TEMA 2: AUTONOMII LOCALE ȘI INSTITUȚIILE STATELOR

MEDIEVALE ROMÂNEȘTI

I. ORGANIZAREA ROMÂNILOR DUPĂ FORMAREA POPORULUI ROMÂN

(dupa etnogeneza):
 După etnogeneza românească, românii s-au așezat în zone greu accesibile,
ferite din calea migratorilor, acolo unde au întemeiat obștile sătești.
 Când se adună mai multe obști sătești => se formează uniunile de obști
sătești, când se adună mai multe uniuni de obști sătești se formează =>
autonomiile locale (un fel de începuturi de state) și când se adună
autonomiile locale se formează=> statele medievale românești (Țara
Românească, Moldova, Transilvania, Dobrogea).
 Obștile sătești și uniunile de obști sătești erau conduse de către un cneaz iar
autonomiile locale erau conduse de către un voievod iar statele medievale
romanesti sunt conduse de catre domnitori (exceptand cazul Transilvaniei).

II. AUTONOMIILE LOCALE DIN SPAȚIUL ROMÂNESC:

 În spațiul românesc au existat următoarele autonomii locale:

În spațiul intracarpatic În spațiul extracarpatic, la sud În spațiul extracarpatic, În spațiul extracarpatic,

(acolo unde se va forma de Carpați (acolo unde se va la est de Carpați (acolo între Dunăre și Marea
mai târziu Transilvania) forma mai târziu Țara unde se va forma mai Neagră (acolo unde se va
Românească) târziu Moldova) forma mai târziu
Dobrogea)
 Voievodatul lui  Voievodatul lui Litovoi,  În acest spațiu  Jupânatele lui
Menumorut, situat cuprins între Jiu și Olt izvoarele istorice Dimitrie și
în Crișana cu  Voievodatul lui Seneslau sunt reduse și nu Gheorghe, atestate
reședința la Biharea situat în stânga Oltului relatează detalii de izvorul istoric
 Voievodatul lui  Cnezatul lui Ioan, situat numeroase cu Inscripția de la
Glad, situat în în sudul Oltului privire la Mircea Vodă din
Banat cu reședința  Cnezatul lui Farcaș, autonomiile locale sec X
la Cuvin situat în nordul Oltului  Se cunoaște însă  Thema Paristrion
 Voievodatul lui  Țara Severinului existenta (autonomie
Gelu, situat în  Cele 5 autonomii locale următoarelor întemeiată de
centrul spațiului au fost atestate de izvorul autonomii locale bizantini)
intracarpatic cu istoric Diploma din acest spatiu  Țara Cavernei
reședința la Dăbâca Cavalerilor Ioaniți(1247) (XI-XIII):  Voievodatele lui
 Cele 3 autonomii in sec XIII  Țări (ex:Tara Satza, Tatos și
locale au fost Iasului, Tara Seslav cu
atestate de izvorul Bolohovenilor, reședințele la
istoric Gesta Tara Şipenişului Vicina, Dristor și
Hungarorum in etc) Preslav
 sec IX  Cobâle  Cele 5 autonomii
 Voievodatul lui  Codrii (ex: Codrii locale au fost
Ahtum, situat în Cosminului) atestate de
Banat  Ocoale Alexiada, lucrarea
 Voievodatul lui  Câmpuri (ex: printesei bizantine
Gyla, situat în Campul lui Ana Comnena
centrul spațiului Dragos) intre secolele XI-
intracarpatic XIII.
 Cele 2 autonomii
locale au fost
atestate de izvorul
istoric Legenda
Sfântului Gerard
in sec XI

