LM 129 PDF

nr.
129 Apare în ziua de 20 a fiecărei luni

martie 2018 Preţ: 6 lei
DOROTEI
DE LA ADAMCLISI
Pocăința, calea
către înviere
AVVA PETRONIU
PRODROMITUL
Să realizăm
idealul
desăvârșirii!
ADRIAN PAPAHAGI
MIHAIL NEAMȚU
Manual de
supravieţuire
creștină
în cetate
Teodosia, stareţa din Eghina

„Femeile sunt create
pentru a iubi”
www.lumeacredintei.com nr. 127, 2018 / LUMEA MONAHILOR / 1
Instantanee de suflet
Relaxare athonită,
de George Crasnean
Vă invităm să participaţi la realizarea acestei rubrici,

trimiţând pe adresa redacţiei cele mai grăitoare imagini întâlnite.
Editorial
Marea p`c`leal`
P Postul Mare ne-a îmbogățit cu un nou sfânt – Iosif Naniescu,

Mitropolitul Moldovei între anii 1875 și 1902, supranumit în
actul de canonizare Cel Milostiv. Marele vlădică, pe care ieșenii
l-au socotit drept sfânt imediat după moarte, a păstorit într-una
din cele mai grele perioade pentru Ortodoxie, având de înfruntat
în capitala Moldovei o intelectualitate ostilă. A reușit nu numai
să revitalizeze credinţa, dar a și ctitorit mult, în condiţiile în care
Biserica fusese deposedată de orice mijloace materiale. Noi am
învățat la școală despre Alexandru Ioan Cuza ca despre un erou.
Domnul Unirii a avut, fără îndoială, virtuțile lui. Ce nu ne spune
nimeni este cât rău a făcut ortodoxiei românești. Dacă veți citi
numărul Revistei Sfinţii Ortodoxiei închinat marelui Mitropolit
Iosif Naniescu veți înțelege. Vă dau aici doar un indiciu. Cu toții
știm că secularizarea a răpit Bisericii averea pentru a o da țăranilor.
Adevăr parțial. Realitatea este că după ce o parte a fost dată
țăranilor, restul a ajuns în buzunarele „băieţilor deștepţi” ai vremii,
care, încet, cu „trudă” și răbdare, au mutat tot ce a avut Biserica
noastră de la ea la stat, iar apoi... la ei. Și dă-i și luptă, și luptă și
dă-i... pentru binele poporului. Nu mai scriu, că „emoţiunea mă
apucă așa de tare” încât mai bine închei...
Cristian Curte

Sumar
Ob[tea
Monahii mileniului III
Ieromonahul Dorotei Râmbeţ,
8
stareţul Mânăstirii Sfântul Apostol Filip de la Adamclisi
Monahi şi monahii de secol XX
Maica Gavrilia Papayannis, misionara iubirii
16
Monahii mileniului III
Ieromonahul Ioan Şişmanian (II)
24
Năstavnicul
Un dialog cu gherondissa Teodosia
32
stareţa mânăstirii Sfântului Nectarie din Eghina
Mari dunovnici
Avva Petroniu Prodromitul (II)
45
Mân`stirea [i lumea
Duhul culturii
Manualul supravieţuirii creştinului în cetate
48
Cultura Duhului
De când mă ştiu…
56
Ortodoxia pe mapamond
Actualitate panortodoxă şi monahală 58
Dragi cititori,
Avem o veste foarte bună: pe site-ul nostru
(www.lumeacredintei.com) a apărut opţiunea de a
putea descărca revistele noastre în format electronic.
Așadar, orice persoană din orice ţară, la orice oră poate
descărca orice număr dorește din revistele noastre, în
format pdf, la un preţ mai mic decât varianta tipărită.
Această facilitate sperăm să fie accesată în primul
rând de românii creștin-ortodocși din diaspora,
în condiţiile în care costurile serviciilor poștale
au crescut enorm. Plata se face printr-un site
specializat, în condiţii de siguranţă deplină.
Lectură plăcută!
Redacţia
4 / LUMEA MONAHILOR / nr. 129, 2018

16
48
Un dialog cu
gherondissa Teodosia,
stareţa mânăstirii
Sfântului Nectarie
din Eghina
32
nr. 129, 2018 / LUMEA MONAHILOR / 5

Ob[tea
O Oricâte exemplare din Sfânta Scriptură am

tipări, dacă nu ar fi trupul viu al Bisericii, creş-
tinii care să fie continuu martori ai Învierii Dom-
nului, credinţa nu s-ar putea transmite de la o
generaţie la alta. Adevărul că iubirea Domnului
e mai tare ca moartea a ajuns până la noi de
la o tăbliţă de carne a inimii la alta...

Ob[tea / Monahii mileniului III
8 / LUMEA MONAHILOR / nr. 129, 2018 www.lumeacredintei.com

„Pocìn]a adev`rat`, singura noastr`
sc`pare din starea de plâns în care ne afl`m”
Ieromonahul
DOROTEI RÂMBEȚ,
stareţul Mânăstirii Sfântul
Apostol Filip de la Adamclisi Interviu realizat de Flori Tiulea
Dacă înaintea sărbătorii Naşterii Pruncului Iisus ne vorbea despre înţelesul

tainic al coborârii printre oameni a Domnului Hristos, iată că acum, în
perioada Postului Mare, părintele Dorotei Râmbeţ – stareţul mânăstirii
dobrogene Sfântul Apostol Filip, aşezământ ce adăposteşte moaştele sfinţilor
mucenici descoperiţi în cetatea Adamclisi –, revine în paginile revistei noastre
pentru a ne vorbi despre Taina Pocăinţei, taină numită şi al doilea botez.
Ucenic al părintelui Justin Pârvu, unul din cei mai mari duhovnici pe care i-a
avut România, părintele Dorotei ne îndeamnă cu putere, ca şi duhovnicul său,
să punem genunchii la pocăinţă, ca Domnul să Se milostivească de noi şi de
neamul nostru în aceste vremuri de mare tulburare.
Pocìn]` [i „pocì]i” se lepede de credința ortodoxă. Nu de puține

ori auzim despre diferite persoane care s-au
Părinte stareţ, ne aflăm în perioada lepădat de dreapta credință că s-au „pocăit”,
Postului Mare, o perioadă în care sun- chipurile, acestea fiind numite în satul res-
tem chemați la pocăință. Ce înseamnă a pectiv sau în comunitatea în care viețuiesc
te pocăi în sensul creștin al cuvântului? drept „pocăiți”. Se face o mare greșeală întru-
A te pocăi înseamnă a-ți schimba viața, cât în acest fel este disprețuită această mare
a-ți schimba gândirea și chiar a-ți schim- taină dumnezeiască – Taina Pocăinței. Din
ba firea. Din păcate, Taina Pocăinței și, în cauza acestei concepții, nu de puține ori mi
general, înțelesul asupra acestui subiect s-a s-a întâmplat ca, atunci când a trebuit să vor-
împământenit în societatea românească nu besc despre Taina Pocăinței, să explic că a te
sub înțelesul adevăratei taine dumnezeiești, ci pocăi nu înseamnă a te lepăda de credință,
ca o percepție negativă, care se manifestă în ci înseamnă o mare binecuvântare pe care cu
cazul în care o persoană se rătăcește și alege să toții ar trebui s-o îmbrățișăm cu drag.

Hristos ne arată în Sfânta Scriptură că schimbe nimic în interiorul nostru. În po-
pocăința este esențială pentru omul care por există o zicală care se potrivește acestei
tânjește după Împărăția lui Dumnezeu. Pri- situații: „Aceeași Mărie, cu altă pălărie.”
mul îndemn care a fost făcut de Domnul Ne amintim că Sfânta Evanghelie ne
nostru Iisus Hristos, atunci când a ieșit la vorbește despre vameș că s-a întors de la
propovăduire, a fost chemarea spre pocăință: Templu mai îndreptat decât fariseul pentru
„Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția ceruri- că chiar dacă el nu a lucrat fapta cea bună,
lor!” (Matei 4, 17) totuși prin pocăință s-a produs o schimbare
Așa că, dacă vrem să moștenim împărăția în esența lui umană, nu a rămas „aceeași Ma-
cerurilor, trebuie să îndeplinim o condiție rie”, ci a devenit un alt om, cu o altă gândire.
fundamentală și anume aceea de a ne schim- În schimb, fariseul trâmbița cu faptele lui
ba felul de a viețui: din viețuire trupească în bune, dar Dumnezeu vrea ca aceste fapte
cea duhovnicească. Și este firesc să ni se ceară să pornească din iubire, nu dintr-un tipic
o astfel de condiție deoarece, după cuvântul sec, dintr-un formalism care nu-l schimbă
Sfântului Apostol Pavel, „împărăția cerurilor pe om. De aceea Hristos ne spune în Sfânta
nu este mâncare și băutură, ci dreptate și Scriptură: „Milă voiesc, iar nu jertfă.” (Matei
pace și bucurie în Duhul Sfânt.” (Romani 9, 13) Despre acest formalism părintele Ar-
14, 17) Este un loc duhovnicesc și, dacă nu senie Papacioc spunea mereu: „Tipic, tipic
vom trăi astăzi în chip duhovnicesc, mâi- și la inimă nimic.”
ne, când se va cere sufletul de la noi și vom Dar uitați ce frumos conglăsuiesc sfinții
fi chemați să moștenim acea împărăție, ne între ei! Sfântul Ignatie ne spune că noi, oa-
vom trezi că nu ne regăsim acolo. Afirm menii, prin cădere am pierdut asemănarea
lucrul acesta pentru că ceea ce noi deve- cu Dumnezeu, dar chipul Lui a rămas, iar
nim aici, asta vom lucra o veșnicie. Sfântul acum suntem chemați ca prin pocăință să
Simeon Noul Teolog spune că nu ceea ce restabilim asemănarea cu El.
credem și ce facem, ci ceea ce suntem va Așadar, condiția de bază pentru a
determina starea noastră viitoare – fie avem moșteni raiul mult visat de toți este asuma-
o asemănare cu Dumnezeu, fie avem o nea- rea pocăinței, care ne conduce spre însușirea
semănare cu El. „În viaţa viitoare, creștinul unei viețuiri după poruncile evanghelice,
nu va fi cercetat dacă s-a lepădat de lume, porunci regăsite în Biserica noastră Orto-
dacă și-a împărţit averile săracilor sau dacă a doxă, unde învățam să trăim cerește, după
postit, dacă a privegheat sau s-a rugat, dacă cum foarte frumos se spune în cadrul Utre-
a plâns și s-a văitat pentru păcatele sale sau niei: „În Biserica Slavei Tale stând, în Cer a
dacă a făcut vreun alt bine în această viaţă, sta ni se pare.”
ci va fi cercetat cu atenţie dacă are vreo ase-
mănare cu Hristos, așa cum un fiu are cu
tatăl său”... Ce ziceți de cuvântul Sfântului
Rânduiala na[terii celei
Simeon Noul Teolog!? Dă peste cap cam tot dup` duh
formalismul în care mulți suntem ancorați. În Biserica noastră se vorbește de
Sfântul ne arată că vom fi judecați în primul pocăință ca despre un al doilea botez....
rând după ceea ce am ajuns, după ceea ce Pe bună dreptate, pocăința mai este
suntem, nu musai după ceea ce am făcut, numită al doilea botez pentru că precum
pentru că putem face lucruri bune doar la Botez omul, afundându-se în apă, moa-
dintr-un principiu, dar în esență să nu se re împreună cu Hristos și ieșind înviază
10 / LUMEA MONAHILOR / nnr. 129, 2018 www.lumeacredintei.com

Rânduiala botezului prin întreita afundare
împreună cu El, tot așa și la Taina Pocăinței, îți spun ție: De nu se va naște cineva din apă
prin străpungerea inimii, omul se afundă în și din Duh, nu va putea să intre în împărăția
baia lacrimilor omorând pe omul trupesc lui Dumnezeu.” (Ioan 3, 5)
și pătimaș și înviază un om nou în Hristos. Prin Botez fiecare credincios devine
Părinte Dorotei, vorbiți despre afun- membru al Bisericii și este unit cu Trupul
dare la Botez și v-aș ruga să ne oprim lui Hristos, formând întreaga mulțime a
puțin asupra acestei taine și să ne spuneți credincioșilor. Capul acestui trup duhovni-
cum ar trebui săvârșită ea, întrucât am cesc este Iisus Hristos, iar cel botezat este
observat că se practică și stropirea sau fiu al lui Dumnezeu și face parte din acest
turnarea, nu numai întreita afundare. Trup tainic al Mântuitorului Hristos. Fără
Botezul este o necesitate pentru tot a avea parte de Botez, nu poți ajunge să te
omul. Noi, creștinii, avem două nașteri: una împărtășești de celelalte taine ale Bisericii
în maternitate și una în Biserică. Prima este noastre și de aceea noi, preoții, ca slujitori
după trup, iar a doua este după duh. ai acestei mari taine, avem toată responsabi-
Taina Botezului este principala taină litatea pentru modul în care ea este săvârșită.
prin care omul poate intra în Împărăția Trebuie să ținem cont de tradiția Bisericii
lui Dumnezeu și, în situații cu totul spe- noastre și să săvârșim această taină după
ciale, este îndeajuns să fii făcut părtaș doar învățătura primită din dumnezeiasca gură
la această taină pentru a avea fericirea de a a lui Hristos, Care a poruncit Apostolilor:
moșteni raiul. De aceea Mântuitorul îi spu- „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate nea-
ne fariseului Nicodim: „Adevărat, adevărat murile, botezându-le în numele Tatălui și al

Împreună cu părintele Justin Pârvu Cripta cu sfinţii mucenici de la Adamclisi

Fiului și al Sfântului Duh.” (Matei 28, 19) nu i-au botezat prin afundare completă”, iar
De la începuturile sale, Biserica a săvâr- Sfântul Ignatie Briancianinov spune că dacă
șit Botezul numai prin întreită afundare. De nu există afundare, acela nu este Botez. Iată
altfel, cuvântul „botez” derivă de la terme- deci ce responsabilitate uriașă are preotul în
nul grecesc výthisi (βύθιση), care înseamnă momentul acela!
„afundare” și de aici, în continuare, bapti- Practica Botezului prin turnare sau stro-
zo (βάπτισ α), adică botez. Afundare nu pire este primită prin iconomie de Biserica
înseamnă doar un picior sau o altă parte a noastră doar în cazul persoanelor bolnave,
corpului, ci scufundare totală. care sunt la pat sau sunt în pericol de moarte
În ultima perioadă am observat că din și nu au apă mai multă la îndemână. De ace-
ce în ce mai mulți preoți, la presiunea mul- ea iconomia nu trebuie însușită ca regulă de
tor părinți, renunță să mai afunde copilul bază pentru că apar situațiile negative despre
în cristelniță. Avem mărturii scripturistice care vorbea Sfântul Paisie Aghioritul.
și reglementări canonice clare în Biserică, ce Așadar să nu mai facem o tragedie din
arată că Botezul trebuie săvârșit prin întreită acest moment minunat și unic din viața
afundare și nu altfel. Sfântul Apostol Filip s-a noastră, prin care murim și înviem împre-
coborât împreună cu famenul în apă și l-a ună cu Hristos!
botezat. Sunt apoi canoane, ca de exemplu Se întâmplă însă ca, după Botez, mulți
Canonul 50 al Sfinților Apostoli, care arată oameni să trăiască în păcate și pentru aceasta
clar că Episcopul sau preotul care nu botează Hristos a rânduit Taina Sfintei Mărturisiri,
prin întreită afundare trebuie să fie caterisit. Taina Pocăinței, Taina Lacrimilor, al doilea
Este o mare durere faptul că părinții copiilor botez, prin care cei păcătoși pot să-și spele
văd în săvârșirea Botezului doar o tradiție pe multele lor păcate.
care trebuie s-o facă pentru a fi în rând cu lu-
mea. Ei nu mai simt Botezul ca o necesitate
și o responsabilitate pentru suflețelul copi-
Adev`rata cunoa[tere
lului, creând astfel o presiune psihică asupra de sine
preoților pentru a nu le afunda pruncul și si- Părinte stareț, trăim vremuri destul
lindu-i să săvârșească un botez necanonic, ale de grele, lumea este cuprinsă de tot mai
cărui urmări se vor răsfrânge în chip negativ multă dezordine și tulburare. Cum putem
asupra copiilor și nu numai. Sfântul Paisie ajunge în astfel de vremuri la o stare de
Aghioritul spunea că „mulți dintre tinerii pocăință adevărată?
de astăzi sunt demonizați pentru că preoții Sfântul Paisie Aghioritul spune că „mulți

