prezinte datele
de identitate şi să precizeze ce are de declarat cu privire la
recunoaşterea sa.
Toate acestea vor fi consemnate în procesul verbal de
recunoaştere ce se încheie cu această ocazie.
Persoana identificată va fi audiată separat cu privire la
recunoaşterea sa.
În practica judiciară au fost întâlnite mai multe situaŃii
referitoare la recunoaştere, astfel:
155
- dacă martorul sau victima nu a recunoscut persoana
datorită faptului că nu a avut suficiente elemente de identificare
sau că organul judiciar nu a introdus în grup persoana căutată,
organul judiciar trebuie să aibă în vedere că aceasta nu exclude
ca în grupul respectiv să fie persoana căutată, însă martorul nu
a putut să se pronunŃe asupra ei, datorită insuficienŃei
caracteristicilor de identificare. Această situaŃie este speculată,
uneori, de persoana suspectă întrucât, observând că nu a fost
identificată şi nici altă proba nu i s-a adus în sprijinirea
vinovăŃiei sale, va fi mai hotărâtă să nu recunoască învinuirea
ce i se aduce.
Pentru prevenirea unor astfel de situaŃii, organul
judiciar va recomanda martorului sau victimei să nu declare
imediat dacă recunoaşte persoana şi să nu indice persoana
recunoscută cu mâna sau prin alte gesturi.
După scoaterea grupului de persoane din încăpere sau
din locul respectiv, în prezenŃa martorilor asistenŃi, martorii vor
face declaraŃii cu privire la recunoaşterea sau nerecunoaşterea
persoanei suspecte. Totul se consemnează în procesul verbal.
- dacă martorul sau victima a recunoscut persoana,
însă a refuzat să declare acest lucru, informând ulterior organul
de urmărire penală despre acest fapt, se vor stabili motivele
reŃinerii, după care recunoaşterea va fi reluată în aceleaşi
condiŃii şi cu acelaşi grup de persoane. Repetarea recunoaşterii
din grup necesită consimŃământul persoanei care face
recunoaşterea.
Tot în cazul prezentării pentru recunoaştere, organul de
urmărire penală trebuie să Ńină cont şi de următoarele reguli123:
- în cazul în care recunoaşterea trebuie făcută de mai
mulŃi martori, persoana va fi prezentată separat fiecăruia dintre
aceştia, în aceleaşi condiŃii şi în acelaşi grup de persoane, dar
cu schimbarea locului după fiecare prezentare,
123
156
- în cazurile în care sunt mai multe persoane care
urmează a fi recunoscute de un singur martor sau victimă,
acestea vor fi prezentate pe rând, în grupuri având de fiecare
dată altă alcătuire.
C.2 Recunoaşterea persoanelor după fotografie

Recunoaşterea după fotografie trebuie efectuată după
anumite reguli, astfel124:
- pregătirea a trei-cinci fotografii alb-negru sau color, ale
unor persoane cu semnalmente apropiate;
- între fotografiile respective se va aşeza şi fotografia
persoanei care urmează a fi recunoscută;
- pe spatele fiecărei fotografii se va menŃiona numele şi
prenumele persoanei pe care o reprezintă;
- fotografiile vor fi lipite pe o planşă şi vor fi numerotate;
- planşa foto va fi prezentată persoanei care urmează să
facă recunoaşterea.
PrezenŃa martorilor asistenŃi sau, după caz, a

apărătorului este obligatorie. ActivităŃile desfăşurate şi
rezultatul obŃinut vor fi consemnate în procesul verbal de
recunoaştere, anexând totodată planşa foto.
C.3 Recunoaşterea persoanelor după mers

Această activitate va fi organizată în condiŃiile precizate
de martori, cu ocazia ascultării prealabile.
Recunoaşterea va Ńine cont de:
- distanŃa de la care martorul a perceput mişcarea celui
observat;
- lungimea aproximativă a drumului parcurs de cel
observat;
- direcŃia de deplasare a celui observat.
124
Idem 123
157
Recunoaşterea se efectuează în prezenŃa martorilor
asistenŃi sau a apărătorului şi va fi consemnată în procesul
verbal
C.4 Recunoaşterea persoanelor după voce şi vorbire

Pentru ca această activitate să se desfăşoare în bune
condiŃii, va trebui ca organul judiciar să creeze aceleaşi condiŃii
de audibilitate, asemănătoare celor în care martorul a perceput
vocea sau vorbirea persoanei ce urmează a fi recunoscută.
Se vor realiza eventualele zgomote de fond, obstacole
în perceperea vibraŃiei vocii.
Organul judiciar va pune persoana care urmează să fie
identificată, să pronunŃe cuvinte asemănătoare şi de aceeaşi
intensitate cu cele percepute de martori. Trebuie totuşi, avute în
vedere eventualele încercări de disimulare a persoanei
suspecte, prin modificarea vocii şi vorbirii, ştiind că este
ascultată. Pentru prevenirea unui astfel de comportament,
organul judiciar trebuie să nu-l înştiinŃeze pe cel ce va fi
identificat, că urmează să fie ascultat şi va dirija discuŃia spre o
temă apropiată de faptele cercetate, astfel încât acesta să
folosescă în exprimare cuvintele percepute de martor. Despre
acest lucru vor fi informaŃi şi martorii.
ActivităŃile desfăşurate şi rezultatul obŃinut vor fi
consemnate în procesul verbal.
C.5 Recunoaşterea cadavrelor

Activitatea de recunoaştere a cadavrelor este dificilă,
datorită faptului că, în momentul prezentării cadavrului,
martorul trece printr-o stare psihică evidentă, generată de
imaginea persoanei ce i se prezintă pentru recunoaştere şi apoi,
condiŃiile de prezentare şi starea în care se află persoana
prezentată, sunt destul de incomode, inclusiv pentru martori şi
chiar pentru organul judiciar.
Recunoaşterea cadavrelor este făcută atât pentru
persoane care sunt victime ale unor fapte penale, cât şi pentru
158
cele a căror moarte a survenit datorită altor cauze (accidente
rutiere, navale sau aeriene, accidente de muncă, catastrofe,
sinucideri).
Recunoaşterea este greoaie, datorită modificărilor şi
transformărilor tipice morŃii sau datorită mutilării şi de aceea,
cadavrele trebuiesc „toaletate” de către medicul legist sau de
către autopsier, fapt ce modifică, într-o oarecare măsură,
fizionomia acestora.
De asemenea, recunoaşterea trebuie făcută asupra
cadavrului aflat în poziŃie orizontală, ceea ce influenŃează
imaginea de percepŃie anterioară.
La prezentare se va acorda atenŃie semnelor particulare
(cicatrice, tatuaje, negi etc.), precum şi obiectelor de
îmbrăcăminte.
Este indicat ca, în măsura în care este posibil,
recunoaşterea să fie făcută după fotografia cadavrului.
Cadavrul va fi prezentat îmbrăcat şi nu lângă alte
cadavre, ca la recunoaşterea din grup, iar în situaŃia existenŃei
mai multor martori, prezentarea se va face individual.
Activitatea de prezentare are loc în prezenŃa martorilor
asistenŃi şi va fi consemnată în procesul verbal.
C.6 Recunoaşterea obiectelor şi animalelor

Obiectele care urmează a fi recunoscute sunt de mai
multe categorii şi anume:
- obiecte presupuse a fi fost folosite de autor în săvârşirea
faptei, precum: arme de foc, arme albe, instrumente de
spargere etc.;
- obiecte de îmbrăcăminte purtate în momentul comiterii
faptei (căciuli, mănuşi, pălării, paltoane etc.);
- mijloace de transport cu care a venit sau a plecat de la
locul faptei (autoturism, bicicletă, motocicletă etc.);
- obiecte sau bunuri sustrase şi pe care persoana vătămată
trebuie să le identifice.
159
Obiectele ce urmează a fi recunoscute vor fi prezentate
într-un grup de obiecte asemănătoare, dar nu identice, care să
aibă caracteristici asemănătoare. Obiectele vor fi examinate
liber de persoanele care efectuează recunoaşterea, urmărind
detalii caracteristice ale acestora. Obiectele unicat sunt
prezentate singure. Recunoaşterea se va realiza în prezenŃa a
doi martori asistenŃi şi va fi consemnată în procesul verbal.
Recunoaşterea animalelor se efectuează, în special, în
cazul animalelor domestice pierdute sau furate. Animalul va fi
prezentat într-un grup de 3-4 animale asemănătoare, într-un loc
special amenajat. Pe parcursul recunoaşterii, va fi urmărit şi
modul de reacŃie al animalului la observarea persoanei care
face recunoaşterea sau când este strigat pe nume.
ActivităŃile de recunoaştere vor fi efectuate în prezenŃa
a doi martori asistenŃi şi vor fi consemnate în procesul verbal.
De menŃionat că, în practica judiciară, pentru
recunoaşterea unei persoane din grup, poate fi folosit şi câinele
de urmă. Pe baza calităŃilor olfactive ale acestui animal, care în
prealabil a fost folosit la cercetarea locului faptei şi de unde a
luat urma, poate fi identificată persoana căutată şi interpusă în
grupul de persoane. Identificarea se realizează în prezenŃa
martorilor asistenŃi şi se consemnează în procesul verbal125.
D. Fixarea rezultatelor prezentării pentru recunoaştere
Finalitatea activităŃii de prezentare pentru recunoaştere

a persoanelor, cadavrelor, obiectelor şi animalelor se realizează
prin procesul verbal de prezentare pentru recunoaştere.
Procesul verbal se compune din trei părŃi, respectiv:
partea introductivă, partea descriptivă şi partea finală126.
125
N. Văduva –„Criminalistica”, Ed. Universitaria, Craiova, 2004, p. 118
126
I. Mircea –„Criminalistică”, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 3;
Idem 125, p. 119
160
Partea introductivă cuprinde titlul, anul, luna, ziua şi
locul unde a fost încheiat; numele, prenumele şi calitatea celor
care au participat la această activitate şi unitatea din care fac
parte; numele, prenumele, vârsta şi domiciliul martorilor
asistenŃi, a persoanelor care au constituit grupul, a apărătorului,
a persoanei care urmează să facă recunoaşterea şi calitatea
procesuală a acesteia, a persoanei care urmează a fi
recunoscută, obiectul sau animalul care va fi recunoscut,
precum şi scopul recunoaşterii.
Partea descriptivă cuprinde, amănunŃit, întregul proces
al prezentării pentru recunoaştere, precedat de relatările
persoanei care urmează să facă recunoaşterea. Se va menŃiona
că persoana ce urmează a fi recunoscută a fost invitată să-şi
aleagă locul în grupul de persoane. Se descrie amănunŃit modul
în care a decurs recunoaşterea, inclusiv ezitările sau alte
aspecte, faptul că persoana recunoscută a fost legitimată în
prezenŃa participanŃilor la recunoaştere. Tot în această parte
este consemnată declaraŃia persoanei care a făcut
recunoaşterea, cu privire la semnalmentele sau caracteristicile
după care a recunoscut persoana, obiectul, cadavrul sau
animalul. În acelaşi mod va fi consemnată declaraŃia persoanei
care a fost recunoscută.
Partea finală va cuprinde condiŃiile de loc, timp şi
iluminare în care s-a făcut recunoaşterea, existenŃa sau lipsa
observaŃiilor persoanelor prezente la activitatea de
recunoaştere, menŃiuni cu privire la caracteristicile aparaturii
tehnice folosite pentru efectuarea fotografiilor sau a
înregistrărilor audio sau video. Se va preciza ora terminării
recunoaşterii din grup şi se va semna de toate persoanele
participante la efectuarea recunoaşterii. Procesul verbal va fi
însoŃit de planşa cu fotografiile efectuate cu această ocazie.
Fotografiile trebuie să redea atât imaginea întregului grup de
persoane, cât şi a persoanei, obiectului, cadavrului sau
animalului identificat sau recunoscut.
161
Înregistrarea pe bandă magnetică trebuie să permită
studierea, în mod repetat şi în detaliu, a tuturor activităŃilor de
recunoaştere.
162
CAPITOLUL IX
TACTICA EFECTUĂRII RECONSTITUIRII
A.1 NoŃiunea şi scopul reconstituirii

Printre mijloacele tactice specifice criminalisticii,
folosite în aflarea devărului, reconstituirea constituie un mijloc
la fel de important ca şi cercetarea la faŃa locului.
organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată, dacă
găseşte necesar pentru verificarea şi precizarea unor date, poate
să procedeze la reconstituirea la faŃa locului, în întregime sau
în parte, a modului şi condiŃiilor în care a fost săvârşită fapta.
Altfel spus, reconstituirea este o activitate procedurală
auxiliară, un procedeu probator destinat realizării scopului
procesual penal127.
Trăsătura caracteristică definitorie a reconstituirii este
conturată de reproducerea experimentală a condiŃiilor
existente în momentul săvârşirii unei fapte penale, în scopul
verificării directe, de către organul judiciar, a veridicităŃii lor, a
posibilităŃilor de percepŃie, precum şi al verificării unor date
obŃinute prin alte mijloace de probă (declaraŃii date de învinuiŃi
sau inculpaŃi, confruntări)128.
127
V. Dongoroz, Gh. Daringa, S. Kahane, D. Lucinescu, A. Nemeş, M.
Popovici, P. Sârbulescu, V. Stioan –„Noul cod de procedură penală şi codul
penal anterior, prezentare comparativă”, Ed. Politică, Bucureşti, 1969, p. 81
128
163
Reconstituirea, ca procedeu probator, conduce la
conturarea elementelor constitutive ale infracŃiunii, ducând la
aflarea adevărului.
A.2 Aspecte de ordin terminologic

În unele lucrări de specialitate, precum şi în practica
judiciară, pe lângă termenul de reconstituire se foloseşte şi cel
de experiment judiciar sau experiment de anchetă.
Întrucât în „DicŃionarul juridic penal”129, precum şi în
lucrările de specialitate procesual-penale, este folosit termenul
de reconstituire, fără a se face referire la experimentul judiciar,
considerăm că cel mai potrivit termen este acela de
reconstituire.
Între termenul de reconstituire, care înseamnă
„restabilirea împrejurărilor în care s-a comis o infracŃiune”130
şi termenul de experiment judiciar, există diferenŃe
concludente, în sensul că „experimentul judiciar este un
procedeu de cercetare ştiinŃifică, care constă în reproducerea
artificială sau modificarea intenŃionată a unor fenomene, în
condiŃiile cele mai propice, pentru studierea lor şi a legilor
care le guvernează, potrivit, de regulă, unor ipoteze sau
modele pretabile”131.
B. Tipurile reconstituirii
Practica organelor de urmărire penală, precum şi

literatura de specialitate, a cunoscut diferite moduri de
129
G. Antoniu, C. Bulai, Gh. Chivuleac –„DicŃionar juridic penal”, Ed.
ŞtiinŃifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1976, p. 239.240
130
Mic dicŃionar enciclopedic, EdiŃia a II-a, Ed. ŞtiinŃifică şi enciclopedică,
Bucureşti, 1978, p. 812-813
131
Idem 130, p. 360
164
clasificare a reconstituirii, însă cea mai folosită a fost
clasificarea după natura activităŃii ce urmează a fi verificată.
Clasificarea după acest criteriu împarte reconstituirile
în:
- reconstituire efectuată în vederea verificării depoziŃiilor
martorilor;
- reconstituire efectuată în vederea verificării explicaŃiilor
date de învinuit sau inculpat;
- reconstituire efectuată în vederea verificării condiŃiilor
de audiŃie în împrejurările concrete ale infracŃiunii;
- reconstituire efectuată în vederea verificării condiŃiilor
de vizibilitate;
- reconstituire efectuată pentru cunoaşterea tabloului de
ansamblu al infracŃiunii cercetate şi al succesiunii în
timp a diferitelor aspecte ale acesteia132.
Astfel, reconstituirea efectuată în vederea verificării

declaraŃiilor martorilor, ca de altfel şi pentru verificarea
declaraŃiilor învinuiŃilor sau inculpaŃilor şi a părŃii vătămate,
are drept scop verificarea celor declarate de aceştia şi
înlăturarea contradicŃiilor existente, pe baza reproducerii
faptelor şi împrejurărilor comiterii faptei.
Reconstituirea efectuată în vederea verificării
condiŃiilor de audiŃie are drept scop stabilirea modului de
percepŃie auditivă, în funcŃie de distanŃă, de obiectele
intermediare, de direcŃia vântului, de zgomote permanente,
precum şi de fineŃea auzului persoanei în cauză.
Reconstituirea efectuată în vederea verificării
condiŃiilor de vizibilitate au în vedere influenŃa factorilor
meteorologici, anotimpul, luminozitatea, distanŃa, precum şi
acuitatea vizuală, scopul fiind de a stabili dacă diferite acŃiuni
sau inacŃiuni ale făptuitorului au putut avea loc, Ńinând cont de
condiŃiile săvârşirii faptei.
132
C. Suciu, op. cit., p. 529; N. Văduva –„Criminalistica”, Ed.
Universitaria, Bucureşti, 2004, p. 132
165
Tot cu ocazia reconstituirii se poate stabili dacă
făptuitorul putea pătrunde sau deschide o anumită încăpere ori
putea transporta anumite obiecte, pe care acesta le-a declarat ca
fiind scoase de le, scopul fiind de acoperire a complicilor etc.
De asemenea, se mai poate stabili dacă, în condiŃiile
respective, martorul putea auzi Ńipetele victimei sau discuŃiile
acesteia cu făptuitorul, precum şi dacă o faptă a fost simulată
sau nu, în scopul ascunderii altei fapte mai grave.
C. Dispunerea şi organizarea reconstituirii
C.1 Dispunerea reconstituirii

Art. 130 din Codul de procedură penală prevede că
reconstituirea poate fi dispusă motivat de către organul de
urmărire penală sau de către instanŃa de judecată, dacă aceasta
găseşte necesar să verifice ori să precizeze date importante
pentru soluŃionarea cauzei.
Reconstituirea poate fi dispusă în orice moment al
procesului penal, dacă sunt întrunite condiŃiile care să permită
efectuarea verificării în împrejurări cât mai apropiate de cele
ale săvârşirii infracŃiunii. Dispunerea reconstituirii se face în
faza de urmărire penală, prin rezoluŃie motivată a organului
judiciar, după începerea urmăririi penale.
În faza de judecată, reconstituirea este dispusă de
instanŃa de judecată prin încheiere, după începerea cercetării
judecătoreşti.
C.2 Organizarea reconstituirii

