Nothing Special   »   [go: up one dir, main page]

Fisa de Documentare - Factorii Dinamici

Descărcați ca docx, pdf sau txt
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 2

COLEGIUL NAŢIONAL „MIRCEA CEL BÃTRÂN” CONSTANŢA

Nume şi prenume Prof.


Clasa a IX – a Claudia HRIŢCU
FIȘĂ DE DOCUMENTARE – III. FACTORII DINAMICI

Presiunea atmosferică este forța cu care aerul apasă asupra scoarței terestre (valoarea medie este de 1kg/cm2).
Instrument de măsurare, barometrul:
 cu alcool mb (milibari)
 cu mercur mmHg
Valori:
 maximă 780 mmHg
 normală 760 mmHg
 minimă 740 mmHg

Cauze ale diferențelor de presiune:


 altitudinea: presiunea atmosferică scade pe măsură ce altitudinea crește, la început mai repede și apoi din
ce în ce mai încet, datorită rarefierii aerului (în partea inferioară a troposferei scade cu 1 mb la fiecare 8
km).
 temperatura aerului:
▪ aerul se încălzește - se dilată și se ridică – se formează un
centru de joasă presiune numit ciclon
- valorile presiunii scad de la periferie spre centru
- circulația aerului se face în sens invers acelor de ceasornic și
este convergentă, iar în altitudine este ascendentă
- pe hărțile sinoptice se notează cu D sau L

▪ aerul se răcește – devine mai dens și greu – apare un


centru de înaltă presiune numit anticiclon
- valorile presiunii cresc de la periferie spre centru
- circulația aerului se face în sensul acelor de
ceasornic și este divergentă, iar în înălțime este
descendentă
- pe hărțile sinoptice se notează cu M sau H

Mișcarea aerului este cauzată de repartiția inegală a presiunii atmosferice, aerul deplasându-se din regiunile
anticiclonice către cele ciclonice în straturile inferioare și invers în păturile mai înalte.
Pe Glob s-au format 3 zone de minimă și 4 zone de maximă presiune:
 zona minimelor ecuatoriale: până la 5o N și S de Ecuator
 zona maximelor subtropicale: până la 30o lat. N și S
 zona minimelor subpolare: până la 60o lat. N și S
 zona maximelor polare: în regiunea polilor

Aceste zone impun o deplasare generală și permanentă a maselor de aer din troposferă.
Masă de aer: volum mare de aer cu mărimi diferite și proprietăți fizice relativ constante; se formează prin
stagnarea lor deasupra unor suprafețe continentale sau oceanice, de la care au preluat anumite caracteristici
(temperatură, presiune, încărcătură în vapori de apă).
Criterii de clasificare:
 după temperatură: calde și reci
 după termodinamică:
- stabile (staționează deasupra unei regiuni geografice)
- instabile (traversează mai multe regiuni și își modifică destul de repede caracteristicile)
 după regiunea de formare: arctice, polare, tropicale, ecuatoriale, oceanice, continentale

Zona de contact dintre două mase de aer se face printr-o suprafață slab înclinată, numită front atmosferic. Poate fi:

• front cald: masa de aer cald (activă) se deplasează


și alunecă peste masa de aer rece (staționară)
- se formează nori cirrus (nu dau precipitații) și
stratus (precipitații slabe), aerul se încălzește, cerul
devine senin
- este simbolizat pe hărțile sinoptice prin culoarea
roșie.

• front rece: masa de aer rece (activă) se


deplasează și pătrunde sub masa de aer cald
(staționară) care se ridică
- aerul se răcește, vaporii de apă se condensează
formând nori cumulonimbus, ce dau precipitații
bogate, vânt puternic în rafale, presiunea scade,
temperaturi cu 10 – 15o mai mici
- este simbolizat pe hărțile sinoptice prin culoarea
albastră.

Dinamica (circulația) generală a maselor de aer:


- în absența mișcării de rotație a Pământului, aerul s-ar deplasa în lungul meridianelor
- mișcarea de rotație impune însă forța Coriolis, care modifică sensul deplasării:
 emisfera Nordică: cele N - S devin NE – SV, iar cele S - N devin SV - NE
 emisfera Sudică: invers

Circulația generală a atmosferei se fragmentează în trei


circuite (celule) zonale pentru fiecare emisferă, care se
modifică în funcție de repartiția inegală a presiunii
atmosferice:
♦ Între Ecuator şi tropice / CELULA HADLEY, formându-se
alizeele şi în sens invers la înălţime, calmele acuatoriale;
♦ La latitudinile medii / CELULA FERREL, formându-se
vânturile de vest;
♦ Între zona polară (maximă presiune) şi zonele prepolare (cu
presiune mai mică) / CELULA POLARĂ, se realizează al treilea
circuit.

Acestea determină, datorită mișcării de revoluție și înclinării axei terestre, migrarea unor arii/zone de:
• convergență, la Ecuator și Cercurile Polare, unde aerul urcă continuu de la suprafața Terrei spre înălțimi
• divergență, la Poli și Tropice, unde aerul coboară din stratosferă spre suprafața Pământului.

S-ar putea să vă placă și