sfinți ar fi vrut să trăiască în vremurile de și, după cum spune Sfânta Scriptură, ceea ce
astăzi.” De ce oare afirmă lucrul acesta? Pen- te stăpânește aceea te și robește.
tru că în această perioadă avem tot timpul În societatea în care trăim, încă din co-
prilejuri de mărturisire. pilărie primim o educație defectuoasă de ge-
Sfântul Antonie cel Mare, văzând cursele nul: „Ești cea mai frumoasă!” sau „Ești cel
diavolului, s-a înspăimântat și a zis: „Doam- mai bun!” – afirmații care sunt de fapt niște
ne, dar cine se poate mântui?” Iar un glas s-a minciuni. Una este să-l încurajezi pe un co-
auzit și i-a zis: „Smerenia, Antonie!” pil într-o situație de descurajare și altceva
Cu cât societatea devine mai viciată, cu este să-i inoculezi astfel de minciuni, care
atât omul are mai multe motive de smerenie îi vor induce încetul cu încetul o concepție
și de pocăință. Toată asceza pe care o face ne- falsă despre el.
voitorul este îndreptată spre a dobândi sme- Mai există astăzi și un curent foarte
renia atât de îndrăgită de Dumnezeu. Căci periculos, și acesta se numește „dezvolta-
„Dumnezeu stă împotriva celor mândri, re personală”. Este o adevărată frenezie în
dar celor smeriţi le dă har.” (I Petru 5, 5-6) jurul acestui curent și, din păcate, chiar
Așadar cu cât suntem mai păcătoși, cu atât credincioși de-ai noștri au îndepărtat din
avem mai mult material pentru pocăință viața lor învățătura Bisericii, prin scrierile
și, implicit, pentru smerenie. Aceasta nu Sfinților Părinți, despre valoarea omului,
înseamnă că trebuie să păcătuim pentru a despre nădejde și mai ales despre lepăda-
ajunge la smerenie, dar dacă am trăit până rea de sine – condiție esențială pentru a-I
acum o viață păcătoasă nu trebuie să dez- urma lui Hristos –, și se contaminează cu
nădăjduim, ci să prindem curaj la cuvintele învățăturile lui Osho și ale altora ca el.
Mântuitorului, Care zice: „Nu am venit Pervertirea conștiinței ortodoxe prin așa-
să chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la zisa „dezvoltare personală” este foarte mare
pocăință.” (Marcu 2, 17) Și iarăși: „Bucu- și de aceea trebuie să înțelegem că sunt două
rie se face în cer pentru un păcătos care se lucruri total contrare. Hristos ne îndeamnă
pocăiește.” (Luca 15, 7) să ne lepădăm de noi prin pocăință pentru
Una din marile probleme contempora- a ne putea îndumnezei, în timp ce „dezvol-
ne este faptul că omul nu are o cunoaștere tarea personală” ne ademenește cu iubirea de
de sine, ci este un închipuit. Această închi- sinele pământesc, învățându-ne arta păcălirii
puire zugrăvește în mintea noastră, în chip conștiinței și îndreptățindu-ne orice acțiune
mincinos, faptul că nu suntem chiar așa de „pentru că meriți”, după cum suna un slo-
greșiți în fața lui Dumnezeu și nu avem prea gan al unei reclame.
multe motive de pocăință pentru că doar nu O altă capcană a necunoașterii per-
am dat în cap la nimeni, nu am luat feme- sonale este căderea în altă extremă, o
ia cuiva și tot așa, în chip fariseic, înșiruim ispită venită din partea dreaptă, după
multe astfel de păcate, zise mari, pe care noi cum categorisește părintele Cleopa. Sub
nu le-am făcut. Să nu fim totuși indiferenți influența credințelor New Age tot mai
față de învățăturile Părinților, care ne arată răspândite, constatăm cu durere cum
că păcatul cel mare este cel de lângă noi. mulți frați ai noștri ajung să caute în ru-
Adică păcatul de care este stăpânit fiecare găciune și în lecturile filocalice – către
dintre noi. Dacă nu poți renunța la carne care se „aruncă” fără discernământ și fără
pentru o perioadă oarecare fără un motiv sfatul nimănui – o desfătare și o închi-
anume, binecuvântat, acela este păcatul cel puită „înălțare a spiritului”, o scăldare
mai mare pentru tine, deoarece te stăpânește în fericire, lumină și extaz, o dobândire

instantanee a „trezviei”, a „păcii” și a „Du- la grădiniță la facultate și doctorat, fără a
hului Sfânt”. Este o vânare de stări, după mai considera necesară însușirea anevoioa-
cum spune Sfântul Ignatie Briancianinov, să a abecedarului și aritmeticii elementare.
ceea ce este jignitor la adresa lui Dum- Tânjirea prematură către cele mai înalte
nezeu pentru că rugăciunile și nevoințele și mai îmbietoare forme de spiritualitate,
sunt făcute în această situație nu pentru a atracția către acele mode „duhovnicești”
dobândi iertarea păcatelor și a ne împăca care dau senzația atingerii rapide a unor
cu El, ci pentru a vâna o stare, o senzație experiențe extraordinare sau a unor
anume. performanțe mari cu eforturi minime
Este dureros când vezi cum se rătăcesc (rugăciunea inimii, împărtășania deasă,
mulți dintre aceștia, care cred că isihasmul Filocalia, misionarismul în lume etc.), sunt
este „super”, care conversează „ca la o ca- simptome ale bolii caracteristice multora
fea” despre tehnicile avansate de rugăciune dintre convertiții contemporani. Ceea
a inimii și își imaginează că dogoresc deja ce este fundamental – pocăința, durerea
de dragoste pentru Dumnezeu. Unii, care inimii, plânsul pentru păcate, lepădarea
poate au și formal un duhovnic și care mai de sine și de lume, intrarea sub ascultare
merg și pe la slujbe, cred în reîncarnare, și sfat – este întotdeauna ocolit, ocultat,
în astrologie ori chiar practică radiestezie, minimalizat. Nu degeaba se spune în Pa-
Reiki, Zen sau Yoga și își imaginează, în teric: „De vei vedea pe cel tânăr de voia
același timp, că pot avea acces la slava ta- sa suindu-se la ceruri, apucă-l de picior și
borică și că împlinesc deja porunca „iubirii trage-l, căci nu îi este de folos.” Dar cine
universale”. Această atitudine nu cere de mai ascultă astăzi astfel de cuvinte, când
la „nevoitor” schimbare, ci doar o goană înfierbântările sângelui, exaltările inimii
după senzație, dar noi am fost atenționați și părerea de sine ne dau „garanția” că se
de Hristos în acest sens prin pilda cu bur- poate și altfel, singuri și de capul nostru…
dufurile vechi în care nu se pune vinul cel Așadar este foarte important să ajun-
nou. Adică harul nu se pogoară decât în gem să ne cunoaștem pe noi așa cum sun-
sufletul schimbat prin pocăință. tem, cu neajunsurile noastre și să lucrăm
În alte cazuri, mai ales la firile foarte cu noi acolo unde avem puncte vulnera-
emoționale și necurățite prin plânsul du- bile. Părerile bune despre noi sunt numai
hovnicesc, întâlnim ispita „îndrăgostirii” închipuiri, iar dacă totuși vedem și anu-
de rugăciune, ca scop în sine sau ca mij- mite lucruri bune la noi, să-I mulțumim
loc de a obține acele stări de care am mai Domnului pentru darurile Sale, pentru tot
vorbit, așa-zis duhovnicești – „îmbătarea” lucrul cel bun care de la El este.
inimii de „dragoste, pace și bucurie” închi-
puite, plonjarea din cotidianul mizerabil
într-o lume feerică, construită, în mod
Pocìn]a, calea c`tre
inconștient, prin imaginație. înviere
Așa cum arăta și Cuviosul Serafim De luat aminte la aceste capcane
Rose, cultura plăcerii în care ne-am format de care ne vorbiți... Părinte, se atrage
cei mai mulți dintre noi ne „virusează” și atenția tot mai mult în ultima vreme
căutările spirituale și ne trimite către un asupra riscului de a pieri ca neam.
soi de „ortodoxie confortabilă și sentimen- Pocăința ne poate salva de acest pericol?
talistă”, care arde etapele și trece direct de Este singura care ne poate salva!

Poporul evreu ne stă înainte ca o pildă și Prin urmare, să luăm exemplul cetății
ne arată clar că, atunci când se îndepărta Ninive ca să primim și noi iertarea și bi-
de Dumnezeu, era părăsit de El și ajungea necuvântarea lui Dumnezeu!
în mâinile tuturor popoarelor vrăjmașe. Părinte stareţ, așadar prin pocăință
Iar când se pocăiau în sac și cenușă, atunci putem nădăjdui ca Învierea lui Hristos
Dumnezeu îi întărea și își recâștigau liber- să fie și învierea noastră?
tatea. De aceea și noi, care suntem noul Sfântul Ignatie Briancianinov ne ex-
Israel, avem aceeași soartă. Dacă țara este plică într-un mod profund, în predica
jefuită de alte popoare, aceasta înseamnă de la Duminica Mironosițelor, cum prin
că ne-am îndepărtat de acoperământul lui pocăință înviază Hristos în inima omului.
Dumnezeu. Ne merităm soarta, ca să zic „La Botez inima este sfinţită ca biserică a
așa, ne merităm conducătorii pentru că lui Dumnezeu, iar noi Îi răpim lui Hristos
dacă nu s-ar fi făcut atâtea avorturi, poa- putinţa de a lucra atunci când dăm viaţă
te am fi primit și noi binecuvântarea să omului nostru celui vechi, când lucrăm
avem un conducător cu carismă care să mereu după imboldul voii noastre căzute,
scoată țara din impas. Îmi amintesc iarăși al raţiunii noastre otrăvite de minciună.
de Sfântul Paisie Aghioritul, care, atunci Hristos, Care a fost adus prin Botez în
când a fost rugat să mijlocească la Dum- suflet, continuă să rămână în noi, dar este
nezeu pentru cineva bolnav de cancer, a ca rănit și omorât de purtarea noastră”,
primit cu dragoste, dar când s-a reîntors spune sfântul.
persoana respectivă la sfântul și când l-a Începem să devenim încetul cu încetul
întrebat dacă a primit un mesaj de la insensibili față de tot ceea ce înseamnă du-
Dumnezeu pentru fratele bolnav, atunci hovnicesc, iar firea noastră se îmbolnăvește
el i-a răspuns foarte supărat că s-a rugat de o boală mai puțin cunoscută, care se
și că Domnul i-a spus că a trimis un om cheamă „nesimțirea duhovnicească”.
care să vindece cancerul din lume, dar nu Această boală este piatra prăvălită de la
s-a născut pentru că a fost avortat. Tot ușa mormântului, adică de la ușa inimii
așa ne-ar putea răspunde și nouă astăzi noastre, unde stau vrăjmașii lui Dum-
Dumnezeu, atunci când ne rugăm pentru nezeu, care paralizează toate mișcările
soluționarea tuturor problemelor din țară – sufletești și care uneltesc toate piedicile
că ne-a trimis un conducător mai bun, dar cu putință pentru a împiedica învierea
din păcate nu s-a născut. noastră.
Pilda cetățenilor din Ninive este iarăși „Cine ne va prăvăli nouă piatra
foarte grăitoare. Domnul S-a milostivit de la ușa mormântului?”, se întrebau
de ei, după ce toată cetatea, de la împărat mironosițele. La rândul nostru, strigăm
până la dobitoacele necuvântătoare, s-a și noi: „Cine ne va prăvăli nouă piatra
pocăit, cu plângere în sac și cenușă. Sfân- nesimțirii de la ușa inimii noastre?”
tul Ioan Gură de Aur, făcând un comen- Ajunși într-o astfel de stare de plâns,
tariu la această întâmplare, spune că mai singura noastră scăpare este pocăința
importante sunt în fața lui Dumnezeu sa- statornică, permanentă, nădăjduind că
cul decât mantia împărătească și cenușa Dumnezeu Se va milostivi de noi și ne va
presărată în cap decât coroana, pentru că trimite un înger care să prăvălească piatra
ce n-au putut face mantia și coroana au de pe ușa inimii noastre, pentru a învia și
făcut acelea. noi împreună cu Hristos. Amin.

Ob[tea / Monahi [i monahii de secol XX
„Dragostea este o bomb` – distruge

tot rùl”
Maica Gavrilia Papayannis,
MISIONARA IUBIRII Ciprian Voicilă
Gherondissa Gavrilia a întrupat, până la măsura desăvârşşirii,

cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Cu cei slabi m-am făcut slab,
ca pe cei slabi să-i dobândesc; tuturor toate m-am făcut, ca, în
orice chip, să mântuiesc pe unii.” (I Corinteni 9, 22)
A străbătut lumea de la un capăt la celălalt, ascultând
chemarea Domnului, slujindu-L cu multă şi mirabilă jertfire de
sine. Avea puterea să Îl vadă pe Mântuitorul pătimind în omul
muncit de nenumărate suferinţţe.
De-a lungul vieţii a cunoscut medii culturale foarte diferite,
păstrându-şi totodată nealterată identitatea ortodoxă,
dezavuând sincretismul religios.
Citite astăzi, sfaturile sale duhovniceşti, cuvintele de
înţelepciune care au rămas de la ea te însufleţesc, au puterea
să îţi dezmorţească sufletul şi să îţi abată atenţia de la feţele
multiple ale răului spre Lumină, nădejde şi dragoste.
Una din cele mai puternice învăţături care se desprind din viaţa
ei este că nu Îl poţi respecta pe Dumnezeu dacă nu respecţi
persoana umană din faţa ta; nu Îl poţi iubi dacă nu faci efortul
de a iubi făptura zidită după chipul şi asemănarea Sa; nu
cunoşti cu adevărat libertatea dacă nu o respecţi pe cea a
semenilor tăi.

„Cu adev`rat, nu ca s`
ur`sc, ci ca s` iubesc m-am
n`scut...”
Avrilia Papayannis, cea care avea să de-
vină mai târziu cunoscută în lumea întreagă
sub numele de gherondissa Gavrilia, s-a ivit
pe lume la data de 15 octombrie 1897, în
Constantinopol. Părinții săi erau înstăriți:
tatăl, Elisei Papayannis, era neguțător de
cherestea și reprezentantul unei companii
franceze, „Mesagerie de France”. Mama Av-
riliei, Victoria Christaki-Papayannis, prove-
nea din elita orașului: tatăl său fusese medicul
sultanului și primise drept recompensă tere-
nuri întinse în satul Lofoi, situat în nordul
Greciei.
Slujba îmbrăcării Avriliei în Hristos a
fost oficiată de Mitropolitul Germanos Stri-
nopoulos. Încă din copilăria timpurie s-a fă-
cut simțită firea ei extrem de sociabilă: dese-
ori o ruga pe mama ei – de care era foarte
atașată – să îi îngăduie să-i întâmpine ea pe
prietenii și vizitatorii familiei Papayannis. Îi
plăcea mult să facă schimb de știri și noutăți
cu toți cei care îi treceau pragul casei.
Sora sa cea mare, Vassiliki, îi va oferi pri-
mele noțiuni despre credința creștin-ortodoxă.
Îi citea frecvent povestiri din Vechiul și Noul Tes-
tament și purtau dialoguri pe teme de credință.
Într-o bună zi, s-a întâmplat ca micuța Avrilia să
omoare o muscă. Adoptând o mimică serioasă,
Vassiliki a întrebat-o: „Micuță Avrilia, poți face
tu o muscă?” În tăcerea care s-a așternut, Vas-
siliki a continuat: „Atunci învață că nu trebuie
să distrugi ceea ce nu poți crea.” Atât de puter-
nică a fost urma lăsată de această întâmplare
în sufletul copilului încât până la sfârșitul vieții
sale pământești maica Gavrilia a străbătut ne-
numărate drumuri cu multă grijă, atentă să nu
curme viața micilor făpturi plămădite de Bunul
Dumnezeu.
Avrilia s-a bucurat de o educație aleasă: a
frecventat cursurile Școlii de Fete „Zappeion”,

Cu părintele
Gherasim
Micrayannanitis
Părintele Amfilohie Makris, duhovnicul maicii Gavrilia
primind în același timp lecții particulare de ca venit de la Dumnezeu, ca pe o confirmare

franceză și engleză. În perioada liceului, des- că sentimentele pe care le nutrea față de toți
coperă farmecul inefabil al culturii grecești an- oamenii erau în acord cu voia Domnului.
tice. Lectura din „Manualul” filosofului stoic Fiind întrebată, peste ani, care este sursa
Epictet îi va marca tinerețea. De la fostul sclav iubirii sale atât de fierbinți și de generoase pen-
al lui Epafroditos învață cum să se lase în voia tru toți oamenii, pentru întreaga lume, maica
lui Dumnezeu. Mai târziu va mărturisi: „El Gavrilia va răspunde că această dragoste are
(Epictet) m-a pregătit pentru «Facă-se voia două izvoare – Dumnezeu și familia în sânul
Ta»!” căreia i s-a plămădit personalitatea: „Dacă lu-
O altă întâmplare este elocventă pentru crurile stau așa se datorează faptului că în ciu-
trăsăturile de personalitate ale Avriliei și pentru da numeroaselor greutăți prin care am trecut
parcursul ei duhovnicesc ulterior. Pe la vârsta în viața mea, simt că am fost – ca noi toți – fiul
de 15 ani, un profesor i-a reproșat că nu are iubit al lui Dumnezeu. În afară de asta, fiind
un caracter puternic și nu posedă o minte cri- cel mai mic copil acasă, familia mea m-a iubit
tică. Dovada ar fi fost faptul că ea nu făcea foarte mult: mama, tatăl, fratele și cele două
deosebire între oamenii buni și răi, între cei surori ale mele. Prin dragostea și exemplul lor
merituoși și cei lipsiți de valoare. Întorcându- am învățat și eu să iubesc. Imaginați-vă că am
se acasă într-o stare de profundă incertitudine, devenit ascultătoare – deși nu eram prin firea
s-a îndreptat spre bibliotecă, a luat Antigona lui mea – pentru că nu am vrut să-i mâhnesc și
Sofocle și, deschizând-o la întâmplare, privirea pentru că am înțeles că ceea ce ei așteaptă de
i-a căzut pe versetul în care Antigona îi declară la mine era un lucru bun.” (Maica Gavrilia –
lui Creon: „Cu adevărat, nu ca să urăsc, ci ca să Asceta iubirii, Ed. Episcopiei Giurgiului, pp.
iubesc m-am născut...” A primit acest răspuns 23-24)