Pentru ca reconstituirea să-şi atingă scopul, aceasta
trebuie bine organizată de către organul judiciar. Organizarea
tehnico-tactică se va realiza pe baza unui plan întocmit în
raport de scopul şi obiectul reconstituirii133.
133
C. Suciu, op. cit., p. 513.533; N. Volonciu, op. cit., p. 280; G. R.
Teodoru şi I. Moldovan, op. cit., p. 144; G. Antoniu, op. cit., p. 297;
166
Reconstituirile se fac atunci când sunt necesare în
clarificarea unor aspecte care interesează urmărirea penală şi
atunci când organul judiciar consideră necesară această
activitate, însă practica judiciară a demonstrat că, nu în toate
situaŃiile se poate apela la această instituŃie şi putem
exemplifica aici reconstituirea infracŃiunilor ce privesc viaŃa
sexuală.
Atât practica judiciară, cât şi literatura de specialitate
combat aceste activităŃi de reconstituire în cazul unor asemenea
infracŃiuni, datorită impactului psihic pe care această activitate
îl are asupra persoanelor implicate, precum şi punerea în
pericol a sănătăŃii, vieŃii ori lezării demnităŃii acestor persoane.
De asemenea, această activitate ar necesita eforturi materiale
deosebite ce ar prejudicia semnificativ patrimoniul.
Dacă organul judiciar consideră că reconstituirea se
poate efectua fără nici un pericol sau impediment, atunci acesta
va trece la pregătirea reconstituirii, Ńinând cont de următoarele
aspecte:
a) asigurarea prezenŃei persoanelor care participă la
efectuarea reconstituirii, respectiv a organului judiciar,
făptuitorilor, învinuitului sau inculpatului, martorilor
asistenŃi la reconstituire, martorilor oculari sau altor
martori care au cunoştinŃă despre fapta săvârşită, a
apărătorului, experŃilor, specialiştilor, în anumite cazuri
a victimei, precum şi a altor persoane care sunt folosite
în activităŃile de reconstituire. În situaŃia în care
învinuiŃii sau inculpaŃii sunt arestaŃi, numărul
persoanelor din cadrul organului judiciar, care asigură
paza acestora, trebuie să fie dublu faŃă de numărul
învinuiŃilor sau inculpaŃilor, pentru a preveni
producerea unor evenimente negative sau fuga de sub
escortă.
A.Ciopraga, op. cit., p. 75; C. AioaniŃioaie şi E. Stancu –„Tratat de tactică

criminalistică”, supra cit., p. 262
167
b) problemele ce urmează a fi verificate cu ocazia
reconstituirii depind, în general, de obiectul
reconstituirii, stabilit de către organul judiciar care, în
vederea realizării, trebuie să revadă piesele din dosar,
iar atunci când se impune, să efectueze audieri
suplimentare ale persoanelor ascultate anterior.
Totodată, organul judiciar trebuie să aibă în vedere ca
această activitate să se efectueze, atât cât este posibil, în
perimetrul locului săvârşirii infracŃiunii şi în condiŃii de
timp şi atmosferice apropiate. ActivităŃile simple (de
exemplu, escaladarea unui zid) nu trebuie să Ńină cont
de această pregătire.
c) obiectele şi materialele necesare reconstituirii sunt, de
regulă:
- obiecte folosite de făptuitori la comiterea
infracŃiunii (gură de lup, răngi, chei potrivite,
aparate polidisc, ciocane, aparate de sudură).
Trebuie Ńinut cont ca, în locul obiectelor sau
armelor înŃepătoare, tăietoare, spintecătoare, în
general a armelor albe, să se folosească imitaŃii
de carton, lemn sau tablă subŃire.
- obiecte care au reprezentat scopul infracŃiunii
(bijuterii, obiecte de valoare, aparatură
electrocasnică sau electronică etc.).
Tot din această categorie de obiecte fac parte şi
cele care poartă urmele infracŃiunii sau au fost
abandonate de infractori la locul faptei.
- mijloacele tehnico-criminalistice folosite în
fixarea rezultatelor reconstituirii (aparate foto,
filme, aparatură video, aparatură audio de
înregistrare etc.).
168
C.3 Efectuarea reconstituirii în condiŃii
asemănătoare de loc, de timp şi de mod
Pentru ca reconstituirea să influenŃeze în mod pozitiv
aflarea adevărului, trebuie ca ea să fie efectuată în condiŃii de
timp şi de loc cât mai asemănătoare cu cele existente în
momentul comiterii faptei:
- condiŃiile de loc – de regulă, reconstituirea se
efectuează chiar în locul unde a fost săvârşită fapta. Se
are în vedere timpul care s-a scurs de la săvârşirea
faptei şi până la reconstituirea ei, întrucât locul ar fi
putut suferi modificări, fapt ce impune refacerea
aspectului iniŃial. Organul judiciar trebuie să insiste
pentru respectarea acestei condiŃii, deoarece oferă
posibilitatea verificării declaraŃiilor învinuiŃilor,
persoanelor vătămate sau martorilor, în condiŃiile
percepŃiei vizuale sau auditive cât mai apropiate celei în
care a fost comisă fapta (nu se vor lua măsuri de
refacere a locului în cazul incendiilor sau exploziilor).
- condiŃiile de timp – reconstituirea trebuie efectuată în
condiŃii cât mai apropiate de timpul în care a fost
săvârşită fapta, respectiv de oră, zi sau noapte.
CondiŃiile de timp pot influenŃa posibilităŃile de
vizibilitate, orientare sau audibilitate a persoanelor.
- condiŃiile atmosferice – influenŃează foarte mult
percepŃia vizuală şi auditivă, precum şi modul de
acŃiune. Vizibilitatea este redusă pe timp de ploaie,
ceaŃă, ninsoare. De asemenea, vântul influenŃează
audibilitatea, iar luna plină şi zăpada pot favoriza
vizibilitatea pe timp de noapte. De regulă, condiŃiile
meteorologice existente în momentul săvârşirii faptei
sunt menŃionate în dosarul cauzei, iar atunci când
acestea nu sunt evidenŃiate, organul judiciar trebuie să
solicite acest lucru Institutului de Meteorologie. Pe
lângă aceste condiŃii, organul judiciar trebuie să Ńină
cont şi de condiŃiile de iluminare naturală sau
169
artificială, de particularităŃile terenului (dealuri, câmp
deschis, împăduriri etc.).
Atât activităŃile de organizare şi realizare a

reconstituirii, cât şi toate persoanele care participă la efectuarea
reconstituirii sunt subordonate organului judiciar care conduce
acestă activitate. Activitatea este Ńinută secretă, până la în
momentul declanşării propriu-zise a reconstituirii.
De asemenea, înainte de începerea reconstituirii,
organul judiciar va stabili martorii asistenŃi care vor participa la
reconstituire, explicându-le totodată scopul şi obiectul acestei
activităŃi.
Numărul martorilor asistenŃi este, de regulă, doi, iar în
cazuri complexe, trei sau mai mulŃi. Apărătorii învinuiŃilor sau
inculpaŃilor pot să solicite explicaŃii sau pot face obiecŃiuni cu
privire la reconstituire, cereri care pot fi onorate, numai în
măsura în care ele sunt întemeiate şi nu împiedică desfăşurarea
reconstituirii. Lipsa apărătorilor nu constituie motiv pentru
amânarea sau neefectuarea reconstituirii, dacă aceştia au fost
încunoştinŃaŃi din timp despre data şi ora efectuării
reconstituirii, conform dispoziŃiilor procesuale134.
D. Efectuarea reconstituirii
Reconstituirea trebuie să se desfăşoare, de regulă, într-o

atmosferă de calm şi de sobrietate, fără acŃiuni inutile sau
spectaculoase. Ea nu terbuie să se limiteze numai la o singură
reproducere a faptei sau a unor împrejurări, fiind necesară
repetarea lor pentru a se observa şi a obŃine rezultatele scontate.
După sosirea participanŃilor la locul de efectuare a
reconstituirii, organul judiciar care conduce acestă activitate, va
cere învinuitului sau inculpatului să relateze verbal toate
134
A se vedea Codul de procedură penală
170
momentele şi activităŃile pe care le-a întreprins cu ocazia
săvârşirii faptei.
După aceasta, învinuitul sau inculpatul este pus să
reproducă, cât mai exact, acŃiunile pe care le-a efectuat la locul
faptei. Faptele sau fenomenele care se verifică prin
reconstituirea lor, trebuie să creeze convingerea organului
judiciar că aşa s-au produs şi că învinuitul sau inculpatul este
cel care a săvârşit fapta.
Pentru ca aceştia să nu încerce să ia asupra lor fapte
săvârşite de alte persoane sau să acopere anumiŃi complici,
tactica criminalistică recomandă repetarea anumitor fapte.
Ritmul de desfăşurare al reconstituirii trebuie să fie
acelaşi cu cel al săvârşirii infracŃiunii, recomandându-se totuşi
un ritm mai lent.
ActivităŃile de reconstituire nu trebuiesc divulgate de
persoanele participante. Momentele reconstituirii vor fi fixate
prin mijloace tehnice criminalistice.
Activitatea de reconstituire poate avea rezultat pozitiv,
ea atingându-şi scopul în sensul că, activităŃile desfăşurate de
învinuit sau inculpat concordă cu declaraŃiile avute şi că,
faptele şi fenomenele se puteau produce în condiŃiile
reconstituirii, dar poate avea şi rezultat negativ, atunci când se
poate ajunge la concluzia că aceste fapte sau fenomene nu
puteau să se producă în condiŃiile date. Indiferent de rezultat,
reconstituirea şi valoarea ei probantă vor fi apreciate de
instanŃa de judecată135.
E. Fixarea rezultatelor reconstituirii
Rezultatele reconstituirii vor fi consemnate în procesul

verbal de reconstituire, precum şi în alte mijloace secundare,
respectiv fotografiile, înregistrările videomagnetice şi schiŃa.
135
171
Procesul verbal va cuprinde:
- prima parte cuprinde: data, ora, locul, organul judiciar,
ceilalŃi participanŃi şi scopul reconstituirii;
- partea descriptivă a procesului verbal cuprinde: toate
activităŃile efectuate, condiŃiile în care s-a efectuat
reconstituirea, precum şi acŃiunile desfăşurate. În
situaŃia în care, anumite momente sau activităŃi au fost
repetate, se va face menŃiune în procesul verbal.
- partea finală a procesului verbal cuprinde: ora începerii
şi terminării reconstituirii, mijloace tehnice
criminalistice folosite, obiecŃiunile persoanelor prezente
cu privire la modul în care a fost desfăşurată
reconstituirea şi la cele consemnate în procesul verbal.
Procesul verbal de reconstituire va fi semnat pe fiecare

pagină de către toate persoanele participante la reconstituire.
Fotografiile executate la reconstituire vor fi cuprinse pe o
planşă şi numerotate în ordinea succesiunii momentelor,
făcându-se menŃiuni cu privire la momentul respectiv, vor fi
ştampilate, iar planşa va fi anexată la procesul verbal.
Fotografiile vor reŃine momentele semnificative ale
reconstituirii, iar schiŃa reconstituirii va cuprinde locul în care
s-a efectuat reconstituirea şi punctele în care au avut loc
momentele cele mai semnificative.
Fixarea pe bandă magnetică este folosită, de regulă, în
cazurile complexe şi reŃine imaginea completă şi exactă a
locului în care s-a efectuat reconstituirea, precum şi modul cum
a fost desfăşurată această activitate. De asemenea, ea redă, pe
lângă imagine, şi imprimarea sonoră a declaraŃiilor învinuiŃilor
sau inculpaŃilor.
172
CAPITOLUL X
TACTICA LUĂRII MĂSURILOR

ASIGURATORII
A. NoŃiuni generale
InstituŃia măsuri asiguratorii este reglementată de art.

163 din Codul de procedură penală. Acestea sunt luate în
cursul procesului penal de către procuror sau de către instanŃa
de judecată şi constau în indisponibilizarea prin instituirea unui
sechestru a bunurilor mobile şi imobile, în vederea reparării
pagubei produse prin infracŃiune, precum şi pentru garantarea
executării pedepsei amenzii.
Paguba produsă prin infracŃiune se poate repara prin
luarea măsurilor asiguratorii, dacă acŃiunea civilă se desfăşoară
împreună cu acŃiunea penală, prin constituirea ca parte civilă a
persoanei vătămate sau din oficiu, atunci când persoana
vătămată este lipsită de capacitatea de exerciŃiu sau cu
capacitate de exerciŃiu restrânsă.
În conformitate cu prevederile legii civile, repararea
pagubei se poate realiza prin:
- în natură, prin restituirea lucrului, prin restabilirea
situaŃiei anterioare săvârşirii infracŃiunii, prin
desfiinŃarea totală sau parŃială a unui înscris şi prin
orice alt mijloc de reparare;
- prin plata unei despăgubiri băneşti, în măsura în care
repararea în natură nu este cu putinŃă.
Totodată, se pot acorda despăgubiri băneşti şi pentru

folosul de care a fost lipsită partea civilă.
173
Persoana vătămată poate participa în cauză, atât în
calitate de parte civilă, cât şi ca parte vătămată. Ea se poate
constitui parte civilă în contra învinuitului sau inculpatului şi a
persoanei responsabilă civilmente, în tot cursul urmăririi
penale, precum şi în faŃa instanŃei de judecată, până la citirea
actului de sesizare.
Trecerea la realizarea efectivă a reparaŃiei se poate face
numai în momentul în care inculpatul este condamnat, deci
execută hotărârea ori aceasta este dusă la îndeplinire în mod
silit136.
Concret, măsurile asiguratorii constau în
indisponibilizarea bunurilor, asupra cărora au fost luate astfel
de măsuri, iar valoarea bunurilor indisponibilizate, prin
măsurile asiguratorii, trebuie să fie la aceeaşi valoare cu
paguba.
Măsurile asiguratorii pot fi luate asupra bunurilor
învinuitului sau inculpatului sau a bunurilor părŃii responsabile
civilmente, în afara celor exceptate de lege, precum şi asupra
bunurilor care aparŃin unei unităŃi din cele la care se referă art.
145 din Codul de procedură penală.
Măsurile asiguratorii se duc la îndeplinire de către:
- organul de urmărire penală care a şi luat această
măsură;
- secretarul parchetului, atunci când procurorul
efectuează urmărirea penală;
- executorul judecătoresc, când măsura a fost dispusă
prin încheiere de instanŃa de judecată.
Măsurile asiguratorii se realizează prin:

- aplicarea sechestrului propriu-zis;
- instituirea inscripŃiei ipotecare;
- poprirea.
136
N. Volonciu –„Drept procesual penal”, Ed. Didactică şi pedagogică,
174
În situaŃia în care bunurile ce urmează a fi
indisponibilizate, aparŃinând învinuitului, inculpatului sau
părŃii responsabilă civilmente, se află în altă localitate decât cea
unde se desfăşoară urmărirea penală sau judecarea procesului,
atunci luarea măsurilor asiguratorii vor fi realizate prin
delegare sau comisie rogatorie.
Trebuie precizat că durata măsurilor asiguratorii va Ńine
până la soluŃionarea cauzei penale, adică până la punerea în
executare a dispoziŃiilor civile din hotărârea instanŃei de
judecată, care a rămas definitivă.
Atunci când sechestrul este dispus pentru asigurarea
pedepsei amenzii, se vor indisponibiliza bunuri până la
concurenŃa sumei de 1000 RON, pentru infracŃiunea care se
pedepseşte numai cu amendă, până la 1500 RON pentru fapta
care se pedepseşte cu pedeapsa amenzii fără a-i arăta limitele,
alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult un an, şi până la
concurenŃa sumei de 3000 RON, când pedeapsa amenzii este
alternativă cu pedeapsa închisorii pe o perioadă mai mare de un
an.
B. Principalele activităŃi premergătoare luării măsurilor

asiguratorii
ActivităŃile premergătoare se pot constitui în :
a) studierea dosarului cauzei;
b) cunoaşterea persoanelor ce urmează a le fi
indisponibilizate bunurile;
c) identificarea bunurilor ce urmează a fi
indisponibilizate
d) alte activităŃi premergătoare.
B.1 Studierea dosarului cauzei

