Research > Literature">
Mihai Eminescu Acrostihuri Si Intamplari
Mihai Eminescu Acrostihuri Si Intamplari
Mihai Eminescu Acrostihuri Si Intamplari
MIHAI EMINESCU
ACROSTIHURI ŞI ÎNTÂMPLĂRI
Bucureşti
2
2010
Cuvânt înainte
Poezia „DORMI”
Considerăm ultima strofă şi, începând cu ultima literă din al doilea vers,
continuând cu al treilea vers, avem structura
NM (2) SU ( 3) EI (4) EC
din care rezultă secvenţa N M S U E I E C, care este o anagramă a cuvântului
EMINESCU.
Din fiecare vers al primei strofe extragem câte două litere care, în aceste
versuri, ocupă rangurile precizate în următoarea schemă simetrică:
(2, 3), (1, 2), (2, 3), (1, 2)
Deci, din primul vers reţinem literele de pe locurile, 2 şi 3 etc. şi obţinem
Secvenţa E S C O I N M E, pe care o descifrăm cu cheia (0 0 0 6 0 0 0 0) şi
obţinem:
E S C O I N M E
0 0 0 6 0 0 0 0
E S C U I N M E
Secveţa finală este o anagramă a cuvântului EMINESCU.
Este şi acesta un acrostih mai estompat.
9
Considerăm versurile, 65, 66, 67, 68 şi 69, din care extragem opt litere
care, în aceste versuri, ocupă rangurile date de următoarea structură simetrică,
(1), (1 şi 2), (1 şi 2), (1 şi 2), (1). Acest algoritm simetric ne conduce la secvenţa
D M U I N S E E pe care o descifrăm cu cheia precizată mai jos şi obţinem:
D M U I N S E E
-1 0 0 0 0 0 0 0
C M U I N S E E
Secvenţa finală, prin anagramare, conduce la cuvântul EMINESCU.
Considerăm finalul versului al patrulea din a 23-a strofă:
„ ... simţi că nimica nu eşti”
din care, începând cu a zecea literă extragem opt litere consecutive, adică,
MICANUES, secvenţă pe care o descifrăm cu o cheie care are a patra cifră
numărul 4 şi obţinem:
M I C A N U E S
0 0 0 4 0 0 0 0
M I C E N U E S
Secvenţa finală este o anagramă a cuvântului EMINESCU.
Să considerăm următoarele cuvinte „simbol”, frecvente în text, ÎNGER
DEMON, SUFLET şi, în această ordine, din ele reţinem literele care, în aceste
cuvinte, ocupă rangurile date de următoarea structură: (1, 2, 4), (2, 3), (1, 2 4).
Deci, din primul cuvânt reţin prima, a doua şi a patra literă etc.
Rezultă succesiunea I N E E M S U L, în care litera L are rangul din
alfabet egal cu 12, suma cifrelor acestui număr este egală cu 3, care este rangul
din alfabet al literei C, cu care substituim litera L, şi succesiunea de mai sus
devine I N E E M S U C, care este o anagramă a cuvântului EMINESCU.
11
Considerăm cele două cuvinte mediane din titlu, scrise în ordinea ÎNGER
DULCE, din care formăm structura simetrică
Î N (1) E R (1) U L C E
Secvenţa care rezultă o scriem sub forma, R I N E U C E L şi care, descifrată cu
următoarea cheie simetrică, ne dă
R I N E U C E L
1 0 0 0 0 0 0 1
S I N E U C E M
Secvenţa finală, prin anagramare, conduce la cuvântul EMINESCU.
Considerăm versurile cu numerele de ordine 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47
şi din fiecare reţinem câte o literă. Astfel, rangurile pe care se află aceste litere
în versuri formează şirul 2, 1, 2, 1, 2, 2, 1, 2.
Se obţine succesiunea N M E S C U I E, adică o anagramă a numelui
EMINESCU.
Este şi acesta un acrostih „mai estompat”.
Să considerăm versul:
„La Paris, în lupanare de cinismu şi de lene”
C E M I N U N E
0 0 0 0 5 0 0 0
C E M I S U N E
Prin anagramare, secvenţa finală conduce la numele EMINESCU.