Încheindu-și studiile liceale, Avrilia 33-34) La Salonic, o îngrijește și o tămăduiește
pornește spre Elveția, unde va studia Botanica pe Florence Bright – dramaturg, actriță, prie-
la Estavayer-le-Lac. Dragostea pentru creația tenă apropiată a lui George Bernard Shaw –,
lui Dumnezeu o va îmboldi să cunoască în care acuza dureri cumplite de picioare și ză-
profunzime viața florilor, copacilor, plantelor. cea imobilizată la pat. Acum învață un lucru
extraordinar, care o va transforma dintr-un fi-
„Nu te teme. Mâine te vei zioterapeut de excepție într-un psihoterapeut
întru Hristos: învață să îi asculte pe pacienți
face bine” și în acest fel să le vindece rănile și traumele
sufletești, îndreptându-i spre Domnul, „doc-
În anul 1923, Avrilia devine studentă a torul sufletelor”.
Școlii de Filosofie a Universității Aristotelice În Anglia, Avrilia aprofundează podolo-
din Tesalonic. Din această perioadă biografică gia – disciplină medicală care vindecă diverse
ne reține atenția o altă întâmplare edificatoare. afecțiuni ale picioarelor. În timpul liber, se
Îmbolnăvindu-se odată grav, febra îi crescuse îngrijește de bolnavii din clinica unui prieten
până la cote îngrijorătoare. Într-o noapte, pe doctor, care era situată în centrul Londrei afla-
când toți dormeau, Avrilia a auzit cum cine- te sub bombardament. Elena Virvou notează:
va se apropia cu pași fermi de patul în care „Nu și-a luat măsuri de precauție împotriva
zăcea. Deodată, o mână a dat la o parte plasa bombardamentelor nici măcar o singură noap-
de țânțari. A văzut cu uimire un tânăr îmbră- te. Dormea în patul ei de parcă nu ar fi existat
cat ca un ostaș din vechime, care i-a grăit cu nici un pericol... În vremea aceea, le oferea tra-
un glas blând: „Nu te teme. Mâine te vei face tament gratuit unor ciprioți care munceau din
bine.” Tânărul făcându-se nevăzut, Avrilia a greu în fabrici și brutării și care aveau dureri
strigat-o pe mama ei. Aflând despre cuvinte- din cauză că stăteau mult timp în picioare.”
le și înfățișarea aleasă a tânărului, mama i-a (op. cit., pp. 36-37)
spus Avriliei, închinându-se: „Domnul să fie În 1946, devine membră a Societății de
lăudat!” Febra s-a domolit în acel ceas. Mi- Podologie. Nopțile, Avrilia le oferă un ceai cald
nunea se săvârșise pe 25 octombrie, în ajunul și o vorbă mângâietoare, încurajatoare tuturor
praznicului Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. oamenilor ascunși prin adăposturile improvi-
Mai târziu, prin anii ’30, Avrilia se mută zate. Însă ea refuza să își petreacă nopțile în
la Atena. Se dedică slujirii semenilor aflați în adăposturi antiaeriene, având credința neclin-
suferință. Va lucra mai întâi într-o casă de re- tită că tot ceea ce ni se întâmplă este potrivit
cuperare din Kifissia, lângă Atena, apoi într-un voii Domnului. Mărturisea: „Dacă este voia
cămin de bătrâni. lui Dumnezeu, bomba mă va lovi indiferent
La vârsta de 40 de ani ajunge în Anglia. O unde mă aflu.”
prietenă din Tesalonic, Elena Virvou, descrie În această perioadă dificilă îl cunoaște pe
în câteva fraze succinte perioada petrecută de arhimandritul Iakovos Virvos, care nu peste
Avrilia în Anglia, în timpul celui de Al Doilea multă vreme este înălțat la treapta de Episcop
Război Mondial: „Când s-a dus singură în de Thyateira. El devine duhovnicul Avriliei.
Anglia și războiul a forțat-o să rămână acolo În 1945 războiul se sfârșește. Avrilia revi-
timp de opt ani îndelungați, Hristos a devenit ne în Grecia, iar în 1947 se dedică vindecării
o realitate, o călăuză (pentru ea). Încetul cu oamenilor prin fizioterapie. Ședințele le ține
încetul, învățăturile Evangheliei au devenit într-un apartament din strada Massalias. Prie-
un mod de viață – viața însăși.” (op. cit., pp. tena ei, Elena Virvou, povestește: „Lucra foarte

acest moment esențial din biografia ei: „Ziua
despărțirii noastre, ziua crizei mele interioare,
a retezat ultima legătură care mă mai ținea
atașată de o viață normală, materială, pe acest
pământ. Dintr-o dată, am murit... am murit
pentru lume. Singura cale care era deschisă
în fața mea acum mă îndemna să fac pasul
decisiv: «Du-te, vinde averea ta, dă-o săra-
cilor, apoi vino și urmează-Mi.» Dar unde?
Chemarea a venit cu totul neașteptat: India...
Acesta era răspunsul. Aceasta era destinația
mea. Până atunci însă nu avusesem nici o le-
gătură deosebită cu această țară îndepărtată –
Maica Gavrilia
în afară de respectul înnăscut pentru toate
civilizațiile antice.” (op. cit., p. 50)
mult, pentru că ea nu numai trata, ci îi ascul-
ta pe oamenii care îi destăinuiau necazurile,
grijile și suferințele lor. Devenise confidenta
„Vino [i urmeaz`-Mi!”
tuturor și le oferea sfaturi și consiliere. (...) Din Priveghind-o pe mama ei, Avrilia a văzut
câte îmi amintesc, câștiga 500-600 de drahme cum o lumină puternică a început să iradie-
pe zi. Până seara nu mai avea nici un ban! (...) ze din icoana Mântuitorului care veghea în
Plătise chiria unui orb, cumpărase un costum încăpere. A auzit o voce lăuntrică: „India!”
pentru cineva fără serviciu... Asta e ceea ce am Apoi s-au făcut auzite cuvintele Evangheliei
văzut în acele zile. Imaginați-vă câte altele mai Sfântului Apostol Ioan: „Vă este de folos să mă
făcea...” (op. cit., pp. 43-44) duc Eu. Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâie-
În anul 1949 întreprinde o călătorie în torul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce,
Statele Unite. Aici face cunoștință cu Martin Îl voi trimite la voi.” (Ioan 16, 7) O chemare
Luther King și cu mama acestuia. În America a răsunat în inima ei: „Vino și urmează-Mi!”
se îngrijește cu precădere de nevăzători. Aju- (op. cit., p. 51) Avrilia I-a cerut Domnului un
torul concret pe care îl acorda celor robiți de semn din care să înțeleagă că acea chemare
suferință era permanent susținut de rugăciune. vine de la El și nu este o înșelare demonică.
În cabinetul ei, Avrilia ținea pe perete o icoană După trei zile, la ușa ei a sunat Cameron,
care purta numele de „Spălarea picioarelor”. un tânăr englez venit pentru câteva zile de la
Privea adesea la ea când se ocupa de cei bol- Viena la Atena, cu dorința de a-și cunoaște
navi. Prefera să păstreze tăcerea, rostind în strămoșii. Finalitatea călătoriei sale era Hi-
gând Rugăciunea lui Iisus și Împărate Ceresc. malaya. Descifrând în această întâmplare
La fel proceda când pacienții își deschideau chemarea Domnului, Avrilia își vinde cărțile,
sufletul în fața ei, destăinuindu-i problemele mobilierul și ustensilele medicale, gândindu-
existențiale care îi necăjeau. se că va pleca în India însoțită de Cameron.
Mama Avriliei a adormit întru Domnul pe Între timp, îi sosi o invitație la un seminar
data de 24 martie 1954. Despărțirea de ființa pentru tineret care se desfășura la Viena, așa
pe care a iubit-o cel mai mult a însemnat și că se despărți de Cameron.
ruperea legăturilor cu lumea. După trecerea Din Viena ajunge în Israel. Acolo va
multor ani, maica Gavrilia va descrie astfel lucra mai multe luni ca voluntară într-un

kibbutz (fermă colectivă în Israel). Din Israel lunii. Într-o scrisoare către prietena ei, Elena,
călătorește în Cipru, unde va îngriji vreme de povestește ce a simțit atunci: „Disperată, am
o lună o mulțime de bolnavi, apoi în Liban și continuat să mă rog cu mai multă râvnă. La
Iordania. În 1955 Avrilia îi scrie Elenei Virvou: un moment dat, am adormit... Dimineața,
„Începusem să-mi dau seama că limbajul nu când m-am trezit, vedeam! Atunci am înțeles
este singurul mijloc de comunicare între oa- că mi se făcuse ceva... Câteva luni mai târ-
meni. Compasiunea avea o importanță mai ziu, am aflat că unele persoane fac astfel de
mare decât limbajul și, prin urmare, era o mo- scamatorii cu ajutorul duhurilor rele, pentru
dalitate mai bună de comunicare.” a-i înșela pe alții să rămână acolo pentru tot-
Pe data de 14 mai 1955 ajunge în sfârșit deauna. Cunosc o nemțoaică care și-a pierdut
în India. Aici îi va cunoaște pe Alfred Krauss mințile prin ceea ce i-au făcut... De atunci au
și Paul Brand, medici experți în vindecarea început să se uite la mine într-un fel ciudat...
leprei. Pornește spre Himalaya însoțită de doi Au simțit că cineva mai puternic mă proteja;
avocați indieni. Străbate jungla și poposește și am simțit că momentul să merg mai departe
la izvoarele Gangelui. Rămâne pentru o vre- se apropia.” (op. cit., p. 75)
me într-un dispensar pe care îl descoperă aici. În India avea să mai îngrijească numeroși
Va îngriji bolnavii fără să fie recompensată cu oameni suferinzi la Centrul de Nevăzători
vreun ban. Din dorința de a se îngriji de cei pentru Adulți de la Dehradun (aici va preda
suferinzi, pe 24 mai 1955 pătrunde în ashram- și fizioterapia), la Warora, la Anandwan, în
ul cunoscutului Swami Shivananda. Vreme de colonia pentru leproși întemeiată de cunos-
șase luni se ocupă de pelerinii aflați în trece- cutul asistent social Baba Amte, în Centrul de
re pe aici și predă fizioterapia angajaților din Psihiatrie de la Lucknow (aici o va întâlni pe
dispensarul ashram-ului. Observând obice- tânăra Lalita, care a fost atât de impresionată
iurile idolatre care domneau aici, Avrilia re- de personalitatea Avriliei încât mai târziu s-a
marcă: „Acești oameni sunt încă într-o epocă convertit la Ortodoxie, îmbrăcând și haina
precreștină. Și totuși, India este foarte pregătită monahală), la Delhi, în Institutul de Terapie
pentru Ortodoxie!” Despre practicile păgâne Ocupațională. Fără nici un mijloc material, va
ale indienilor, Avrilia îi scrie Elenei Virvou: colinda întreaga Indie, mergând acolo unde
„Am întâlnit ascetism auster, postire, sărăcie Hristos o chema. Străbătea distanțe enorme,
desăvârșită, renunțarea la obligațiile de familie. călătorind în trenuri (totdeauna își lua bilet la
Dar am văzut și multe exagerări... se închină clasa a treia), autobuze, care cu boi, mânată de
gurului ca unui zeu. Și el acceptă toate aces- dragostea pentru semenii săi. Spunea: „Cine
tea... și crede și el că este zeu! Într-o zi am în- iubește nu obosește.”
trebat un guru: Cum poți să accepți așa ceva? Înainte de a părăsi India, Avrilia trăiește o
Răspunsul lui a fost: Nu ne putem împotrivi experiență mistică care o va marca pentru tot-
tradiției poporului!” deauna: „Am văzut doar ochii Lui. Am văzut
În ashram-ul lui Shivananda trăiește o doar ochii și fruntea. De neuitat. Nu era din
experiență care va grăbi plecarea ei din India. această lume. Ochii căprui, plini de viață și de
Într-o noapte, la ceasul rugăciunii, constată că lumină. (...) Blajini. Foarte blajini. Ca și cum
patul se mutase cu de la sine putere din loc. îți învăluiau întregul suflet, întreaga ființă...
Avrilia a închis ochii și a continuat să rosteas- Dar numai ochii. Nu am văzut fața. Totuși,
că Rugăciunea lui Iisus. Când i-a redeschis, a în acel moment am avut sentimentul că a fost
observat că își pierduse vederea. S-a apropiat El.” (op. cit., p. 108)
de fereastră, dar nu a mai putut zări lumina Pe 4 august 1959, Mataji Lila (Mama Lila) –

cum era numită de indieni, fiindcă ea nu Essex pe părintele Sofronie Saharov, care îi
accepta să primească în schimbul îngrijirilor propune să se statornicească aici pentru a fi
medicale bani – se desparte de India. Pornește egumenă a mânăstirii de maici. Maica refuză,
cu avionul spre Ierusalim. Biletul îl cumpărase mărturisindu-i părintelui că această responsa-
din banii pe care i-i dăduseră cu generozitate bilitate este mult prea mare pentru ea.
prietenii săi indieni. Călătorește în Kenya, în anul 1968. De-
Ajunge în Betania pe data de 5 august vine secretara Misiunii Ortodoxe și se implică
1959. Vreme de trei ani se va nevoi ca soră în în programe de consiliere pentru sănătate des-
mânăstirea cu hramul Învierii lui Lazăr, în care tinate mamelor și de alfabetizare a adulților.
stărețea părintele Theodosios. Aici a avut mul- Părintele Amfilohie Makris, însoțit de un alt
te ascultări, printre care cea de grădinar și de slujitor al Domnului, Antonios Romaios, a co-
secretară a mânăstirii. Acorda ajutor tuturor. lindat satele și a botezat mulți kenyeni în apa
Elena Virvou scria: „Ea are grijă și de bolna- râurilor. O altă prietenă de-a maicii Gavrilia
vii din sat și de soldații suferinzi din unitatea mărturisește: „Eu îi tot spuneam că Hristos
militară.” are o dimensiune africană... Da, scria ea, aici
În luna aprilie a anului 1962, Avrilia plea- Hristos e african. Ea vorbea despre misiune,
că, cu binecuvântare de la gheronda Theodo- despre kenyenii care veneau la Ortodoxie și
sios, la Constantinopol. Patriarhia avea ne- eram, ca și ea, atât de încântată și de fericită!”
voie de o călugăriță ortodoxă pentru a lucra (op. cit., p. 149)
ca misionară în Franța, la Taizé. Aici va sta o În 1978 gheronda Agathanghelos Michae-
perioadă scurtă întrucât Misiunea Ortodoxă lidis îi dăruiește maicii Gavrilia un apartament
s-a retras. În plus, Avrilia nu agrea ideea de a vechi. Între 1978 și 1989 prin această locuință
se ruga alături de persoane care reprezentau vor trece sute de oameni care vor găsi aici ali-
alte confesiuni religioase. Călugărițelor din alte narea suferințelor trupești și sufletești, pace și
culte, care o invitau să li se alăture în rugăciu- mai ales dragostea după care tânjeau. Maica
ne, le răspundea: „Nu mă rog cu voce tare și nu lăsa pe nimeni să plece nemângâiat. De
niciodată în tovărășia altcuiva. Mă rog singură aceea acest loc a fost numit „Casa îngerilor”.
sau la biserică.” Cu câteva luni înainte de plecarea ei la
În anul 1966 Avrilia pleacă într-o călăto- Domnul, maica este tunsă în schima mare.
rie spre Patmos, pentru a face cunoștință cu Aștepta împăcată momentul „marii treceri”,
harismaticul părinte Amfilohie Makris – după așa cum învățase încă din tinerețe: primea tot
multe mărturii, unul din marii sfinți care s-au ce i se întâmpla ca din mâna lui Dumnezeu.
ivit în Grecia în tumultuosul secol XX. Prime- Le spunea apropiaților: „Când voi pleca din
le cuvinte pe care i le-a adresat părintele Amfi- această lume, așa cum o barcă nu lasă nici o
lohie au fost: „Am căutat mult timp maici care urmă pe suprafața apei în trecerea sa – cum
să fie dispuse să întreprindă lucrări misionare.” spune poetul –, tot așa nici eu nu voi lăsa nici
De praznicul Izvorului Tămăduirii, în Ca- o urmă... Cu toate acestea, nu am mustrări de
pela Sfântului Antonie de la Mânăstirea Evan- conștiință. Asta e! Nepătimirea! Dacă Domnul
ghelismos (Buna Vestire), gheronda Amfilohie ar fi vrut, m-ar fi făcut altfel. Dar El mă con-
o spovedește și o îmbracă în haina monahală. duce pe cale, iar eu Îl urmez privind minunile
Avrilia devine maica Gavrilia. El îi va fi părin- Sale! Sunt doar un spectator (op. cit., p. 204)
te duhovnicesc până în luna aprilie a anului Pe 28 martie 1992, din Chilia Sfinților În-
1970, când trece cu pace la Domnul. geri din Leros, sufletul nobil al maicii Gavrilia
În 1965 maica Gavrilia îl întâlnește la s-a înălțat la cer.

Apoftegme culese de la maica Gavrilia
Dragostea este o bombă – distruge tot Hristos este mereu pe cruce.
răul. Când „eul” se frânge devine „tu”, apoi
Orice loc poate deveni un loc al Învierii şi „tu” se frânge şi devine „El”, atunci toţi de-
dacă trăim smerenia lui Hristos. venim „ai Lui”.
Nu dori multe lucruri, fie că sunt uşor de Când ne gândim tot timpul la Dumnezeu şi
obţinut sau nu. Mai degrabă ai grijă să sfin- Dumnezeu Se gândeşte la noi neîncetat.
ţeşti puţinul pe care îl ai deja. În fiecare dimineaţă, când o pagină nouă
Să înveţi să Îl iubeşti pe Dumnezeu: aceas- se deschide în faţa noastră, să semnăm hârtia
ta este singura educaţie care contează. goală şi să-L lăsăm pe Dumnezeu să scrie ce
Îmi pun rasa şi nu vorbesc decât dacă sunt vrea El.
întrebată. Rasa vorbeşte în locul meu. A iubi înseamnă să nu spui niciodată „Da,
Dacă ai dragoste pentru toată lumea, dar...”, „Nu” sau „Nu vreau”.
întreaga lume e frumoasă. Acolo unde nu există respect pentru per-
Când mintea nu este risipită de lucruri soană, nu există respect nici pentru Dumnezeu.
lumeşti şi rămâne unită cu Dumnezeu, chiar şi şi viceversa.
când spune un simplu „Bună ziua”, cuvintele Cine nu pierde, nu regăseşte.
rostite devin o binecuvântare. Vorbeşte cu îngerul tău păzitor tot timpul
Creştinul trebuie să respecte taina exis- despre tot. Mai ales atunci când ai necazuri
tenţei fiecărui om şi a oricărui lucru. şi nu te înţelegi cu alte persoane. El ajută
Omul înduhovnicit este cel care a ajuns la întotdeauna.
deplina lepădare de sine, care a înţeles pe „Nervii” sunt doar egoism.
deplin că orice i se întâmplă este fie din voia Numai persoanele cu complexe psiholo-
lui Dumnezeu, fie din îngăduinţa Sa. gice vor să-ţi impună tot timpul propria voie
Nu răspunde niciodată cu rău cuiva care asupra altora.
te-a rănit, ci vezi-L pe Hristos în inima ta. Adevăratul post înseamnă să te abţii de
Glasul lui Dumnezeu este tăcerea. la flecăreala rău intenţionată şi grija pen-
Când îţi trece prin minte să judeci pe ci- tru propriile interese, să nu mai vezi „paiul
neva, roagă-te lui Dumnezeu să-ţi stăpâneşti din ochiul fratelui” şi să nu „judeci pe sluga
gândurile, ca să poţi iubi acea persoană aşa altuia”.
cum o iubeşte El. Atunci Dumnezeu te va ajuta Când uşa chiliei noastre se închide, atunci
să-ţi vezi propriile greşeli. Dacă Hristos ar fi poarta Cerului se deschide.
de faţă, ai putea avea astfel de gânduri? Dragostea înseamnă respect pentru liber-
Cel mai important act filantropic este de tatea celuilalt.
a-i vorbi de bine pe semenii noştri. Oamenii ne spun ceea ce i-am inspirat
Invocând numele lui Hristos, lovim în egoul noi să ne spună.
nostru. [Unui începător în viaţa monahală:] Ai gri-
Noi simţim primii bucuria pe care o dă- jă de două lucruri: iubirea fără discriminare
ruim altora. şi fără reproşuri şi smerenia, ca şi cum ai fi
Neliniştea este doar pentru cei rob tuturor.
necredincioşi. Întotdeauna înainte... chiar şi cu pas de
Dragostea este mereu pe cruce, pentru că broască. (op. cit., pp. 495-537)

