Oda in Metru Antic
Oda in Metru Antic
Oda in Metru Antic
Prima strofa
Incipitul
Primul vers al poeziei �Nu credeam sa-nvat a muri vrodata� - este, cu siguranta,
cel mai profund gand poetic din literatura noastra, sintetizand un intreg sistem
filozofic, prin care eul liric dezvaluie trecutul relativ (�sa-nvat�) al tineretii
sale, un timp cand se credea vesnic apartinator al Cosmosului.
Strofa a doua
Strofa a treia
Strofa a treia exprima patima devoratoare a eului liric pentru femeie, desi
mitologia antica ofera exemple de chinuri fizice la care sunt supusi eroii mitici
Nessus si Hercul, din pricina intrigii unei femei. Legenda din mitologia greaca
povesteste cum Hercules, incitat de sotia sa, Deianira, impotriva centaurului
Nessus il ucide cu o sageata otravita.
Strofa a patra
Poezia Oda (in metru antic) sintetizeaza filozofic marile probleme ale existentei
umane: cunoasterea si autocunoasterea, dragostea, moartea, relatia cu universul,
ciclul vietii fiind incomplet fara trairea mistuitoare a iubirii, ca unica si
inevitabila cale de cunoastere si mai ales de autocunoastere.
Procedee artistice
Mihai Eminescu creeaza, in poezia Oda (in metru antic), un limbaj artistic expresiv
nu prin podoabe stilistice, ci prin valorificarea metaforica a limbii la nivel
morfologic si sintactic. Verbele din prima strofa, aflate la imperfect - �nu
credeam�, ��naltam� -, proiecteaza actiunea conjunctivului �sa-nvat� intr-un trecut
relativ in care eul liric se simtea contopit cu Cosmosul, stare intrerupta cu
brutalitate de infinitivul �a muri� cu Valoare atemporala, definind un fenomen
continuu, ce pandeste omul.
Eminescu valorifica aici moartea eroilor mitici Hercules si Nessus, pentru a sugera
suferintele mistuitoare ale iubirii, cu intentia de a transmite cititorilor o
experienta sacra. In textul poetic se disting relatiile de simetrie, prin
dispunerea armonioasa a conjunctiei �cand� la inceputul fiecarui vers al strofei a
treia, avand rol eufonic si accent ideatic.
Lirismul subiectiv
Oda eminesciana este inrudita cu poezia lui Horatiu prin metrica si cu marile texte
literare ale culturii universale prin absenta rimei si prin maxima concentrare a
profundelor idei filozofice exprimate.