Strofele a 9-a şi a 10-a ne oferă un alt exemplu de un adevărat acrostih.
Fiecare strofă are patru versuri. Din fiecare vers al strofei a 9-a, extragem câte o
literă, care în aceste versuri ocupă, în ordine, locurile, 2, 2, 1, 1 iar din versurile
strofei a 10-a, literele extrase ocupă în aceste versuri, rangurile date de structura
2, 2, 1, 2. Succesiunea obţinută o descifrăm cu cheia de mai sus şi rezultă:
E I C S I U M E
0 0 0 0 5 0 0 0
E I C S N U M E
Secvenţa finală este o anagramă a numelui EMINESCU.
Din primele trei versuri reţinem câte o literă, care, în aceste versuri,
ocupă rangurile date de structura (2), (1 şi 2), (1) iar din ultimele trei versuri
regula de reţinere a literelor este (2), (1 şi 2), (1).
Literele astfel reţinute formează secvenţa EMICEUNS care, prin
anagramare, conduce la cuvântul EMINESCU.
În fiecare din cele trei strofe ale poeziei, ultimul vers este acelaşi, şi
anume:
„Şoptind şoapte de amor”
Începând cu a 13-a literă şi parcurgând textul circular, avem următoarea
structură
E (1) E (1) M (2) S (3) I (5) P (8) S (13) E
care are la bază secvenţa fibonaciană 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13.
Secvenţa care rezultă din structură o descifrăm cu o cheie având în final
structura simetrică (-2, 2, -2), deci
E E M S I P S E
0 0 0 0 0 -2 2 -2
E E M S I N U C
Secvenţa finală este o anagramă a numelui EMINESCU.
Poezia „EPIGONII”
Poezia „MELANCOLIE”
Poezia „LACUL”
Din versurile 2 şi 4 ale primei strofe, reţinem primele lor două litere,
obţinând secvenţa N U E L. Din versurile 1 şi 3 din a doua strofă extragem
primele lor două litere, obţinând secvenţa S I E A.
Prima secvenţă o descifrăm cu cheia (0 0 0 1), iar a doua cu cheia
(0 0 0 2) şi obţinem:
N U E L S I E A
0 0 0 1 0 0 0 2
N U E M S I E C
Reunind cele două secvenţe, rezultă succesiunea N U E M S I E C care, prin
anagramare, conduce la numele EMINESCU.
Versul al treilea din a doua strofă este:
„Ea din trestii să răsară”
Cuvântul TRESTII este precedat, în vers, de 5 litere distincte şi urmat de
4 litere distincte, de aceea, numerele 4 şi 5 le vom folosi în cele ce urmează.
18
partea | 1 2 3 4 5 6 7 8
nr. versurilor | 42 4 28 32 28 10 54 60
6 4 10 5 6 9 10 10
-1 9 -1 9 -1 9 -1 9
5 13 9 14 5 18 9 19
E M I N E S I T
Evident că este vorba de EMINESCU, ultimele două litere în secvenţa de
mai sus fiind eronate.
Surprinzător este faptul că algoritmul de mai sus se regăseşte în analiza
poeziei „PRIN NOPŢI TĂCUTE”.
Considerăm primele opt versuri ale poeziei:
„Prin nopţi tăcute,
Prin lunce mute,
Prin vântul iute,
Aud un glas;
Din nor ce trece
Din luna rece,
20
Poezia „STRIGOII”
E A C I A D.
Înlocuim pe D cu B şi secvenţa rezultată o scriem sub forma E A I C B A.
Alăturăm cele două secvenţe finale de mai sus şi înlocuim fiecare literă
cu rangul ei din alfabet, adică
E A C I A D E A I C B A
5 1 3 9 1 4 5 1 9 3 2 1
Din şirul numeric de mai sus, formăm alternativ numere dintr-o cifră şi
din două, după care înlocuim aceste numere cu literele care, în alfabet, au aceste
numere drept ranguri, deci
5 13 9 14 5 19 3 21
E M I N E S C U
rezultând numele poetului.