Studierea dosarului, precum şi analiza probelor aflate în
dosar, reprezintă elementul esenŃial în vederea stabilirii
activităŃilor şi măsurilor ce urmează a fi întreprinse, precum şi
175
a concluziilor referitoare la existenŃa sau inexistenŃa
prejudiciului, întinderea lui, cauza producerii acestuia,
persoanele care răspund de repararea prejudiciului, părŃile
vătămate şi pasibile civile.
Analiza probelor din dosar dă posibilitatea organului
judiciar să stabilească dacă sunt întrunite condiŃiile pentru
instituirea măsurilor asiguratorii, să evalueze pagubele, natura
bunurilor, precum şi preŃurile acestora la data săvârşirii faptei,
la data constatării, precum şi calcularea întregului prejudiciu.
Măsurile asiguratorii se impun a fi luate încă din faza
actelor premergătoare, astfel încât să fie prevenită înstrăinarea
bunurilor sau a valorilor ce ar putea fi indisponibilizate şi
astfel, recuperarea prejudiciului s-ar putea realiza în totalitate.
B.2 Cunoaşterea persoanelor ce urmează a le fi

indisponibilizate bunurile
Dacă în ceea ce îl priveşte pe învinuit sau inculpat, ale
cărui bunuri urmează a fi indisponibilizate, se pot afla o serie
de date cu ocazia activităŃilor de ascultare, precum şi pe
parcursul cercetării penale, cum ar fi: datele de identitate,
profesia, ocupaŃia, membrii familiei, raporturile acestora cu
părŃile responsabile civilmente, cu vecinii, cu membrii familiei
etc., în ceea ce priveşte cunoaşterea părŃii responsabile
civilmente, aceasta se realizează mai greu, întrucât trebuiesc
stabilite persoanele împotriva cărora organul judiciar trebuie să
se îndrepte, în situaŃia în care bunurile învinuitului sau
inculpatului nu sunt suficiente.
Organul judicir trebuie să cunoască natura relaŃiilor
existente între învinuit sau inculpat şi partea responsabilă
civilmente, dacă sunt soŃi, rude apropiate, părinŃi, dacă au
convieŃuit împreună, cât timp, modul de viaŃă, posibilităŃile de
câştig, bunurile achiziŃionate în timpul convieŃuirii acestora etc.
Referitor la infracŃiunile care au adus prejudicii
avutului public, trebuie avut în vedere faptul că la repararea
prejudiciului sunt chemate să răspundă şi alte persoane din
176
unitatea respectivă, care prin neîndeplinirea atribuŃiilor de
serviciu au dat posibilitatea învinuitului sau inculpatului să
săvârşească fapta, care a produs prejudiciile respective.
B.3 Identificarea bunurilor ce urmează a fi

indisponibilizate
Încă din faza de urmărire penală, organul judiciar
trebuie să ia toate măsurile în vederea stabilirii naturii
bunurilor ce vor fi indisponibilizate, valoarea lor, proprietarii
acestora şi, după caz, relaŃiile învinuitului sau inculpatului cu
aceste persoane, locurile unde se află sau unde sunt ascunse ş.a.
Acest lucru se impune cu atât mai mult, cu cât bunurile
provenite din infracŃiune pot fi înstrăinate, prin donaŃii fictive
sau prin vânzări, în scopul sustragerii de la indisponibilizare.
Pentru identificarea bunurilor ce vor fi
indisponibilizate, organul de urmărire penală va desfăşura o
serie de activităŃi, printre care:
- identificarea şi ascultarea martorilor;
- efectuarea de percheziŃii;
- verificarea şi ridicarea de înscrisuri de la organele
notariale, servicii de taxe şi impozite, unităŃi bancare
sau CEC, servicii poştale etc.
Următoarea etapă, după ce bunurile au fost identificate,

este ca organul de urmărire penală să stabilească destinaŃia şi
modul de valorificare al acestora, concretizate prin:
- ridicarea bunurilor sechestrate;
- lăsarea în custodie;
- valorificarea acestora prin diverse unităŃi comerciale;
- predarea spre păstrare a bunurilor, unor instituŃii
specializate;
- consemnarea sumelor de bani la dispoziŃia organelor
judiciare;
- bunurile interzise la deŃinere vor fi ridicate imediat.
177
Sunt exceptate de la indisponibilizare următoarele
bunuri:
- bunuri necesare uzului persoanal sau casnic ale
învinuitului sau inculpatului ori ale părŃii responsabile
civilmente şi ale familiilor acestora;
- alimentele necesare persoanelor menŃionate mai sus şi
familiilor acestora;
- bunurile mobile ce servesc la exercitarea ocupaŃiei celor
faŃă de care urmează a se lua măsurile asiguratorii prin
instituirea sechestrului137.
Organele de urmărire penală trebuie să cunoască modul

de calculare a prejudiciului sau poate apela, uneori, şi la diferiŃi
experŃi.
B.4 Alte activităŃi premergătoare

Măsurile asiguratorii sunt dispuse pe bază de ordonanŃă
şi se duc la îndeplinire de către organul de urmărire penală care
a luat măsura sau prin încheierea instanŃei de judecată şi se
duce la îndeplinire de către executorul judecătoresc.
Referitor la obiectele sechestrate, acestea se păstrează
până la ridicarea sechestrului, iar sumele de bani rezultate din
valorificarea bunurilor, precum şi sumele de bani ridicate şi
care fac obiectul sechestrului, se consemnează, după caz, pe
numele învinuitului, inculpatului sau a persoanei responsabile
civilmente, la dispoziŃia organului care a dispus instituirea
sechestrului.
Tot în această fază vor fi luate măsuri de formare şi
dotare a echipei ce urmează să acŃioneze, de alegere a
momentului oportun declanşării acestor activităŃi, de asigurare
a martorilor asistenŃi şi de aducere la cunoştinŃa apărătorului a
datei şi orei luării măsurilor asiguratorii.
137
C. AioaniŃoaie, V. Bercheşan –„Tratat de tactică criminalistică”, Ed.
CarpaŃi, Craiova, 1992, p. 283
178
De regulă, echipa este formată din cel puŃin două
persoane, care sunt alese în funcŃie de amplasarea imobilului şi
a numărului de camere şi dependinŃe.
C. Reguli tactice criminalistice de luare a măsurilor

asiguratorii
Regulile tactice de luare a măsurilor asiguratorii, pe
care trebuie să le ia organul judiciar, sunt asemănătoare cu
regulile tactice de efectuare a percheziŃiei.
Aceste măsuri trebuiesc luate încă din faza actelor
premergătoare, pentru a se putea preveni sustragerea sau
înstrăinarea bunurilor. Activitatea poate fi desfăşurată şi cu
ocazia percheziŃiei sau a ridicării de bunuri. Dacă sunt mai
mulŃi învinuiŃi sau inculpaŃi în cauză, atunci măsurile
asiguratorii vor fi luate concomitent la toate persoanele.
Organul de urmărire penală nu trebuie să pună
sechestru pe mai multe bunuri ale învinuitului sau inculpatului,
decât pănâ la valoarea pagubei, iar dacă valoarea este acoperită
de bunurile acestuia, nu se va mai pune sechestru pe bunurile
părŃii responsabile civilmente.
Dacă anumite persoane, care locuiesc cu învinuitul sau
inculpatul, pretind că anumite bunuri le aparŃin, atunci va
trebui verificat modul de dobândire (facturi, chitanŃe, acte
justificative), din care să rezulte că le aparŃin.
Practica a demonstrat că în cazul soŃilor, cel care nu
este debitor, cere divorŃul pentru separarea bunurilor comune,
împiedicând astfel sechestrarea lor. În concluzie, măsurile
asiguratorii trebuiesc luate cât mai urgent, pentru a preveni
astfel de cazuri.
Bunurile vor fi lăsate spre păstrare persoanelor care le
deŃin sau sunt lăsate în custodie altor persoane (când sunt
suspiciuni de sustragere sau folosire), vor fi sigilate şi fixate
prin fotografiere.
179
Procedura de aplicare a măsurilor asiguratorii prevede
următoarele activităŃi ce trebuiesc desfăşurate de organul
judiciar cu ocazia deplasării la domiciliul persoanei ale cărei
bunuri urmează a fi indisponibilizate:
Se procedează la legitimarea, prezentarea ordonanŃei
sau încheierii de sentinŃă a instanŃei, prin care sunt dispuse
măsurile asiguratorii, identificarea persoanei ale cărei bunuri
urmează a fi indisponibilizate, precum şi persoanelor care se
află în imobilul respectiv, cerându-le să rămână până la
finalizarea activităŃii. Apoi, în prezenŃa martorilor asistenŃi, se
trece la identificarea bunurilor138.
Bunurile găsite vor fi evaluate pe baza documentelor de
provenienŃă, iar când se impune, se apelează la evaluările
experŃilor. Bunurile vor fi descrise amănunŃit, cu toate
caracteristicile: dimensiune, culoare, material, anul de
fabricaŃie, starea de funcŃionare, gradul de uzură etc.
La finalizarea acestor măsuri, organul care a aplicat
sechestrul va pune în vedere persoanelor că nu au voie să
folosească, să înstrăineze sau să schimbe destinaŃia bunurilor,
în caz contrar suportând prevederile art. 243 şi 244 –
sustragerea de sub sechestru sau rupere de sigilii. Totodată, le
aduce la cunoştinŃă, persoanelor în cauză, că dacă au obiecŃiuni
cu privire la măsurile luate şi la modul în care au fost
îndeplinite aceste măsuri, se pot plânge procurorului sau
instanŃei de judecată, în orice fază a procesului penal.
ActivităŃile desfăşurate de organul judiciar, cu ocazia
aplicării sechestrului, vor fi consemnate într-un proces verbal,
care va cuprinde:
- data şi locul întocmirii;
- organul judiciar care a aplicat sechestrul şi instituŃia din
care face parte;
- documentul prin care s-a dispus sechestrul şi cine l-a
emis;
138
180
- valoarea până la care s-a aplicat sechestrul şi dacă a fost
aplicat pentru reparaŃii civile sau pentru asigurarea
amenzii;
- bunurile identificate şi sechestrate cu descrierea
amănunŃită a caracteristicilor, a valorii şi a gradului de
uzură;
- bunurile exceptate de lege de la aplicarea sechestrului;
- menŃiuni cu privire la faptul că bunurile au fost sigilate,
ridicate sau lăsate în custodie, cu precizarea că, acestora
le-a fost pus în vedere că nu au voie să le folosească, să
le înlocuiască, să le înstrăineze sau să le schimbe
destinaŃia, precum şi consecinŃele legale în caz de
nerespectare;
- observaŃii, după caz, din partea martorilor asistenŃi, a
custodelui, a expertului, ale părŃii interesate sau ale
apărătorului;
- numărul de exemplare în care a fost încheiat procesul
verbal şi destinaŃia acestora.
Conform Codului de procedură penală, un exemplar al

procesului verbal va rămâne la persoana căreia i s-a aplicat
sechestrul (în lipsa acestuia, celui cu care locuieşte,
administratorului, vecinului etc.) sau custodelui, când bunurile
sunt lăsate lui. Un alt exemplar se va înainta, în termen de 24
de ore de la încheierea procesului verbal, organului care a
dispus măsura.
Referitor la măsura inscripŃiei ipotecare, aceasta se va
dispune numai asupra imobilelor, iar procesul verbal va mai
cuprinde, pe lângă celelalte date din procesul verbal de
sechestru a bunurilor mobile, şi următoarele:
- natura bunului mobil;
- titlul cu care este deŃinut;
- adresa imobilului;
- numărul de încăperi şi dependinŃe;
- natura materialelor din care este confecŃionat;
181
- anul dobândirii;
- dacă este asigurat şi numărul poliŃei de asigurare;
- datoriile imobilului (apă, electricitate, canalizare etc.);
- valoarea imobilului.
Organul judiciar care a dispus măsura va cere organului

competent, în cazul bunurilor imobile sechestrate, luarea
măsurii inscripŃiei ipotecare asupra acestora, anexând copii de
pe actul prin care s-a dispus sechestrul şi un exemplar de la
procesul verbal de sechestru. Efectele judiciare ale acestei
măsuri sunt nulitatea de drept faŃă de creditorii urmăritori şi
actele de dispoziŃie asupra imobilelor după inscrierea ipotecii.
De asemenea, confrom art. 167 din Codul de procedură
penală, sumele de bani datorate cu orice titlu învinuitului,
inculpatului sau părŃii responsabile civilmente, de către o terŃă
persoană ori de cel păgubit, pot fi poprite în mâinile acestora şi
în limitele prevăzute de lege, sumele fiind indisponibilizate
prin sechestru şi rămânând la dispoziŃia părŃii vătămate prin
infracŃiune. Aceste sume vor fi consemnate de debitori, la
dispoziŃia organului care a dispus poprirea sau a organului de
executare, în termen de 5 zile de la scadenŃă, iar recipisele de
poprire vor fi predate aceluiaşi organ în 24 de ore de la
consemnare.
182
183
ANEXE
184
185
Modelul nr. 1
ANTETUL ( InstituŃia )
Dosar nr..............
DECLARAłIE139 înv./inc.
din ziua..., luna..., anul...
Numele............. prenumele.................posesor al buletin de
identitate/carte de identitate, seria..., nr...., eliberat(ă) de .....
Numele şi prenumele purtate anterior..............................
Porecla..............................................................................
Data naşterii (anul, luna, ziua).........................................
Locul naşterii (localitatea, judeŃul)..................................
Numele şi prenumele tatălui............................................
Numele şi prenumele mamei...........................................
CetăŃenia..........................................................................
Studii................................................................................
SituaŃia militară (grad, contingent, Centrul Militar de care
aparŃine)................................................................................
OcupaŃia...........................................................................
Locul de muncă................................................................
Starea civilă (căsătorit, necăsătorit, numărul, numele şi vârsta
copiilor).............................................................................
Domiciliul (localitatea, strada, numărul,
judeŃul/sectorul).....................................................................................
Antecedente penale (fapta, anul, instanŃa)........................................
Averea proprie..................................................................................
Averea comună.................................................................................
Averea soŃiei (soŃului).......................................................................
Apărător............................................................................................
După ce mi s-a adus la cunoştinŃă fapta şi învinuirea, constând în
aceea că.....................................................şi mi s-a pus în vedere să arăt tot
ce ştiu în legătură cu aceasta, declar următoarele.........................................
Altceva nu mai am de declarat, precizat sau completat.
139
Se consemnează pe formular tipizat (aşa-numita „declaraŃie-cap lung”).
186
În apărarea mea solicit/nu solicit să se administreze alte probe.......
Aceasta este declaraŃia pe care o dau, o susŃin şi o semnez după ce
am citit-o/mi s-a citit şi am constatat că ea corespunde celor relatate de
mine140.
Organ de urmarire penala Apărător141 Învinuit/Inculpat

......................................... .................... .............................
Modelul nr. 2
ANTET ( InstituŃia)
Dosar nr..../...
DECLARAłIE (martor)
Anul...., luna..., ziua...., localitatea...
Numele..........prenumele..........., în vârstă de... ani, fiul lui..............
şi al..................domiciliat în .............., str............, nr....., de profesie...........
locul de muncă................, posesor al buletin de identitate/carte de identitate
seria...nr..., eliberat(ă) de ..........., sunt/nu sunt soŃ sau rudă cu
înv./inc.................., sunt/nu sunt în raporturi de duşmănie cu acesta şi am
suferit o pagubă de pe urma infracŃiunii săvârşite.
Am luat cunoştinŃă de prevederile art. 76 alin. 2 din C. proc. pen. şi
precizez că doresc să particip în proces în calitate de martor, renunŃând la
constituirea ca parte civilă şi la calitatea de parte vătămată.
Înainte de a fi ascultat ca martor am depus jurământul prevăzut de
art. 85 C. proc. pen. „Jur că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic
din ceea ce ştiu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu”142 şi mi s-a pus în vedere că
dacă nu voi spune adevărul voi fi pedepsit pentru mărturie mincinoasă,
conform art. 260 C. proc. pen.
Pentru dovedirea următoarelor fapte sau împrejurări.......................
.............declar următoarele............................................................................
140
Tactica criminalistică recomandă ca această formulă de încheiere să fie
scrisă de învinuit sau inculpat.
141
Dacă la acultare participă interpretul, acesta va semna declaraŃia,
menŃionându-se datele de identificare ale acestuia.
142
Ori, după caz, celelalte formule de jurământ prevăzute de lege.
187
Aceasta este declaraŃia pe care o dau, o susŃin şi o semnez, după ce
am citit-o/mi s-a citit şi am constatat că ea corespunde celor relatate de
mine.
Organ de urmarire penala Martor

........................................... ............................
Modelul nr. 3
PROCES-VERBAL
de confruntare
Anul......., luna........, ziua..........., în .................................................
....................................................şi................................................................
(calitatea, numele şi prenumele) (calitatea, numele şi prenumele)
din...........................................constatând că există contraziceri între
(organul de poliŃie)
declaraŃiile numiŃilor:
1. ....143, domiciliat în....., str......, nr...., bloc..., scara..., etaj..., apart....
judeŃul/sectorul....şi
2. .... domiciliat în...., str...., nr...., bloc..., scara..., etaj..., apart....
judeŃul/sectorul... pentru lămurirea cauzei, în temeiul art. 87-88 C.
proc. pen. am procedat la confruntarea lor, rezultatul fiind după
cum urmează:
1. Întrebare pentru...CunoaşteŃi persoana ce vi se prezintă, cum se numeşte
şi în ce relaŃii sunteŃi cu aceasta?
Răspuns:..................................................................................................
(semnătura)
2. Întrebare pentru...CunoaşteŃi persoana ce vi se prezintă, cum se numeşte
şi în ce relaŃii sunteŃi cu aceasta?
Răspuns:..................................................................................................
(semnătura)
3. Întrebare pentru...ArătaŃi care a fost contribuŃia numitului.... .... la
săvârşirea infracŃiunii de .... a cărei victimă a fost......../
Răspuns:..................................................................................................
(semnătura)
4. Întrebare pentru...Ce aveŃi de declarat faŃă de cele relatate în faŃa dvs. de
numitul...........?
143
Se va menŃiona calitatea procesuală a persoanelor confruntate.
188
Răspuns:..................................................................................................
(semnătura)
5. Întrebare pentru...Dacă mai aveŃi ceva de declarat, completat sau
precizat ori de adresat întrebări persoanei cu care sunteŃi confruntat?
Răspuns:..................................................................................................
(semnătura)
6. Întrebare pentru... Dacă mai aveŃi ceva de declarat, completat sau
precizat ori de adresat întrebări persoanei cu care sunteŃi confruntat?
Răspuns:..................................................................................................
(semnătura)
Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal de confruntare
într-un singur exemplar.
Organ de urmarire penala Persoane confruntate

1. ......................... 1. ..............................
2. ......................... 2. ..............................
Modelul nr. 4
PROCES-VERBAL
de prezentare pentru recunoaştere
Anul.............luna............ziua............în..............................................
....................................................şi...............................................................
din.............................................
(organul de poliŃie)
Fiind în continuarea cercetărilor în dosarul de urmărire penală
nr..../... şi având în vedere declaraŃia numitului..........din care rezultă că ar
putea recunoaşte după......144persoana care la data de ... a săvârşit
infracŃiunea de ..... în paguba numitului .... astăzi, data de mai sus, am
procedat la prezentarea pentru recunoaştere a numitului ...145, după cum
urmează:
În prezenŃa martorilor asistenŃi:

1. .... în vârstă de ... ani, de profesie ..., loc de muncă ..., posesor
al buletin de identitate/carte de identitate seria ..., nr....,
144
Semnalmente, Ńinută vestimentară, mers, voce şi vorbire etc.
145
Persoana bănuită de comiterea faptei.
189
eliberat(ă) de ..., domiciliat în ..., str. ..., nr. ..., bloc ..., scara
..., etaj ..., apart. ..., judeŃul/sectorul ... şi
..., etaj ..., apart. ..., judeŃul/sectorul ... am procedat la
constituirea unui grup, format din:
1) ..., fiul lui ... şi al ..., născut la data de ..., în localitatea ...,
judeŃul ..., de profesie ..., loc de muncă ..., posesor al
buletin de identitate/carte de identitate seria ..., nr....,
eliberat(ă) de ..., domiciliat în ..., str. ..., nr. ..., bloc ...,
scara ..., etaj ..., apart. ..., judeŃul/sectorul...
Atât martorilor, cât şi persoanelor din grup li s-a adus la cunoştinŃă
conŃinutul activităŃii ce urmează a fi efectuată şi li s-a atras atenŃia că pe
timpul desfăşurării prezentării pentru recunoaştere nu au voie să vorbească,
să gesticuleze sau să-şi facă semne, orice manifestare de acest gen punând
în pericol obiectivitatea rezultatului obŃinut. De asemenea, persoanelor de
mai sus li s-a adus la cunoştinŃă că observaŃiile pe care le au de făcut
urmează să fie comunicate la sfârşitul activităŃii şi vor fi consemnate în
procesul-verbal.
Apoi a fost introdus în încăpere numitul ..., persoană ce urmează a
fi prezentată pentru recunoaştere. După ce i s-a atras atenŃia asupra
conduitei pe care trebuie să o manifeste pe toată durata prezentării pentru
recunoaştere, acestuia i s-a solicitat să ocupe locul pe care îl doreşte în
grupul constituit. Numitul ... s-a aşezat în grup al ...146, de la stânga la
dreapta, privind din faŃă.
În continuare a fost introdusă în încăpere persoana chemată să facă
recunoaşterea, respectiv ..., având calitatea procesuală de ... 147.
146
Se va menŃiona locul ocupat de acesta în grup: al doilea, al treilea etc.
147
Martor, parte vătămată ori parte civilă.
190
După ce i s-a atras atenŃia asupra obligativităŃii de a spune
adevărul, precum şi consecinŃele ce decurg din mărturia mincinoasă148, i s-a
solicitat numitului ... să privească cu atenŃie grupul constituit şi să indice
dacă recunoaşte vreo persoană din grup, precizând şi împrejurările în care a
cunoscut-o.
După ce a privit cu atenŃie grupul, fără nici o ezitare149, numitul ...
a indicat şi a pus mâna pe a ... persoană din grup, de la stânga la dreapta,
privind din faŃă.
În prezenŃa martorilor asistenŃi, a persoanelor din grup, a persoanei
care a făcut recunoaşterea şi a celorlalŃi participanŃi150, am procedat la
legitimarea persoanei recunoscute, stabilind că se numeşte ..., fiul lui ... şi al
... născut la data de ..., în localitatea ..., judeŃul ..., posesor al buletin de
identitate/carte de identitate seria ..., nr. ..., eliberat(ă) la data de ...,
domiciliat în ..., str. ..., nr. ..., bloc ..., scara ..., etaj ..., apart. ...,
judeŃul/sectorul ....
Fiind întrebat după ce anume a recunoascut în persoana numitului
... pe autorul infracŃiunii de ..., comisă la data de ... în paguba ... numitul ...
declară următoarele:...151
La rândul său, numitul ..., fiind întrebat ce are de declarat cu
privire la recunoaşterea sa, precum şi în legătură cu cele relatate de către
persoana care l-a recunoscut, precizează următoarele:”.....”152
Pe timpul efectuării prezentării pentru recunoaştere s-au efectuat
fotografii judiciare, reprezentând grupul constituit, locul ocupat de numitul
... în grup, momentul recunoaşterii acestuia şi pe cel recunoscut, urmând a fi
întocmită o planşă fotografică care se anexează la prezentul proces-verbal.
Prezentarea pentru recunoaştere a început la orele ... şi s-a terminat
la orele ..., efectuându-se la lumina naturală a zilei/lumina becurilor
electrice.
Martorii asistenŃi, persoanele din grup şi persoana care a făcut
recunoaşterea nu au de făcut observaŃii153, iar numitul ... nu are de făcut
obiecŃii, nici cu privire la modul în care s-a desfăşurat prezentarea pentru
recunoaştere şi nici cu privire la cele consemnate în procesul-verbal.
148
Numai dacă persoana ce urmează să facă recunoaşterea are calitatea de
martor.
149
Dacă recunoaşterea s-a făcut cu ezitări se va menŃiona acest lucru.
150
Apărător, reprezentant legal, interpret.
151
DeclaraŃia persoanei care a făcut recunoaşterea se consemnează la
persoana I, singular.
152
Şi declaraŃia persoanei recunoscute se consemnează tot la persoana I,
singular.
153
În caz că există observaŃii, acestea vor fi consemnate.
191
Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal, într-un singur
exemplar.
Organul de Martori Persoane Persoana Persoana

urmarire asistenŃi din grup care a făcut recunoscută154
penală recunoaşterea
1. ......... 1. .......... 1. ........ .................. ............
2. ......... 2. .......... 2. ........
3. ........
Modelul nr. 5
PROCES-VERBAL
Anul ......... luna ......... ziua ......... în ................................................
.................................................... şi...............................................................
din ........................................
(insitutia)
Fiind în continuarea cercetărilor în dosarul de urmărire penală nr.
.../ ... şi având în vedere declaraŃia numitului ... din care rezultă că a reŃinut
semnalmentele persoanei care a săvârşit infracŃiunea de ..., în paguba ...,
astăzi, data de mai sus, am procedat la prezentarea pentru recunoaştere după
fotografie a persoanei bănuite de comiterea faptei, după cum urmează:
1. ..., fiul lui ... şi al ..., născut la data de ..., în localitatea ...,
judeŃul ..., de profesie ..., loc de muncă ..., posesor al buletin
de identitate/carte de identitate seria ..., nr...., eliberat(ă) de ...,
judeŃul/sectorul... şi
2. ...., fiul lui ... şi al ..., născut la data de ..., în localitatea ...,
judeŃul ..., de profesie ..., loc de muncă ..., posesor al buletin
de identitate/carte de identitate seria ..., nr...., eliberat(ă) de ...,
judeŃul/sectorul...
154
Procesul-verbal se semnează, pe fiecare pagină şi la sfârşit de către
apărător, interpret, reprezentant legal dacă au fost prezenŃi la efectuarea
prezentării pentru recunoaştere.
192
am ales un număr de 4 (patru) fotografii reprezentând persoane cu
fizionomii şi vârste apropiate cu persoana bănuită că a participat la
săvârşirea infracŃiunii de ..., comisă pe data de ..., în paguba ...
Cele 4 (patru) fotografii şi fotografia persoanei bănuite au fost
numerotate cu numere de la 1 la 5, menŃionându-se pe verso datele de
identificare, după cum urmează:
1. Foto nr. 1, reprezentând pe ..., fiul lui ... şi al ..., născut la data de
..., în localitatea ..., judeŃul ..., domiciliat în ..., str. ..., nr. ..., bloc
..., scara ..., etaj ..., apart. ..., judeŃul/sectorul...
Martorilor asistenŃi li s-a adus la cunoştinŃă conŃinutul şi scopul
activităŃii ce urmează a se desfăşura şi li s-a solicitat ca pe timpul
prezentării pentru recunoaştere să nu vorbească între ei, să nu gesticuleze
ori să facă semne, eventualele observaŃii urmând a fi comunicate la sfârşit şi
consemnate în procesul-verbal.
În continuare a fost introdus în încăpere numitul ..., participant în
proces în calitate de ...
Acestuia i s-a atras atenŃia asupra obligaŃiei de a spune adevărul şi i
s-au adus la cunoştinŃă prevederile art. 260 C. proc. pen.155, după care i s-a
cerut să privească planşa cu fotografii şi să arate dacă recunoaşte pe cea
reprezentând persoana care la data de ... a săvârşit infracŃiunea de ..., în
paguba ...
După ce a privit cu atenŃie fotografiile, fără nici o ezitare156,
numitul ... a indicat fotografia cu nr. ... precizând că aceasta reprezintă
persoana care ... 157.
155
Evident, dacă persoana chemată să facă recunoaşterea are calitatea
procesuală de martor
156
Ori, după caz, cu ezitări.
157
Se vor menŃiona împrejurările în care au fost reŃinute semnalmentele,
respectiv activitatea desfăşurată de persoana reprezentată în fotografie.
193
În prezenŃa martorilor asistenŃi şi a numitului ... am procedat la
citirea datelor înscrise pe verso-ul fotografiei: ..., fiul lui ... şi al ..., născut la
data de ..., în localitatea ..., judeŃul ..., domiciliat în ..., str. ..., nr. ..., bloc ...,
Fiind întrebat după ce anume a recunoscut în persoana reprezentată
în fotografia indicată pe autorul infracŃiunii de ..., comisă la data de ... în
paguba ... numitul ... declară următoarele: ... 158.
Planşa cu fotografiile prezentate pentru recunoaştere, precum şi
planşa cu fotografiile executate cu prilejul desfăşurării activităŃii se
anexează şi fac parte integrantă din prezentul peoces-verbal.
Prezentarea pentru recunoaştere s-a efectuat în următoarele condiŃii
de luminozitate: ... 159.
Martorii asistenŃi şi persoana care a realizat recunoaşterea nu au de
făcut observaŃii nici cu privire la modul cum s-a desfăşurat activitatea şi nici
cu privire la cele consemnate în procesul-verbal.
exemplar.
Organ de Martori Persoana care

urmarire asistenŃi a făcut
1. ............. 1. ............... ......................
2. ............. 2. ...............
158
Şi în acest caz, declaraŃia persoanei care a făcut recunoaşterea se
consemnează la persoana I, singular.
159
Se va menŃiona sursa de iluminare din încăperea unde s-a efectuat
prezentarea pentru recunoaştere (naturală sau artificială).
194
Modelul nr. 6
PROCES-VERBAL
Anul ......... luna ......... ziua ......... în ................................................
.................................................... şi...............................................................
din ........................................
(institutia )
.../ ... şi având în vedere declaraŃia numitului ... din care rezultă că ar putea
recunoaşte după ...160 bunurile161 de care a fost deposedat prin infracŃiunea
de ..., comisă la data de ..., astăzi, data de mai sus, am procedat la
prezentarea pentru recunoaştere a ...162 ridicate de la ..., după cum urmează:
1. ...., în vârstă de ... ani, de profesie ..., loc de muncă ..., posesor al
buletin de identitate/carte de identitate seria ..., nr...., eliberat(ă) de
..., domiciliat în ..., str. ..., nr. ..., bloc ..., scara ..., etaj ..., apart. ...,
judeŃul/sectorul ... şi
judeŃul/sectorul ...
Am procedat la constituirea unui grup, format dintr-un număr de ...
obiecte ...163, având caracteristici generale de identificare asemănătoare cu
obiectul ridicat de la numitul ... .
Toate obiectele au fost numerotate de la ... la ... . Obiectul
prezentat pentru recunoaştere a fost numerotat cu nr. ... şi plasat printre
celelalte obiecte.
Martorilor asistenŃi li s-a adus la cunoştinŃă conŃinutul şi scopul
prezentării pentru recunoaştere şi li s-a atras atenŃia ca pe timpul
desfăşurării activităŃii să nu vorbească, să nu gesticuleze sau să facă semne,
eventualele observaŃii urmând a fi comunicate la sfârşit şi consemnate în
procesul-verbal.
În continuare a fost introdus în încăpere numitul ..., participant la
proces în calitate de ...164, căruia i s-a solicitat să privească grupul de obiecte
160
Caracteristici individuale, semne particulare etc.
161
Ori animale.
162
Se vor menŃiona bunurile în cauză, sub aspectul tipului, mărcii, culorii,
rasei etc.
163
Se vor consemna caracteristicile obiectelor în cauză, sub aspectul naturii,
mărcii, tipului, culorii etc.
195
şi să indice dacă printre acestea se află şi obiectul de care a fost deposedat la
data de ... prin infracŃiunea de ...
După ce a privit cu atenŃie obiectele expuse, numitul ... a indicat165
obiectul numerotat cu nr. ... precizând că acesta este lucrul de care a fost
deposedat la data de ... prin infracŃiunea de ...
Fiind întrebat după ce anume a recunoscut obiectul despre care
pretinde că îi aparŃine numitul ... declară ... 166.
Pe timpul efectuării prezentării pentru recunoaştere s-au efectuat
fotografii judiciare reprezentând grupul de obiecte, locul unde a fost plasat
obiectul prezentat pentru recunoaştere, momentul recunoaşterii acestuia şi
obiectul recunoscut, planşa fotografică urmând a fi anexată la prezentul
proces-verbal.
Prezentarea pentru recunoaştere s-a efectuat la ...în condiŃii de
luminozitate ... .
Martorii asistenŃi şi persoana care a realizat recunoaşterea nu au de
făcut observaŃii nici cu privire la modul cum a decurs prezentarea pentru
recunoaştere şi nici cu privire la cele consemnate în procesul-verbal.
exemplar.

1. ............. 1. ............... ......................
2. ............. 2. ...............
164
De regulă, parte vătămată ori parte civilă.
165
Se va preciza dacă acesta a indicat obiectul respectiv fără nici o ezitare
ori cu ezitări.
166
DeclaraŃia persoanei care a făcut recunoaşterea se consemnează la
persoana I, singular.
196
Modelul nr. 7
PROCES-VERBAL
Anul ......... luna ......... ziua ......... în ................................................
.................................................... şi...............................................................
din ........................................
(institutia)
.../ ... şi având în vedere declaraŃia numitului ... prin care acesta este de
acord să participe la prezentarea pentru recunoaştere a cadavrului cu
identitate necunoscută, descoperit la data de ... în ..., astăzi, data de mai sus,
ne-am deplasat la ... 167.
1 ...., în vârstă de ... ani, de profesie ..., loc de muncă ..., posesor al
judeŃul/sectorul ... şi
judeŃul/sectorul ...
i-am solicitat numitului ... să privească cu atenŃie cadavrul ce i se prezintă şi
să precizeze dacă îl recunoaşte. Totodată, i s-a atras atenŃia asupra obligaŃiei
de a spune adevărul, inclusiv a consecinŃelor ce decurg din mărturia
mincinoasă168.
După ce a privit cadavrul, numitul ... a declarat, în prezenŃa
martorilor asistenŃi, că persoana decedată este ... 169.
Nici martorii asistenŃi şi nici persoana care a făcut recunoaşterea
nu au de făcut observaŃii cu privire la modul în care a decurs prezentarea
pentru recunoaştere sau cu privire la cele consemnate în procesul-verbal.
exemplar.
167
Locul unde se află cadavrul cu identitate necunoscută.
168
Se vor menŃiona: numele, prenumele – eventual porecla – gradul de
rudenie ori relaŃiile pe care le-a avut cu persoana decedată, împrejurările
dispariŃiei etc.
169
DeclaraŃia se consemnează la persoana I, singular.
197
1. ............. 1. ............... ......................
2. ............. 2. ...............
Modelul nr. 8
ANTET ( Institutia)
Dosar nr. .../ ...
REZOLUłIE MOTIVATĂ170
Anul ......... luna ......... ziua ......... în ................................................
....................................................din ............................................................
(calitatea, numele şi prenumele) (institutia)
Studiind actele existente în dosarul de urmărire penală nr. .../ ...
privind pe ..., învinuit de săvârşirea infracŃiunii de ... prevăzută de art. ... din
... şi constatând că pentru stabilirea existenŃei faptei şi a consecinŃelor
acesteia este necesară concluzia unor specialişti:
În temeiul art. 203 C. proc. pen. şi în conformitate cu prevederile
art. 112-114 C. proc. pen.
DISPUN:
1. Efectuarea în cauză a unei constatări medico-legale;
2. Constatarea medico-legală va fi efectuată de medici legişti din
cadrul ...............;
3. Medicii legişti vor răspunde la următoarele întrebări:
• dacă persoana supusă examinării prezintă sau nu leziuni?
• În caz afirmativ, care este natura leziunilor constatate,
mecanismul de producere şi data survenirii acestora?
• Care este numărul de zile de îngrijiri medicale necesare
pentru vindecare?
• Dacă loviturile aplicate au vizat ori au atins o zonă vitală
a corpului, precum şi intensitatea acestor lovituri, eventual
succesiunea lor?
170
Pentru dispunerea unei constatări medico-legale în cazul unor infracŃiuni
contra integrităŃii corporale sau a sănătăŃii.
198
• Dacă rezultatul loviturilor aplicate s-a concretizat în
pierderea unui simŃ sau organ, încetarea funcŃionării
acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică,
avortul, sluŃirea sau punerea în primejdie a vieŃii şi datele
medico-legale pe care se sprijină diagnosticul?
4. Pentru efectuarea lucrării se pun la dispoziŃia medicilor legişti
următoarele:
• persoana numitului ......, fiul lui ... şi al ..., născut la data
de ..., în localitatea ..., judeŃul ..., posesor al buletin de
identitate/carte de identitate, seria ..., nr. ..., eliberat(ă) de
....,domiciliat în ..., str. ..., nr. ..., bloc ..., scara ..., etaj ...,
apart. ..., judeŃul/sectorul...
• procesul-verbal de cercetare la faŃa locului, schiŃa locului
faptei şi planşa cu fotografiile judiciare efectuate la locul
comiterii infracŃiunii171;
• un număr de ........ obiecte, reprezentând ...172, cu
următoarele caracteristici individuale
..................................
5. Raportul de constatare medico-legală urmează a fi depus până
la data de .............................................
6. Un exemplar din prezenta rezoluŃie motivată se anexează la
dosarul cauzei.
Organ de urmarire penală

.........................................
171
Numai dacă organul de cercetare penală apreciază că acestea sunt
necesare medicului legist pentru formularea concluziei.
172
Obiecte contondente, arme albe, instrumente tăietoare, înŃepătoare,
despicătoare etc.
199
Modelul nr. 9
ANTET ( Institutia)
Dosar nr. .../ ...
Anul ......... luna ......... ziua ......... în ................................................
....................................................din ............................................................
... şi constatând că pentru identificarea persoanei care a creat urmele
papilare descoperite cu ocazia cercetării la faŃa locului este necesară
concluzia unor specialişti.
DISPUN:
1. Efectuarea în cauză a unei constatări tehnico-ştiinŃifice

dactiloscopice.
2. Constatarea tehnico-ştiinŃifică va fi efectuată de specialişti din
cadrul ............................
3. Specialiştii vor răspunde la următoarea întrebare:
• dacă urma papilară ridicată cu ocazia cercetării la faŃa
locului şi impresiunea digitală model de comparaŃie au
fost sau nu create de aceeaşi persoană?
4. Pentru efectuarea constatării tehnico-ştiinŃifice se pun la dispoziŃia
specialiştilor următoarele:
• urma papilară ridicată cu ocazia cercetării la faŃa locului;
• fişa cu impresiunile digitale prelevate de la numitul
...........
5. Raportul de constatare tehnico-ştiinŃifică urmează a fi depus până
la data de ...................
6. Un exemplar din prezenta rezoluŃie motivată se anexează la dosarul
cauzei.
Organul de urmarire penală

.............................................
173
Pentru efectuarea unei constatări tehnico-ştiinŃifice dactiloscopice.
200
Modelul nr. 10
ANTET ( Institutia)
Dosar nr. .../ ...
Anul ......... luna ......... ziua ......... în ................................................
....................................................din ............................................................
(calitatea, numele şi prenumele) (organul de poliŃie)
... şi constatând că pentru stabilirea autenticităŃi înscrisurilor ...............
şi identificarea persoanei care le-a executat este necesară concluzia unor
specialişti
DISPUN:
1. Efectuarea în cauză a unei constatări tehnico-ştiinŃifice grafice.

cadrul ............................
3. Specialiştii vor răspunde la următoarele întrebări:
• dacă înscrisul ........... în litigiu, este sau nu autentic?
• în caz negativ, cine este scriptorul, din cercul de
persoane ale căror înscrisuri model de comparaŃie se
pun la dispoziŃie pentru examinare?
• înscrisul în litigiu, reprezentând:
...............eliberat/întocmit de ..................., compus din
............file;
• modelele de comparaŃie, reprezentând .....175, conŃinând
.....file.
la data de ...................
174
Pentru dispunerea constatării tehnico-ştiinŃifice grafice/grafoscopice.
175
Fie înscrisuri executate de persoana bănuită, anterior comiterii faptei şi
fără legătură cu aceasta, fie înscrisuri solicitate de organul de cercetare
penală.
201
cauzei.

