Nothing Special   »   [go: up one dir, main page]

Curs 5 Dentina

Descărcați ca docx, pdf sau txt
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 4

Odontoblastele (dentinoblaste) sunt celule pulpare

dispuse în palisadă la periferia pulpei. Funcţia lor


principală este
dentinogeneza.
Exista mai multe tipuri de dentină: predentină, dentină
primară (dentina de înveliş şi dentina globulară), depusă în
timpul
odontogenezei, dentină secundară care se depune în tot
cursul vieţii şi contribuie la diminuarea volumului camerei
pulpare şi canalului radicular şi dentină terţiară (de iritaţie),
care apare sub acţiunea diferiţilor factori, de obicei
patologici. Intre prelungirile odontoblastelor şi pereţii
canaliculelor există limfa dentinară.

Dentinogeneza are loc înaintea formării smalţului şi cuprinde


două
faze: formarea matricei de colagen şi depunerea fazei
anorganice în matrice.
Matricea formată iniţial de către odontoblastele aflate la
periferia
pulpei nu este mineralizată şi se numeste predentina (matrice
dentinară
nemineralizată). Structural este similară osteoidului.
Odontoblastele secretă proteine la partea apicală a celulei şi
de-a lungul prelungirilor celulare aflate în canaliculele dentinare.
Calcificarea apare prin depunerea de cristale pe suprafaţa
şi în interiorul fibrelor de colagen. Zilnic se depune o cantitate
de predentină, iar cea formată în zona anterioară se
mineralizează şi devine dentină matură.

În timpul perioadei de dezvoltare a coroanei şi de


erupţie a dinţilor, zilnic se formează dentină. După ce
dintele atinge planul de ocluzie şi devine funcţional, rata de
depunere a dentinei descreşte. Aceste depuneri zilnice
sunt vizibile microscopic sub forma unor linii de creştere
denumite liniile lui von Ebner, după numele celui care le-a
descris.

Dentina este alcătuită din 70% substanţă anorganică


sub formă de cristale de hidroxiapatită, 18-20% substanţă
organică sub formă de colagen şi mici cantităţi de proteine
şi 10-11 % apă. Este mai puţin dură decât smalţul, dar este
mai dură ca osul sau cementul. Are o culoare gălbuie, iar
radiografic apare mai radiotransparentă decât smalţul şi
mai radioopacă decât pulpa. Dentina, usor elastica,
permite impactul masticator fără fracturarea smalţului.
Dentina primara aIcătuită din dentină de înveliş,
dentină globulară şi dentină primară (în proporţie de 80%);
la nivelul acesteia fibrele de colagen sunt mai mici în
diametru si cu mai multe defecte decât în dentină de înveliş
Dentină de înveliş este situată la nivelul JAD. Dentina de înveliş
este mai puţin mineralizată şi are mai puţine defecte.
Dentina globulară prezintă defecte de mineralizare, deoarece
calcos-feritele globulare nu au fuzionat corect. Această dentină
conţine suprafeţe mai puţin mineralizate între calcosferite.
Acestea sunt cunoscute sub numele de soaţii interglobulare.
Canaliculele dentinare trec fără întrerupere prin aceste zone,
indicând un defect de mineralizare şi nu în formarea
matricei. Dentina globulară apare mai ales în cazul
deficienţei de vitamină D.

Dentina primara este caracterizată de continuitatea canaliculelor


dentinare de la JAD la pulpă şi de liniile de creştere care indică o
depunere ritmică, zilnică. Dentina primară se formează până
când dintele atinge planul de ocluzie şi îşi începe funcţia, după care
debutează formarea de dentină secundară.
Dentina secundara se edifică mai ient decât cea primară printr-
o depunere ritmică mai mica decat a dentinet primare . Se pare că
această încetinire a procesului de depunere a dentinei împiedică
obliterarea pulpei. La molari, dentina secundară se depune mai
mult pe plafonul şi planşeul camerei pulpare decât pe pereţii axiali,
rezultând astfel o protecţie a coarnelor pulpara
Dentina terţiară (de iritaţie, reactivă sau de reparaţie) se
formează în locurile în care sunt activate odontoblastele datorită
proceselor de uzură dentară, cariilor sau procedeelor restaurative.

S-ar putea să vă placă și