Începând cu a 23-a literă din al 15-lea vers, şi continuând cu al 16-lea
vers, apare structura simetrică
S (15) E (2) M U N C (2) I (15) E
Simetria se referă la şirul numeric al literelor eliminate, adică 15, 2, 2, 15,
dar şi la şirul literelor reţinute, adică la şirul 1, 1, 4, 1, 1.
Secvenţa care rezultă, S E M U N C I E, este o anagramă a numelui
poetului.
Să considerăm versurile cu numerele de ordine 48, 49, 50, 51, 52 şi din
fiecare să reţinem o literă, sau două, litere care în aceste versuri ocupă rangurile
date de următoarea schemă: (1 şi 2), (1), (1 şi 2), (1), (1 şi 2). În final, rezultă
secvenţa M I C E U S P E, pe care o descifrăm cu o cheie având pe poziţia a
doua din final numărul (-2). Obţinem:
M I C E U S P E
0 0 0 0 0 0 -2 0
M I C E U S N E
Prin anagramare, secvenţa finală conduce la numele EMINESCU.
23
E S U C I E N O
0 0 0 0 0 0 0 -2
E S U C I E N M
A rezultat tot o anagramă a numelui poetului.
Este un exemplu de acrostih mai estompat.
Considerăm ultimul vers al poeziei
„Voi fi batrân şi singur, vei fi murit de mult!”
Începând cu a 14-a literă, şi parcurgând versul circular, avem structura
S (1) N (1) U (2) E (3) M (5) E (8) I (1) A
în care literele N, U, E, M , E, I au fost culese, folosind secvenţa fibonaciană
1, 2, 3, 5, 8.
Succesiunea care rezultă o descifrăm cu cheia din exemplul anterior, dar
schimbând semnul ultimului element, deci
24
S N U E M E I A
0 0 0 0 0 0 0 2
S N U E M E I C
rezultând o anagramă a numelui poetului.
Din versurile strofelor a 3-a şi a 4-a reţinem literele lor iniţiale, obţinând
secvenţa S P E M E C I I, pe care o descifrăm cu o cheie simetrică şi rezultă
25
S P E M E C I I
0 5 0 0 0 0 5 0
S U E M E C N I
Anagramând secvenţa finală, obţinem cuvântul EMINESCU.
Rezultatul poate fi considerat un „acrostih mai estompat” autentic.
Din finalul celui de-al 11-lea vers, şi continuând cu al 12-lea, apare
structura simetrică
I N (1) M E (1) S U (1) C I
Secvenţa rezultată o descifrăm cu o cheie având pe ultimul loc numărul
(-4) şi obţinem:
I N M E S U C I
0 0 0 0 0 0 0 -4
I N M E S U C E
Prin anagramare, secvenţa finală ne dă numele poetului.
Din versurile strofei a doua reţinem şase litere, care, în aceste versuri, au
rangurile date de următoarea schemă simetrică: (1 şi 2), (2), (2), (1 şi 2),
obţinând secvenţa I N E E C U.
Din primul şi ultimul vers al strofei a treia reţinem prima lor literă, adică
S şi M care, alăturate celor reţinute anterior, conduc la secvenţa
I N E E C U S M, care este o anagramă a numelui EMINESCU.
Din al patrulea vers din strofa a treia şi din primele trei versuri din strofa
a patra reţinem primele lor două litere, obţinând secvenţa M E E C U I N, pe
care o descifrăm cu o cheie, având pe poziţia a patra numărul (-2) şi rezultă
M E E U C U I N
0 0 0 -2 0 0 0 0
M E E S C U I N
Secvenţa finală este o anagramă a numelui EMINESCU.
26
Din versurile strofei a doua reţinem opt litere care, în aceste versuri, au
rangurile precizate în următoarea structură:
(1, 2, 3), (1, 2), (1, 2), (2)
deci din primul vers reţinem primele trei litere etc.
Secvenţa obţinută o ordonăm alfabetic şi o descifrăm cu o cheie având pe
poziţia a patra numărul 4, adică
C E E I I N S U
0 0 0 4 0 0 0 0
C E E M I N S U
Am obţinut o anagramă a numelui EMINESCU.