.............................................
Modelul nr. 11
ANTET ( Institutia)
Dosar nr. .../ ...
Anul ......... luna ......... ziua ......... în ................................................
....................................................din ............................................................
... şi constatând că pentru stabilirea împrejurărilor în care s-a comis
infracŃiunea prin folosirea armei de foc este necesară concluzia unor
specialişti
DISPUN:
1. Efectuarea în cauză a unei constatări tehnico-ştiinŃifice balistice.

cadrul ............................
3. Specialiştii vor răspunde la următoarele întrebări:
• dacă dispozitivul prezent face sau nu parte din
categoria armelor de foc, potrivit dispoziŃiilor Legii
nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc şi
muniŃiilor?
• în caz afirmativ, care este tipul, modelul şi calibrul
armei prezentate spre examinare?
176
Se va consemna, după caz, ritmul în care s-a făcut dictarea şi scrierea:
lent, normal, rapid.
202
• dacă arma în litigiu este sau nu în stare de
funcŃionare?
• dacă arma de foc supusă examinării a fost folosită
recent177 şi, în caz afirmativ, urmele care atestă acest
lucru?
• care a fost direcŃia, distanŃa şi unghiul de tragere?
• dacă gloanŃele şi tuburile descoprite la faŃa locului au
fost sau nu trase cu arma ...178 ridicată de la numitul
... cu ocazia ... 179.
• arma, model .........., tip ........., seria ........., ridicată de la
numitul ..........., fiul lui ... şi al ..., născut la data de ..., în
localitatea ..., judeŃul ..., posesor al buletin de
identitate/carte de identitate, seria ..., nr. ..., eliberat(ă) de
....,domiciliat în ..., str. ..., nr. ..., bloc ..., scara ..., etaj ...,
apart. ..., judeŃul/sectorul...;
• un număr de ... gloanŃe180, ridicate cu ocazia cercetării la
faŃa locului181;
• un număr de ... tuburi arse182;
• alte materiale ...................................................................183
la data de ...................
cauzei.

.............................................
177
În sensul efectuării de trageri cu arma trimisă spre examinare.
178
Se va menŃiona tipul, modelul, seria etc.
179
Cercetării la faŃa locului, constatării infracŃiunii flagrante, percheziŃiei
ş.a.
180
Numărul gloanŃelor va fi consemnat în cifre şi litere.
181
Sau după caz, extrase din corpul victimei cu prilejul efectuării constatării
medico-legale.
182
Ca şi la gloanŃe, numărul tuburilor se va consemna în cifre şi litere.
183
Procesul-verbal de cercetare la faŃa locului, schiŃa locului faptei, planşa
cu fotografiile judiciare etc.
203
Modelul nr. 12
ANTET ( Institutia)
Dosar nr. .../ ...
Anul ......... luna ......... ziua ......... în ................................................
....................................................din ............................................................
... şi constatând că pentru identificarea instrumentului care a creat urmele de
forŃare descoperite pe uşa de la imobilul situat în .............., str. .........., nr. ...,
judeŃul/sectorul ................ este necesară concluzia unor specialişti
DISPUN:
1. Efectuarea în cauză a unei constatări tehnico-ştiinŃifice

traseologice.
cadrul ............................
3. Specialiştii vor răspunde la următoarea întrebare:
• dacă urmele de forŃare descoperite cu ocazia
cercetării la faŃa locului au fost sau nu create de
vreunul din instrumentele ridicate de la
numitul..................
• ........ urme de forŃare descoperite cu ocazia cercetării
la faŃa locului, fixate şi ridicate prin fotografiere;
• un număr de ........instrumente de tipul .........185 având
următoarele caracteristici individuale ......, ridicate de
la numitul ..........., fiul lui ... şi al ..., născut la data de
184
Pentru dispunerea constatării tehnico-ştiinŃifice traseologice asupra
urmelor de forŃare în cazul pătrunderii prin efracŃie într-un imobil.
185
ŞurubelniŃe, dălŃi, leviere, dornuri ş.a.
204
..., în localitatea ..., judeŃul ..., posesor al buletin de
identitate/carte de identitate, seria ..., nr. ...,
eliberat(ă) de ....,domiciliat în ..., str. ..., nr. ..., bloc
..., scara ..., etaj ..., apart. ..., judeŃul/sectorul.......
la data de ...................
cauzei.

.............................................
Modelul nr. 13
PROCES-VERBAL
de cercetare la faŃa locului186
Anul ......... luna ......... ziua ......... în ................................................
.......................................................................................................................
............................................................,din ...................................................
în calitate de organ de cercetare penală.
Astăzi, data de mai sus, orele ....... am fost sesizaŃi .............187 de
către ..............188 cu privire la ......................189.
În temeiul sesizării şi în conformitate cu prevederile art. 129 C.
proc. pen. ne-am deplasat la faŃa locului, însoŃiŃi de .... în calitate de
specialist criminalist, care s-a deplasat/nu s-a deplasat la locul faptei cu
autolaboratorul criminalistic şi de .............. 190.
Cercetarea locului săvârşirii infracŃiunii s-a făcut în prezenŃa
martorilor asistenŃi:
186
În cazul furturilor din instituŃii, întreprinderi, magazine, depozite,
locuinŃe etc.
187
Din oficiu, plângere, denunŃ, telefonic.
188
Se va menŃiona numele, prenumele, domiciliul, calitatea şi actul de
identitate al celui care a făcut sesizarea.
189
ConŃinutul pe scurt al faptei şi consecinŃele survenite.
190
Alte persoane participante: specialişti, apărători, interpreŃi, conducătorul
cu câinele de urmărire etc.
205
..., etaj ..., apart. ..., judeŃul/sectorul ...
2. ..... în vârstă de ... ani, de profesie ..., loc de muncă ..., posesor
al buletin de identitate/carte de identitate seria ...,
nr...., eliberat(ă) de ..., domiciliat în ..., str. ..., nr. ...,
bloc ..., scara ..., etaj...,apart....,judeŃul/sectorul...
De asemenea, la faŃa locului au fost prezente următoarele
persoane:....191.
Până la sosirea echipei de cercetare locul faptei a suferit/nu a
suferit modificări ... 192.
Totodată s-au luat măsuri de conservare a locului faptei de către
...193 şi au constat în ..........................................
Constatările la faŃa locului:
LocuinŃa/Magazinul este situat(ă) în ........194 şi se compune din
........195 dispuse după cum urmează ..................................................
Pentru situarea locului faptei în contextul terenului ne-am folosit
de următoarele puncte fixe:............................. 196.
SituaŃia de fapt constatată la faŃa locului este următoarea:...........
La faŃa locului am descoperit, relevat, fixat, ridicat şi ambalat
următoarele categorii de urme şi mijloace materiale de probă:.............. 197
- urme papilare, descoperite pe ..., care au fost relevate cu ......,
fixate prin fotografiere cu etalon la mărime naturală, ridicate pe
peliculă adezivă tip folio de culoare ..... şi ambalate în plicul nr. ...,
sigilat cu sigiliul nr. ...;
- .... urme de încălŃăminte/de picior descoperite pe ... având
dimensiunile ..., fixate prin fotografiere metrică, ridicate prin ...198,
ambalate în pachetul nr. ... şi sigilate cu sigiliul . nr. ...;
191
Persoana vătămată, făptuitor.
192
Se vor consemna modificările aduse aspectului iniŃial al locului faptei,
cine le-a făcut, când şi în ce scop.
193
Numele şi prenumele celui care a asigurat paza locului faptei şi celelalte
date de identificare.
194
Bloc, complex comercial, casă etc.
195
Încăperi de locuit, dependinŃe, magazii, birouri ş.a.
196
PoziŃia locului faptei şi principalele repere fixe din jur, raportate la
punctele cardinale.
197
Numărul urmelor se va consemna în cifre şi litere.
198
Mulaj sau peliculă adezivă.
206
- ...cărări de urme, descoperite în ... cu următoarele elemente
caracteristice: ...199, fixate prin fotografiere metrică şi ridicate prin
...
- ...urme cu aspecte de sânge, descoperite pe ..., fixate prin

fotografiere metrică, recoltate prin ...200 şi ambalate în ...201 nr. ...
sigilat cu sigiliul . nr. ...;
- ...resturi de Ńigară ...202, care au fost fotografiate, ridicate cu
penseta şi ambalate în plicul nr. ..., sigilat cu sigiliul nr. ...;
- ...urme ale mijloacelor de transport, descoperite pe ..., fixate prin
fotografiere metrică, ridicate prin ...203, ambalate în pachetul nr. ...,
- ...alte urme, microurme şi mijloace materiale de probă ...204, fixate
prin fotografiere, ridicate prin ..., ambalate în plicurile nr. ... şi
sigilate cu sigiliul nr. ... .
Urmele şi mijloacele materiale de probă descrise au fost ridicate în
vederea cercetărilor.
Cercetarea la faŃa locului a început la ora ... şi s-a terminat la ora
..., efectuându-se în următoarele condiŃii de luminozitate... .
S-au efectuat fotografii judiciare cu aparatul de fotografiat marca
..., folosindu-se film ...205, cu sensibilitatea ...206, în condiŃii de lumină ... 207.
S-a executat schiŃa locului faptei la scara de ... De asemenea, s-a
executat filmarea/videofilmarea locului faptei folosindu-se
aparatul/videomagnetofonul şi film208/bandă video ... care ......................209
Atât planşele cu fotografiile judiciare, cât şi schiŃa locului faptei se
anexează la procesul-verbal.
199
Vor fi descrise: linia direcŃiei de mişcare, linia mersului, lungimea
pasului, lăŃimea pasului şi unghiul de mers.
200
Răzuire, tamponare.
201
După caz, plic sau recipient de sticlă.
202
Marca, cu sau fără filtru, dimensiunea.
203
Peliculă adezivă, mulaj de gips etc.
204
Urme de dinŃi, de buze, urechi, nas, urme de salivă, alte urme biologice,
microurme – soluri, cenuşă, vopsea – siteme de închidere, noduri, legături
ş.a.
205
24x36 mm, 6x6 cm sau 6x9 cm.
206
DIN, ASA sau GOST.
207
Naturală sau surse artificiale.
208
Se va menŃiona dimensiunea şi sensibilitatea filmului folosit.
209
Fie că se anexează la procesul-verbal, fie că se păstrează în filmotecă sau
în videofonotecă, la dispoziŃia organelor judiciare.
207
ObservaŃiile martorilor asistenŃi:...................
ObiecŃiile părŃilor care au participat la efectuarea cercetării la faŃa
locului: ........................................................................................................
Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal într-un singur

exemplar.
Organ de Specialist Martori PărŃile prezente

urmarire criminalist asistenŃi la faŃa locului
penală
............... ................... ............... ........................
Modelul nr. 14
PROCES-VERBAL
Anul ......... luna ......... ziua ......... în ................................................
Procuror ..................................din Parchetul de pe lângă.................
.......................................................................................................................
............................................................,din ...................................................
Astăzi, data de mai sus, orele ....... am fost sesizaŃi prin .........211 de
către ....din ..., str. ..., nr. ..., bloc ..., scara ..., etaj ..., apart. ...,
judeŃul/sectorul ... despre faptul că aflându-se în ... a descoperit cadavrul
unei persoane de sex ... purtând semne de moarte violentă.
În temeiul sesizării şi în conformitate cu prevederile art. 129 C.
proc. pen. ne-am deplasat la faŃa locului, însoŃiŃi de .... medic legist în cadrul
... (calitatea, numele şi prenumele) din ... specialist criminalist212 şi ...213
210
În cazul descoperirii de cadavre – purtând semne de moarte violentă – în
locuri deschise.
211
DenunŃ, plângere, din oficiu, direct, telefonic.
212
Se va menŃiona dacă specialistul criminalist s-a deplasat cu
autolaboratorul criminalistic
213
Se vor consemna datele celorlalŃi participanŃi: conducătorul câinelui de
urmărire, interpret, apărător etc.
208
am constatat următoarele:
La faŃa locului am găsit pe ......, fiul lui ... şi al ..., născut la data de
..., în localitatea ..., judeŃul ..., posesor al buletin de identitate/carte de
identitate, seria ..., nr. ..., eliberat(ă) de ....,domiciliat în ..., str. ..., nr. ...,
bloc ..., scara ..., etaj ..., apart. ..., judeŃul/sectorul...214, care ne-a declarat
următoarele: ... 215. Totodată acesta precizează că nu a mişcat cadavrul, nu a
mişcat poziŃia obiectelor din jur216 şi nu a permis accesul nici unei persoane
în locul respectiv.
În urma examenului sumar al victimei, efectuat de medicul legist,
s-a constatat că aceasta era decedată.
Locul unde a fost găsit cadavrul se află situat în ..., având ca repere
fixe următoarele: ... 217.
Victima este o persoană de sex ..., în vârstă de aproximativ ... ani,
înălŃimea ... m, părul de culoare ..., tuns ..., ochii ..., corpolenŃa ..., semne
particulare ... . Aceasta a fost găsită cu faŃa în ..., capul orientat spre direcŃia
..., braŃul stâng lipit/depărtat de corp, într-un unghi de ..., braŃul drept
lipit/depărtat de corp, într-un unghi de ..., picioarele lipite/depărtate într-un
unghi de ... .
La examenul extern s-au constatat semnele iniŃiale ale morŃii,
constând în ..............................................................................................218.
De asemenea, s-a constatat existenŃa următoarelor leziuni:.........219.
Asupra cadavrului s-au găsit următoarele obiecte, înscrisuri sau
valori:............................................... 220.
214
Persoana care a sesizat descoperirea cadavrului.
215
Împrejurările în care a descoperit cadavrul şi acŃiunile desfăşurate până
la sesizarea organelor de poliŃie şi apoi până la sosirea echipei de cercetare
216
Dacă au survenit, se va consemna natura acestora, cine le-a făcut, când şi
în ce scop.
217
Se vor preciza punctele cardinale ale reperelor fixe şi locul acestora faŃă
de cadavru.
218
Lipsa respiraŃiei şi circulaŃiei sanguine, dilatarea pupilei şi a corneei,
absenŃa reflexelor ş.a.
219
Se va descrie forma, amplasarea anatomică a acestora, culoarea etc.
209
Victima este îmbrăcată cu: ........................................ 221.
ÎncălŃămintea cadavrului se compune din: ................................. 222.
Pe îmbrăcămintea şi încălŃămintea cadavrului s-au descoperit,
relevat, fixat şi ridicat următoarele categorii de urme: .......................... 223.
La faŃa locului am descoperit, relevat, fixat, ridicat şi ambalat
următoarele urme şi mijloace materiale de probă:
- ... 224 urme de culoare ...cu aspect de sânge, având forma ...,
dimensiunile ..., descoperite la distanŃa de ... m, pe direcŃia ... de
cadavru şi ... m de ...225 pe direcŃia ... . După ce au fost fixate prin
fotografiere metrică, ridicate prin ...226, urmele respective au fost
introduse în ...227, sigilat cu sigiliul nr. ... .
- ... urme de încălŃăminte, dscoperite pe ... la o distanŃă de ... m de
cadavru, pe direcŃia ... şi ... m de ..., pe direcŃia ... având
următoarele dimensiuni: ...
Aceste urme au fost fixate prin fotografiere metrică, ridicate prin
..., ambalate în pachetul/plicul nr. ..., sigilat cu sigiliul nr. ...
- ... urme de picior, descoperite pe ..., la o distanŃă de ... m de
cadavru pe direcŃia ... şi ... m de ..., pe direcŃia ... având
dimensiunile ..., fixate prin fotografiere metrică, ridicate prin ...,
ambalate în pachetul/plicul nr. ..., sigilat cu sigiliul . nr. ...
- ...cărări de urme, descoperite în ... la o diatanŃă de ...m de cadavru,
pe direcŃia ... şi ... m pe direcŃia ... având următoarele elemente
caracteristice: ... 228.
După ce au fost fixate prin fotografiere metrică, acestea au fost
ridicate prin ..., ambalate în ..., sigilat cu sigiliul . nr. ...;
- ... fire de păr, descoperite la o distanŃă de ... m de cadavru pe
direcŃia ..., având dimensiunile ..., de culoare ..., fixate prin
fotografiere la mărime etalon, ridicate şi ambalate în plicul nr. ...,
220
Acte de identitate, obiecte, bijuterii.
221
Se vor descrie detaliat toate obiectele de vestimentaŃie şi lenjerie intimă.
222
ÎncălŃămintea va fi descrisă sub aspectul tipului, materialului din care
este confecŃionată, culorii, eventual a unor semne caracteristice.
223
Urme de anvelope, urme biologice, rupturi de Ńesătură.
224
În cifre şi litere.
225
Unul din reperele fixe din zona locului faptei.
226
Tamponare, răzuire etc.
227
După caz, plic sau recipient de sticlă.
228
Se va consemna linia direcŃiei de mişcare, lungimea şi lăŃimea pasului şi
unghiul de mers.
210
- ... urme ale mijloacelor de transport, descoperite la o distanŃă de ...
m de cadavru pe direcŃia ... şi ... m de ..., pe direcŃia ..., având
următoarele caracteristici: ... .
După ce au fost fixate prin fotografiere metrică, urmele menŃionate