III. ÎNTEMEIEREA STATELOR MEDIEVALE ROMÂNEȘTI:

a) Întemeierea Transilvaniei
 Odată cu formarea Regatului Maghiar, la începutul secolului al XI-lea începe
expansiunea mghiară spre est, care întâmpină rezistența autonomiilor locale
din spațiul intracarpatic.
 Până în secolul al-XIII-lea, rând pe rând sunt cucerite toate formațiunile
politice prestatale din spațiul intracarpatic, sunt unificate și astfel, ia naștere
Transilvania.
 Transilvania este organizată ca voievodat autonom sub suzeranitate
maghiară (adică pe plan intern era autonomă, liberă, dar pe plan extern era
controlată de către maghiari).
 Pentru a-și consolida stăpânirea maghiară în Transilvania, regele maghiar
colonizează în această zonă niște populații de religie catolică.
 Maghiarii
 Sașii, populație de origine germană, sunt așezați în regiunea Sibiului, Bistriței
și în Țara Bârsei. Buni meșteșugari, sașii au contribuit la consolidarea
economică a Transilvaniei si le-au fost acordate privilegii de catre regii
maghiari scrise in ,,Bulele de Aur” (1224). Au fost adusi pentru a raspandi
catolicismul.
 Secuii, popor cu origine necunoscută, au fost așezați în zonele Târnavelor și în
Subcarpații de Curbură, având rol militar, de apărare a trecătorilor din Carpați.
 În cele din urmă, regele maghiar Andrei al-II-lea i-a colonizat pe cavalerii
teutoni în Țara Bârsei. Scopul aducerii lor în Transilvania era unul militar
(apărarea hotarelor) și unul religios (extinderea religiei catolice). Ca urmare a
unor neînțelegeri cu regele maghiar, au fost alungați de către acesta din
Transilvania.
 Daca la baza intemeierii Transilvaniei se afla regalitatea maghiara, celelalte state au fost
formate prin lupta romanilor care au profitat de urmatorul context (factor) extern:
Regatul Ungariei trecea printr-o criza dinastica ca urmare a stingerii ultimului rege din
Dinastia Arpad si punerea la tron a regilor Dinastiei de Anjou si totdata, era slabit din
cauza luptelor purtate impotriva statului tataro-mongol denumit Hoarda de Aur.
b) Întemeierea Țării Românești:
 Întemeierea statului medieval Țara Românească s-a realizat prin unificarea
autonomiilor locale existente între Carpați și Dunăre.
 Întemeierea Țării Românești s-a bazat pe trei etape:
1. Fapta lui Litovoi:
 Într-o primă etapă, voievodul Litovoi încearcă anularea raportului de
vasalitate (toate autonomiile locale erau vasale Regatului Maghiar, cu excepția
Voievodatului lui Seneslau), să le scoată de sub dominație maghiară, dar
tentativa sa a eșuat, Litovoi fiind ucis iar fratele său, Bărbat, fiind luat captiv.
2. Descălecatul lui Negru-Vodă:
 Într-o a doua etapă, la sfârșitul secolului al-XIII-lea, Negru-Vodă trece la sud
de Carpați. Descalecă (se așează) la Câmpulung și pune bazele unui nou stat,
prin unirea treptată a autonomiilor locale.
 Acest descălecat a rămas la stadiul de legendă, nefiind demonstrat de către
istorici
3. Fapta lui Basarab I:
 Într-o a treia etapă, Basarab I îi determină pe maghiari să recunoască procesul
de unificare înfăptuit și noul stat întemeiat dar în schimb el acceptă
suveranitatea maghiară.
 Mai târziu, în anul 1330, Basarab I poartă o luptă cu Carol Robert De Anjou,
Bătălia de la Posada (termenul de Posada nu reprezintă numele unei
localități, ci denumește o trecătoare, un loc îngust, desemnând caracteristicile
locului în care s-a desfășurat confruntarea) în urma căreia va reuși să obțină o
victorie clară, care atrage după sine și independența Țării Românești.

c) Întemeierea Moldova:
 Unificarea autonomiilor locale din teritoriul de la est de Carpați a însemnat
apariția celui de-al treilea stat medieval românesc, numit Moldova.
 Întemeierea statului medieval Moldova s-a realizat prin trei etape:
1. Descălecatul lui Dragoș:
 Prima etapă se desfășoară la mijlocul secolului al-XIV-lea, când se desfășoară
descălecatul lui Dragoș din Maramureș. Regalitatea maghiară era interesată de
înlăturarea prezenței tătaro-mongole, care organizau atacuri frecvente în
spațiul de la est de Carpați. Astfel, regele maghiar organizează o campanie
 militară la care participă și Dragoș din Maramureș. În acest context, regele
maghiar întemeiază o marcă de apărare (cetate fortificată), în fruntea căreia a
fost pus Dragoș, cu reședința la Baia.Această marcă de apărare numită
Moldova Mică aflată sub suzeranitate maghiară, constituie nucleul teritorial de
unde s-a început unificarea statală.
2. Descălecatul lui Bogdan:
 A doua etapă o constituie al doilea descălecat lui Bogdan, în a doua jumătate a
secolului al-XIV-lea. Dependența lui Dragoș și a urmașilor săi, Sas și Balc, de
regele ungar i-a nemulțumit pe românii din Moldova Mică și a determinat
hotărârea lor de a îndepărta din fruntea ei pe urmașii lui Dragoș și de a
înlătura suzeranitatea maghiară. Astfel, Bogdan din Maramureș, descalecă la
est de Carpați și participă la revolta românilor din 1359. Urmarea acțiunii
românilor conduse de Bogdan a fost alungarea lui Sas și Balc și obtinerea
independenței fată de Regatul Maghiar.
3. Fapta lui Roman I:
 A treia etapă se desfășoară la sfârșitul secolului al-XIV-lea când Roman I
alipește Moldovei Mici alte teritorii sudice și astfel ia naștere Moldova Mare.

d) Întemeierea Dobrogei:
 Dobrotici reușește să unifice toate autonomiile locale cuprinse în Dunăre și
Marea Neagră și formează Dobrogea
 Urmașul său, Ivanco a murit într-o luptă cu otomanii, iar Mircea cel Bătrân,
domnitorul Țării Românești a încorporat Dobrogea în componența Țării
Românești.