Se observă că secvenţa şi cheia sunt identice cu cele din cazul precedent.
Poezia „VIS”
I E M E S U N C
Secvenţa finală este o anagramă a numelui poetului.
Din versurile 1, 2 şi 4 ale primei strofe reţinem primele lor litere, iar din
al treilea vers din strofa a doua reţinem tot primele două litere.
Secvenţa obţinută o descifrăm cu o cheie având în poziţia a cincia
numărul 1, adică:
C E S U L E I N
0 0 0 0 1 0 0 0
C E S U M E I N
Am obţinut o anagramă a cuvântului EMINESCU.
Poezia „E ÎMPĂRŢITĂ”
Considerăm primele trei versuri din ultima strofă. Din primul vers
reţinem primele patru litere, din al doilea vers reţinem prima literă, din al treilea
vers reţinem din nou primele patru litere.
Obţinem secvenţa E I N U M N E C E, în care apare bigrama N E,
suma rangurilor din alfabet al acestor litere este 19, care este rangul din alfabet
al literei S, cu care substituim această bigramă şi secvenţa devine
E I N U M S C E, care este o anagramă a numelui EMINESCU.
Din strofa a patra considerăm versurile 3, 4, 5, 6, 7, din care reţinem opt
litere, care ocupă în aceste versuri rangurile precizate în următoarea structură:
(1), (2), (1, 2), (1, 2, 3), (1)
rezultând secvenţa C S C U M I N E, pe care o descifrăm cu o cheie având ca
prim element numărul 2 şi obţinem:
C S C U M I N E
2 0 0 0 0 0 0 0
E S C U M I N E
Secvenţa finală, prin anagramare, conduce la numele EMINESCU.
31
(-1) şi rezultă:
E U S C E I N N
0 0 0 0 0 0 0 -1
E U S C E I N M
Secvenţa finală este o anagramă a numelui poetului.
Ultimul vers al poeziei este:
„Când nimic nu ai de spus”
Considerăm literele finale ale cuvintelor din vers,
DCUIES
în care literele U şi S au rangurile din alfabet numere din două cifre, 21 pentru
U şi 19 pentru S. Dar, 1 este rangul din alfabet al literei A, doi al lui B şi 9 al lui
I şi deci 21 devine BA iar 19 devine AI. Cu aceste substituţii, secvenţa de mai
sus devine D C B A I E A I sau, eliminând ultima literă, D C B A I E A.
Eliminând pe rând una dintre consoanele, D respectiv B, rezultă succesiunile
D C A I E A, respectiv C B A I E A, pe care le scriem sub forma E A C I A D,
respectiv E A I C B A, pe care le alăturăm şi înlocuim fiecare literă cu rangul ei
din alfabet adică:
E A C I A D E A I C B A
5 1 3 9 1 4 5 1 9 3 2 1
Din şirul numeric, formăm alternativ numere dintr-o cifră şi din două
cifre, pe care le substituim cu literele care, în alfabet, au aceste numere drept
ranguri şi obţinem:
5 13 9 14 5 19 3 21
E M I N E S C U
deci numele poetului.
33
acest caz, din structura de mai sus rezultă secvenţa E M I N U S C E, care este o
anagramă a numelui poetului.
Considerăm textul poeziei ca un şir de litere, numerotat de la 1 la 215,
câte litere are textul.
Literele cu numerele de ordine 31, 32, 33, 34, 35, 36 sunt A R A M A S,
secvenţă pe care o scriem sub forma R A S A M A şi o descifrăm cu cheia
simetrică (1 0 1 0 1 0) obţinând:
R A S A M A
1 0 1 0 1 0
S A T A N A
După cum se observă, am obţinut cuvântul SATANA.
Acelaşi rezultat apare şi din următoarea structură simetrică, formată
începând cu a treia literă din al patrulea vers
S A (17) T A (17) N A
Din primele patru numere reţinem numai cifrele unităţilor, iar ultimele
patru le lăsăm neschimbate, după care toate numerele se înlocuiesc cu literele
care, în alfabet, au aceste numere drept ranguri şi obţinem:
9 5 3 5 19 13 21 14
I E C E S M U N
Secvenţa finală este o anagramă a numelui poetului.
