Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca doc, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 6
Reabilitare Orală
Rolul terapiei ortodontice în reabilitarea orală
Trebuie făcută o diferenţă între pacientul copil şi pacientul adult,
diferenţa e determinată de procesele de creştere. Tratamentele se încep de la o vârstă tânără şi aparatele sunt mai uşor de purtat la aceasta se adaugă şi erupţia dinţilor. La adult terapia ortodontică este dependentă de posibilitatea de mişcare a dinţilor. Tratamentele ortodontice impun modificări în cele trei planuri dimensionale( sagital, transversal, vertical) cu o oprire asupra modificărilor faciale osoase sau a părţilor moi. Acest plan terapeutic va urmări ocluzia, modificările arcadelor( curbură, formă, lărgire, linia mediană, poziţia dinţilor în zona anterioară şi laterală, intersectarea tratamentului parodontal cu cel ortodontic) . Se folosesc aparate mobile (placa Howley), aparate fixe (brakets şi arcuri). Aparatele fixe au rezultate mai rapide iar ca dezavantaje retenţionează placa bacteriană Terapia ortodontică începe şi se termină cu reechilibrarea ocluzală, iar după obţinerea rezultatelor se face contenţia dinţilor
Poziţia chirurgiei în reabilitarea orală
Chirurgia se practică în etapa de pregătire nespecifică şi specifică. Se
intervine asupra suportului dento parodontal (gingivectomii, rezecţii apicale,etc.), asupra suportului mucos (frenectomii, frenoplastie, adâncirea fundului de sac vestibular, etc.), suportului osos, la nivelul ATM (meniscoplastii, condilotomii, etc). Intervenţiile chirurgicale se fac după epuizarea tratamentelor conservative.
Poziţia implantelor în reabilitarea orală
Sunt substitute artificiale reamplasate aproape de poziţia naturală
pentru preluarea dinţilor naturali. Depind de oferta osoasă, vecinătatea unor cavităţi, întinderea edentaţiei, starea generală a pacientului, etc. Osteointegrarea între implant şi ţesut osos, gingivo-integrarea. Branemark defineşte biocompatibilitatea prin aplicarea în regiuni mari plasate profund în os, stuctura chimică a implantului să se osteo-integreze şi să fie indepărtat fără sacrificiu. Sistemele de implante se clasifică după număr, mod de concepere, dispunere în os, regiune, modul de transmitere al forţelor ocluzale. Ca tehnici de realizare – intr-un timp cu încarcare imediată; în doi timpi când se introduce implantul pentru osteo integrare iar în timpul doi se va aplica suprastuctura. Implantul endoosos sub formă de ac cu o grosime de minim 2 mm, folosit în transfixaţiile dentare Implantul endoosos sub formă de şurub, lamă ( creasta va avea o lăţime de 2mm şi înălţime de 10mm) Osteoplantul 2000 din titan pur acoperit cu plasmă indicat în edentaţiile unidentare, stîlpi intermediari, stâlpi terminali pentru transformarea edentaţiei terminale în edentaţie intercalată
Rolul reechilibrării ocluzale în reabilitarea orală
Multitudinea de factori ai disfuncţiilor mandibulo craniene face să fie
necesar parcurgerea unor etape: Tratamentul de reechilibrare psihică , s-a constatat prezenţa unor relaţii strânse între stresul ocluzal şi cel emoţional, ambele ducând la instalarea disfuncţiei ocluzale Pacientul sa fie motivat psihic pentru a participa activ la tratament. Există semne care impun tratamentul disfuncţiilor cum ar fi , tulburări fonetice, suferinţe parodontale, ocluzie instabilă generată de migrări dentare, semne dentare, abrazie, fisuri dentare, semne ale articulaţiei temporo-mandibulare. Trebuie să verificăm dacă aceste semne sunt date de ocluzie iar pentru terapia durerii vom administra analgezice, refrigeraţii, ultrasunete, căldură locală, diatermie, acupunctură. Tratamentul tulburărilorATM , există o suferinţă cu determinări neocluzale se numeşte osteoartroză iar ca semne avem altragii, redoare, hipokinezie, zgomote articulare. Terapia este prin gutiere care pun articulaţia în repaus, lucrările protetice să fie corect executate, se poate face de asemenea şi fizioterapie, kinetoterapie, iar ca medicaţie se vor administra