Ieromonahul
IOAN ȘIȘMANIAN:
„Iubirea nu exist` decât în
jertf`, este iubirea d`ruirii”(II)
Părintele Iustin Pârvu Interviu realizat de Ciprian Răglean
Întors în tinereţe de la taoism la Hristos de către părintele Constantin

Galeriu, Laurenţiu Şişmanian – viitorul ieroschimonah Ioan –, cuprins de
dorul după adevăratul Dumnezeu, se hotărăşte să intre în mânăstire.
Informatician de formaţie, dar mare iubitor de lectură şi de poezie în
acelaşi timp, părintele Ioan este de mai bine de 25 de ani în mânăstire.
Cea mai mare parte din viaţa de monah şi-a petrecut-o în Mânăstirea
Petru Vodă, alături de părintele Iustin Pârvu, al cărui ucenic este.
Părintele Ioan este înainte de orice un om viu. Din acest motiv poate a
fost preocupat dintotdeauna de tema centrală a mesajului lui Hristos:
iubirea de Dumnezeu şi de aproapele. În interviul de mai jos ne vorbeşte
despre rolul esenţial al suferinţei înţeleasă ca dăruire către celălalt, fără
de care iubirea nu este posibilă.
S fântul Maxim Mărturisitorul spunea

că omul fuge după plăcere și dă de
durere. Dând de durere, iarăși fuge
după plăcere. Omul nu vrea să priceapă că
durerea este atrasă de plăcere. Este practic
soluţie pentru noi este să înţelegem și să
urmăm aceste legi existenţiale. Trebuie
să înţelegem că durerea pe care o simţim
ne-a fost dată de Dumnezeu pentru a re-
acţiona și pentru a înţelege ruperea noas-
un ciclu infinit, dacă ne lăsăm prinși de tră de El. Durerea de acolo pleacă, de la
acest joc. E un cerc vicios. Acest demers ruperea noastră de El. Odată confruntaţi
iraţional poate ajunge până acolo încât cu durerea, avem două modalităţi de a o
să fac din durere o plăcere. Sadomaso- procesa, de a ne raporta la ea. Poate de-
chismul acolo ajunge. Este o demenţă. veni chin sau suferință. Chinul apare din
Și atunci unde mai e viaţa? Nu mai e cauza imaturităţii noastre duhovnicești, a
nici un fel de viaţă. Asta este moarte. Nu refuzului nostru de a o asuma. Noi trăim
putem trăi așa. Nu putem trăi în acest atunci aceeași stare de revoltă și de răsfăţ
mod absurd de a gândi lucrurile. Singura pentru că vrem ca cineva să ne gâdile, să

ne mângâie, să ne vadă poziţia de victime. să-i cuceresc pe ceilalţi, nici dacă aș vrea.
Chinul duce la moarte, la descompunere. Pe de altă parte, „vie împărăţia Ta, facă-se
Dar durerea mai poate fi văzută și ca su- voia Ta, Doamne” mă face fericit din plin.
ferinţă. Iată doi termeni frumoși: chin și Ce aleg? Aleg nefericirea din absurdul
suferinţă. Doi termeni antagonici, pentru gândirii mele? Pentru ce? Trebuie să caut
că ei exprimă lucruri diferite. Durerea – acel numitor comun, acea iubire despre
chin este durerea revoltată și ucigătoare, care nu știu nimic. Haideţi s-o căutăm.
pe când durerea – suferinţă este durerea Vom afla Cine este. Dacă suntem sinceri,
asumată și născătoare de viaţă. De aceea vom găsi. Îl vom găsi sigur pe Dumnezeu.
expresia „chinurile nașterii” este o expresie Nu vom găsi acele surogate orientale care
greșită. Ar trebui spus „suferinţa nașterii”, nu sunt iubire. Sunt o beţie. Iubirea e alt-
pentru că este dătătoare de viaţă. Cu ade- ceva. Iubirea e pipăibilă, să știţi, foarte pi-
vărat, femeia, după ce naște, după aceas- păibilă, pentru că Sângele este pipăibil. Și
tă suferinţă, trăiește o bucurie de negrăit, când auzim acest cuvânt: „Luaţi, mâncaţi,
bucuria de a vedea viaţa care a ieșit din ea. acesta este trupul Meu, care se frânge pen-
Asumându-ne astfel învăţătura Sfinţilor tru voi spre iertarea păcatelor. Beţi dintru
Părinţi, mărturisim că singurul izvor al acesta toţi, acesta este sângele Meu, care
bucuriei este suferinţa, durerea asumată, pentru voi și pentru mulţi se varsă spre
biruită. Înţelegem atunci cuvântul acesta iertarea păcatelor.” Chiar dacă poate părea
extraordinar, că bucuria nu este posibilă a fi doar o metaforă, n-ar suna frumos ca
fără durere. Iubirea nu există decât în jert- un soţ să o spună soţiei sau invers? Chiar
fă, este iubirea dăruirii. dacă luăm în considerare doar așa, poetic,
acest cuvânt, ce frumos sună!
„«Vie împ`r`]ia Ta, Așa cum avem povestea Tinereţe fără
de bătrâneţe și viaţă fără de moarte. Se naș-
fac`-se voia Ta, te copilul împăratului și începe să plângă.
Doamne» m` face fericit Și plânge, și plânge, nu se liniștește după
din plin” nici una dintre promisiunile tatălui său,
ale împăratului. Atunci împăratul îi pro-
mite că îi va da tinereţe fără de bătrâneţe
De aceea eu îndemn oamenii la un și viaţă fără de moarte. Pruncul se oprește
lucru dacă se ceartă în familie. Se ceartă atunci din plâns. Ajuns la vârsta de 15
cumplit uneori, din diverse motive, fie- ani, băiatul îi cere tatălui să îi dea ce i-a
care vede lucrurile în felul său. Și atunci promis. Împăratul răspunde că nu are
îl îndemn pe cel care nu vrea să cedeze, și cum să-i dea tinereţe fără de bătrâneţe și
care poate că nu e credincios, să se retragă viaţă fără de moarte. Îi promisese acest lu-
undeva și să-și pună o întrebare. Dacă nu cru doar pentru a-l opri din plâns. Atunci
e cum vrea el, nu poate trăi? Acesta este băiatul îi spune tatălui că el pentru asta
singurul criteriu al existenţei lui, „facă-se s-a născut, ca să dobândească viaţă fără
voia mea”? În clipa aceea nu mai poţi să de moarte. Și dacă tatăl lui nu-i poate da
fii fericit. Revin la această raportare diferi- asta o să plece în lumea largă s-o caute.
tă: „Vie împărăţia mea, facă-se voia mea.” Este o poveste foarte frumoasă și plină de
Aceasta mă face total nefericit pentru că înţelesuri duhovnicești.
nu am nici cum să-i ajut, nu am nici cum Suferinţa este cel mai mare dar al lui

Dumnezeu pentru că face posibilă biru- Sfântului Vasile cel Mare. Sfântul Vasile
inţa asupra durerii. Evident, nu putem să cel Mare spune „a dat sfinţilor ucenici și
nu ne întrebăm de ce trebuie să suferim. Apostoli, zicând: Luaţi, mâncaţi, acesta
De asta ne-a creat Dumnezeu, ca să su- este trupul Meu…” Pe când Sfântul Ioan
ferim? Sigur că nu. Dumnezeu ne-a creat Gură de Aur vine și punctează, face mai
pentru a cunoaște fericirea, iubirea Lui în vie chemarea, e ca și cum Hristos Însuși ar
veșnicie. Și atunci? Noi trebuie să trecem spune: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul
prin suferinţă pentru că am trecut prin Meu…” Este mai fulgerătoare, mai cutre-
cădere. Prin suferinţă ne vindecăm firea murătoare chemarea, te trece un fior pu-
afectată de cădere, suferinţă de orice tip – ternic. Și atunci înţelegi că Dumnezeu ne
și trupească, și sufletească. cheamă. Din două perspective ne cheamă.
Preotul spune întâi rugăciunea în numele
„Trebuie s` ne asum`m Domnului. Apoi preotul o rostește și în
numele lui. De ce? Pentru că la hirotonie
veşnicia” i se spune: „Primește Odorul acesta (adică
Sfântul Trup), care se va cere de la tine
Vine Hristos și ne învaţă că nu cu bi- întreg la A Doua Venire.” Adică toţi cei
ciul se rezolvă greutăţile lumii acesteia, pe care eu îi păstoresc, îi spovedesc, fie că
ci prin chemarea: „Luaţi, mâncaţi, acesta sunt preot de parohie sau ieromonah, toţi
este trupul Meu, care se frânge pentru voi cei pe care mi i-am asumat, cărora le-am
spre iertarea păcatelor…” Sfântul Ioan iertat păcatele și pe care îi sfătuiesc în ca-
Gură de Aur explică foarte frumos, este litate de duhovnic, trebuie să-i aduc gata
extraordinar. Este o diferenţă între Litur- de mântuire. Cumplită responsabilitate,
ghia Sfântului Ioan Gură de Aur și cea a imposibilă. Eu îmi asum ca preot, de la
Mânăstirea Petru Vodă

început, că intru în iad. Asta dacă e să ne Nu putem să împărtășim fără spo-
luăm doar după raţiune, după dreptate. vedanie. De asemenea, este important
Acum intervine și mila lui Dumnezeu și ca spovedania să fie făcută cum trebuie.
eu spun: „Doamne, milostiv fii mie, pă- Spovedania nu este o înșiruire de păcate.
cătosului.” Asta face preotul dintr-o nebu- Dumnezeu știe păcatele noastre. El vrea
nie a iubirii lui Dumnezeu. Dacă preotul însă să vadă la noi căinţa. Sfinţii Părinţi
nu face asta, nu trăiește în Hristos, nu arată că fără pocăinţă, fără metanoia, fără
iubește. Acum și credinciosul spune la schimbarea gândirii faţă de faptele noas-
fel. El nu o spune ritualic, cum o spun tre greșite, spovedania nu este eficientă.
preoţii, el își asumă asta. Gândiţi-vă că Nu are sens o spovedanie făcută doar ca
Trupul acesta al lui Hristos este obștea înșiruire a păcatelor. Și asta indiferent
însăși, Biserica, fiecare credincios care este cât de sintetică sau analitică ar fi ea. Nu
părtaș acestui Trup mistic. Despre fieca- trebuie să lipsească de la spovedanie du-
re dintre noi este vorba când Dumnezeu rerea, căinţa, hotărârea de a nu mai repeta
spune: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul păcatele. La spovedanie trebuie să folosim
Meu…”, noi suntem datori să ardem ca timpul trecut când vorbim despre păcate-
o flacără. Dacă punem lumina în sfeșnic, le noastre. Nu trebuie să spunem: „Sunt
ea va da lumină și căldură, dar prin arde- curvar, sunt beţiv, sunt mândru…” Nu
rea ei, prin răstignire, arzând, luminând sunt, am fost. De acum m-am hotărât,
și mărturisind. De aceea spunem înain- cu ajutorul lui Dumnezeu și cu rugăciu-
te să ne împărtășim: „Cred, Doamne, și nile duhovnicului, să mă schimb. Pocă-
mărturisesc…” Acesta este unul dintre inţa înseamnă că am înţeles că trebuie
motivele pentru care ne împărtășim, să să mut centrul de greutate de pe facă-
avem puterea mărturisirii. Trebuie să ne se voia mea pe facă-se voia Ta, Doamne.
asumăm veșnicia. Trebuie să ne hotărâm să ne punem
viaţa în mâinile
„Spovedania nu este o lui Dumnezeu.
Nu suntem
înşiruire de p`cate” atenţi deloc
la veșnicie,
Părintele Iustin vorbea despre mai la valorile
multe motive pentru care omul își poa- veșniciei.
te pierde mântuirea. Unul dintre ele este De fapt,
împărtășania fără rânduială. Nu pentru spovedania
că e deasă sau nu e deasă. Duhovnicul înseamnă
trebuie să ţină cont de o serie de elemen- trăirea și
te personale, proprii, particulare fiecărui
credincios. Nu putem să-i invităm la îm-
părtășanie pe toţi în grup. Nu suntem
toţi la fel. Omul este unic. În funcţie de
unicitatea fiecărui om, duhovnicul poate
să hotărască să-l cheme pe unul mai des la
împărtășanie, iar pe altul mai rar; depinde
de situaţia lui sufletească.
www.lumeacredintei.com
Ob[tea / Monahiile mileniului III
Biserica mânăstirii
asumarea metanoiei, a
schimbării noastre. Măcar
atunci când ne spovedim
să trăim și să gândim asta.
Să fim vii. Asta înseam-
nă adevărata spovedanie.
Pentru că după două ore
putem să ne schimbăm,
să ne purtăm altfel. Cum
este posibil ca un om care
iese din biserică spovedit,
împărtășit, luminos, să se
urce în mașină și să-l stro-
pească pe altul care merge pe trotuar din dă durerea pentru ca noi să ne dăm seama
cap și până în picioare? Nu ne pasă. Mai de neputinţa, de limitarea noastră. Omul
bine să lăsăm mașina în astfel de clipe. Să este unic și Dumnezeu dă fiecărui om po-
mergem pe jos, prin ploaie, până acasă și tenţialul necesar pentru mântuire.
să ne bucurăm. Fiecare om va merge spre mântuire în
relaţie cu neamul lui. Părintele Galeriu
„Nu cred c` exist` în vorbea despre vindecarea arborelui gene-
alogic. Numai așa putem lucra, căutând
}ara aceasta vreun om să ne curăţim neamul. Patimile părinţilor
care s` nu fi avut în urm` care sunt neiertate, nevindecate, vin către
vreun sfânt în familie” copii. Mai ales după moartea părinţilor.
Știm, de altfel, cuvintele biblice: „Părinţii
Suntem nepăsători, nu mai suntem au mâncat aguridă și copiilor li s-au stre-
atenţi la durerea celuilalt. pezit dinţii.” (Iezechiel 18, 2) Dar copilul
Da. Durerea nu a venit niciodată ca o moștenește și roadele unei vieţi sfinte din
pedeapsă. Ea vine ca o necesitate de vin- spate. Nu cred că există în ţara aceasta
decare, de trezire a omului. Îl face pe om vreun om care să nu fi avut în urmă vre-
mai sensibil, mai strigător la Dumnezeu. un sfânt în familie. Nu cred, pentru că
Omul fără durere e într-o mare beţie. așa ne-a fost viaţa. Cel puţin cu cei din
Dumnezeu dă durerea tocmai pentru ca închisori, acum recent, în perioada co-
omul să se trezească, să nu uite că el nu e munistă. Spunea părintele Iustin că și șase
dumnezeu, să nu uite că el trebuie să se luni, câteva luni de zile dacă a fost închis
trezească din nepăsare. Când apare dure- cineva, suferinţa lui a fost măsurată de
rea, ne întrebăm ce este cu noi, ce rost are Dumnezeu. Fiecare zi era un chin, fiecare
viaţa. Și mulţi dintre oameni, confrun- zi dura infinit de mult. Noi avem în spate
taţi astfel cu durerea, ajung la Dumnezeu. acest pământ românesc îmbibat cu sânge
Mulţi se revoltă în a lor stare infantilă și și neamurile, familiile noastre care s-au
nu primesc durerea și devine chin. Ei nu jertfit pentru lumea întreagă, pentru că
înţeleg rostul durerii. Dar Dumnezeu ne au ţinut piept lui antihrist.

Ob[tea / N`stavnicul
„Femeile
sunt create
pentru a
iubi”
Un dialog cu
GHERONDISSA TEODOSIA,
stareţa mânăstirii Sfântului
Nectarie din Eghina
Elena Galkina
Mânăstirea Sfânta Treime de pe Insula Eghina din Grecia atrage în fiecare
an mii de pelerini, în ciuda crizei economice şi duhovniceşti, care, după părerea
vieţuitoarelor aşezământului, există acum în Grecia. Oamenii merg la unul dintre cei
mai cinstiţi sfinţi greci ai vremurilor recente – Sfântul Nectarie din Eghina. Pelerinilor
care ajung în mânăstire li se întâmplă felurite minuni văzute sau nevăzute.
Mânăstirea Sfânta Treime nu este numai un centru de pelerinaj, ci şi casă
pentru 16 monahii, care, prin munca şi rugăciunile lor, susţin viaţa duhovnicească a
aşezământului.
Egumena Teodosia aproape că nu se arată în văzul lumii, oferă rar interviuri,
fotografiile ei nu sunt pe internet. De aceea, discuţia noastră din aceste pagini este –
nu ne temem de aceste cuvinte – o exclusivitate şi o mare binecuvântare.