Începând cu a 12-a literă din primul vers, din a doua strofă, apare
structura
L E S U (6) E C I N
Secvenţa rezultată o descifrăm cu o cheie având pe prima poziţie numărul 1 şi
obţinem:
L E S U E C I N
1 0 0 0 0 0 0 0
M E S U E C I N
Secvenţa finală, prin anagramare, dă cuvântul EMINESCU.
Al doilea cuvânt (reţinem numărul 2) din primul vers din strofa a doua
(reţinem din nou numărul 2) este IZVOARELE, din care eliminăm a doua literă
şi secvenţa rămasă o descifrăm cu o cheie având pe ultimele două locuri
numerele, 2 şi -2, adică
I V O A R E L E
0 0 0 0 0 0 2 -2
I V O A R E N C
Secvenţa finală, prin anagramare, dă cuvântul VERONICA.
Începând cu a noua literă din al doilea vers al primei strofe apare
structura
U (3) E (3) N (3) A (3) N (3) R
Secvenţa care rezultă o scriem sub forma U E N A R N şi o descifrăm cu o
cheie simetrică
U E N A R N
1 0 0 0 0 1
V E N A R O
37
C O A N R I V A
2 0 0 0 0 0 0 2
E O A N R I V C
Secvenţa finală, prin anagramare, conduce la numele VERONICA.
Din versurile 119, 120, 121, 122, 123, 124 reţinem opt litere care, în
aceste versuri, ocupă locurile date de următoarea schemă
(1 şi 2), (1 şi 2), (2), (2), (1), (2)
Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie având pe poziţia a doua numărul
(-1) şi obţinem:
I N C U E N S E
0 -1 0 0 0 0 0 0
I M C U E N S E
deci o anagramă a numelui EMINESCU.
Din al treilea vers din finalul poeziei avem structura
I (10) I N E (9) E S C (10) U
a cărei simetrie este evidentă.
Secvenţa rezultată, ordonată alfabetic, o descifrăm cu o cheie des întâlnită
în analizele anterioare şi obţinem
C E E I I N S U
0 0 0 4 0 0 0 0
C E E M I N S U
deci a rezultat o anagramă a numelui poetului.
39
Poezia „TERŢINE”
Poezia „EGIPETUL”
Poezia „SCRISOAREA I”
C E M E S U I P
0 0 0 0 0 0 0 -2
C E M E S U I N
Secvenţa finală este o anagramă a numelui EMINESCU.
Din versurile 63 şi 64 reţinem literele care, în aceste versuri au rangurile
(1, 2, 3) respectiv (1, 2, 3, 4, 5), rezultând secvenţa M I C N E S U C, pe care o
descifrăm cu cheia anterioară dar schimbând semnul ultimului element, deci
M I C N E S U C
0 0 0 0 0 0 0 2
M I C N E S U E
Secvenţa finală este o anagramă a numelui poetului.
C E E E M N S U
0 0 0 4 0 0 0 0
C E E I M N S U
obţinând o anagramă a numelui poetului.
Primele opt litere din versul 53 formează secvenţa S I C U M N E A care,
descifrată cu o cheie având ultimul element numărul 4, ne dă:
S I C U M N E A
0 0 0 0 0 0 0 4
S I C U M N E E
adică o anagramă a numelui poetului.
Poezia „SCRISOAREA V”
Din fiecare vers al primei strofe reţinem câte o literă, rangurile în versuri
ale literelor reţinute formează şirul (2), (1), (1), (2), rezultând secvenţa E N I E.
Din versurile strofei a doua, rangurile literelor reţinute formează şirul (1),
(2), (1), (1), rezultând secvenţa S M U C.
Cele două secvenţe alăturate formează succesiunea E N I E S M U C,
care este o anagramă a numelui poetului.