au fost ridicate prin ...229, ambalate în ..., sigilat cu sigiliul nr. ...;
- ... urme papilare230 , descoperite pe ..., relevate cu ..., fixate prin
fotografiere cu etalon de mărime naturală, ridicate pe peliculă
adezivă tip foto, de culoare ..., ambalate în plicul nr...., sigilate cu
sigiliul nr. ...
- ... resturi de Ńigară, marca ...231, descoperite în ... la o distanŃă de ...
m de cadavru pe direcŃia ... şi la o distanŃă de ... m de ..., pe direcŃia
..., având dimensiunile de ... .
După ce au fost fixate prin fotografiere, resturile de Ńigări au fost
ridicate cu penseta, ambalate în plicul nr. ..., sigilate cu sigiliul nr. ...
- ...alte urme, microurme şi mijloace materiale de probă,
descoperite ...232, descoperite în ... la o distanŃă de ... m de cadavru
pe direcŃia ... şi ... m de ..., pe direcŃia ..., având caracteristicile ... .
După fixarea prin fotografiere, acestea au fost ridicate, ambalate în
pachetul/plicul nr. ..., sigilat cu sigiliul nr. ... .
Toate urmele, microurmele şi mijloacele materiale de probă
descoperite la locul faptei se ridică de către noi în vederea cercetărilor. De
asemenea, au fost ridicate toate obiectele, însrisurile şi valorile găsite asupra
vicimei.
Pe timpul efectuării cercetării la faŃa locului s-au efectuat fotografii
judiciare, folosindu-se aparatul de fotografiat marca ... şi film ..., cu
sensibilitatea ... în condiŃii de lumină ... 233.
S-a executat schiŃa locului faptei la scara de ... .
Folosirea câinelui de urmărire ... s-a soldat cu rezultat
pozitiv/negativ, procesul-verbal şi schiŃa traseului parcurs de acesta
anexându-se la prezentul proces-verbal.
..., efectuându-se în următoarele condiŃii meteorologice şi de vizibilitate ... .
229
Mulaj de gips ori peliculă adezivă.
230
Se va preciza genul urmei: digitală sau palmară.
231
Cu filtru sau fără filtru.
232
Se va menŃiona natura acestora, locul unde au fost descoperite –
raportate la cadavru şi la un reper fix – modul de relevare, fixare, ridicare
etc.
233
În mod asemănător dacă s-a efectuat filmarea sau videofilmarea.
211
Martorii asistenŃi şi celelalte persoane prezente la faŃa locului au/nu
au de făcut observaŃii cu privire la modul în care s-a efectuat cercetarea la
faŃa locului ori cu privire la cele consemnate în procesul-verbal.
Pentru care am încheiat prezentul proces verbal într-un singur
exemplar.
Procuror Organ de Medic Martori Alte persoane

cercetare legist asistenŃi la faŃa locului
............. penala......... ........... ............ ...................
Modelul nr. 15
PROCES-VERBAL
Anul ......... luna ......... ziua ......... în ................................................

.......................................................................................................................
............................................................,din ...................................................
(calitatea, numele şi prenumele) (instituŃie)
Astăzi, data de mai sus, orele ....... am fost sesizaŃi de către ...235
despre faptul că pe strada ... s-a produs un accident de circulaŃie soldat cu ...
.
Având în vedere sesizarea şi în conformitate cu prevederile art. 129
C. proc. pen. ne-am deplasat la faŃa locului, însoŃiŃi de .... 236.
234
În cazul unui accident rutier, fără părăsirea locului faptei.
235
Datele de identificare ale celui care a sesizat.
236
Specialist criminalist şi alte persoane: interpret, reprezentant legal,
apărător etc.
212
am constatat următoarele:
Pe str. ... circulaŃia se desfăşoară ..., pe suprafaŃa carosabilă
existând marcaje longitudinele pentru ... .
Există/nu există linii de tramvai ... .
SuprafaŃa carosabilă este din ... şi are o lăŃime de ... m.
Declivitatea străzii ...
LăŃimea trotuarelor ...
SpaŃii verzi ...
În momentul ajungerii la locul accidentului partea carosabilă este
... 237.
Alte particularităŃi ... 238.
Timpul ..., cerul ..., vizibilitatea ... .
Pe str. ..., în dreptul ..., am găsit autovehiculul ..., marca tipul ..., de
culoare ..., cu numărul de înmatriculare ... şi pe conducătorul acestuia ...,
fiul lui ... şi al ..., născut la data de ..., în localitatea ..., judeŃul ..., posesor al
buletin de identitate/carte de identitate, seria ..., nr. ..., eliberat(ă) de ...., al
permisului de conducere seria ..., nr. ..., eliberat de ... şi al certificatului de
înmatriculare seria ..., nr. ..., eliberat de ...,domiciliat în ..., str. ..., nr. ...,
bloc ..., scara ..., etaj ..., apart. ..., judeŃul/sectorul... , angajat în accident239.
Victima accidentului a fost identificată în persoana numitului ...,
buletin de identitate/carte de identitate, seria ..., nr. ..., eliberat(ă) de ....,
judeŃul/sectorul... şi prezintă următoarele leziuni: ... .
S-a luat măsura transportării victimei la spitalul ..., în vederea
acordării asistenŃei medicale240.
Autovehiculul implicat a fost găsit în următoarea poziŃie: ... .
La locul comiterii accidentului au fost descoperite, relevate, fixate
şi ridicate următoarele categorii de urme şi mijloace materiale de probă:
- ...urme de culoare ... cu aspect de sânge, având forma ...241 şi
dimensiunile ..., descopeite pe ..., fixate prin fotografiere metrică,
ridicate prin ..., ambalate în ... nr. ... şi sigilat cu sigiliul M.I. nr. ...;
- ... fragmente de sticlă, de culoare ..., având forma ... şi
dimensiunile de ..., ce par a proveni de la ..., descoperite în ...242,
237
Umedă, uscată, acoperită cu mâzgă, polei, zăpadă.
238
ExistenŃa curbelor, a indicatoarelor rutiere, a semafoarelor electrice etc.
239
Dacă s-a produs coliziunea mai multor vehicule, se vor consemna
aceleaşi date pentru fiecare din autovehiculele implicate în accident.
240
În cazul în care victima a fost transportată la spital înainte de sosirea
echipei se va menŃiona cine a transportat-o şi poziŃia acesteia după accident.
241
Portiere, bord, volan, maneta schimbătorului de viteze etc.
213
fixate prin fotografiere metrică, ridicate şi ambalate în ... nr. ...,
sigilate cu sigiliul M.I. nr. ...;
- ... urme de târâre, pe o distanŃă de ... m, având următoarea poziŃie:
..., care au fost fixate şi ridicate prin fotografie metrică ...;
- ... fragmente – particule – de vopsea, de culoare ..., având forma ...
şi dimensiunile ..., descoperite pe ..., la distanŃă de ... m de ... .
După fixarea prin fotografiere metrică, fragmentele de vopsea
menŃionate au fost introduse în plicul nr. ... , sigilat cu sigiliul M.I. nr ... .
- ... urme descoperite pe îmbrăcămintea victimei: ...243
În urma examinării stării tehnice a autovehiculului ... marca ..., cu
nr. de înmatriculare ... s-au constatat următoarele:
- presiunea măsurată în pneuri ...;
- poziŃia manetei schimbătorului de viteze ...;
- poziŃia acului de kilometraj ...;
- starea sistemului de frânare ...;
- starea mecanismului de direcŃie ...;
- starea sistemului de iluminare-semnalizare ...;
- starea mecanismului de închidere-deschidere a uşilor ...;
- poziŃia şi starea ştergătoarelor de parbriz ...;
- avariile pe care le prezintă autovehiculul implicat în accident ... .
Verificarea stării tehnice a autovehiculului implicat în accident a
fost făcută de ... din ..., procesul-verbal întocmit cu această ocazie
anexându-se la procesul-verbal de cercetare la faŃa locului.
La faŃa locului au fost identificaŃi următorii martori oculari: ...244.
Din declaraŃiile acestora a rezultat că accidentul s-a produs în
următoarele împrejurări: ....
La rândul său, numitul ...245 declară : ...............................................
În urma accidentului au fost/nu au fost produse următoarele pagube
materiale: .................................
..., efectuându-se în următoarele condiŃii meteorologice şi de vizibilitate ... .
S-au efectuat fotografii judiciare cu aparatul de fotografiat marca
..., folosindu-se film ..., cu sensibilitatea ..., în condiŃii de lumină ... 246.
242
Locul şi orientarea faŃă de autovehicul, victimă şi punctele cardinale.
243
Vor fi descrise sub aspectul naturii, formei, dimensiunilor, amplasării
etc., cu precizarea modului de relevare, fixare, ridicare şi ambalare.
244
Se vor menŃiona toate datele de identificare a martorilor.
245
Persoana care se afla la volanul autovehiculului în momentul producerii
accidentului.
246
În mod similar, în cazul în care s-a procedat la filmarea sau
videofilmarea locului faptei.
214
Numitul ... a fost condus la ... în vederea recoltării probelor
biologice şi a efectuării examenului clinic pentru stabilirea alcolemiei.
Martorii asistenŃi şi celelalte persoane prezente la faŃa locului au/nu
au de făcut observaŃii, iar numitul ... are/nu are de făcut obiecŃii cu privire la
modul în care s-a efectuat cercetarea la faŃa locului ori cu privire la cele
consemnate în procesul-verbal.
exemplar.
Organ de cercetare Specialist Martori Persoana implicată

penală criminalist asistenŃi în accident
........................... ................. ............... .............................
Modelul nr. 16
PROCES-VERBAL
de percheziŃie domiciliară
Anul ......... luna ......... ziua ......... în ................................................
.......................................................................................................................
............................................................,din ...................................................
(calitatea, numele şi prenumele) (institutie)
.../ ... şi având în vedere autorizaŃia nr. ... din ..., emisă de Tribunalul ..., prin
care se autorizează efectuarea unei precheziŃii la domiciliul/reşedinŃa
numitului ... din ..., str. ..., nr. ..., bloc ..., scara ..., etaj ..., apart. ...,
judeŃul/sectorul ...247, astăzi, data de mai sus, ne-am deplasat la adresa
menŃionată unde, în prezenŃa martorilor asistenŃi:
..., etaj ..., apart. ..., judeŃul/sectorul ...am constatat
următoarele:
247
Această formulă va suferi modificările corespunzătoare în raport cu baza
legală a percheziŃiei, respectiv constatarea infracŃiunii flagrante.
215
La adresa respectivă am găsit pe ...,fiul lui ... şi al ..., născut la data
de ..., în localitatea ..., judeŃul ..., posesor al buletin de identitate/carte de
identitate, seria ..., nr. ..., eliberat(ă) de ...., proprietar/chiriaş al imobilului şi
pe ... 248.
După ce ne-am legitimat şi am arătat scopul sosirii noastre în
locuinŃă, prezentând autorizaŃia de percheziŃie249 i-am solicitat numitului ...
să predea toate obiectele, înscrisurile sau valorile ce au legătură cu cauza ori
pe care le deŃine contrar dispoziŃiilor legale în vigoare.
În prezenŃa martorilor asistenŃi250, acesta declară că nu deŃine nici
un fel de bunuri, valori sau înscrisuri, din cele solicitate de organele de
poliŃie251.
În continuare am trecut la efectuarea percheziŃiei domiciliare,
rezultatul fiind după cum urmează:
LocuinŃa percheziŃionată se compune din ... camere şi ...
dependinŃe/anexe, respectiv ...252, fiind folosite în exclusivitate de numitul ...
şi de familia sa253.
În urma controlului efectuat în camerele şi dependinŃele/anexele
menŃionate au fost descoperite următoarele: ... 254.
Bunurile, valorile şi înscrisurile menŃionate se ridică de către noi în
vederea cercetărilor, după ce în prealabil au fost arătate persoanelor
percheziŃionate şi martorilor asistenŃi, fiind însemnate spre neschimbare
prin aplicarea pe obiecte a etichetelor pe care s-a scris „ ...”255 şi sigilate cu
sigiliul nr. ... .
Alte bunuri, înscrisuri sau valori nu au mai fost ridicate din
locuinŃa percheziŃionată.
248
Se vor consemna datele de identificare ale celorlalte persoane găsite şi
calitatea lor faŃă de persoana percheziŃionată.
249
Evident, această menŃiune lipseşte în cazul efectuării percheziŃiei în baza
declaraŃiei scrise de consimŃământ ori ca urmare a constatării infracŃiunii
flagrante.
250
Eventual şi a altor persoane participante: apărător, interpret ş.a.
251
Dacă acesta predă obiectele, înscrisurile sau valorile solicitate, se va
preciza natura acestora şi caracteristicile individuale de identificare.
252
Se va consemna destinaŃia dependinŃelor sau anexelor respective: hol,
grup sanitar, cămară, magazie, hambar, şură etc.
253
În caz că spaŃiile sunt folosite în comun se vor menŃiona datele de
identificare ale persoanelor care utilizează acele spaŃii.
254
Se vor descrie toate obiectele, înscrisurile şi valorile descoperite, locurile
unde se aflau şi caracteristicile de identificare.
255
De regulă, se scrie pe etichetă „Găsit la mine cu ocazia percheziŃiei, azi
..., ora ...”, după care urmează semnăturile celor prezenŃi.
216
Pe timpul efectuării percheziŃiei domiciliare s-au efectuat fotografii
judiciare reprezentând bunurile, valorile sau înscrisurile descoperite,
precum şi locurile unde au fost găsite, planşa fotografică urmând a fi
anexată la procesul-verbal.
PercheziŃia a început la ora ... şi s-a terminat la ora ..., efectuându-
se în următoarele condiŃii de luminozitate: ... .
Martorii asistenŃi nu au de făcut observaŃii, iar persoana
percheziŃionată nu are de făcut obiecŃii256 nici cu privire la modul în care s-a
efectuat percheziŃia şi nici cu privire la cele consemnate în procesul-verbal.
Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal în două exemplare,
din care un exemplar se lasă persoanei precheziŃionate257 .
Organ de urmarire penală Martori asistenŃi PercheziŃionat

.......................................... ......................... .......................
Modelul nr. 17
DOVADĂ
Anul ......... luna ......... ziua ......... în ................................................
............................................................,din ...................................................
În temeiul art. 97 alin. 1 C. proc. pen. am primit de la numitul .....,
fiul lui ... şi al ..., de profesie ..., locul de muncă ..., născut la data de ..., în
localitatea ..., judeŃul ..., domiciliat în ..., str. ..., nr. ..., bloc ..., scara ..., etaj
..., apart. ..., judeŃul/sectorul ... următoarele obiecte/înscrisuri:.............
.......................................................................................................................
Prezenta dovadă s-a întocmit în 2 (două) exemplare, din care un
exemplar s-a lăsat numitului ...............................................
Am predat Am primit
.................. .................
256
Dacă există, observaŃiile şi obiecŃiile vor fi consemnate în totalitate.
257
Dacă bunurile se lasă în custodia unei persoane, procesul-verbal va fi
întocmit în trei exemplare, custodelui atrăgându-i-se atenŃia atât asupra
obligaŃiilor ce-i revin, cât şi asupra consecinŃelor ce decurg în cazul
nerespectării acestor obligaŃii.
217
Modelul nr. 18
PROCES-VERBAL
de reconstituire
Anul ......... luna ......... ziua ......... în ................................................
.......................................................................................................................
............................................................,din ...................................................
.../... privind pe ....., învinuit de săvârşirea infracŃiunii de ......, prevăzută de
art. ... din ... şi constatând că pentru ...258 este necesară efectuarea unei
reconstituiri.
În conformitate cu prevederile art. 130 C. proc. pen., astăzi, data de
mai sus, ne-am deplasat la ...259 împreună cu învinuitul (inculpatul) ...........
şi ......................................260
..., etaj ..., apart. ..., judeŃul/sectorul ... am procedat după cum
urmează:
La adresa menŃionată am găsit pe ....,fiul lui ... şi al ..., născut la
data de ..., în localitatea ..., judeŃul/sectorul ...,poseor al buletin de
identitate/carte de identitate, seria ..., nr. ..., în calitate de .......................261
Locul unde urmează să se efectueze reconstituirea a fost
reamenajat, în sensul că .........................262
258
Se va preciza scopul urmărit: verificarea declaraŃiilor învinuitului
(inculpatului), a deprinderilor sale, stabilirea traseului, posibilităŃile de a
vedea sau auzi cele declarate.
259
Locul reconstituirii, cu indicarea adresei unde locuieşte persoana
vătămată ori unde se află sediul unităŃii păgubite prin infracŃiune.
260
Apărător, interpret ori reprezentant legal.
261
Persoană vătămată ori reprezentantul unităŃii păgubite.
262
Se vor consemna activităŃile desfăşurate şi obiectele aduse pentru ca
locul reconstituirii să ofere condiŃii asemănătoare celor din momentul
săvârşirii infracŃiunii.
218
În prezenŃa martorilor asistenŃi, a persoanei vătămate263 şi a
celorlalŃi participanŃi i-am solicitat învinuitului/inculpatului ..... să precizeze
dacă locul unde urmează să se efectueze reconstituirea este acelaşi cu cel în
care s-a comis infracŃiunea de ... , în paguba ..... şi dacă acesta este
amenajat corespunzător. Acesta declară că ..........................264.
În continuare i-am solicitat învinuitului (inculpatului) .... să declare
şi să execute toate activităŃile pe care le-a desfăşurat pe data de ........, cu
ocazia săvârşirii infracŃiunii de ...., comisă în paguba .................
IniŃial, acesta ne-a condus în ...........265, precizând că aceasta este
calea pe care a folosit-o pentru a pătrunde în locul unde s-a comis fapta.
Apoi a declarat şi a arătat cum a procedat pentru a se introduce în.............
şi a comite fapta, respectiv ........................266
La solicitarea noastră, învinuitul (inculpatul)..... a repetat de ... ori
activitatea de ...., de fiecare dată executând cu .....267 activităŃile ce i-au fost
cerute. După aceasta, învinuitul/inculpatul ne-a condus în .....indicând
traseul parcurs şi locurile unde a acŃionat, astfel:.....................................268
În final, învinuitul/inculpatul ..... a declarat şi a arătat modul în care
a părăsit locul infracŃiunii, respectiv ......................................269.
Pe timpul desfăşurării reconstituirii s-au efectuat fotografii
judiciare, planşa fotografică urmând a fi anexată la prezentul proces-verbal.
Reconstituirea a început la ora ... şi s-a terminat la ora ...,
efectuându-se în următoarele condiŃii atmosferice şi de vizibilitate: ... .
Cu ocazia reconstituirii nu s-au distrus bunuri sau valori. De
asemenea, de la locul reconstituirii nu s-au ridicat nici un fel de bunuri,
înscrisuri sau valori.
Martorii asistenŃi, persoana vătămată270 şi ceilalŃi participanŃi nu au
de făcut observaŃii, iar învinuitul/inculpatul ........ nu are de făcut obiecŃii
263
Sau reprezentantul persoanei juridice păgubite.
264
Se consemnează pe scurt declaraŃia învinuitului (inculpatului), precum şi
obiecŃiile privitoare la modul cum a fost reamenajat locul reconstituirii.
265
Stradă, alee, curte învecinată, spatele imobilului etc.
266
Se va consemna modul de operare folosit – escaladare, efracŃie etc.- şi
instrumentele de care s-a folosit făptuitorul în acest scop.
267
Cu uşurinŃă, cu greutate, fără efort deosebit.
268
Se vor descrie locurile, natura şi caracteristicile obiectelor sustrase,
activităŃile întreprinse pentru a intra în posesia lor, inclusiv modul în care
le-a transportat.
269
Se va consemna, pe scurt, modul în care învinuitul (inculpatul) a părăsit
câmpul infracŃiunii şi direcŃia în care s-a deplasat.
270
Ori, după caz, reprezentantul unităŃii păgubite.
219
nici cu privire la modul în care s-a efectuat reconstituirea şi nici cu privire la
cele consemnate în procesul-verbal.