Mânăstirea Sfântului Nectarie
Catedrala Sfântul Nectarie din Eghina

Dragă măicuță, la mânăstirea dum- trebuie să ne trudim pentru oamenii care
neavoastră vin oameni din întreaga ne vizitează. De aceea, spre deosebire de
lume pentru a se închina la moaștele aproape toate mânăstirile grecești, noi nu
Sfântului Nectarie, cunoscut ca mare avem rânduiala odihnei de după masa de
făcător de minuni. În varianta ruseas- prânz. Porțile noastre sunt deschise de la
că a Acatistului găsim următoarele cu- răsăritul până la apusul soarelui. Peleri-
vinte: „Bucură-te, cel ce ai dobândit nilor le este foarte comod așa.
slava Sfântului Nicolae Făcătorul de În fiecare zi la ora 11 se slujește mo-
Minuni.” Cu siguranță, toate acestea litva pentru Sfântul Nectarie, la care vine
nu pot să nu se răsfrângă asupra vieții întotdeauna foarte multă lume. Monahi-
mânăstirii. ile, dacă e nevoie, le prezintă pelerinilor
Desigur! Minuni se petrec tot timpul. mânăstirea, le acordă atenție. Câteodată
Și chiar în acest moment sunt sigură că chiar și ascultarea zilnică trebuie amâ-
Sfântul Nectarie săvârșește undeva o mi- nată pentru aceasta. Doar după slujba
nune. Primesc o mulțime de scrisori în de seară, monahiile pot să se ocupe de
care oamenii descriu ce s-a întâmplat cu treburile lor.
ei după pelerinajul în Eghina. Noi păs- Condițiile de viață sunt bune la noi
trăm toate scrisorile și dacă le-am tipări și monahiile nici nu trebuie să iasă din
ar ieși multe volume groase. chilii, pot să se concentreze pe pravila lor
Uneori minunile se întâmplă chiar de rugăciune. Iarna se întunecă repede și
aici, în mânăstire. Iată, cu două săptă- atunci viețuim mai retras.
mâni în urmă a fost adus un om în scau- Biserica este deschisă tot astfel, toa-
nul cu rotile, nu putea să meargă. Omul tă ziua, cât este lumină?
s-a rugat în chilia sfântului, a stat și s-a Da, biserica este deschisă, accesul este
închinat lângă patul lui, s-a ridicat și a liber întotdeauna la moaștele sfântului,
mers… la chilia sa, la locul unde a fost înmor-
Să vorbim despre viața mânăstirii mântat. Întreaga zi este deschis panga-
noastre fără să amintim de numele Sfân- rul, unde se vând icoane, ilustrate, cărți,
tului Nectarie este imposibil. Cele mai ulei sfințit, pentru ca pelerinii să poată
importante pentru noi sunt exemplul cumpăra ceva ca amintire despre Sfântul
vieții și învățăturile sale. Noi trebuie să Nectarie. Mai avem și un hotel în regim
ne străduim să fim asemenea lui în toate. gratuit, unde pelerinii se pot opri pentru
o noapte. Se pot opri și pentru o perioadă
mai lungă, asta se hotărăște pentru fiecare
„Nici un om nu va caz în parte. La hotel avem și o trapeză.
ajunge aici dac` însu[i Ați spus că în fiecare zi se face mo-
Sfântul Nectarie nu va litva. Dar Liturghia se slujește?
Liturghia se slujește la fel, în fiecare
dori asta” zi. Este foarte important. Fiecare mona-
Fluxul mare de pelerini influențează hie trebuie să fie prezentă la Liturghie,
cumva rânduiala zilnică din mânăstire? după putință. Dacă ați fost în alte mâ-
Știți, nici un om nu va ajunge aici năstiri grecești, ați văzut că Liturghia nu
dacă însuși Sfântul Nectarie nu va dori se săvârșește zilnic peste tot. În cel mai
asta. Pentru noi acest fapt înseamnă și că rău caz se slujește o dată pe săptămână

și în zilele de mare praznic, pentru că nu și de sfatul mânăstiresc. Sfântul Nectarie
sunt preoți. Noi avem, slavă Domnului, a rânduit ca mânăstirea să fie un isihas-
un preot statornic, este preot de mir și tirion (loc pentru liniștire). Aceasta în-
locuiește în oraș. seamnă că Episcopul locului nu se ames-
Din amintirile primilor monahi despre tecă în viața mânăstirii. El nu numește
Sfântul Nectarie știm că el slujea Litur- egumena, nu poate să ia o monahie de
ghia în așa fel încât toți simțeau dorința aici, nici nu poate să trimită o monahie
ca aceasta să nu se termine niciodată. nouă. O mânăstire isihastirion este mai
Și uneori, când mergea în timpul sluj- autonomă decât una obișnuită. Egumena
bei, părea că nu atinge pământul. În este aleasă de sfatul mânăstiresc, care e
căsuța sfântului este o fotografie care îl alcătuit din schimonahii. Iată așa m-au
înfățișează în timpul ultimei sale Litur- ales și pe mine.
ghii. Să o vedeți neapărat. Reiese că aici poate veni un om din
Pot confirma că și acum Liturghia orice parte a lumii pentru a cere să ră-
se săvârșește aici dintr-o răsuflare, noi mână în mânăstire?
am simțit aceasta. Sfântul Nectarie încă Da, eu și sfatul mânăstiresc hotărâm
nu este atât de cunoscut în Rusia cum dacă poate să rămână sau nu.
este în Grecia, Serbia, România. Ade- La ce se acordă atenție în primul
seori oamenii află despre acest sfânt rând atunci când cineva își exprimă
când se abate asupra lor vreo boală. dorința de a rămâne?
Dumneavoastră, probabil, ați auzit de Este greu să numești niște parametri
el încă din copilărie? concreți în funcție de care luăm o hotă-
Da. Când eram în clasa a V-a mi-a că- râre. Primim surori noi care corespund
zut în mână o cărticică despre sfânt – nici duhului mânăstirii. Așa cum omul ale-
nu-mi mai amintesc cine mi-a dat-o. Ci- ge mânăstirea, așa și mânăstirea își alege
tind-o, am hotărât că voi merge neapărat omul. Acum avem 16 monahii, una din
la mânăstirea Sfântului Nectarie. ele este din Rusia, două sunt din Româ-
Și cât de repede ați ajuns? nia, celelalte sunt din Grecia. Vârsta este
Nu atât de repede. Eu sunt născută cuprinsă între 20 și 80 de ani.
în orașul Mesolonghion, care e situat 16 monahii sunt destul de puține
pe țărmul opus al Greciei față de Insula pentru un loc atât de vizitat. De ce
Eghina. Sigur, după standardele Rusiei este așa? Nu doriți să măriți numărul
nu e o distanță mare, dar pentru noi în viețuitoarelor sau, în general, în Grecia
acei ani era departe. Am reușit să vizitez sunt puțini doritori de a primi taina
Mânăstirea Sfânta Treime doar când am călugăriei?
ajuns în Atena pentru a studia Dreptul. Nu există un singur răspuns. Pe de o
De atunci am venit aici în fiecare an. Dar parte, eu cred că nu trebuie să ne grăbim
am rămas la mânăstire când am ieșit la să luăm multe surori noi. Închipuiți-vă o
pensie, până atunci am lucrat la bancă. apă care clocotește și care, dacă turnăm
Cum ați devenit egumenă și de cât în ea prea multă apă rece, se răcește. La
timp sunteți în această funcție? fel este și în viața duhovnicească. Pe de
Vai, nici nu mai țin minte. (Râde.) altă parte, la noi este un flux imens de
Vorbind serios, sunt deja de 14 ani. Mâ- pelerini și nu oricui îi place să viețuiască
năstirea noastră este condusă de egumenă permanent în văzul lumii. Mulți caută

Sfântul Nectarie - portret

mai multă izolare, și în Grecia sunt des- înăuntrul său. Eu numesc aceasta înstrăi-
tule locuri pentru asta. narea de lume. Adică omul trebuie să lase
Mânăstirea Sfânta Treime are schi- totul: mamă, tată, studii, serviciu, casă.
turi unde monahiile se pot retrage? Iar când va veni în mânăstire, el trebuie să
De pe terasa mânăstirii se vede un aibă aici o ascultare oarbă. Fără ascultare
munte pe care sunt o mare mulțime nu este posibilă viața duhovnicească în
de biserici mici. Nu sunt schiturile mânăstire.
dumneavoastră? Ascultarea nu poate fi învățată din-
Dumneavoastră vorbiți despre mun- tr-o dată, de aceea există diferite trepte
tele sfânt Paleochora. Timp de mii de ale monahismului. Prima este noviciatul.
ani Paleochora a fost capitala insulei. Surorile sunt puse la încercare, sunt sub
Muntele este unic prin faptul că pe un observație o anumită perioadă (pentru ci-
teritoriu atât de mic se aflau mai mult neva e nevoie de mai mult timp, pentru
de 300 de biserici și capele de familie. altcineva de mai puțin). Apoi, împreună
De asemenea, acesta este un loc de mu- cu sfatul mânăstiresc, chibzuim dacă se
cenicie: turcii au ucis mulți oameni aici, trece la treapta de rasoforă. Mai târziu se
inclusiv preoți. Bisericile Paleochorei erau hotărăște și problema schimei mari – cea
locurile preferate pentru rugăciune ale mai înaltă treaptă monahală. În general,
Sfântului Nectarie. S-au păstrat 34 din- cea mai importantă în mânăstire este
tre ele, multe sunt în ruină. Mai demult ascultarea.
mergeam să slujim acolo. După ce mun- Asta este pentru monahii. Dar pen-
tele a fost dat în administrarea nu știu tru egumenă?
cărei organizații arheologice nu mai avem Pentru egumenă de bază sunt iubirea
voie să săvârșim slujbe acolo. Totuși, vă și răbdarea. Sora care vine în mânăstire
sfătuiesc să mergeți și să intrați în ace- lasă totul – de aceea egumena, primind-o,
le biserici străvechi. Paleochora este un trebuie să-i fie o adevărată mamă. Nu
loc foarte duhovnicesc, un loc minunat. prea severă și aspră, ci blândă, ca o ade-
Munții, vântul adiind prin frunzele copa- vărată mamă bună.
cilor, soare, cântecul păsărilor, bisericile
pe povârniș – și nimeni în jur. Merită să
vedeți și să simțiți toate acestea.
„Brutalitatea [i
Schituri ca atare nu avem. În ceea ce asprimea f`r` m`sur`,
privește problema însingurării, avem bi- mai ales în mân`stirile de
serici în apropierea mânăstirii. Imediat
după mânăstire se află Biserica Acoperă- maici, duc la mâhnire”
mântului Maicii Domnului, unde mo- Dar cum se poate îmbina aceasta cu
nahiile pot merge să se roage în liniște. ascultarea fără cârtire despre care ați
Acum se construiește acolo o căsuță în vorbit? Dacă stareţa este moale, oare-l
care se va putea sta. vor asculta?
Maică, spuneți-ne, vă rog, ce este cel Nu, nu este așa. Înțelegeți, omul care
mai important în viața monahală, după vine din lume, chiar dacă năzuiește spre
părerea dumneavoastră? mânăstire, în fapt nu înțelege nimic din
Pentru a veni la mânăstire, omul tre- viața monahală. De aceea nu trebuie să
buie să aibă un început, o determinare ceri mult dintr-o dată. Trebuie să înțelegi

omul, să bagi de seamă ce capacități are. maici: „Să aveți dragoste, să fie întot-
Cu răbdare toate se așază la locul lor. deauna rugăciune și pace între voi. Fiți
Nu trebuie să faci observații într-un ca niște copii, străduiți-vă să vă asemănați
mod grosolan. Brutalitatea și asprimea cu Domnul.”
peste măsură, mai ales în mânăstirile de Aveți unele reguli exterioare pe care
maici, duc la mâhnire. De la egumenă se Sfântul Nectarie le-a stabilit pentru
cere multă răbdare și dragoste pentru ca mânăstire?
monahiile să o perceapă ca pe o mamă, să După ce închidem seara porțile, nici
nu ascundă de ea gândurile lor. De fapt, un bărbat nu trebuie să rămână pe teri-
eu sunt aspră doar la exterior. Prețuiesc toriul mânăstirii. Iar în timpul slujbelor,
foarte mult libertatea oamenilor și nu fac bărbații (în afară de preoți, bineînțeles)
presiuni asupra nimănui. Doar cu ochii nu au voie să stea în acea parte a bisericii
conduc și sunt numită egumenă, dar în unde se află altarul suplimentar.
esență sunt o democrată. (Zâmbește.) Sfântul Nectarie a dus în inima sa o
Femeile sunt create pentru a iubi, iar imensă iubire și pace. Omului contem-
bărbații pentru a conduce. poran îi este greu să-și imagineze cum
a fost posibil să îndure atâta defăimare
Ascultare [i și prigoană și cu toate acestea să nu se
înrăiască împotriva lumii. Încercările
luare-aminte doar l-au ridicat și l-au preschimbat.
Care credeți că sunt îndrumările Puteți să ne dați un sfat: cum ar trebui
Sfântului Nectarie pe care trebuie să să răbdăm neadevărul?
le urmeze monahiile în mânăstirea Gândiți-vă numai: Patriarhul Alexan-
dumneavoastră? driei, Sofronie, avea mai mult de 90 de
Noi trebuie să ne călăuzim după tot ce ani când l-a alungat pe Vlădica Nectarie
a spus Sfântul Nectarie. Dar vorbind mai de la catedră, văzând în el un concurent!
concret, de exemplu, el le învăța în felul Patriarhul Alexandriei, Petru, a adus în
următor pe maici: „Pe o mână scrieți «as- 1998 la mânăstirea noastră un papirus
cultare», iar pe cealaltă «luare-aminte».” mare, în care Patriarhia își cerea oficial
Ce se înțelege prin luare-aminte? iertare de la Sfântul Nectarie pentru ceea
În primul rând luarea-aminte față ce s-a întâmplat cu 107 ani în urmă, când
de sine. Trebuie să bagi de seamă la fie- a fost calomniat. Papirusul este expus în
care cuvânt și la fiecare faptă. Să te uiți chilia sfântului.
înăuntrul inimii tale: Oare nu te mustră
conștiința pentru încălcarea poruncilor?
Oare nu au umplut răul și patimile ini-
Cine sufer` din cauza
ma ta? Oare nu ți-ai pierdut îndrăzneala defìm`rii [i minciunii s`
înaintea Domnului? se adreseze în rug`ciune
În al doilea rând, trebuie să iei aminte
la monahiile care te înconjoară. Sfântul Sfântului Nectarie [i va
Nectarie atrăgea atenția că fiecare mona- primi ajutor [i mângâiere
hie trebuie să dea altei monahii cu sin- El a fost prigonit, practic, toată viața.
ceritate și simplitate tot ce aceasta îi va Și aici, în Eghina, tot l-au calomniat.
cere. Chiar spunea în scrisorile sale către Însă nu a cârtit niciodată, a rămas bun

Sfântul Nectarie în plină putere duhovnicească

Sfântul Nectarie în insula Eghina

cu oamenii în orice situație. Dar în sme- pe insulă. Spitalul orășenesc local este
renia dreptului lui Dumnezeu pizmașii întreținut în mare parte din mijloace-
au văzut fățărnicie. A fost umilit chiar și le mânăstirii. De asemenea, mânăstirea
după moarte. Când au deschis moaștele susține studenții și familiile sărace.
neputrezite în anii 1930, Arhiepiscopul Acum sunt vremuri grele și mulți
Atenei, necrezând în sfințenia Sfântului locuitori (pescari, muncitori) nu au de
Nectarie, a poruncit ca trupul sfântului lucru sau nu au vânzare. Mânăstirea îi
să fie lăsat la aer pentru ca acesta să putre- ajută: cumpără pește de la pescari și îl
zească. Dar asta nu s-a întâmplat. duce la un centru special unde se gătește
Știți, în lumea de astăzi e multă defăi- mâncare pentru oamenii bătrâni săraci,
mare și minciună. Dacă cineva va ajunge sau îl ducem la alte mânăstiri.
în această situație, să se adreseze în rugă- Noi, monahiile, nu avem lipsuri ma-
ciune Sfântului Nectarie din Eghina și el teriale și putem să-i ajutăm pe oameni,
îl va ajuta, îl va mângâia. dar Sfântul Nectarie dădea uneori tot ce
Cine îndeplinește astăzi îndrumarea avea. Dacă nu avea bani, își dădea haine-
duhovnicească a mânăstirii? le și încălțămintea. Trăia foarte modest,
Duhovnicul nostru locuiește pe până în ultimele luni ale vieții sale nu a
Athos, la Mânăstirea Grigoriu. Vine avut nici așternuturi. Patul pe care l-ați
la noi pentru a spovedi și a da povețe, văzut în chilia sa este patul bunicii Sfân-
pentru discuții duhovnicești. Cu Mânăs- tului Nectarie, pe care nepotul sfântului
tirea Grigoriu colaborează foarte strâns l-a adus cu puțin timp înainte de bine-
una din monahiile noastre. Grigoriu are cuvântatul său sfârșit.
filiala sa în Congo și duhovnicul a bine- Ați amintit de un centru unde se
cuvântat-o pe maică să meargă acolo. Ea pregătește hrană pentru bătrâni și cei
se află de aproape un an în misiune în sărmani. Povestiți-ne mai detaliat cum
Africa, a deschis în Congo câteva școli funcționează acesta.
de catehizare. La marginea orașului Eghina, într-o
În Rusia se acordă multă atenție clădire care a fost pusă la dispoziție de
activității sociale a parohiilor și mâ- două binefăcătoare, este amenajată o
năstirilor. În Grecia se întâmplă la fel? bucătărie. Acolo se gătește mâncare pen-
Tradiția spune că odată cu ivirea Sfân- tru bătrânii care nu au pensie, sau nu au
tului Nectarie pe Eghina, s-a schimbat copii, sau sunt țintuiți la pat, adică din
chiar și clima insulei. La fel ca toți sfinții, anumite motive nu-și pot asigura singuri
el iubea natura și a adus aici în jur de hrana.
5.000 de pini. Acum insula e verde, cu O data pe zi, la ora 12, se pregătește
un aer vindecător cu mireasmă de pin și mâncarea, care apoi este transportată la
cu un climat blând. În plus, Sfântul Nec- cei ce au nevoie (doi oameni gătesc, iar
tarie a adus pe Eghina arborele de fistic. alți doi o transportă). Un voluntar de la
Aici crește cel mai bun fistic din Grecia, centru distribuie mâncarea pe teritoriul
chiar există un festival al fisticului. orașului, iar la cei din satele mai înde-
Datorită Sfântului Nectarie, mânăsti- părtate mâncarea este dusă de unii dintre
rea noastră se poate spune că înflorește. voluntarii locali.
De aceea avem posibilitatea să-i susținem Centrul există atât datorită resurse-
pe cei nevoiași, care sunt foarte mulți lor mânăstirii noastre, cât și mulțumită

Trudind la cărţile sale
Camera de spital în care a murit Sfântul Nectarie şi în care a făcut primul său miracol
donațiilor particulare. De exemplu, bru- pentru că vedem că are mare nevoie și se

tăriile pot aduce pâinea pe care nu au mâhnește foarte mult că nu are de lucru.
vândut-o în ziua respectivă, un magazin Din nou, aceasta este un fel de porun-
de legume aduce legume, un supermarket că lăsată de Sfântul Nectarie. El mergea
local asigură transportul și așa mai depar- deseori în port și dacă vedea un om care,
te. Centrul există de mai bine de 20 de din deznădejde, stătea în cafenea și bea,
ani, sub ocrotirea lui se află peste 70 de îl invita la mânăstire sub pretextul de a
oameni. Centrul este condus de un preot. câștiga bani. De obicei, îl invita să vină du-
Dar oamenii care muncesc la minica dimineața. Omul venea, iar sfântul
construcțiile mânăstirii dumneavoastră – îi spunea: „Haideți să mergem acum în bi-
fac curățenie în biserică sau pregătesc serică, fiindcă este Liturghia de duminică.”
mâncarea la hotelul mânăstirii – sunt Apoi: „Ei, dacă deja este amiază, haideți să
muncitori tocmiți? luăm prânzul.” Și abia după aceea îi dă-
Monahiile noastre au, desigur, ascul- dea de lucru: să ducă dintr-un loc în altul
tări la trapeză, în biserică, la hotel, în gră- ghivece cu flori sau alte sarcini ușoare – și
dină, dar totuși suntem puține și nu ne îl plătea cu destui bani, așa încât să nu
descurcăm cu un volum atât de mare de supere omul. Astfel oamenii făceau ceva și
muncă. De aceea tocmim lucrători. Sunt făceau asta în mânăstire, unde se și rugau.
cazuri când angajăm un om la lucru doar Viața lor se aranja încet-încet.

