BOTA (LITVINCHEVICI) CRISTINA – MARILENA

PIPP(+P) an II licență

LOCURI ISTORICE DIN JUDEȚUL SUCEAVA

BAIA - LOCUL UNDE S-A NĂSCUT MOLDOVA

Pe malul stâng al râului Moldova, la numai 8 km de fostul târg al Şomuzului, astăzi

cunocut sub numele de Fălticeni, Baia asteaptă călătorul dornic să descopere o filă neştiută a
istoriei, să admire ctitoriile voievozilor moldoveni, să descopere potecile nebătute ale
pădurilor ce înconjoară satul şi să asculte legende spuse de bătrânii satului. Comuna Baia
domină şi astăzi aceste teritorii mitice amintind de timpurile când era una din cele mai
importante oraşe.
Începuturile Băii se pierd în negurile vremurilor. Primele pagini ale istoriei oraşului se
leagă de coloniştii saşi transilvăneni. Aceştia s-au aşezat pe frumoasele meleaguri moldave în
urma marii invazii a mongolilor din anul 1241. La est de Carpaţi au găsit un loc bogat şi
liniştit, prielnic pentru a-şi desfăşura activităţile de meşteşugari. Dealtfel, bogatele resurse
naturale ale zonei şi poziţionarea geografică au oferit condiţii prielnice dezvoltării economice
încă din neolitic. Vestigiile arheologice din epoca metalelor şi a celei prefeudale atestă
continuitatea vieţuirii în această zonă. Alături de localnici, saşii au consolidat un târg puternic.
Modul de viaţă diferit nu i-au impiedicat să lege strânse relaţii economice să transforme
localitatea Baia într-un puternic centru comercial şi religios.
Un sigiliu cu o legendă scrisă în limba latină stă marturie a începuturilor acestui locaş
căruia veacurile aveau să-i pregătească multe încercări. Într-un document din anul 1339, Baia
trecea drept "cel mai mare oraş de la est de Carpaţi". Pecetea târgului poartă, în jurul cerbului
decapitat, cu imaginea lui Hristos răstignit între coarnele cerbului, inscripţia: "Sigiliul oraşului
Moldavia, capitala Ţării Moldoveneşti".

Localitatea este atestată în izvoare şi cu alte denumiri: "Târgul Moldovei", "Stadt

Molde", "Molda" şi "Mulda".
Baia nu a fost doar prima cetate de scaun ci şi un important centru religios. Din punct
de vedere religios, localnicii respectau confesiuni diverse. Mărturie sunt bisericile
dominicane, franciscane, catolice, ortodoxe, construite în perioada sec. al XIII-lea până în sec.
al XV-lea. La 1337 într-un document este amintită o biserică franciscană.
În timpul domniei lui Alexandru cel Bun, la 1410 domnitorul a ridicat o Biserică
Catolică în cinstea soţiei sale Doamna Margareta, cea mai mare catedrală din acea vreme.
Frumoasele ruine se păstrează şi astăzi.

1
BOTA (LITVINCHEVICI) CRISTINA – MARILENA
PIPP(+P) an II licență

Din 1420, Baia a fost reşedinţa unei episcopii catolice care s-a desfiinţat abia în 1467,
după lupta din 14 -15 decembrie , dată la care oraşul a fost ars din temelii. Cu acel prilej
orașul a fost distrus. Apoi a fost reclădit casă cu casă, stradă cu stradă, reluându-și întreaga
activitate. La leatul (anul) 1561, pentru încurajarea negoțului, voievodul Alexandru
Lăpușneanu stabilea aici patru iarmaroace pe an: la 13 martie, 29 iune, 8 septembrie și 14
octombrie.
În afara ruinelor ce amintesc de ctitoria lui Alexandru cel Bun, un monument istoric de
primă mână este Biserica Sfântul Gheorghe, ctitorie atribuita lui Ștefan cel Mare, în urma
victoriei asupra regelui Ungariei, Matia Corvin. I se spune și Biserica Albă, probabil fiindcă
nu a fost zugrăvită niciodată. S-ar zice că e doar o întâmplare, dar nici Putna, cea mai mare
ctitorie a lui Ștefan, nu a fost pictată.

Legenda lui Ștefan cel Mare și a comunei Baia este prea puțin știută. Nu apare în
cărțile de istorie însă în localitate este transmisă de la o generație la alta . Povestea este legată
de bătălia marelui domnitor cu oastea maghiară condusă de Matei Corvin în perimetrul
actualei comune Baia.
În toamna acelui an, armata ungară a pătruns în Ţara Moldovei cucerind Trotuşul, apoi
cetatea de lemn de la Bacău, Romanul si Târgul Neamţ. La începutul lunii decembrie au
ocupat Baia, oraş cu o importantă comunitate secuiască şi maghiară.
Ajuns în vechea reşedinţă moldovenească, regele maghiar şi-a organizat husarii în cele
patru părţi ale oraşului, iar secuii autohtoni, dornici să scape de plata taxelor au ajutat regele
maghiar şi s-au organizat într-un corp special de armată. Ei vegheau la apărarea drumurilor ce
veneau spre oras. Târgul fusese fortificat, înconjurat cu palisade şi şanţuri de apărare.