exemplar.
Organ de Specialist Martori Persoana Învinuit/

urmarire criminalist asistenŃi vătămată inculpat
penală
.............. ................. ................. ................ ................
Modelul nr. 19
PROCES-VERBAL271
de reconstituire
Anul ......... luna ......... ziua ......... în ................................................
.......................................................................................................................
............................................................,din ...................................................
.../... privind pe ....., învinuit de săvârşirea infracŃiunii de ......, pedepsită de
art. ... din ... şi constatând că este necesară stabilirea traseului parcurs de
învinuit/inculpat până la locul comiterii infracŃiunii, precum şi a poziŃiei
auto ....272 în momentul comiterii faptei.
Astăzi, data de mai sus, în conformitate cu prevederile art. 130 C.
proc. pen., am procedat la reconstituirea traseului parcurs de
învinuitul/inculpatul .... până la locul comiterii infracŃiunii, după cum
urmează:
271
În cazul furturilor de şi din autovehicule, aşa-numita „conducerea în
teren”.
272
Se va consemna tipul şi numărul de înmatriculare al autovehiculului furat
ori din care s-a furat.
220
2..... în vârstă de ... ani, de profesie ..., loc de muncă ..., posesor
al buletin de identitate/carte de identitate seria ..., nr.
...eliberat(ă) de ..., domiciliat în ..., str. ..., nr. ..., bloc ..., scara
..., etaj ..., apart. ..., judeŃul/sectorul ....., învinuitul/inculpatul
..... ne-a condus până la ...., parcurgând următorul traseu:
......................................273.
Ajunşi în ....... învinuitul/inculpatul ne-a indicat locul unde se afla
parcat autovehiculul ......, marca ...., cu nr. de înmatriculare ........, de culoare
.......274
Locul indicat de învinuit/inculpat se află situat în ..................275.
În prezenŃa martorilor asistenŃi, învinuitul/inculpatul .............
declară că a săvârşit fapta în următoarele condiŃii şi împrejurări: ..........276.
Totodată, acesta precizează că din autovehiculul menŃionat a
sustras următoarele bunuri: ......................................277.
De asemenea, cel în cauză arată că după comiterea furtului s-a
deplasat în direcŃia....................................
Pe timpul efectuării reconstituirii s-au efectuat fotografii judiciare
reprezentând : ........, planşa fotografică urmând a fi anexată la procesul-
verbal. De asemenea, a fost întocmită schiŃa traseului indicat de
învinuit/inculpat.
efectuându-se în următoarele condiŃii atmosferice şi de vizibilitate: ... .
Martorii asistenŃi nu au de făcut observaŃii, iar
învinuitul/inculpatul278 ........ nu are de făcut obiecŃii nici cu privire la modul
în care s-a efectuat reconstituirea şi nici cu privire la cele consemnate în
procesul-verbal.
exemplar.
Organ de urmarire Martori Învinuit/

penală asistenŃi Inculpat
.............................. ............... ..................
273
Dacă este cazul, se menŃionează toate străzile parcurse.
274
Se vor consemna şi alte caracteristici ori semne distinctive ale
autovehiculului furat ori din care s-a furat.
275
Se consemnează în detaliu – amplasarea locului indicat din punct de
vedere criminalistic şi topografic.
276
Se descrie modul de operare folosit de învinuit/inculpat.
277
Se va consemna natura şi caracteristicile individuale de identificare ale
bunurilor.
278
Eventual şi ceilalŃi participanŃi la reconstituire.
221
Modelul nr. 20
PROCES-VERBAL279
de reconstituire
Anul ......... luna ......... ziua ......... în ..............................................
.......................................................................................................................
............................................................,din ...................................................
.../... privind pe ....., învinuit de săvârşirea infracŃiunii de ......, prevăzută şi
pedepsită de art. ... din ... şi constatând că pentru elucidarea tuturor
împrejurărilor comiterii faptei se impune verificarea aptitudinilor280
învinuitului/inculpatului de a întocmi/confecŃiona ....281, în condiŃiile
declarate de acesta.
Astăzi, data de mai sus, în conformitate cu prevederile art. 130 C.
proc. pen., am procedat la efectuarea unei reconstituiri, după cum urmează:

...eliberat(ă) de ..., domiciliat în ..., str. ..., nr. ..., bloc ...,
scara..., etaj ..., apart. ..., judeŃul/sectorul ... şi a .........282 i-am
solicitat învinuitului/inculpatului .... să execute ............283 şi
i-am pus la dispoziŃie următoarele: ...............284 .
După ce s-a declarat de acord cu calitatea şi cantitatea materialelor
puse la dispoziŃie, învinuitul/inculpatul .................., fără a fi ajutat de
nimeni, a executat şi ne-a prezentat .........................., precizând că în acest
279
În cazul în care se verifică aptitudinile, deprinderile, priceperile
învinuitului (inculpatului) de a întocmi un anumit act ori de a executa un
anumit obiect.
280
Deprinderilor, priceperilor, abilităŃilor tehnice etc.
281
După caz, un obiect, o bancnotă, un act de studii etc.
282
Se vor menŃiona datele de identificare ale celorlalate persoane care
participă la reconstituire: apărător, interpret etc.
283
Fie obiectul, actul, piesa etc. în totalitate, fie numai o parte a acestora.
284
Unelte, scule, dispozitive ori materialele necesare.
222
mod a procedat şi în cazurile ce fac obiectul dosarului de urmărire penală în
care este cercetat.
efectuându-se la sediul organului de cercetare penală, în următoarele
condiŃii de vizibilitate: ... .
Pe timpul efectuării reconstituirii s-au efectuat fotografii judiciare
reprezentând ....285, planşa fotografică urmând a fi anexată la procesul-
verbal.
Martorii asistenŃi286 nu au de făcut observaŃii, iar
învinuitul/inculpatul ........ nu are de făcut obiecŃii nici cu privire la modul în
care s-a efectuat reconstituirea şi nici cu privire la cele consemnate în
procesul-verbal.
exemplar.
Organ de urmarire Martori AlŃi Învinuit/

penală asistenŃi participanŃi Inculpat
.............................. ............. ................. ...............
285
ActivităŃi desfăşurate de învinuit (inculpat) în diferite faze de execuŃie şi
rezultetele obŃinute, inclusiv produsul final obŃinut.
286
Dacă este cazul şi celelalte persoane participante.
223
Modelul nr. 21
ANTET
Dosar nr. ...../....
ORDONANłĂ
de luarea măsurilor asiguratorii
Anul ......... luna ......... ziua ......... în ..............................................

............................................................,din ...................................................
(calitatea, numele şi prenumele) (institutii)
Studiind actele existente în dosarul de urmărire penală nr. .../......
privind pe ...... învinuit de săvârşirea infracŃiunii de ............ prevăzută şi
pedepsită de art. .... din ... , prin care s-a cauzat un prejudiciu de ..... în
paguba .................... .
În conformitate cu prevederile art. 163-166 C. proc. pen. şi art. 30-
31 din Codul familiei
DISPUN:
Instituirea sechestrului penal pe bunurile mobile/imobile

aparŃinând învinuitului/inculpatului/părŃii responsabile civilmente ...........,
buletin de identitate/carte de identitate, seria ..., nr. ..., eliberat(ă) de ....,
judeŃul/sectorul... până la concurenŃa sumei de .............. .
Măsura asiguratorie va fi dusă la îndeplinire de ........287, pentru
toate actele întocmite încheindu-se proces-verbal.

.........................................
287
Organul de cercetare penală, funcŃionari anume desemnaŃi din Ministerul
de Interne sau, după caz, celelalte organe prevăzute de art. 154 C. proc. pen.
224
Modelul nr. 22
PROCES-VERBAL
de aplicare a sechestrului penal288
Anul ......... luna ......... ziua ......... în ..............................................
............................................................,din ...................................................
.../... şi având în vedere ordonanŃa nr. .../..., emisă de .................. prin care s-
a dispus aplicarea sechestrului penal pe bunurile mobile aparŃinând
...................., fiul lui ... şi al ..., născut la data de ..., în localitatea ..., judeŃul
..., posesor al buletin de identitate/carte de identitate, seria ..., nr. ...,
eliberat(ă) de ...., domiciliat în ..., str. ..., nr. ..., bloc ..., scara ..., etaj ...,
apart. ..., judeŃul/sectorul... , participant în proces în calitate de .............289,
până la concurenŃa sumei de .............. .
Astăzi, data de mai sus, ne-am deplasat la domiciliul persoanei în

cauză, unde, în prezenŃa martorilor asistenŃi:
scara..., etaj ..., apart. ..., judeŃul/sectorul ... am desfăşurat
următoarele activităŃi:
La adresa menŃionată am găsit pe ...................... 290.
locuinŃă, prezentând ordonanŃa de luarea măsurilor asiguratorii, am trecut la
identificarea şi declararea ca sechestrate a următoarelor bunuri:
1. ......291, achiziŃionat în anul ..., în baza ...292, având o uzură de circa
...%, în valoare de aproximativ ... lei.
288
În cazul în care sunt indisponibilizate bunuri mobile.
289
Învinuit, inculpat sau parte responsabilă civilmente.
290
Dacă este vorba de altă persoană decât cea menŃionată în ordonanŃă, se
vor consemna toate datele de identificare ale persoanei în prezenŃa căreia s-
a aplicat sechestrul penal.
291
Natura şi caracteristicile de identificare ale bunului.
292
Se va menŃiona actul de procurare a bunului respectiv: contract de
vânzare-cumpărare, factură, donaŃie, moştenire etc.
225
2. ......, procurat în anul ..., în baza ..., având o uzură de aproximativ
...%, în valoare de circa ... lei.
În total s-a aplicat sechestrul penal pe bunuri în valoare de
aproximativ ... lei. Bunurile sechestrate se lasă numitului ......., căruia i s-a
atras atenŃia că are obligaŃia să le păstreze până la soluŃionarea definitivă a
cauzei, să nu le folosească, să nu le distrugă ori să le schimbe destinaŃia, în
caz contrar săvârşind infracŃiunea de sustragere de sub sechestru, prevăzută
şi pedepsită de art. 244 C. proc. pen.293.
Din locuinŃă s-au ridicat următoarele bunuri:.........................294.
În afara acestora, nu s-au mai ridicat alte bunuri, valori sau
înscrisuri.
Cu ocazia aplicării sechestrului penal au fost identificate şi
următoarele bunuri, exceptate de lege de la urmărire: ............................ .
Martorii asistenŃi nu au de făcut observaŃii, iar numitul ........ nu are
de făcut obiecŃii nici cu privire la modul în care s-a efectuat aplicarea
sechestrului penal şi nici cu privire la cele consemnate în procesul-verbal.
Aplicarea sechestrului penal a început la ora ... şi s-a terminat la
ora ... .
Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal în două
exemplare295, din care un exemplar se lasă numitului ........ .
Organ de urmarire Martori Persoana

penală asistenŃi în cauză
............................ ................ ...............
Modelul nr. 23
PROCES-VERBAL
de aplicare a sechestrului penal296
Anul ......... luna ......... ziua ......... în ..............................................
............................................................,din ...................................................
293
Dacă este cazul, se va menŃiona şi faptul că bunurile indisponibilizate au
fost sigilate.
294
Din cele prevăzute de art. 165 alin 2 C. proc. pen.
295
Dacă bunurile sechestrate se lasă unui custode, procesul-verbal va fi
întocmit în trei exemplare, un exemplar lăsându-se custodelui.
296
În cazul în care sunt puse sub sechestru bunuri imobile.
226
.../... privind pe ...., învinuit de săvârşirea infracŃiunii de ..........., prevăzută şi
pedepsită de art. ... din ..., prin care s-a cauzat un prejudiciu în valoare de ...
lei în paguba ..... şi având în vedere ordonanŃa nr. .../...., emisă de ...., prin
care s-a dispus aplicarea sechestrului penal pe bunurile imobile aparŃinând
....... 297.
Astăzi, data de mai sus, în conformitate cu prevederile art. 163-166
din C. proc. pen. şi art. 30-31 din Codul familiei ne-am deplasat la
domiciliul celui în cauză, situat în ..., str. ..., nr. ..., bloc ..., scara ..., etaj ...,
apart. ..., judeŃul/sectorul ..... .
scara..., etaj ..., apart. ..., judeŃul/sectorul ... am procedat după
cum urmează:
La adresa menŃionată am găsit pe ........, fiul lui ... şi al ..., născut la
data de ..., în localitatea ..., judeŃul ..., posesor al buletin de identitate/carte
de identitate, seria ..., nr. ..., eliberat(ă) de ...., având calitatea de ....... 298.
locuinŃă, prezentând ordonanŃa de luarea măsurilor asiguratorii, am trecut la
indisponibilizarea şi declararea ca sechestrat a imobilului aparŃinând
............, astfel:
Imobilul situat în str. .....nr. ... are destinaŃia de ...299 fiind amplasat
300
în ..... . Acesta are ... nivele şi este compus din ... încăperi şi ...
dependinŃe. Imobilul în cauză este deŃinut cu titlu de proprietar de către ...,
fiind dobândit în anul ..., prin ... 301.
SuprafaŃa totală a imobilului indisponibilizat este de ... m2 aşa cum
rezultă din ...302 cu destinaŃia de .... şi m2 dependinŃe, respectiv ... 303.
297
Numele, prenumele şi calitatea procesuală a persoanei respective.
298
Titular, soŃ, rudă apropiată etc.
299
LocuinŃă, sediu societate comercială, atelier ş.a.
300
Se vor menŃiona zona şi imobilele învecinate în raport cu punctele
cardinale.
301
Contract de vânzare-cumpărare, act de donaŃie, moştenire etc.
302
AutorizaŃie de construcŃie, contract de vânzare-cumpărare, schiŃa
imobilului etc.
227
Clădirea este construită din ....304 şi este prevăzută cu instalaŃii de
apă curentă şi este/nu este racordată la sistemul de canalizare.
De asemenea, imobilul este/nu este racordat la sistemul de
alimentare cu energie electrică.
Alte date privind imobilul pus sub sechestru penal: ... .
Valoarea aproximativă a imobilului a fost estimată la suma de ...
lei.
În prezenŃa martorilor asistenŃi, numitului ... i s-a atras atenŃia că
până la soluŃionarea definitivă a cauzei nu are voie să aducă modificări
imobilului sechestrat, să-l distrugă ori să-i schimbe destinaŃia, în caz contrar
săvârşind infracŃiunea de sustragere de sub sechestru, prevăzută şi pedepsită
de art. 244 din C. proc. pen.
Din imobilul indisponibilizat s-au ridicat următoarele înscrisuri, în
original/copie ..................... 305.
În afara acestora nu s-au mai ridicat alte bunuri mobile, înscrisuri
sau valori.
Procedura de aplicare a sechestrului penal a început la ora ... şi s-a
terminat la ora ... .
Martorii asistenŃi şi numitul ........ nu au de făcut observaŃii,
respectiv obiecŃii, nici cu privire la modul în care s-a aplicat sechestrul
penal şi nici cu privire la cele consemnate în procesul-verbal.
Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal în trei exemplare,
din care un exemplar se lasă numitului ...., iar un exemplar urmează a fi
înaintat organelor în drept în vederea luării inscripŃiei ipotecare306.
Organ de urmarire Martori Persoana al cărei bun

penală asistenŃi imobil a fost indisponibilizat
............................... ................. .............................................
Modelul nr. 24
303
Felul şi destinaŃia dependinŃelor respective.
304
Natura materialelor din care este construită.
305
După caz, actul de proprietate, contractul de furnizare a energiei electrice
şi apei curente, schiŃa imobilului, autorizaŃia de funcŃionare ş.a.
306
În mod similar se procedează şi în cazul când obiectul indisponibilizării
este constituit din terenuri situate fie în vilan, fie în intravilan sau extravilan,
indiferent de destinaŃia acestora.
228
ANTET
Dosar nr. ...../....
ORDONANłĂ
de instituire a popririi
Anul ......... luna ......... ziua ......... în ..............................................
............................................................,din ...................................................
Studiind actele existente în dosarul de urmărire penală nr. .../......
privind pe ...... învinuit de săvârşirea infracŃiunii de ............ prevăzută şi
pedepsită de art. .... din ... , prin care s-a cauzat un prejudiciu de ..... în
valoare de ... lei, în paguba .....
În conformitate cu prevederile art. 167 din C. proc. pen.,
DISPUN:
Instituirea popririi asupra salariului şi altor drepturi băneşti, până la

concurenŃa sumei de ... ce se cuvin învinuitului/inculpatului/părŃii
responsabile civilmente ...........,fiul lui ... şi al ..., născut la data de ..., în
localitatea ..., judeŃul ..., domiciliat în ..., str. ..., nr. ..., bloc ..., scara ..., etaj
..., apart. ..., judeŃul/sectorul... , salariat la ............., în funcŃia de .......
Măsura popririi va fi dusă la îndeplinire de ........, care va înştiinŃa
unitatea la care cel în cauză îşi desfăşoară activitatea.