Acum sunt localnici foarte lumești, că a fost primul care a vorbit în public
care nu au nici o legătură cu Biserica. Ei despre sfințenia lui. După câteva luni de
vin la mânăstire din necesitate, pentru la moartea Sfântului Nectarie, părintele
a primi de lucru. În mânăstire ascultă Sava s-a zăvorât în chilia sa pentru 40 de
cuvântul lui Dumnezeu, iar pelerinii le zile. După ce a trecut această perioadă,
povestesc despre minunile Sfântului Nec- a ieșit ținând în mâini icoana Sfântului
tarie și astfel aceștia își schimbă viața. Nectarie și a poruncit să fie așezată în
Catedrala mare de lângă mânăstire biserică, pe analog. Egumena l-a con-
aparține așezământului dumneavoas- trazis, spunându-i că Vlădica nu este
tră? Cine a construit-o? canonizat încă și pentru aceasta ar putea
Catedrala ridicată în cinstea Sfântu- fi pedepsiți. La aceste cuvinte, părintele
lui Nectarie se construiește deja de câteva Sava a spus că ea ar trebui să facă ascul-
decenii. Da, aparține de mânăstire și noi tare și să nu se opună urmării voii lui
finanțăm construcția. Acum se realizează Dumnezeu.
pictura ei. Pentru această catedrală am Da, proslăvirea bisericească uneori
adus cei mai buni specialiști. Înăuntru trebuie așteptată mult. În Rusia, de
este un mozaic minunat – „Maica Dom- exemplu, mulți credincioși așteaptă
nului Cuprinderea Celui Necuprins” canonizarea a trei monahi din Pus-
(Platytera). Eu cred că este cel mai bun tia Optina, uciși de Paște în 1993. Și
exemplu de artă a mozaicului din întrea- nu numai a lor. La noi este o carte,
ga Grecie. Nesfinții sfinți, despre oameni cu viață
În traducerea rusească a imnului sfântă, dar necanonizați oficial.
Agni Parthene se spune: „Fecioară, aco- Am citit această carte, mi-a plăcut
perământ a lumii întregi Stăpână/ Ești foarte mult! Dacă veți publica interviul
mângâierea tuturor ce ție ți se închină.” cu mine, să scrieți că îl invit personal pe
Apropo, astăzi la Liturghie s-a cân- Vlădica Tihon Șevkunov la noi în mâ-
tat acest imn înaintea împărtășaniei. năstire, să vină să slujească o Liturghie.
Îndeobște, în mânăstirea dumneavoas- Neapărat să-i transmiteți!
tră se cântă foarte frumos. Ne vom strădui să-i transmitem
În Grecia, probabil orice credincios invitația. Dar dumneavoastră ați fost
cunoaște Agni Parthene. Iar în privința în Rusia?
corului, noi ne străduim să continu- Deocamdată nu am avut ocazia. Dar
ăm lucrarea Sfântului Nectarie. Când iubesc mult poporul rus, pentru că sun-
a deschis mânăstirea, l-a invitat aici pe tem de aceeași credință. În Rusia, după
părintele Sava de pe Insula Kalymnos 70 de ani de guvernare atee, în care s-a
(la rândul său un sfânt canonizat – Sava distrus rânduiala, probabil este greu de
cel Nou), pentru ca acesta să le învețe refăcut viața monahală. Oamenilor le este
pe monahii pictura icoanelor și cântarea foarte greu să respecte făgăduința ascultă-
bizantină. Și acum monahiile se ocupă rii. Dar treptat toate se vor aranja.
mult de cântare. Dar nu toate, ci doar Grecia a avut și ea comunismul ei, în
acelea care au aptitudini pentru asta. sensul de ateism. În anul 1848 au venit la
Dacă am pomenit de părintele Sava, putere niște oameni care au distrus viața
trebuie să menționez că el a trăit încă monahală în toate mânăstirile. În consi-
șase ani după Sfântul Nectarie și cred liul împărătesc erau unii activiști care i-au

Pelerini la mormântul Sfântului Nectarie
deasupra Eghinei.” Fasciștii zburau și nu

vedeau insula. Și chiar vapoarele care ve-
neau spre Eghina erau nevăzute pentru
nemți.
Măicuță, aveți vreun vis?
Eu vreau foarte mult ca rușii să ia
Constantinopolul, așa cum a prezis Sfân-
tul Paisie Aghioritul. Și după aceasta, noi
împreună, rușii și grecii, să construim o
Cinstitul cap al Sfântului Nectarie mânăstire a Sfântului Nectarie în patria
sa, în Silivria.
Vă mulțumim mult pentru că ne-ați
obligat pe monahi să se căsătorească. Când primit cu căldură. Nădăjduim să mai
a venit la cârmă adevărata conducere gre- venim la mânăstirea dumneavoastră.
cească, totul a revenit treptat la normal. Veniți și aduceți cu dumneavoastră
un jurnal!
„Voi deschide umbrela Este interesant să veniți la prazni-
cul Sfântului Nectarie, în noiembrie, să
mea deasupra Eghinei” vedeți iubirea poporului pentru sfânt.
Acum atârnă asupra noastră pericolul Mergem cu cinstitul său cap pe drumul
din partea Turciei. Dar eu cred că Sfân- crucii în oraș, iar acolo oamenii așază
tul Nectarie ne va ocroti în orice situație. covoare pe străzi și atârnă la balcoane
În timpul războiului cu nemții, Eghina portrete și icoane ale sfântului, este o
nu a suferit deloc. Insula are o poziție sărbătoare foarte frumoasă.
importantă pe mare, este cea mai apro- Sunteți niște copii foarte buni. Dom-
piată insulă de lângă Atena, și dușmanul, nul să vă binecuvânteze! Lăsați-ne adresa;
bineînțeles, trebuia să bombardeze totul dacă vom ajunge în Moscova, o să vă că-
aici. Surorile începuseră deja să sape un utăm neapărat.
adăpost de bombardament, când Sfân-
tul Nectarie li s-a ivit și le-a spus: „Nu Traducere din limba rusă de Angela Munteanu
vă temeți, voi deschide umbrela mea Sursa: www.pravoslavie.ru

„Trebuie s` realiz`m [i noi ceea ce
Hristos a realizat în Sine:
idealul des`vâr[irii”
AVVA PETRONIU
PRODROMITUL (II)
Când avva Petroniu a plecat la Domnul în urmă cu şapte ani l-au plâns nu numai
românii, ci şi grecii, ruşii, sârbii sau bulgarii, pentru că de cinstit l-au cinstit toţi,
socotindu-l om cu viaţă sfântă. Cuvintele sale, cercate prin nevoinţă, sunt un leac pentru
toate patimile care îl chinuie pe om. Continuăm aici publicarea interviului început în
numărul trecut, obţinut prin bunăvoinţa părintelui Gherasim Prodromitul, care l-a
transcris după o înregistrare difuzată cu ani în urmă la Radio România Cultural. (C.C.)
N oi trebuie să realizăm ceva cu

ființa noastră în această viaţă.
De exemplu, să zicem că dum-
neavoastră v-ați înscris la o facultate. Vreau
să fiu doctor! Mă înscriu la facultatea de
medicină și mă pregătesc în toate, citesc,
fac experiențe, studiez, practice și teoretice,
toate lucrurile necesare pentru ca după ce
termin facultatea să pot să profesez medi-
cina. Eu vreau să fiu inginer sau electronist.
În domeniul ales mă informez, practic, fac
experiențe, citesc ca după ce am terminat
eu să fiu electronist, să fiu inginer, să pro-
fesez lucrul pe care doresc să fiu. și noi ceea ce Hristos a realizat în Sine, în
Dar creștinismul nu e o învățătură Ființa Lui pe pământ: idealul desăvârșirii.
profesională, pământească, ci ea este legată Acesta trebuie să fie idealul pe care trebuie
de însăși existența noastră. Învățătura care să-l și realizăm noi. A avut trup – așa spun
ne-a dat-o Însuși Dumnezeu, Hristos. De Sfinții Părinți: „Dumnezeu S-a făcut om
aceea și poartă numele Lui: noi suntem ca să facă pe om dumnezeu.” Adică a luat
numiţi după numele lui Hristos – christi- trup omenesc, afară de păcat. A dormit, a
anismos vine de la Hristos, purtăm chiar mâncat, a obosit, a însetat exact ca și noi,
numele lui Dumnezeu. oamenii. N-a avut însă păcate. Da’ încolo
Și dacă-I purtăm numele, pentru ce i-L a fost exact ca orice ființă omenească. Și în
purtăm? Însemnează că trebuie să realizăm trupul acesta pământesc era pipăibil, avea

Ob[tea / Mari duhovnici
nevoie de mâncare, avea nevoie de somn; va dar în realitate suntem doar niște biete su-
să zică, nu era un trup hieratic pe care în- rogate. Căci nu arătăm cu viața noastră;
cerci să pui mâna și nu prinzi nimica. Exact nu arătăm pe Cel căruia Îi purtăm nu-
în acest trup al nostru – afară de păcat – El mele. „Așa să fie purtarea voastră – spune
a realizat persoana pe care trebuie să o plăs- Mântuitorul –, ca văzând oamenii faptele
muim și noi. Și trebuie să o realizăm și noi! voastre să proslăvească pe Dumnezeu.”
Și atunci – cum am mai spus –, ca să (Matei 5, 16)
ne împlinim rostul nostru pământesc, tre- Iar Părinții ziceau: „Ai văzut un om,
buie să ne uităm permanent la Hristos. Ne ai văzut pe Dumnezeu.” Dacă omul – fie-
uităm la model, la icoană! Așa cum, ca să care om – e chipul lui Dumnezeu, atunci
devin specialist într-o disciplină oarecare, el trebuie să oglindească în ființa lui
mă uit mereu la personalitățile care au însușirile Dumnezeu-Omului, Omul care
avut performanțe maxime în acel dome- a fost pe pământ. Și care au fost acestea?
niu, la savanții și specialiștii acelei profesii. Dragostea între oameni, iertarea, păzirea
Tot așa și noi, creștinii, ne uităm la Cel de păcate: de desfrânare, de minciună, de
care a realizat pe deplin lucrul acesta, la furt… Toate învățăturile, poruncile care
Mântuitorul Hristos. Iar El ne-a arătat cu se găsesc în Sfânta Evanghelie.
ființa Lui, cu fapta Lui de toate zilele și cu Creștinul care vrea cu adevărat să știe
învățătura Sa ce trebuie să facă, care va să ce să facă trebuie să ia în serios ideea aceas-
zică, un creștin oarecare. ta: faptul că e creștin. Măi omule: dacă eu
Omul nu trebuie să uite niciodată că-i sunt creștin, și-s botezat, și mă numesc
creștin! Un Sfânt Părinte al Bisericii, Sfân- creștin, și-s ortodox, apoi trebuie să iau în
tul Grigorie de Nyssa, zice: „Dacă purtăm serios lucrul acesta. Nu pot să fiu creștin
numele de creștini de la Hristos, trebuie doar cu numele, căci atunci sunt fățarnic,
R
să ne asemănăm cu Cel căruia Îi purtăm sunt mincinos: zic că sunt creștin, dar nu
numele!” Dacă aș vrea să cumpăr o bu- fac fapte ale creștinului.
cată de aur, o piesă de aur, iar cineva îmi
oferă o bucată de metal lucitor – alamă, Și ce trebuie să facă creștinul?
aramă, orice altceva – și zice că-i aur, iar Să pună mâna și să citească! Că ignoranța
eu îi plătesc ca și cum ar fi aur, dar în este obstacolul cel mare care duce la greșelile
realitate nu e, e doar material strălucitor; noastre. Că nu știm ce să facem. Dar pune
ori dacă cineva îmi arată o sticlă colorată mâna pe Noul Testament și citesc frumos
care sclipește frumos și zice că-i o piatră acolo ce zice Mântuitorul Hristos: „Iubiți
scumpă, un mărgăritar, diamant sau rubin pe vrăjmașii voștri, binecuvântaţi pe cei ce vă
ori mai știu eu ce, și-l cumpăr ca pe o pia- blastămă, faceţi bine celor ce vă urăsc, rugați-
tră de mult preţ, iar el e sticlă – cum oare îi vă pentru cei care vă vatămă și vă prigonesc.”
voi socoti eu pe oamenii aceia care mi-au (Matei 5, 44) Nu vă legați de cele pământești,
vândut acele lucruri? Ca pe înșelători, ca de trup și de materie, ci aveți credință în Mine
pe mincinoși, nu? M-au înșelat cu niște că vă port grijă. Eu Mă gândesc și la buruieni
obiecte „de rând” și m-au făcut să cred că și păsări și dacă Mă îngrijesc de ele, cu cât mai
sunt lucruri „de mare preţ”. mult grijesc de voi, ființe alese, care sunteți oa-
De cele mai multe ori tot așa suntem și meni. Să avem deci încredere în Dumnezeu,
noi, creștinii, căci purtăm numele lui Hris- că El ne poartă de grijă.
tos – numele Dumnezeului Cel Sfânt! –, Va urma

M=n`stirea
[i lumea
R Recent, Timothy Moerland, un tânăr student american

de la Universitatea Indiana din Pennsylvania, a fost
exmatriculat pentru că la un curs de „teologie feministă
creştină” a îndrăznit să spună că pe lumea asta există doar
două genuri – bărbat şi femeie, jignind o transsexuală.
Comuniştii au avut tupeul să ne spună că grâul de pe tarla
e mult mai mult decât ceea ce vedeam sau mâncam. Că
producţiile cresc mereu de la an la an, ignorând realitatea
naturii, care trebuie să se plece în faţa realităţii partidului.
Acum s-a trecut la etapa a doua...
Mân`stirea [i lumea / Duhul culturii
MANUALUL
SUPRAVIEŢUIRII
CREȘTINULUI ÎN CETATE
Cristian Curte
Eseu este o colecţie a Editurii Doxologia de la Mitropolia Moldovei şi

Bucovinei, care îţi propune să stea la cumpăna dintre sacru şi secular, încercând
să-i deseneze creştinului o hartă foarte necesară pentru navigarea prin apele
tulburi ale acestei lumi. E vorba aici – ca să împrumut titlul unui volum nou apărut
în această colecţie – de elaborarea unui Manual de supravieţuire în lumea de
astăzi. Cărţile, care apar în format de buzunar, au semnăturile unor intelectuali
de marcă precum Mihail Neamţu, Teodor Baconschi, Adrian Papahagi etc. În
interviul de mai jos am discutat cu doi dintre ei, eseişti de renume: teologul Mihail
Neamţu, coordonatorul colecţiei, şi filologul Adrian Papahagi.
Domnule Mihail Neamțu, până

acum nu v-am văzut în calitate de edi-
tor, dar, practic, ceea ce coordonați aici
este o preocupare constantă a scrisului
dvs., interfața aceea subțire între ceta-
te și Biserică, astăzi din ce în ce mai
greu de străpuns. Lumea ar vrea ca cele
două realități să fie înconjurate de niște
ziduri înalte, în dosul cărora să exis-
te niște bisericuțe de apartament sau
dormitor, nicidecum biserici de spațiu
public.
M.N.: În general, pentru a descrie o
realitate socială, uneori caricaturizăm ceea
ce vedem. Nu sunt chiar atât de convins
că în România, față de alte țări occiden-
tale, lucrurile stau atât de prost.
Nu. Ăsta ar fi doar „trendul”, să zi-
cem, dar realitatea de la noi încă e...
Promițătoare, într-adevăr, cu aceas-
tă colecție pe care am lansat-o prin Mihail Neamţu

Adrian Papahagi
generozitatea Editurii Doxologia, una non-confesional. Sunt oameni care ci-

din cele mai importante edituri teologi- tesc aceste cărți și încă nu au hotărât
ce din ultimii 30 de ani aproape. Aceas- dacă să facă sau nu pasul înspre altar –
tă colecție este doar o mică parte din unii poate nici nu sunt botezați, unii
producția de carte pe care Doxologia o nici măcar nu doresc, poate, să trăiască
oferă anual – peste 200 de titluri. experiența credinței într-un sens eclezial,
Cu această colecție mă adresez într-un sens, să spun așa, înregimentat,
unui public multiconfesional și chiar bisericește vorbind. Totuși, și acești oa-
meni au o reflecție asupra sensului vieții,
se întreabă asupra marilor transformări pe
care Europa le suferă, și nu numai. Sunt
oameni care văd atentatele teroriste care
ne îngrozesc – să nu uităm la ce am asistat
în ultimii aproape zece ani: atentatul de la
Londra, atentatul de la Berlin, atentatul
de la Nisa, atentatul de la Paris, „Charlie
Hebdo”, dar și „Bataclan”. Am avut inci-
dente grave în Stockholm, la München;
apoi, peste toate, atentatele din Statele
Unite, cel de la Orlando, San Bernardino,
9/11 New York...

