Depresie Majoră
Depresie Majoră
Depresie Majoră
Definire comportamentală
A) Durerea adecvată pentru piererea soţului / soţiei (în cazul unui doliu) care sănormalizeze
dispoziţia şi care să readucă persoana la nivelul de funcţionare precedent. B) Dezvoltarea
capacităţii de recunoaştere, acceptare şi înfruntare a sentimentelor depresive.
C) Alinarea dispoziţiei depresive şi întoarcerea la nivelul anterior de funcţionare afectivă. D)
Dezvoltarea unui model cognitiv sănătos şi de încredere în sine însuşi şi în lume, astfel încât să
se diminueze sintomele depresive.
E) Diminuarea gândurilor disfuncţionale şi intensificarea celor pozitive, dezvoltarea unui limbaj
interior pozitiv.
F) Dezvoltarea unui stil de viaţă în care să fie prezente activităţi plăcute (serviciu, activităţi
sociale, hobby-uri).
(5) Diminuarea anhedonie (anhedonia este definită ca incapacitatea de a simţi sau a trăi
placere).
A) Creşterea frecvenţei activităţilor plăcute (Lewinsohn şi co., 1986): participarea la
cel puţin două activităţi plăcute în timpul săptămânii.
B) Intensificarea contactelor sociale.
C) Învăţarea manifestării deschise şi spontane a bucuriei.
D) Intensificarea interacţiunilor interpesonale.
E) Intensificarea bunei dispoziţiei.
F) Educarea celuilalt cu privire la tulburarea depresivă.
G) Susţinerea clientului în a învăţa să estimeze într-o manieră mai realistă succesele
şi eşecurile.
H) Susţinerea clientului să înveţe cum să-şi îngăduie recompense.
I) Creşterea nivelului zilnic de energie.
J) Reducerea cantităţii de timp petrecută în activităţi sedentare.
K) Reducerea frecvenţei perioadelor de tristeţe sau de plâns.
L) Dezvoltarea şi utilizarea unor abilităţi adecvate pentru a face alegeri.
M) Invitarea clientului să citească „Optimişti se devine” („ottimisti si diventa”)
(Chapman, 1995); discutarea ideilor-cheie cu terapeutul.
N) Dezvoltarea simţului umorului.
O) Îndemnarea clientului să participe în mod activ la tratament, să aibă un control
activ al propriei bunăstări. De exemplu, să ducă la bun sfârşit, cu implicare, temele
stabilite în şedinţă, cum ar fi scrierea zilnică în jurnalul clinic în care să noteze
informaţiile cu precizie (Downing- Orr, 1998).