antiinflamatoare, analgetice. Dizarmonii ocluzale sunt modificări pe teritoriul ocluzal ce constitue un obstacol (blocaj) care determină derapaje ocluzale cu ocluzie habituală sau cu sindrom artro-disfuncţional. Disfuncţia ocluzală reprezintă tot un semn obiectiv dar şi subiectiv generat de dizarmonie ocluzală. Disfuncţia mandibulo-craniană starea în care cel puţin unul din elementele sistemului stomatognat este în suferinţă. Disfuncţia ocluzală este o disfuncţie mandibulo craniană care are la bază dizarmonia ocluzală Tratamentul musculaturii prin fizioterapie , kinetoterapie, miorelaxante, Utilizarea gutierelor ocluzale dispozitive protetice dure poziţionate interarcadic, stabilizează funcţiile ATM, amendarea acţiunii muschilor mobilizatori, protejează dinţii asupra solicitărilor şi abraziei. Pot fi utilizate în scop de diagnostic, de poziţionare a mandibulei în RC, de testare a reacţiei musculoarticulare la repoziţionări terapeutice. Pot fi gutiere de repoziţionare dentară, articulară şi psiho-somatice ( fac pacienţii conştienţi de problemele ocluzale), există şi tipuri constructive, stabilizatoare când au contact pe toate suprafeţele dentare şi există şi gutiere reziliente pentru bruxomani . Tratamentul de reechilibrare ocluzală care urmăreşte un relief ocluzal armonios , deblocarea mişcărilor ocluzale, transmiterea forţelor în ax, refacerea ocluziei dinamice, echilibrarea funcţ,. Metode de reabilitare ocluzală: - şlefuire selectivă disfuncţii cu determinarea etiologiei, dinţi cu traumă ocluzală, - raporturi instabile mai mari de 2 mm, - dinţi în malpoziţie, - restaurări ocluzale care permanentizează o disfuncţie, egresia mol de 6 ani max după pierderea celui inferior, - coronoplastia, - tratamente ortodontice, - tratamente protetice asociate Obiectivele şlefuirii selective: - suprimarea contactelor premature, a interferenţelor, - raporturi ocluzale stabile şi număr mai mare în RC şi IM - dirijarea în ax îmbunătăţeşte eficienţa mastic Etapele şlefuirii: 1. îndepărtarea cauzelor locale, 2. obţinerea relaxării musculare obosind musculatura , se poate aplica un rulou în zona distală pacientul închide gura până oboseşte musculatura, se poate aplica şi o gutieră plană pacientul închide se ţine 24-48 de ore 3. pregătirea pacientului 4. depistarea contactelor în IM cu ajutorul unei diagrame , şlefuirea începe cu contactele în RC iar apoi în IM 5. Ca reguli - nu se şlefuiesc cusp de sprijin doar când sunt contacte premature în RC sau în mişcarea de lateralitate - dacă se întâlnesc 2 cuspizi de sprijin se protejează cei inferiori, fosa nu se adânceşte se lărgeşte şlefuirea se face din versant şi nu din vârful cuspidului 6. Principii - materialul de înregistrare trebuie să fie subţire se poate folosi ceară calibrată - hârtia de ocluzie să fie în două culori Depistarea şi eliminarea contactelor în RC - după relaxarea musculară medicul duce mandibula uni sau bimanual în RC, cu hârtia de articulaţie se înregistrează contactele şi tendinţele de derapaj - dacă mandibula alunecă anterior se aplică regula MSDI (MUDL) se ia din versantul superior M şi D inferior - dacă alunecă spre obraz VSLI (BULL) se ia din versantul V superior şi L inferior - dacă merge spre limbă LSVI ( LUBL) La eliminarea contactelor în mişcarea de propulsie, cap la cap contactul se face pe minim doi dinţi dacă e un contact prematur pe partea lucrătoare, dacă e la nivel molar atunci avem interferenţă în propulsie. Dacă avem interferenţe pe partea lucrat şlefuim pe faţa P. Dacă avem contact în zona laterală ocluzie de protecţie canină . Dacă avem contact în cap la cap pe partea nelucrătoare, dacă nu s-a produs dezocluzia parodonţiul nu este în repaus. 7. Tratamente ortodontice - în situaţii în care avem malpoziţii primare (ocluzie adâncă sau deschisă), secundare date de migrări dentare , cu micşorarea DVO , când se pierd dinţii din zona de sprijin. 