Bineînțeles, aceste lucruri tulbură mulți Domnule Curte, vă contrazic. Când
oameni. Și atunci, eseiștii pe care i-am con- vezi o dezbatere între Papa Benedict al
vocat să participe la această colecție - Adri- XVI-lea – care, înainte de toate, era un
an Papahagi, Teodor Baconschi, Gabriel teolog, Iosif Ratzinger a fost și este un
Purcăruș, subsemnatul și alții care vor veni mare teolog – și Habermas, filosoful școlii
în 2018 să ne completeze această simfonie de la Frankfurt, filosoful relativist de odi-
de idei, precum arhitectul Augustin Ioan, nioară, când vezi o dezbatere între un filo-
sau un tânăr eseist, Paul Silaghi – toți aceștia sof și un teolog în Germania înseamnă că
vin și răspund unor neliniști. Nu cred că aceste chestiuni nu au dispărut. Când vezi
facem mai mult decât să pregătim terenul discuțiile între Umberto Eco și Cardinalul
pentru niște eventuale convertiri sau dacă Martini înseamnă că Europa nu poate să
nu convertiri, cel puțin niște asumări ale trăiască fără această interogație privind
acestei identități creștine la un nivel mai binele, adevărul și frumosul.
adânc. În rest, suntem parte din această dez- Mai mult, trecând oceanul, vedem că
batere de idei fără de care nu există de fapt sunt oameni cu o pregătire teologică foarte
cultura. Și, aș remarca faptul că am reușit aproape de președintele Trump. Mike Pence
să ambalăm toate aceste idei într-o colecție are o educație biblică foarte adâncă și cred
foarte cochetă, aș zice, datorită participării că acesta e un aspect pe care ar trebui și noi
unui grafician de excepție, Matei Blaj, căru- să-l redescoperim. Voi pregăti în 2018, cu
ia îi mulțumesc pe această cale... ajutorul lui Dumnezeu, un eseu foarte scurt
despre David și Goliat. Aceste imagini ale
„Noi adesea juc`m cu încleștării între bine și rău pe care le desco-
mize foarte mici în spa]iul perim în Vechiul Testament, în Biblie în ge-
neral, au cam fost uitate și pentru că în me-
românesc” diul ortodox, îmi cer iertare că spun, parcă
Adevărul e că estetica ei rupe puțin rit- e mai la îndemână să citești un acatist decât
mul cărților bisericești. E o anumită iden- să citești I Samuel, sau Cartea Judecătorilor,
titate stilistică pe care nu o aștepți într-un sau Cartea Regilor. E o îndepărtare, zic eu,
magazin de profil – și e binevenită. de o anumită tradiție patristică: Părinții Bi-
Categoric. Există un format atractiv sericii citeau îndeobște Scripturile și cred că
pentru publicul laic. trebuie să revenim la asta. Iar când spun că
În tot ceea ce înseamnă cultura ro- există o actualitate a acestor teme, cum ar
mână există, deocamdată, o dezbatere fi cele impuse, propuse, dezbătute și lan-
în care teologul, chiar cu accente pu- sate de Vechiul Testament, mă gândesc și la
ternic conservatoare, cum sunteți dvs., Jordan Peterson, un foarte controversat, dar
are un loc. În Europa, însă, ați fi privit excepțional autor din Canada, psiholog la
drept un personaj incomod? Universitatea din Toronto, care are cursuri
În Europa există figuri conservatoa- pe Youtube care au milioane de vizualizări –
re care au o formație teologală absolut eu cred că asta înseamnă să fii relevant,
străvezie. nu?... De ce spun asta? Pentru că noi ade-
Dar nu sunt deloc comode și nu sea jucăm cu mize foarte mici în spațiul ro-
sunt deloc așezate în lumina reflec- mânesc, nu ne propunem să cucerim spații
toarelor. Dimpotrivă, aș spune că sunt culturale îndepărtate de noi. Și ăsta nu e un
puse la zid, taxate. lucru foarte bun.

Nu suntem misionari, nu? Și să fii valorizat pentru ceea ce faci și
Dar nu numai din punct de vedere în planul culturii generale. Repet, exis-
teologic, ci și cultural. Cei care au con- tă, din punctul meu de vedere, suflu,
tat, Ioan Petru Culianu, Mircea Eliade, există detentă intelectuală, există resur-
fără ca eu să le împărtășesc întotdeauna se. Ceea ce încă nu am certitudinea că
presupozițiile metodologice – ei au avut avem în România este sprijinul, suportul
o ofensivă intelectuală, prin intermediul instituțional.
limbii engleze, sau franceze, sau italiene
și au reușit, au biruit. „Cre[tinismul poate fi
Bine, toată generația lor a fost mar-
cată de o fervoare și de o mare încredere
un ghid politic înspre o
în ea. Nu văd asta în generația actuală. societate bun`”
Mă rog, nu cred că sunt neapărat lovit Domnule Adrian Papahagi, ați lan-
de dubii în ceea ce privește locul pe care sat volumul Creștinul în cetate. Un
îl are scrisul în viața mea și cred că nici manual de supraviețuire, cu un subtitlu
Adrian Papahagi nu este lipsit de orien- tulburător pentru mine. Un „manual
tare și de claritate. de supraviețuire” – suntem pe moarte?!
Dar are încredere generația dvs. că A . P. : S l a v ă D o m n u l u i , n u .
poate să reușească, să răzbească și afară? Supraviețuirea este însă o afacere cotidiană
Categoric! Dar stați puțin, noi am răz- și permanentă. Din păcate, creștinismul
bit deja. Nu o spun cu orgoliu, dar dacă a ajuns în Occident – nu și la noi, încă –
n-am fi răzbit la 25, 27, 29 de ani... Știți aproape într-o situație de supraviețuire:
ce înseamnă să dai un examen în fața ce- este atacat din toate părțile, creștinii sunt
lor de la Sorbona – l-a dat Teodor Bacon- adesea marginalizați în discursul public
schi; știți ce înseamnă să dai un examen al „elitelor”, astfel încât nu este exagerat,
de doctorat în fața celor de la Collège de deși poate suna dramatic, să vorbim despre
France – l-a dat domnul Papahagi? supraviețuirea creștinismului astăzi.
Dvs. la King's College, nu? Ce vă propuneți, în primul rând, cu
Da, dar am avut în față profesori de această carte?
la Oxford și știu ce înseamnă să-ți tre- Aș spune că încerc o catehizare în zona
mure fundul, iertați-mă. Noi am trecut valorilor creștine aplicate vieții cetății, sau
acest test al recunoașterii epistemice a creștin-democrației. Un fel de catehism
internaționale. Nu cred că asta e proble- creștin-democrat. Ce poate să facă un cetățean
ma României, că nu are oameni deștepți. implicat civic sau chiar politic, atunci când
Petre Guran, care ar putea să se asocieze și este animat de valori creștine, și cum se traduc
el cu această colecție, e un om cu străluci- ele în acțiune politică sau civică.
te studii la Princeton. Deci România are Există în ultima vreme o ofensivă în
asemenea talente. Ceea ce nu avem este Europa din partea stângii progresiste,
infrastructura prin care tu să ai răgazul să care îi provoacă nu doar pe creștini, ci
produci în limba engleză, sau franceză, în general pe oamenii care au o osatu-
sau germană și să ai și susținerea financi- ră religioasă sau care sunt conservatori.
ară a unei instituții... Cum o vedeți dvs.?
Adică un institut de cercetare care Când cer adeziunea totală a persoa-
să-ți ofere, totuși, o slujbă. nei umane, când încearcă să se suprapună

transcendentului sau să îl înlocuiască, toa- liberi, după cum ne învață Evanghelia. De

te ideologiile devin totalitare. Ele încearcă ce? Fiindcă în interiorul tradiției creștine
să devină un fel de religii seculare, care îmbrățișăm ceea ce chiar este natura uma-
instituie o castă sacerdotală de iluminați, nă: demnitatea umană, chemarea înspre
de mari preoți ai virtuților corecte și bine, care este înnăscută și ne vaccinează
obligatorii, instituie ritualuri, instituie astfel împotriva tuturor exceselor – de a-l
un limbaj recept. Asistăm așadar la o asupri pe celălalt, de a-i băga pumnul în
incursiune ilegitimă a ideologicului în gură, de a lua ce este al altuia. Corupția
zona spiritualului. din societatea românească este dovada că
Dacă ar fi să gândim niște anticorpi creștinismul mai trebuie încă să lucre-
pentru un astfel de marș, să-i spunem – ze în ființa noastră lăuntrică. Deci da,
un marș pe care, în linii mari, noi l-am creștinismul este un ghid interior, dar care
mai văzut desfășurat în urmă cu 50 de poate fi – de ce nu? – și un ghid politic
ani, numai că atunci avea în spate și înspre o societate bună, dacă nu ideală sau
niște tancuri, iar acum vine cu niște perfectă, fiindcă așa ceva, din păcate, pe
arme mult mai „soft” –, deci dacă ar pământ nu prea s-a văzut.
fi să gândim niște anticorpi, care ar fi Domnule Papahagi, dacă vorbiți
aceia și cum ar putea fi produși de or- despre virtuțile civice pe care ar trebui
ganismul românesc? să le aibă creștinul în cetate ar trebui să
Anticorpii sunt, după părerea mea, cei vorbim, poate, și despre păcate. Și dacă
pe care ni-i oferă bunul-simț și tradiția. e să „paușalizăm” așa, și să ne gândim
Tradiția e, de altfel, cel mai bun ghid la un păcat major pe care îl are românul
împotriva smintelilor pe care ni le poate în momentul acesta, care ar fi el?
procura modernitatea. Cred că trebuie să O, Doamne! Probabil că, generic
ținem aproape de lucrurile care au fost pro- vorbind, corupția de care ne plângem cu
bate în timp, iar credința este unul dintre toții – un fenomen mai degrabă moral
acestea. Credința a trecut prin nenumărate decât politic sau economic. Altfel spus,
delimitări, prin nenumărate separări de di- înainte de a deveni politică sau economi-
verse excese; credința creștină a instituit o că, corupția este morală. Ce este corupția?
civilizație și o cultură majoră, are o tradiție Este toleranța răului, cupiditatea, lipsa de
de sfințenie, dar și de patriotism. Tradiția empatie față de celălalt – nu te gândești
este deci un ghid împotriva smintelii. Iată când furi banii din sănătate că asta poa-
de ce consider valorile creștine ca un ghid te să antreneze moartea unor copii sau a
împotriva exceselor corectitudinii politi- unor oameni arși într-un incendiu. Și nu
ce sau ale moștenirii comuniste care, din te gândești, atunci când ești permisiv față
păcate, bântuie încă în spațiul românesc; de plagiat în învățământ, că asta lezează
ca un fel de cale spre normalitate, în care munca cinstită a altor oameni, care nu
omul îmbrățișează demnitatea umană, li- recurg la hoție, și totodată periclitea-
bertatea, adevărul, în sensul pe care i l-a dat ză viitorul intelectual al națiunii. Nu te
tradiția creștină, adică până la urmă cultura gândești, atunci când furi banii de infra-
însăși a Europei, inclusiv cea democratică. structură, că din lipsa autostrăzilor unii
Ar putea fi credința garantul libertății oameni mor în accidente rutiere. Deci
viitoare? nu te gândești la răul pe care îl provoa-
Sigur. Credința, ca și adevărul, ne face că hoția. Din nefericire, corupția este

generalizată în societate. Ne întrebăm de casă de rugăciune peșteră de tâlhari”, asta
ce oamenii votează politicieni corupți: a spus Iisus, și dimensiunea profetică a
fiindcă și ei, la nivelul lor mic, au o cuvântului Său ne urmărește până acum.
toleranță foarte mare față de corupție, Eu nu cred că este vreun om care să ia
față de pile și mici ilegalități; și ei, dacă ar în serios cât de cât Evanghelia fără să
putea, ar ciupi de ici, de colo... De aceea fie înfricoșat în fața acestei exigențe a
electoratul e tolerant față de politicienii purității și a transparenței absolute. „Tot
corupți și într-un fel poate chiar îi invidi- ce veți spune în șoaptă se va vesti de pe
ază. Nepăsarea față de celălalt, nesimțirea acoperișuri” – câte lucruri nu s-au spus în
dublată de lăcomie – toate acestea consti- șoaptă în viețile unora dintre noi, poate
tuie acest complex sinistru al corupției. chiar ale tuturor?
Deci nu despre asta e vorba. Hristos
„Nu putem trì via]a prin este singurul fără de păcat, la El ne rapor-
delega]ie” tăm, El este sursa vindecării noastre; ne
ridicăm și cădem, dar e important să știm
Domnule Mihail Neamțu, deci de că numai cu El ne putem ridica. Așadar
corupție nu ne poate scăpa DNA, ne nu ne punem nădejdea în oameni și nici
poate scăpa doar Biserica, credința. în comisii neapărat; poate nici măcar în
M.N.: Dar corupția din Biserică cine niște profesii, chiar și acelea necesare, ca
o va curma sau combate? profesia de polițist sau de procuror, ci
Există corupție în Biserică? ne punem nădejdea în Cuvântul cel viu
Vai de mine! Suntem, totuși, după 30 care schimbă aceste conștiințe – inclusiv
de ani de tranziție, în fața unor evidențe. conștiința unui procuror, a unui judecător
Iertați-mă, dacă vreți să băgăm capul de sau a unui polițist.
struț sub nisipul Mării Negre... atunci n-o Altminteri, viața e plină de probe. Și în
să vorbim despre existența acestor aran- România s-a dovedit recent că o instituție
jamente la nivel administrativ ecleziastic. care era chemată să protejeze inocența co-
Evident că există. Din păcate, întotdeauna piilor – și dvs. aveți, ca și mine, experiența
există corupție, și nu e doar într-o Bise- bucuriei însoțirii cu niște copii, ca atâția
rică anume, confesională. Există corupție alții –, dar iată că unii răpitori sexuali s-au
morală, nu uitați scandalurile sexuale grăbit să ne stingă această bucurie și să ne-o
din Biserica Catolică, nu uitați corupția păteze cu această urmă de venin a unui
care există în anumite medii evanghelice păcat groaznic. Pentru că spune Iisus că
protestante, pastori care spun una pe sta- este mai bine de cel care își pune o piatră
dioane și fac alta în viața lor personală. de moară la gât și se scufundă în apă decât
Există, din păcate, umbra păcatului care de cel care atentează la inocența unor copii.
ne urmărește pe noi toți. E un păcat de moarte și cred că trebuie
Oamenii nu se așteaptă. S-ar aștepta să fim foarte atenți atunci când spunem
ca Biserica să fie un teren virgin, pur, pe că doar testele psihologice sau nu știu ce
care să plutească porumbei albi. proceduri ne vor salva. Nu: curăția este
Am rata atunci esența mesajului rodul întâlnirii între Dumnezeu și om;
creștin, pentru că Iisus nu a venit să con- inima se convertește atunci când aude
firme niște instituții. Și instituția tem- Cuvântul, Cuvântul viu și lucrător care
plului a fost parazitată: „Ați făcut dintr-o pătrunde până la despărțitura dintre duh

și suflet. Acesta este Cel care ne curăță pe fi delegate. Poți să ceri cuiva să facă curat
noi. Și atunci, cu tot ceea ce înseamnă baia în locul tău; poți să ceri cuiva să te ducă
Botezului și lucrarea lacrimilor, această dintr-un loc în altul cu o mașină – aceste
experiență a convertirii este una profund lucruri pot fi delegate. Dar experiențe fun-
personală. Nu cred deloc că putem vreo- damentale, cum ar fi întâlnirea cu Dumne-
dată să vorbim despre creștinism la modul zeu, întâlnirea cu aproapele, descoperirea
general, fără să implicăm persoana uma- paternității sau a maternității, bucuria că
nă. Și cărțile acestea publicate la editura ești mamă sau că ești tată nu pot fi înlo-
Doxologia sunt o invitație la întâlnirea cuite cu absolut nimic. Și această unicitate
personală cu marile teme. Vârstele iubirii, a experienței personale este, după părerea
bunăoară, este un „best-seller”, între cărțile mea, atributul tuturor recomandărilor pe
publicate de Doxologia, colecția Eseu iese care autorii eseului doxologic le fac. Aceste
în prim-plan cu acest volum. Și nu îmi recomandări sunt tot timpul în orizontul
laud produsul, dar este obligația mea să unei trăiri personale.
spun că cifrele arată, într-un fel spectacu-
los, și o veste bună – că în România se „Exist` o cruce care
citește. Se citesc asemenea cărți, au fost cel
puțin patru tiraje pe care editura le-a pro-
înseamn` marginalizare,
dus ca să ostoiască setea de lectură în acest ridiculizare, etichetare”
domeniu. Această carte vorbește despre V-aș pune la final aceeași întrebare pe
experiența personală a iubirii. Nu e o car- care i-am adresat-o domnului Papahagi.
te cu enunțuri generice, cum e iubirea, Este vorba despre anticorpii pe care am
ce trebuie să faci ca om îndrăgostit – nu. putea să îi dezvoltăm în calea unui pro-
Vorbim despre trei povești, trei experiențe gresism care mie mi se pare de esență
personale care cred că ne-au vizitat pe toți: totalitară. De exemplu, anul trecut, un
când am fost preadolescenți, copilași sau student la un master al unei facultăți din
copii am simțit un fior adesea; când am Marea Britanie a fost exmatriculat – a și
fost apoi între două vârste, între vârsta de pierdut procesul împotriva universității
liceu și întâlnirea cu anii de facultate – o într-o primă instanță – pentru că pe
altă experiență; și, sigur, experiența adultă a Facebook a spus că homosexualitatea
erosului transfigurat prin suferință într-un este un păcat. Nimic altceva, nimic
agape logocentric, ca să fiu filosof până la denigrator, nimic personal.
capăt. Aceste experiențe sunt personale și Da, este evident că avem de a face
cărțile noastre îi invită pe cititori la redes- cu această cenzură și nu există decât o
coperirea acestui pariu personal cu viața. soluție: revenirea la comunitățile interme-
Pentru că, știți foarte bine, nu putem trăi diare. Cred că orice om care caută ade-
viața prin delegație. Nu poți iubi în locul vărul, binele și frumosul se însoțește cu
altcuiva; nu poți cunoaște în locul altcuiva; cei care o fac la rândul lor – bine, intens,
nu poți să dai altcuiva să citească cărțile pe sistematic, programatic.
care refuzi să le citești tu însuți; nu poți Păi, te dau afară din facultate –
să-i spui altuia să se bucure de o simfonie unde să te mai însoțești? Te duc într-un
sau de o cantată a lui Bach când tu refuzi ghetou...
să o faci. Sunt lucruri fundamentale în Te poți întreba dacă mai e nevoie să
viață, care nu pot fi delegate. Altele pot faci acea facultate.