Considerăm versurile 2 şi 3 din strofa a şasea şi versurile 1, 2, 3, 4 din
strofa a şaptea, din care reţinem literele care, în aceste versuri, au rangurile date
de următoarea structură simetrică (1 şi 2), (1), (2), (1 şi 2), (1), (2) şi obţinem o
secvenţă pe care o descifrăm cu o cheie care are pe prima poziţie numărul (-3),
deci:
P E C U I N S E
-3 0 0 0 0 0 0 0
M E C U I N S E
Secvenţa finală este o anagramă a numelui poetului.
49
Poezia „DIANA”
Poezia „KAMADEVA”
Din versurile 10, 11, 12, 13, 14, reţinem câte două litere, sau una singură,
conform următoarei scheme, care conţine rangurile ocupate în versuri de literele
reţinute:
(1 şi 2), (1 şi 2), (2), (1), (1 şi 2)
rezultând secvenţa
ELNUEMSI
în care litera L are rangul din alfabet egal cu 12, suma cifrelor acestui număr
este egală cu 3, care este rangul din alfabet al literei C, cu care substituim litera
L şi secvenţa de mai sus devine E C N U E M S I, care este o anagramă a
numelui poetului.
Poezia „IUBITEI”
Considerăm versurile cu numerele de ordine 55, 56, 57, 58, 59, 60, 63,
64, din care reţinem câte o literă. Aceste litere au în versurile de mai sus
rangurile date de structura simetrică: 2, 2, 1, 1, 2, 2, 1, 1, rezultând o secvenţă
pe care o descifrăm şi obţinem:
U E C N I E M T
0 0 0 0 0 0 0 -1
U E C N I E M S
deci o anagramă a numelui poetului.
Din versurile cu numerele de ordine 10, 11, 12, 13, 14 şi 16 reţinem opt
litere care, în aceste versuri, ocupă rangurile date de structura
(1, 2, 3), (2), (1), (1), (2), (2)
şi rezultă secvenţa C I N U S E E M, care este o anagramă a numelui poetului.
51
Poezia „ECÒ”
C E E E M N S U
0 0 0 4 0 0 0 0
C E E I M N S U
Secvenţa finală este o anagramă a cuvântului EMINESCU.
Considerăm versurile 6, 7, 8, 9, 10, 11, din care reţinem opt litere care, în
aceste versuri, ocupă rangurile cuprinse în următoarea structură:
(2), (1 şi 2), (2), (1), (1 şi 2), (1)
Secvenţa rezultată o descifrăm cu o cheie având al optălea element numărul (-8)
deci:
E S I N U C E U
0 0 0 0 0 0 0 -8
E S I N U C E M
Prin anagramare, secvenţa finală conduce la numele poetului.
Poezia „FRUMOASĂ-I”
Poezia „GHAZEL”
Poezia „MITOLOGICALE”
N U M C E S I D
0 0 0 0 0 0 0 1
N U M C E S I E
deci o anagramă a numelui EMINESCU.
55
Poezia „SPERANŢA”
Considerăm versurile 7 şi 8
„Prin umbra pădurii cei dese
La slaba lumină ce-o vede lucind”
Începând cu a 21-a literă din primul vers, apare următoarea structură
simetrică:
E (4) S (5) U M I N (5) E (4) C
Secvenţa rezultată, E S U M I N E C, este o anagramă a numelui EMINESCU.
Din versurile 11, 12, 13, 14, reţinem, una, două sau trei litere ale căror
ranguri, în versuri, formează structura
(2), (1, 2), (2, 3, 4), (1, 2)
Secvenţa obţinută, după descifrare, ne dă
S C U N I M D E
0 0 0 0 0 0 1 0
S C U N I M E E
adică o anagramă a numelui poetului.
Al treilea vers din ultima strofă este
„Tristeţă, durere şi lacrimi, amor”
din care, începând cu a 10-a literă, avem structura
U (1) E (1) E (1) E S I L (1) C (2) M
Secvenţa obţinută o descifrăm cu o cheie având al şaptelea element numărul 2 şi
obţinem:
U E E S I L C M
0 0 0 0 0 2 0 0
U E E S I N C M
după ce am eliminat a treia literă E.