2
BOTA (LITVINCHEVICI) CRISTINA – MARILENA
PIPP(+P) an II licență

Cartierul general al regelui maghiar era instalat în centrul oraşului şi era apărat de
unităţi de elită formate din veterani.
În acest timp, Ştefan cel Mare a strâns o oaste în număr de 12000 de răzeşi, după cum
informa un negustor secui cu numele de Scythulus pe Matei Corvin. Domnitorul moldovean,
conştient de puterea armatei duşmane, a adoptat ca tactică atacul în timpul nopţii, pentru a-l
lua prin surprindere pe regele maghiar. Cronicarul Grigore Ureche povesteşte că într-adevar
ungurii fuseseră surprinşi de atacul moldovenilor „beţi şi fără pregătire de luptă”.
Oastea moldovenească s-a avântat în asalt „cu atâta vigoare că nimic nu putea fi mai
rau”, atacând trupele duşmane în puterea nopţii, astfel că Ştefan a adoptat o tactică de luptă ce
i-a permis încercuirea totală a oraşului. Sângeroasa bătălie a durat de seara până în zori, când
s-a luptat corp la corp şi când „au căzut de sabie multe capete de demnitari, de şefi militari, şi
de soldati viteji”.
Bătălia purtată pe străzile Băii s-a încheiat în favoarea lui Ştefan cel Mare, care reuşise
să pătrundă până în inima oraşului, în ultimul careu al rezistenţei ungureşti şi să-l rănească
grav pe rege. Armata ungară a suferit pierderi de peste 12000 de oameni. Ştefan cel Mare
crezuse chiar că Matei Corvin, rănit fiind în luptă, în spate, de o săgetă cu trei vârfuri „nu va
scăpa de rănile sale”, precum relata însuşi domnitorul într-o scrisoare. Totuşi, din
învălmaşeala care s-a creat, regele maghiar a fost scos pe sus pe o lectică de la locul
înfruntării,În ajutorul lui a sărit un anume boier Neagu Harjap care, pe cărări ascunse, a reușit
să-l treacă munții în Ardeal, precum povesteşte şi cronicarul moldovean Grigore Ureche:
”singur craiul, rănit de săgeată foarte rău, deabea au hălăduit pe poteci, de-au ieşit din
Ardeal”.
În scurt timp, trădătorul este prins și închis chiar de domnitor, într-o fostă mină care
exista încă din antichitate, la poalele primului deal, la intrarea în satul Bogata. Cheia cu care
ar fi fost închisă ușa minei a fost pusă pe vecie sub altarul Bisericii Albe.
Cu trecerea anilor, fosta mină a căpătat denumirea de ”Groapa lui Harjap” sau ”Borta
lui Harjap”. Locul mai este cunoscut și sub denumirea La comoara , umblând vorba că Harjap
a fost închis în mină cu toate bogățiile pe care le-a avut.

Valea Moldovei de la Baia- în centru se vede Dealul Bogatii, la poalele căruia se află Groapa lui Harjap

Baia mai adăpostește un frumos monument istoric, Biserica „Adormirea Maicii

Domnului”, ctitorie a lui Petru Rareș, din 1532 care se impune prin frumusețea sa
arhitecturală tipic moldovenească. Pictura interioară și exterioară, deși înnegrită de fum și de
vreme, dăinuiește încă din vremea lui Petru Rareș. Portretul votiv îl reprezintă pe ctitor,
împreună cu doamna Elena și un fiu, poate Iliaș.

3
BOTA (LITVINCHEVICI) CRISTINA – MARILENA
PIPP(+P) an II licență

Ultima zvâcnire a Băii la scara istoriei s-a petrecut în perioada României Mari. Atunci
exista un judeţ Baia cu reşedinţa la Fălticeni. După răpirea nordului Moldovei de către
habsburgi, vechile teritorii ale Băii au fost preluate și împărțite între familiile marilor
proprietari, Sturdza și Cantacuzino. Mărturie a acelor vremuri tronează, în centrul satului,
fostul conac al familiei Cantacuzino-Pașcanu, aflat într-o avansată stare de degradare.

După o lungă perioadă de decădere economică și chiar morală a populației de aici, în

1904 apare pe aceste meleaguri cel care avea să fie „eroul civilizator” al satului, marele
învățător Nicolae Stoleru. El a hotărât să își pună întreaga capacitate de muncă în slujba
țăranilor acelor vremuri, pentru emanciparea lor spirituală. Astfel, pune bazele unei
cooperative sătești, determinând închiderea crâșmelor particulare, înființeză Banca Populară
”Ștefan cel Mare”, încercând a stăvili avântul luat de cămătari, întemeiază Casa de Sfat și
citire îmreună cu alți învățători vizionari, scoate publicația ”Vestitorul Satelor”. Un trecut
glorios și înfloritor se mai întrezărește astăzi doar din fragmente de cronică ori din scrieri
fugare ale unor călători prin aceste ținuturi.

SURSE:
 http://adevarul.ro/locale/suceava/orase-disparute-romania-baia-capitalaa-moldovei-
 http://www.scribd.com/doc/93808286/Biserica-Alba-suceava
 https://www.stiridinbucovina.ro/2017/08/13/legenda-lui-stefan-cel-mare-si-a-
comunei-baia-suceava-groapa-lui-harjap-istoria-localitatii-prima-capitala-a-moldovei/
 http://orasulsuceava.ro/articole/2010/12/baia-locul-unde-s-a-nascut-moldova/
 http://www.turismbaia.ro
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Baia,_Suceava