8. Chirurgie ortognată 9. Repoziţionări mandibulo craniană – prin tot ce s-a făcut până acum, cu reechilibrare articulară musculară se urmăreşte în cazul unui plan instabil repoziţionarea cu o gutieră pentru dentaţi şi proteze mobile pentru edentaţi . Pentru maxilar se folosesc aparate cu placă palatinală ancorate cu gutieră . Repoziţionarea se face prin adăugarea de acrilat sau şlefuirea suprafeţelor ocluzale. 10. Tratament odontal, parodontal, să se coreleze cu celelalte componente ale sistemului stomatognat. 11. Tratam de imobilizare şi contenţie care se aplică la pacienţii cu suferinţe parodontale, recuperarea funcţională a dinţilor mobili. 12. Tratamente de consolidare protetică se realizează prin piese protetice care finalizează sistemic ocluzia terapeutică: - respectarea criteriilor ocluziei funcţionale, - spaţiul de inocluzie fiziologică prezentă - DVO - rap. ocluz stabile bilateral în RC - distribuirea axială a presiunilor - absenţa interferenţelor în mişcări excentrice şi pe traseul IM, RC Cele trei aspecte ale restaurărilor protetice: - păstrarea unor raporturi funcţionale preexistente, - reevaluarea rapoartelor nefuncţionale, - construirea de noi rapoarte funcţionale, Metode practice: - metoda dinţilor din ceară realizează raporturi cuspid-fosă, - metoda Dawson, păstrează ghidajul anterior prin prepararea stratului dentar din 2 în 2, - procedeul CAD-CAM, - metoda traiectoriei funcţionale ( metoda FGP ), - metoda morfo statică, ocluzorul Reabilitarea protetică Prin microproteze , utilizarea lor atunci când obturaţiile nu se pot aplica, exigenţe estetice, examin si prin Rx, corelaţia cu starea parodonţiului. Dacă parodonţiul e ferm şi aplatizat se pot face preparaţii subgingivale, dacă e festonat şi fin orice preparaţie duce la modificări. În preparaţiile trebuie să ţinem cont de condiţiile biologice, se fac preparaţii progresive asemănătoare cu dintele, stratul izolator să fie de minim 2mm de dentină, şlefuirea fără presiune, se pensulează suprafeţele dentare cu pauze, răcire cu apă, la 42 de grade are loc necroza de lichefacţie. Se realizează o protecţie parodontală, microproteza se va termina în structurile dentare, existând limite supragingivale, subgingivale până la jumătate din dimensiunea şanţului gingival, preparaţiile tangente fără prag, cele cu prag sunt cele mai indicate. Pragurile cele mai obişnuite sunt: - înclinat la 135 pentru coroane nefizionomice, se realizează cu freze conice de dimensiuni reduse, - prag în arc de cerc , se realizează cu freză cilindrică cu vârf rotunjit indicat la coroanele metalo-ceramice şi la cele total fizionomice. Toate aceste praguri trebuie realizate bizotat să nu rămână plus de metal. Partea fizionomică se opreşte supragingival, partea metalică intră subgingival. - Prag în sfert de elipsă se realizează cu freza cilindrică cu vârf ascuţit, - Prag în chanfrain , escavat acesta se realizează cu ajutorul frezei conice ascuţite cu care se intră jumătate în structura dentară, - Prag în unghi drept pentru coroane Jacket , se realizează cu freze cilindrice cu vârf plat, Din punct de vedere biomecanic se asigură inserţia, stabilitatea, retenţia ( doi pereţi să fie paraleli cu o uşoară convergenţă şi pereţi înalţi ) Amprentarea : - metoda directă sau machetarea, - se exclud amprentele parcelare care se practică cel mai mult, - se fac amprente globale, maxilar, mandibulă, ocluzia, - la amprentare se intră în şanţul subgingival, se face evicţiunea şanţului, mecanic cu fir de bumbac intradus în clorură de Zn, Ca tehnici de amprentare: - cu gura deschisă, amprenta rigid elastică, elastic-elastică, silicon chit şi silicon fluid.Se poate realiza cu două materiale, două vâscozităţi, doi timpi etc. - cu gura închisă - wash tehnic Înregistrarea ocluziei se face cu ceară se pune ceara pe maxilar şi mandibula se duce în relaţie centrică Nici o structură după pregătire nu se lasă descoperită se fac coroane provizorii. Cimentarea – sigilarea micrometrică a spaţiului dintre dinte şi restaurare, se inseră microproteza oblic, apare efectul hidraulic de supraîncărcare. Modelarea microdimensiunii se pune un lac distanţator pentru acrea un spaţiu pentru ciment.