Secvenţa finală este o anagramă a numelui poetului.
57
În titlu, prima literă E din ultimul cuvânt este a 15-a din text, atunci o
vom substitui cu numărul 15, care este rangul literei O din alfabet, deci această
literă E devine O şi atunci ultimul cuvânt este VORENA, care este o anagramă
a numelui VERONA, diminutiv folosit pentru VERONICA.
Considerăm versurile 24, 25, 26, 27, 28, 29 şi, din fiecare, reţinem una
sau două litere, care în aceste versuri au rangurile date de următoarea structură
simetrică:
(1), (2), (1 şi 2), (1), (2), (1 şi 2)
secvenţa care rezultă după descifrare ne dă:
58
P E I N C E U S
-3 0 0 0 0 0 0 0
M E I N C E U S
deci o anagramă a numelui poetului.
Începând cu a 11-a literă din penultimul vers, avem succesiunea
C E S (3) M I (3) U N E
Secvenţa C E S M I U N E este o anagramă a numelui poetului.
I R R
-4 1 -4
E S N
Aceste trei litere le alăturăm acelora rămase în cuvântul de la care am pornit şi
obţinem secvenţa M E E S C U N I, deci o anagramă a numelui poetului.
59
Poezia „REVEDERE”
Poezia „MĂNUŞA”
Considerăm versurile 35, 36, 37, 38, 39, 40 şi din fiecare reţinem o literă
sau două, care, în aceste versuri au rangurile date de structura
(1), (1 şi 2), (1), (1 şi 2), (1), (2)
Secvenţa care rezultă, după descifrare, ne dă
S M E C I N D U
0 0 0 0 0 0 1 0
S M E C I N E U
Secvenţa finală este o anagramă a numelui poetului.
Din versurile 3, 4, 5, 6, 7, 8 reţinem câte o literă sau două dintre acelea
care, în aceste versuri, ocupă rangurile date de următoarea structură
(2), (2), (2), (1 şi 2), (1 şi 2), (2)
Secvenţa obţinută după descifrare ne dă
M E E S I M U C
1 0 0 0 0 0 0 0
N E E S I M U C
deci o anagramă a numelui EMINESCU.
61
Începând cu a 13-a literă din primul vers al ultimei strofe apare structura
simetrică
E (1) U (15) M E C S (15) N (1) E
Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie având al patrulea element numărul
4, cheie întâlnită frecvent în analizele anterioare, şi obţinem:
E U M E C S N E
0 0 0 4 0 0 0 0
E U M I C S N E
deci o anagramă a numelui poetului.
O cercetare de natura celei de mai sus poate fi intreprinsă şi asupra unor
materiale legate de viaţa sau activitatea poetului, şi nu exclusiv asupra poeziilor
sale. Se pot obţine, în general, rezultate interesante.
Vom exemplifica aceste afirmaţii, referindu-ne în primul rând la
„celebra” epigramă a lui A. Macedonski. Analiza detaliată a epigramei am
prezentat-o în lucrarea lui N. Georgescu „Moartea antumă a lui Eminescu”,
Ed. Cartier, 1994, dar în acest cadru nu vom relua această analiză.
64
Se cunoaşte că, după declararea publică a „gravei boli” care l-a atins
„subit” pe Eminescu, fără ca boala să fie clar precizată, în numărul pe luna
august a anului 1883 al revistei LITERATORUL se publică următoarea
epigramă:
„Un X ... pretins poet - acum
S-a dus pe cel mai jalnic drum ...
L-aş plânge dacă-n balamuc
Destinul său n-ar fi mai bun
Căci până ieri a fost năuc
Şi nu e azi decât nebun”
în care Macedonski traduce în versuri „boala gravă” prin nebunie, contribuind la
îndepărtarea lui Eminescu din presă.
Macedonski a negat mereu că el este autorul epigramei şi faptul că ea îl
vizează pe Eminescu.
Dar, o analiză de natura celei de mai sus, aduce unele informaţii, care, cel
puţin aparent, descoperă autorul şi „ţinta”.