IV. INSTITUȚIILE STATELOR MEDIEVALE ROMÂNEȘTI:

1. Domnia (instituția centrală în Țara Românească și Moldova):

 Sistemul de succesiune la tron era electivo-ereditar (se făcea o alegere între fii
domnitorului)
 Domnitorul avea următoarele atribuții:
 Administrative: Asigura ordinea internă; numea şi revoca toţi dregătorii
(funcții exercitate la curtea domnească); acorda privilegii şi ranguri
boiereşti.
 Legislative: Emitea hrisoave (acte cu caracter de legi)
 Judecătoreşti: Era judecător suprem; pronunţa pedeapsa cu moartea; avea
drept de graţiere.
 De politică externă: Reprezenta ţara în relaţiile externe; încheia tratate,
declara război şi hotăra încheierea păcii.
 Militare: Era comandant suprem al armatei.
  Financiare: Stabilea dările (impozitele); bătea monedă;
 Bisericeşti: Hotăra înfiinţarea mitropoliilor, episcopiilor şi mănăstirilor;
numea şi revoca episcopi.

2. Voievodatul ( instituția centrală în Transilvania până în 1541):

 Regatul maghiar controla Transilvania iar regele maghiar aduce la conducerea
acestui stat un voievod, care reprezenta interesele maghiarilor în Transilvania.
 Voievodul avea următoarele atribuții:
 Administrative
 Judecătoreşti
 Militare

3. Principatul (instituția centrală în Transilvania după 1541):

 După Bătălia de la Mohacs purtată între maghiari și otomani, cei din urmă
câștigă și obțin controlul asupra Transilvaniei.
 Otomanii schimbă instituția voievodatului cu cea a principatului, aducând la
conducerea un principe.
 Principele era ales de Dietă (adunare compusă din sașii, secuii si maghiarii din
Transilvania) și confirmat de către sultanul otoman.
 Începând cu anul 1699, Transilvania intră sub stăpânirea Imperiului Habsburgic,
iar habsburgii mențin principatul în Transilvania. Acum, principele era ales de
către Dietă și confirmat de către împăratul Imperiului Habsburgic.
 Principele avea următoarele atribuții:
 Administrative
 Judecătoreşti
 Militare

4. Sfatul Domnesc (instituție în Țara Românească și Moldova):

 În prima parte a perioadei medievale, Sfatul Domnesc era alcătuit din boierii
deținători de pământ, iar în a doua parte a perioadei medievale, intrau în Sfatul
Domnesc boierii deținători de dregătorii.
 Cea mai importantă dregătorie în Țara Românească era cea de ban al Olteniei și
în Moldova, portar al Sucevei.
 Sfatul Domnesc avea următoarele atribuții:
 Îl însoțea pe domnitor în momentul încheierii tratatelor și pe scaunul
de judecată.
 Îl sfătuia de domnitor.

5. Adunarea Națională a Țării (instituție în Țara Românească și Moldova):

  Era alcătuită din din reprezentanţii tuturor categoriilor sociale, mai puţin ţăranii
dependenţi: boieri, cler, orăşeni, ţărani liberi.
 Atribuția sa consta în alegerea domnitorului.

6. Armata (instituție în Țara Românească și Moldova):

 era împărţită în „oastea cea mică”(oastea permanentă) – cetele militare conduse
de boieri şi „oastea cea mare” – convocată în cazuri de război şi alcătuită din toţi
bărbaţii capabili să poarte o armă.

7. Biserica (instituție în Țara Românească și Moldova):

 Mitropolitul era al doilea demnitar în stat şi primul sfetnic al domnului. În caz de
nevoie îi ţinea locul domnitorului. Mitropolitul participa la alegerea domnului, iar
prin încoronare şi ungere cu mir îi conferea o autoritate sacră.
 Prima mitropolie românească în Țara Românească a fost întemeiată de
domnitorul Nicolae Alexandru în 1359 la Curtea de Argeș și prima mitropolie
în Moldova a fost întemeiată de către domnitorul Petru Mușat în 1401 la
Suceava.

8. Administrația (instituție în Țara Românească, Moldova, Transilvania):

 Țara Românească era organizată din punct de vedere administrativ-teritorial în
județe, Moldova în ținuturi, Transilvania în districte (acolo locuiau românii
din Transilvania), în comitate (acolo locuiau maghiarii din Transilvania) și
scaune (acolo locuiau sașii și secuii din Transilvania),