Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 4
Odontoblastele (dentinoblaste) sunt celule pulpare
dispuse în palisadă la periferia pulpei. Funcţia lor
principală este dentinogeneza. Exista mai multe tipuri de dentină: predentină, dentină primară (dentina de înveliş şi dentina globulară), depusă în timpul odontogenezei, dentină secundară care se depune în tot cursul vieţii şi contribuie la diminuarea volumului camerei pulpare şi canalului radicular şi dentină terţiară (de iritaţie), care apare sub acţiunea diferiţilor factori, de obicei patologici. Intre prelungirile odontoblastelor şi pereţii canaliculelor există limfa dentinară.
Dentinogeneza are loc înaintea formării smalţului şi cuprinde
două faze: formarea matricei de colagen şi depunerea fazei anorganice în matrice. Matricea formată iniţial de către odontoblastele aflate la periferia pulpei nu este mineralizată şi se numeste predentina (matrice dentinară nemineralizată). Structural este similară osteoidului. Odontoblastele secretă proteine la partea apicală a celulei şi de-a lungul prelungirilor celulare aflate în canaliculele dentinare. Calcificarea apare prin depunerea de cristale pe suprafaţa şi în interiorul fibrelor de colagen. Zilnic se depune o cantitate de predentină, iar cea formată în zona anterioară se mineralizează şi devine dentină matură.
În timpul perioadei de dezvoltare a coroanei şi de
erupţie a dinţilor, zilnic se formează dentină. După ce dintele atinge planul de ocluzie şi devine funcţional, rata de depunere a dentinei descreşte. Aceste depuneri zilnice sunt vizibile microscopic sub forma unor linii de creştere denumite liniile lui von Ebner, după numele celui care le-a descris.
Dentina este alcătuită din 70% substanţă anorganică
sub formă de cristale de hidroxiapatită, 18-20% substanţă organică sub formă de colagen şi mici cantităţi de proteine şi 10-11 % apă. Este mai puţin dură decât smalţul, dar este mai dură ca osul sau cementul. Are o culoare gălbuie, iar radiografic apare mai radiotransparentă decât smalţul şi mai radioopacă decât pulpa. Dentina, usor elastica, permite impactul masticator fără fracturarea smalţului. Dentina primara aIcătuită din dentină de înveliş, dentină globulară şi dentină primară (în proporţie de 80%); la nivelul acesteia fibrele de colagen sunt mai mici în diametru si cu mai multe defecte decât în dentină de înveliş Dentină de înveliş este situată la nivelul JAD. Dentina de înveliş este mai puţin mineralizată şi are mai puţine defecte. Dentina globulară prezintă defecte de mineralizare, deoarece calcos-feritele globulare nu au fuzionat corect. Această dentină conţine suprafeţe mai puţin mineralizate între calcosferite. Acestea sunt cunoscute sub numele de soaţii interglobulare. Canaliculele dentinare trec fără întrerupere prin aceste zone, indicând un defect de mineralizare şi nu în formarea matricei. Dentina globulară apare mai ales în cazul deficienţei de vitamină D.
Dentina primara este caracterizată de continuitatea canaliculelor
dentinare de la JAD la pulpă şi de liniile de creştere care indică o depunere ritmică, zilnică. Dentina primară se formează până când dintele atinge planul de ocluzie şi îşi începe funcţia, după care debutează formarea de dentină secundară. Dentina secundara se edifică mai ient decât cea primară printr- o depunere ritmică mai mica decat a dentinet primare . Se pare că această încetinire a procesului de depunere a dentinei împiedică obliterarea pulpei. La molari, dentina secundară se depune mai mult pe plafonul şi planşeul camerei pulpare decât pe pereţii axiali, rezultând astfel o protecţie a coarnelor pulpara Dentina terţiară (de iritaţie, reactivă sau de reparaţie) se formează în locurile în care sunt activate odontoblastele datorită proceselor de uzură dentară, cariilor sau procedeelor restaurative.