Din primul vers considerăm succesiunea
PRETINS POET ACUM
din care, începând cu a cincia literă şi parcurgând-o circular, apare structura
simetrică
I N S (2) E (2) C U M (2) E
Secvenţa care rezultă, I N S E C U M E, este o anagramă a numelui
EMINESCU.
Din al doilea vers, începând cu a patra literă avem
U S (1) E C E (1) M (1) I (3) N
Secvenţa care rezultă este o anagramă a numelui poetului.
Din versul al treilea, începând cu a 7-a literă, avem structura
N (1) E (4) N B (4) U
din care rezultă secvenţa N E N B U, deci o anagramă a cuvântului NEBUN.
65
În cuvântul DESTINUL, litera T are rangul din alfabet egal cu 20, din
care reţinem cifra semnificativă 2, cu care substituim litera T. Secvenţa care
rezultă din cuvântul de mai sus o descifrăm cu cheia (1 0 0 1 0 0 0 1) şi
obţinem:
D E S 2 I N U L
1 0 0 1 0 0 0 1
E E S C I N U M
Secvenţa care rezultă este o anagramă a numelui poetului.
Din fiecare vers reţinem primele două semne, adică U N; S -; L -; D E;
C A; S I, din care, eliminând cele două cratime, obţinem secvenţa
U N S L D E C A S I, pe care o descifrăm cu cheia (-6 0 -6 -1 0 0 0 0 0 0) şi
obţinem:
U N S L D E C A S I
-6 0 -6 -1 0 0 0 0 0 0
O N M K D E C A S I
Secvenţa finală este o anagramă a numelui MACEDONSKI.
Rezultatul poate fi interpretat ca un acrostih mai estompat, prin care
autorul şi-a semnat opera.
Al doilea exemplu la care ne vom referi este legat de volumul de poezii
eminesciene, din 1883, întocmit de T. Maiorescu.
În cartea sa, „Moartea antumă a lui Eminescu”, Ed. Cartier, 2002
N. Georgescu analizează „Prefaţa la ediţia dintâi”, text scris de Maiorescu,
constatând că „cele patru paragrafe ale acestei prefeţe propun şi o simetrie
cifrică interesantă privind numărul de cuvinte”, prezentând cele observate. În
finalul acestei analize, autorul sus – citat scrie că: „Aceste relaţii simetrice au
ciudăţeniile lor şi atestă încă o dată că actele şi mărturiile privind viaţa târzie a
lui Eminescu (darea lui afară din presă, mai ales, declararea publică a bolii
psihice etc.) sunt învăluite într-un mister fabricat”.
În al treilea paragraf al acestei prefeţe sunt citate de către Maiorescu opt
poezii eminesciene - „cele mai vechi”.
66
pe care o numerotăm:
1 2 3 4 5 6 7 8 9
0 1 0 4 0 -1 0 -4 0
Culegem cifrele din structură în ordinea (1 2 4 5 6 3 7 8 9), care diferă de
ordinea naturală numai prin permutarea numărului 3.
Obţinem astfel prima cheie de descifrare
K (1) = (0 1 4 0 -1 0 0 -4 0)
Secvenţa formată din ultimele cinci numere ale acestei, după ce am trecut
primul ei număr pe ultimul loc, ne dă a doua cheie de descifrare
K (2) = (0 0 -4 0 -1)
Considerăm primele două cuvinte din „parolă” şi eliminăm prima literă
din primul cuvânt şi ultima literă din al doilea, secvenţa rezultată o descifrăm cu
cheia K (1).
O B E R T M A Y E
0 1 4 0 -1 0 0 -4 0
O C I R S M A U E
Secvenţa finală, prin anagramare, conduce la cuvântul MAIORESCU.
Din cuvântul MOMENT eliminăm a treia literă iar secvenţa rezultată o
descifrăm cu cheia K (2) şi obţinem:
M O E N T
0 0 -4 0 -1
M O A N S
Secvenţa finală este o anagramă a cuvântului MASON.
Deci, începutul „parolei” este:
„MAIORESCU, MARELE MASON”.
Sfârşit