.........................................
ANTET
Dosar penal nr....din...
Modelul nr. 25
PROCES-VERBAL
de prelevare a probelor biologice
Anul ......... luna ......... ziua ......... în ..............................................
............................................................,din ...................................................
Azi, data de mai sus, în vederea soluŃionării dosarului penal nr. .../
... ce priveşte violul reclamat la data de ... de numita ..., în scopul dispunerii
unei expertize bio-criminalistice de identificare umană prin analiza ADN
am procedat în prezenŃa martorilor asistenŃi:
229
1. ...., în vârstă de ..., domiciliat în ..., str. ..., nr. ..., bloc ..., nr. ..., scara ...,
etaj ..., apart. ..., judeŃul/sectorul
2. ...., în vârstă de ..., domiciliat în ..., str. ..., nr. ..., bloc ..., nr. ..., scara ...,
etaj ..., apart. ..., judeŃul/sectorul...
la recoltarea de probe biologice de salivă cu folosirea Kit-ului de recoltare
ADN prin periaj bucal de la numitul ..., fiul lui ... şi al ..., născut la data de
..., în localitatea ..., judeŃul ..., domiciliat în ..., str. ..., nr. ..., bloc ..., scara ...,
etaj ..., apart. ..., judeŃul/sectorul...
Probele au fost luate în ...................
Criminalistul a purtat mănuşi chirurgicale de unică folosinŃă şi
mască facială din tifon, de fiecare dată noi, pentru fiecare recoltare,
mănuşile fiind păstrate pe mână până la lipirea plicurilor în care se află
ambalajul în care au fost depuse probele.
Recoltarea de probe a fost făcută cu consimŃământul persoanei în
cauză, care nu are de făcut observaŃii şi nu formulează alte cereri cu referire
la această recoltare.
Plicul au fost lipit şi sigilat M.I. cu ceară nr...........................
Recoltarea s-a efectuat cu respectarea dispoziŃiei IGPR nr. 373/
21.11.2003 referitoare la metodologia de ridicare, ambalare şi conservare a
urmelor biologice destinate analizei genetice.
Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal în două exemplare,
unul la dosarul cauzei şi unul va fi înaintat cu rezoluŃia motivată în scopul
efectuării expertizei.
Organ de urmarire Martori Persoana de la care

penală asistenŃi s-au recoltat probele
............................... ................. ............................................
230
231
BIBLIOGRAFIE
1. AIONłIOAIE C-TIN, BERCHEŞAN V., BUTOI T.,
MARCU I., PĂLĂNCEANU E.; PLETEA C-TIN, SANDU
LE., STANCU EM. - Tratat practic de criminalistică, ed. II-a,
Ed. CarpaŃi, Craiova, 1992.
2. AIONłIOA1E C-TIN - Curs de criminalistică, editat de
Şcoala de ofiŃeri a Ministerului de Interne, Bucureşti,
1977.
3. ASANACHE GH: - Elemente de medicină
biocriminalistică, comunicări, vol. I, colecŃia Inst. "Victor
Babeş", Bucureşti, 1984.
4. ANTONIU G., VOLONCIU N., ZAHAR1A N. -
DicŃionar de procedură penală, Ed. ŞtiinŃifică şi
enciclopedică, Bucureşti, 1988
5. ANGHELESCU I. - Expertiza criminalistică a vocii şi
vorbirii, Ed. ŞtiinŃifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978.
6. ANTONIU G., BULAI C., CHIVULEAC GH. -
DicŃionar juridic penal, Ed. ŞtiinŃifică şi enciclopedică,
Bucureşti, 1976;
7. AIONIłOAIE C., BERCHEŞAN V. - Tratat de metodică
Criminalistică, Ed. CarpaŃi , Craiova, 1994;
8. BELIŞ V. - Tratat de medicină legală, vol. I şi II, Ed.
Medicală, Bucureşti, 1995
9. BERCHEŞAN V. ŞI DUMITRAŞCU I. N. - Probele şi
mijloacele de probă, Ed. Ministerului de Interne,
Bucureşti, 1994
10. BELIŞ V., DRAGOMIRESCU V., NANEŞ C,
PANAITESCU V., GAGEA E., DRUGESCU N. - Medicină
legală, Ed. Teora, Bucureşti, 1992.
11. BELIŞ V., DRAGOMIRESCU V., NANEŞ C,
PANAITESCU V., GAGEA E., DRUGESCU N. - Medicină
legală, Ed. Teora, Bucureşti, 1992.
232
12. BOGDAN T. - Probleme de psihologie judiciară, Ed.
ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1973.
13. BULAI C. şi alŃii - ExplicaŃii teoretice ale Codului de
procedură penală român, vol. I, Ed. Academiei, 1969;
14. CIOPRAGA A. - Evaluarea probei testimoniale în
procesul penal, Ed. Junimea, Iaşi, 1979.
15. CIOPRAGA A. – Criminalistica - Tratat de tactică,
Ed. Gama, Iaşi, 1996.
16. CIOPRAGA A., IACOBUłĂ I. - Criminalistica, Ed.
Junimea, Iaşi, 2001.
17. COLECTIV - Tratat practic de criminalistică, vol. I-V,
Ed. Ministerului de Interne, Bucureşti, 1976-1984
18. CIOFU I. - Comportamentul simulat, Ed. ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 1976
19. CORA I. şi alŃii - Tactica Criminalistică, vol. II,
Ministerul de Interne, Bucureşti, 1985
20. COLECTIV - Prezent si perspectivă in ştiinŃa
criminalistică, Ed. Ministerului de Interne, Bucureşti,
1979
21. CONSTANTIN R.I. şi RĂDULESCU M. - Dactiloscopia,
Ed. Ministerului de Interne, Bucureşti, 1975.
22. DONGOROZ V., KAHANE S., OANCEA I., FODOR
I., ILIESCU N., BULAI C, STĂNILOIU R., ROŞCA V. -
ExplicaŃii teoretice ale Codului penal roman, Ed. Academiei
Române, Bucureşti, 1971
23. DINCU A. -Criminologie, Ed. Şansa, Bucureşti, 1995
24. DRAGAN J. - Drogurile în viaŃa românilor, Ed. Magic
Design, Bucureşti, 1995
25. FRĂłILĂ A., CONSTANTIN R. - Expertiza grafică
şi raŃionamentul prin analogie, Ed. Tehnică, Bucureşti,
2000
233
26. GREBLEA V. - Prelegeri la cursurile de specializare a
procurorilor criminalişti, manuscris în fondul documentar
al Parchetului General
27. GOLUNSCHI S. A. - Criminalistica, Ed. ŞtiinŃifică
Bucureşti, 1961;
28. IONESCU L. - Expertiza criminalistică a scrisului, Ed.
Junimea, Iaşi, 1973
29. IONAŞCU A. - Probele în procesul civil, Ed.
ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1969;
30. HOLYST B. - Kriminalistik, Ed. ŞtiinŃifică, Varşovia,
1983
31. KERNBACH M. - Medicină judiciară, Ed. Medicală,
Bucureşti, 1958.
32. LOUWAGE RE. - Curs de poliŃie tehnică şi tactică de
poliŃie criminală, Tiparul "Cartea românească", Bucureşti,
1940
33. LOCARD E. – Les faux en ecriture et leur expertise, Ed.
Payot, Paris, 1959
34. MIRCEA I. - Criminalistica, Ed. Lumina Lex,
Bucureşti, 1998.
35. MITROFAN N., BUTOI T., ZDRENGHEA GHE. -
Psihologie judiciară, Ed. Şansa, Bucureşti,1992.
36. MINOVICI MINA - Tratat complet de medicină legală,
Ed. Socec, Bucureşti, 1928-1930
37. MITRICEV V.S., SALAMANOV M.P. - Kriminalistika,
Izdatelstva juridiceskaia literatura, Moscova, 1963.
38. NEAGU I. - Drept procesual penal - Tratat, Ed. Global
Lex, Bucureşti, 2002.
39. NEPOTE J. - Situation actuelle et tendance
d'evolution de la criminalistique, în RIPC, nr. 384/1983
40. NĂSTASE O. - PerfecŃionarea activităŃii de urmărire
penală în infracŃiunile de omor, lucrare în fondul
documentar al Parchetului General.
234
41. POPESCU-NEVEANU P. - Psihologie generală, Ed.
Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1974.
42. PIAGET J. - Psihologie şi pedagogie, Ed. Didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1972.
43. RĂDULESCU-MOTRU C-TIN. - Curs de psihologie, Ed.
Cultura NaŃională, Bucureşti, 1923.
44. ROŞCA A. - Psihologie generală, Ed. Didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1975.
45. ROŞCA A. - Metodologie şi tehnici experimentale în
pshihologie, Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1971.
46. STANCU EM. - Tratat de criminalistică, Ed. Actami,
Bucureşti, 2001.
47. SANDU D. - Falsul în acte, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,
1977.
48. ŞAGUNA D.D., TUTUNGIU M.E. - Evaziunea fiscală,
Ed. Oscar PrinŃ, Bucureşti, 1995
49. STANCU E. - InvestigaŃia ştiinŃifică a infracŃiunilor,
partea a II-a şi a III-a, Universitatea Bucureşti, Facultatea
de Drept, Bucureşti, 1988
50. VĂDUVA N. - Criminalistica - curs de tactică şi
metodică, Ed. Universitaria, Craiova, 2002;
51. VĂDUVA N. - Mijloacele de probă în procesul penal
român, Ed. Little Star, Bucureşti, 2004
52. SOUTH N. - Drogs: Control, Crime and Criminological
Studies, The Oxford Handbook of Criminology,
Clarendon Press, Oxford,
1994
53. SAVA V. - Manual de dactiloscopie, Imprimeria
Penitenciarului "Văcăreşti", Bucureşti, 1943
54. VOLONCIU N. - Drept procesual penal, vol. I, Ed.
Şansa, Bucureşti, 1993;
235
55. VĂDUVA N. , VĂDUVA L - Experizele, constatările
tehnico-ştiinŃifice şi medico-legale, mijloace de probă în
procesul penal, Ed. Terathopius, Craiova, 1997
56. VĂDUVA N. - Criminalistica - curs de tactică, Ed.
Universitaria, Craiova, 2002;
57. VĂDUVA N. - Expertiza judiciară, Ed. Universitaria,
Craiova, 2001;
58. THEODORU G., MOLDOVAN L. - Drept procesual
penal, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1976
59. łURLEA S. - Bomba drogurilor, Ed. Humanitas,
Bucureşti, 1991
60. łURAI C-TIN. - Elemente de criminalistică şi tehnică
criminală - poliŃie ştiinŃifică," Ed. Ministerului JustiŃiei,
Bucureşti, 1947
61. WILHELM G.J. - Introducere în practica criminalistică,
Stuttgart, Germania, 1954.
62. VĂDUVA N. şi GÂDEA C. - Identificarea autorilor de
înscrisuri pe baza apăsării mâinii asupra hârtiei, Revista
Criminalistica, nr. 1/2001;
63. VĂDUVA N. - ConsideraŃii privind răspunderea
experŃilor, Lucrările Simpozionului Criminalistica
Mileniului III, 19.02.2000, Bucureşti;
64. VĂDUVA N., GÂRBEA C. - De la studiul textelor la
identificarea autorilor, Revista Criminalistica, nr. 6/2000
Acte normative şi documente

internaŃionale
1. ConstituŃia României, revizuită prin Legea
nr.429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003;
2. Codul de procedură penală al României
3. Codul penal al României;
4. Culegere de Decizii ale CurŃii Supreme de JustiŃie,
SecŃia Penală, Bucureşti, 1992;
236
5. Culegere de Decizii ale Plenului Tribunalului
Suprem, SecŃia Penală, în Practica judiciară, vol. I,
Editura Academiei, Bucureşti, 1988;
6. DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului,
proclamată de Adunarea Generală O.N.U., la 10.12.1948;
7. ConvenŃia Europeană pentru Apărarea Drepturilor
Omului şi a libertăŃilor fundamentale, proclamată la
31.12.1995;
8. Legea nr. 140/1996, pentru modificarea şi completarea
Codului penal român, publicată în Monitorul Oficial al
României nr. 289/1996;
9. Legea nr. 141/1996, pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură penală român,
publicată în Monitorul Oficial al României nr. 289/1996;
10. Legea nr. 19/1990 privind aderarea României la
ConvenŃia împotriva torturii sau a altor pedepse cu
cruzime, inumane ori degradante, adoptată de Adunarea
Generală O.N.U. la 10/12.1984;
11. OrdonanŃa Guvernului României nr. 1/2000, privind
organizarea activităŃii şi funcŃionarea instituŃiilor de
medicină legală, publicată în Monitorul Oficial al
României nr. 22/2000;
12. OrdonanŃa Guvernului României nr. 2/2000, privind
organizarea activităŃii de expertize tehnice judiciare şi
extrajudiciare, publicată în Monitorul Oficial al României
nr. 26/2000;
13. Legea nr. 281/2003, privind modificarea şi
completarea Codului de procedură penală şi a unor legi
speciale, publicată în Monitorul Oficial al României nr.
468 din 1 iulie 2003;
14. Legea nr. 218/2002, privind organizarea şi
funcŃionarea PoliŃiei Romane, publicată în Monitorul
Oficial al României nr. 305/2002;
15. Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului şi
consumul ilicit de droguri, cu modificările ulterioare,
publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.
362 din 3 august 2000;
16. Legea nr. 143/2000, prvind combaterea traficului şi
consumul ilicit ae droguri, cu modificările ulterioare,
237
publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.
362 din 3 august 2000;
17. Legea nr. 295/2004, privind regimul armelor şi al
muniŃiilor, publicată în Monitorul Oficial al României
nr. 583/2004;
238

Criminalistica Continut

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Criminalistica Continut

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Criminalistica Continut

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TITLUL I

A. NoŃiunea, legăturile şi sistemul criminalisticii

A.1 NoŃiunea şi importanŃa criminalisticii

Hans Gross a definit această ştiinŃă ca fiind: „o ştiinŃă a

A.2 Obiectul Criminalisticii

A.4 Caracterele criminalisticii

B. Legăturile Criminalisticii cu ştiinŃele juridice

B.1 Legăturile criminalisticii cu ştiinŃele juridice

B.2 Legăturile cu ştiinŃele judiciare

B.3 Legătura cu ştiinŃele naturii

Rolul Criminalisticii în aflarea adevărului trebuie privit

C.1 Tehnica criminalistică

C.2 Tactica criminalistică

A. NoŃiunea şi sistemul principiilor

A.2 Sistemul principiilor

B. Principiile fundamentale ale Criminalisticii

B.1 Principiul legalităŃii

B.2 Principiul aflării adevărului

B.3 PrezumŃia de nevinovăŃie

B.4 Principiul identităŃii

B.5 Principiul existenŃei urmelor la producerea unui

CERCETAREA LA FAłA LOCULUI

Debutul investigaŃiilor în crime şi delicte cu

B. Reguli tactice ale cercetării la faŃa locului

B.1 Principalele elemente tactice

B.2 Măsuri premergătoare cercetării la faŃa locului

- Măsuri de salvare a victimelor.

B.3 Pregătiri întreprinse de echipa de cercetare la

B.4 Cercetarea propriu-zisă la locul faptei. Reguli

a) Măsuri prioritare luate de echipa de cercetare

C. Cercetarea locului faptei în faza statică

În această fază, cercetarea la faŃa locului se desfăşoară

D .Cercetarea locului faptei în faza dinamică

Această fază de cercetare a locului faptei constituie cea

E .Reluarea şi repetarea cercetării la faŃa locului

Având în vedere importanŃa acestei activităŃi

F.Fixarea rezultatelor cercetării la faŃa locului

În conformitate cu prevederile art. 131 din Codul de

Forma şi cuprinsul procesului verbal

Partea descriptivă a procesului verbal cuprinde un

F.2 SchiŃa locului faptei

F.3 Fotografiile şi înregistrările video judiciare

G. Truse criminalistice şi materiale folosite la cercetarea

G.1. Trusa criminalistică universală

G.2. Truse criminalistice moderne

- după tehnologia utilizată:

- după timpul de folosinŃă:

b) Tipuri de truse criminalistice:

1. Trusă tip PATRULẦ

2. Trusă tip TEHNICIAN

6 . T rusa KRIMESITE IMAGER

De asemeni, tot în categoria truselor criminalistice intră

7. Truse pentru urme biologice ;

G.3 Materiale complementare

TACTICA CRIMINALISTICĂ A EFECTUĂRII

În vederea unei cât mai bune înfăptuiri a justiŃiei şi a

B. Constatarea tehnico-ştiinŃifică criminalistică

În conformitate cu prevederile art. 112 din Codul de

Conform prevederilor art. 114 alin. 1 din Codul de