Adică mergi radical, ca în primele călătorie de fapt. Noi călătorim, umblăm în
veacuri: îți asumi mărturisirea până la lumina adevărului. Și atunci, pentru că știi
capăt, inclusiv marginalizarea. că tu în această însoțire ai și momente de
Și poți să iei acea experiență ca fiind în- cădere, vei spune adevărul și cu umilință –
ceputul unei restaurări a unei cariere perso- dar îl vei spune. Vei spune, bunăoară, că un
nale, a unei filosofii de viață. De ce nu? Noi anumit stil de viață, care recomandă pro-
tot timpul am crezut că vom fi aprobați, că miscuitatea sau lipsa de fidelitate, te face
vom fi acceptați de cei din lume ca element nefericit. Eu cred că pot să spun lucrul ăsta
decorativ – suntem și noi, creștinii, eventual fără să-mi pară rău, oricare ar fi consecințele.
un element de culoare într-un peisaj mul- Promiscuitatea sexuală nu te face un om fe-
ticultural. Nu e adevărat! Pentru că există o ricit. Și dacă nu ai noțiuni ferme despre ce
revendicare a creștinilor care nu e pe placul înseamnă legământ, făgăduință s-ar putea
multora: cea care ține de adevăr. Noi reven- să ratezi tot pariul vieții.
dicăm că există un adevăr pe care domnul Deci cred că trebuie să fim mai
Papahagi l-a descris foarte bine, un adevăr optimiști: există anticorpi, există oameni
despre natura umană. care trăiesc în rânduială și nimeni n-a spus
Ceea ce într-o epocă post-adevăr dă – ca să-l citez pe Jean-Luc Marion în in-
prost. terviul lui faimos din Credință și rațiune –,
Dă foarte prost. Și atunci trebuie să nimeni n-a spus că există o legătură di-
plătești un preț. Și când plătești un preț rectă între proclamația „Hristos a învi-
trebuie să îți zici: OK, eu acum cu cine at” și o majoritate ortodoxă sau catolică
mă însoțesc? Și de aceea descoperi Bise- într-o țară anume. Nu e nicăieri scris în
rica, comunitatea – Biserica nu în sens Evanghelie că promisiunea lui Hristos e
abstract, ci comunitatea cu care te rogi, cu aceea de a aranja pentru noi majorități
care petreci timp împreună, comunitatea sociologic certe și stabile.
cu care mănânci uneori, seara, dimineața, Și confortabile.
duminica – în orice tradiție există diferite Nu, nu aceasta e promisiunea Evan-
practici – și în acea comunitate te întărești. gheliei. Promisiunea Evangheliei este că
Un al doilea anticorp pe care îl văd este noi vom putea gusta ceva din Împărăția
rostirea adevărului – cred că e ceva foarte lui Dumnezeu chiar aici, pe pământ
eliberator în faptul de a spune adevărul. Și atunci când ne vom lăsa interpelați de
cred că trebuie să-i învățăm pe cei tineri și privirea lui Hristos.
pe cei în vârstă să spună adevărul cu orice Trecând prin cruce.
preț. Nu cu răutate, nu cu obidă. Întotdeauna. Și există o cruce care în-
Există și fanatismul ăsta, mai ales fa- seamnă și suferință, și există o cruce care
natismul ortodox, care îți dă cu adevă- înseamnă nu neapărat suferință absolută,
rul în cap până nu te mai ridici de jos. dar înseamnă marginalizare, ridiculizare,
Nu. Adevărul, așa cum îl percepi tu, etichetare. Fiți pregătiți pentru asta. Eu
poate că se ameliorează în formulare pe le spun oamenilor că nu e nimic mai
parcurs, dar trebuie rostit. Și nu adevăr ca important pentru o Românie deșteaptă
posesie, ci ca participare. Tu trebuie să știi că acum, la Centenar, decât să investească în
adevărul nu e în buzunarul tău și că nu poa- inteligența proprie și a comunităților lor.
te fi pus ca un mănunchi de chei pe masă. A cumpăra o carte e un act de rezistență
Adevărul despre viața umană e o însoțire, o spirituală. Rezist prin cărți.
4 www.lumeacredintei.com nr. 129, 2018 / LUMEA MONAHILOR / 55

Mân`stirea [i lumea / Cultura Duhului
De când mă știu… Adriana Mihalaş
De când mă ştiu, atunci când a trebuit să scriu despre copilărie, obiceiuri

de sărbători, bunici, m-am rătăcit printre cuvinte. Prea multe, prea puţin
aproape de ceea ce voiam să transmit. Am să încep mărturisind cu curaj că
mi-a fost întotdeauna greu să aleg între atâtea poveşti şi amintiri despre locul
în care basmul e în fiecare gest şi în fiecare zi. Prin urmare ezit. Ce s-ar putea
spune despre un doctor care are curajul de a-ţi mărturisi ezitarea, întreb? E
preocuparea temătoare de-a ajunge la rezultatul dorit, sau nesiguranţa pe
care ţi-o dă neputinţa? Şi pentru că vorbeam despre copilărie şi obiceiuri ca
despre un basm, am să încep pe măsură:
A fost odată ca nici-

odată un loc uitat
de lume, un sat
cu drum de pământ care
șerpuia de o parte și de
pentru cele șapte săptămâni
de opreliști… În ziua asta
lungă se spălau vasele, me-
sele, bucătăria, soba, vatra,
ușile, dulapurile: și al totului
alta a pârâului, fără ulițe, tot. Uneori, bunicul se oprea
în care Postul Paștelui era la cârciumă și bea ceva mai
ținut cu sfințenie. Bunicul mult în Lunea Curată, să
meu, singur, tată a șapte ardă urmele de carne și de
copii, stătea în prima casă. rău. Mătușa Cuțu, care-l
Dincolo de ea răsărea dealul mai ajuta la treburi, de necaz
cu pădurea de frasin și brad. înăcrea borșul și-l îngropa în
O șură mică, un podeț cu putină (trebuia chiar să tragă
două scânduri peste izvorul pe cineva de păr să fie neca-
care se auzea din orice colț Locul binecuvântat zul mare și acreala bună).
al odăii ne despărțeau de ea. Urma Marțea Încuiată,
Primăvara venea întotdeauna însoţită de Miercurea Strâmbă, Joia Iepelor, Vinerea
cele șapte săptămâni de liniște. Un popas Urzelii și Sâmbăta lui Sântoader, fiecare
al trupului, un răgaz al sufletului. Perioa- cu povestea și ritualul ei menit să te facă
da postului avea reguli simple și respectate să uiți de foame. Mai apoi postul intra în
cu sfințenie, dăruite unui scop: țineai post linie dreaptă până de Florii.
să nu ți se strâmbe gura, să nu mori „în- Erau rețete simple, fără „mâncă-
cuiat”, să fete iapa mânji frumoși sau să ruri de post” și alte substitute menite să
scapi grădina de furnici… umple cucernic burțile, fără conștiința
Începea cu Lunea Curată sau Spo- păcatului. Asta ar fi fost, îmi spunea bu-
locania. Era ziua care te pregătea nica, ca și cum ai încerca să-L minți pe

Dumnezeu… Postul e întâi de toate un să nu le facă „viața sacă”). Doar vinerea
popas în care cuvântul cheie este cum- posteam și noi „pentru orișice ne-am pus
pătarea. Un răgaz culinar mai degrabă în gând”.
decât un festin vegetarian, zile lungi de Pogăcile, adică turtele de grâu sau mă-
așteptare, deopotrivă dureroase, dar și pli- lai, trebuia să ni le coacem singuri și să
ne de speranță. Fără ulei, fără vin, doar le atingem doar noi, să le mâncăm rupte
turte de grâu sau mălai și câteva legume în pumn, iar ce rămânea împărțeam cu
gătite în grabă. Borșul holtei – o fiertură animalele din ogradă. Cei norocoși aveau
de ceapă cu borș acru, tămăduitoare, pu- parte de povârlă – magiun de prune scă-
rificatoare. În zilele bune se gătea fasolea zut, fără zahăr, în care mai găseai și câte
în fel și chip, dar dintre toate bucatele un miez de nucă…
de post, scrijelele și turtele mi-au marcat Zilele treceau fără ca noi să simțim
copilăria. nimic din greul postului. Schimbă ce-ai
Asta pentru că-n orice casă era o în farfurie și pofta va fi pe măsura acelui
sobă cu lemne, pe plita căreia se coceau conţinut… Îmi aduc aminte că după ce-
bucuriile postului. Cartofii tăiați în felii am intrat la facultate, bunicul mi-a vorbit
nu foarte groase, așezate una lângă alta cu dumneavoastră, „din respect pentru
direct pe plită. Le lăsam până când se ru- școala pe care o faceți”. În Postul Paștelui,
meneau pe o parte, le întorceam repede la rândul meu, mi-aș dori să mai pot spune
cu nerăbdarea copilăriei și frica de a nu ne „dumneavoastră” celor care ne-au așezat pe
pârli degetele. Presăram sare grunjoasă și calea vieţii.
le mâncam fierbinți. Copii fiind, aveam Mai sunt locuri ca acelea și oameni ca ei?
voie să ne „spurcăm” cu lapte acru care Ani și morminte dorm între întrebare
transforma masa în poveste (femeile care și răspuns, spunea Ionel Teodoreanu în
alăptau nu înțărcau copiii în zi de post ca Casa umbrelor.
ACUM |N LIBR~RII {I ÎN PANGARE

CARTEA PAŞTELUI Cartea Paştelui
După Cartea Crăciunului, apărută spre sfârșitul anu-
CALEA PASCALĂ * SFÂNTUL ȘI MARELE POST * ÎNDRUMAR PENTRU SĂPTĂMÂNA
MARE * PROCESUL LUI IISUS VĂZUT DE UN PROCUROR * VIA DOLOROSA SAU
DRUMUL CRUCII * CELE ȘAPTE ROSTIRI DE PE CRUCE * ICOANE PASCALE *
MASA DE PRAZNIC ŞI ALTE TRADIŢII PASCALE * PROCESIUNILE DE LA
IERUSALIM ÎN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR * FOCUL SFÂNT DE LA IERUSALIM
După Cartea Crăciunului, apărută spre sfârşitul anului

lui 2016, vă oferim acum Cartea Paștelui, gătită în același
Cartea
strai sărbătoresc, ca ochiul să nu rămână nici el străin de
C artea P aştelui
bucuria minţii și a inimii.
Paştelui
2017, vă oferim acum Cartea Paştelui, gătită în acelaşi strai
Volumul de faţă este alcătuit din texte semna-
te de diverși autori, dar apărute, de-a lungul anilor
(2003-2016), fie în paginile revistei Lumea Credinţei,
fie în cărţi tipărite de editura omonimă.
sărbătoresc, ca ochiul să nu rămână nici el străin de bucuria

Prima secţiune a cărţii – și cea mai extinsă – este
dedicată „Tradiţiei pascale”, iar cea de-a doua îndeam-
nă la o meditaţie mai responsabilă asupra „Actualităţii
minţii şi a inimii. pascale”, care ne privește direct și intim pe fiecare dintre

noi – și în veac, și în veșnicie.
Volumul de faţă este alcătuit din texte semnate de diverşi

autori, dar apărute, de‑a lungul anilor (2003‑2016), fie în pa‑
ginile Revistei Lumea Credinţei, fie în cărţi tipărite de editura
omonimă.
Prima secţiune a cărţii – şi cea mai extinsă – este dedicată
„Tradiţiei pascale”, iar cea de‑a doua îndeamnă la o meditaţie
mai responsabilă asupra „Actualităţii pascale”, care ne priveşte
direct şi intim pe fiecare dintre noi – şi în veac, şi în veşnicie. editura
Ortodoxia pe mapamond
Actualitate panortodox` [i monahal`

Rubrică realizată de Mircea Toma
Noi hotărâri ale Sfântului Sinod al

Bisericii Ortodoxe Române
Sfântul Sinod, întrunit în ziua de 15 eparhiale și numai în cazurile în care se
februarie 2018, l-a ales prin vot secret pe dorește evidențierea patrimoniului litur-
Arhimandritul Atanasie (Tudor) Rusnac gic și arhitectural-istoric al respectivelor
ca Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe biserici. La fel, transmiterea în direct pe
Române a Italiei. Noul Arhiereu-vicar va internet a slujbelor din biserici va fi reali-
purta titulatura Preasfințitul Atanasie de zată doar cu acordul Centrelor eparhiale,
Bogdania. cu obligația respectării normelor liturgice
De asemenea, Sfântul Sinod l-a ales și tipiconale.
prin vot secret pe Arhimandritul Teofil - A fost aprobată înscrierea în calenda-
(Petru) Roman ca Arhiereu-vicar al Epi- rul Bisericii Ortodoxe Române, începând
scopiei Ortodoxe Române a Spaniei și cu anul 2019, a pomenirii Sfintei Matro-
Portugaliei. Noul Arhiereu-vicar va purta na de la Moscova, cu zi de prăznuire pe
titulatura Preasfințitul Teofil de Iberia. data de 2 mai.
În cadrul aceleiași ședințe au fost luate - De asemenea, a fost aprobată în-
și alte hotărâri: scrierea în calendarul Bisericii Ortodoxe
- A fost completată tematica omagia- Române, începând cu anul 2019, a cin-
lă și comemorativă a anului 2018 „Anul stirii Sfintei Icoane a Maicii Domnului –
omagial al unității de credință și de neam Siriaca de la Mânăstirea Ghighiu din Ar-
și Anul comemorativ al făuritorilor Ma- hiepiscopia Bucureștilor, în ziua prazni-
rii Uniri din 1918” cu un nou capitol: cului Izvorului Tămăduirii.
„Consecințele Marii Uniri. Lumini de - Au fost aprobate și textele Acatis-
Centenar: moștenitori și fructificatori ai tului și Slujbei Sfintei Icoane a Maicii
Marii Uniri timp de 100 de ani”. Domnului – Siriaca.
- Întrucât activitățile culturale și artis- - A fost aprobat textul Acatistului și
tice desfășurate în lăcașurile de cult pot cel al Slujbei Sfinților Mucenici Claudiu,
provoca tendințe de auto-secularizare a Castor, Sempronian și Nicostrat (9 no-
spațiului sacru din Biserica Ortodoxă Ro- iembrie) și cele ale Sfinților 26 de Muce-
mână, Sfântul Sinod stabilește ca aceste nici din Goția (26 martie). De asemenea,
activități culturale să fie organizate în alte au fost aprobate și textele a două Acatis-
spații ale parohiilor, sau în spații publice te, anume Acatistul Sfântului Apostol și
închiriate pentru acest scop. Evanghelist Luca (18 octombrie) și cel al
- Filmările în lăcașurile de cult vor Acatistului Sfântului Mucenic Hristofor
fi realizate doar cu acordul Centrelor (9 mai).

Patriarhul Kiril despre situaţia din Ucraina
50 de biserici ale Bisericii Ortodoxe ocupantă”, a declarat Patriarhul.
Ucrainene au fost recent preluate Patriarhul a mai declarat că regretă
în Ucraina, a declarat Patriarhul faptul că Ucraina nu este criticată în
Kiril al Moscovei și al întregii Rusii, Occident pentru încălcarea drepturilor
într-un interviu acordat jurnaliștilor omului și a libertăților religioase,
bulgari, înainte de vizita sa recentă în inclusiv pentru „încălcări masive care
Bulgaria. „Situația este foarte dificilă implică folosirea violenței. Toate aceste
în Ucraina. Există o persecutare reală a lucruri au fost surprinse de televiziune
Bisericii Ortodoxe Ucrainene (singura și înregistrate în diverse documente.”
Biserică Ortodoxă canonică, aflată Patriarhul Kiril a mai spus că
sub Patriarhia Moscovei). Atacurile societatea ucraineană este în prezent
asupra bisericilor au loc continuu, foarte divizată, iar ceea ce se întâmplă
preoții sunt bătuți [...] Există un film în Donbas „este un război civil: o
în care un preot are haina mânjită parte a Ucrainei nu a acceptat ceea
de sânge, fiind numit ocupant, deși ce se întâmpla în cealaltă parte.”
este ucrainean născut în Ucraina și Singura forță care are un potențial
vorbește numai limba ucraineană. El de menținere a păcii este Biserica
este batjocorit doar pentru că se află Ortodoxă Ucraineană, pentru că are
în Biserica Ortodoxă canonică, pe care membri atât în estul, cât și în vestul
autoritățile locale o numesc Biserică țării, a mai spus acesta.
Mitropolitul Ilarion: „Biserica Bulgară ar trebui să se

solidarizeze cu Patriarhia Sârbă”
Mitropolitul Ilarion Alfeev a exprimat poziţia Patriarhiei Moscovei în pro-
blema Bisericii Macedonene. Într-un interviu acordat publicaţiei „Sputnik”,
Mitropolitul Ilarion, preşedinte al Departamentului de Relaţii Externe al Bise-
ricii Ortodoxe Ruse, a declarat: „Problema Bisericii Ortodoxe Macedonene –
Arhiepiscopia de Ohrid trebuie decisă în cadrul unui dialog cu Biserica Or-
todoxă Sârbă.”
Potrivit Înaltpreasfinţiei sale, Patriarhia din Bulgaria trebuie să se solida-
rizeze cu Biserica Ortodoxă Sârbă şi cu Arhiepiscopia de Ohrid (structura
Bisericii din Macedonia creată de Patriarhia Sârbă şi condusă de Arhiepisco-
pul Jovan Vranishkovski), pentru a nu sprijini aprofundarea schismei în cazul
Bisericii Macedonene.
Mitropolitul Ilarion consideră că motivele tuturor schismelor sunt politice
şi a cerut solidaritate şi unitate între Bisericile Ortodoxe, pentru a rezolva
toate problemele.

Cum te poţi abona?
Ai acum mai multe variante de a te abona la revistele Lumea Credinţei și Lumea
Monahilor, atât din ţară, cât și din străinătate. Alege metoda care ţi se potrivește!
1. Abonament prin sms

Mult mai simplu: trimiţi un simplu sms și te abonezi, la numărul 7575 valabil în
reţelele Vodafone, Orange și Telekom, cu textul LM însoţit de nume, prenume și adresa
completă.
2. Abonament cu plata la poștă sau la bancă

Beneficiar: SC Lumea Credinţei SRL [societatea care editează revista],
CIF RO 30151757, Cont IBAN: RO 95 INGB 0000 9999 02997374 deschis la ING Bank
După efectuarea plăţii prin ordin de plată/mandat poștal, o copie a documentului de
plată trebuie trimisă împreună cu datele personale și adresa de livrare [nume, prenume,
telefon, e-mail, adresa completă] prin e-mail (mariana.hanganu@lumeacredintei.com),
prin fax: (004)031.422.84.23 sau prin poștă: Oficiul Poștal 20 București, căsuţa poștală 08,
cu precizarea „Abonament Lumea Monahilor”.
Director 
Răzvan BUCUROIU
TALON DE ABONAMENT
razvan.bucuroiu@lumeacredintei.com
Redactor-șef
Cristian CURTE
cristian.curte@lumeacredintei.com
Echipa redacţională
Nume: ......................................................................................
George CRASNEAN
Mircea TOMA
Adresa: ........................................................................................
Laura AIVĂNCESEI
Vincenţiu DASCĂLU ...................................................................................................
Angela VOICILĂ
Ciprian VOICILĂ ..................................................................................................
Flori TIULEA
Consilier editorial Telefon: ...................................................................................
Pr. Prof. Dr. Vasile GORDON
Fotografii
e-mail: ......................................................................................
George CRASNEAN
Anamaria POP Doresc abonament la revista Lumea Monahilor pe o perioadă de:
Layout & DTP
Răzvan BUCUR
 3 luni ............ 16,5 lei
Corectură  6 luni ............ 34 lei
Valeriu VAŢEL  12 luni .......... 70 lei
Abonamente / Distribuţie directă
Mariana Hanganu Plata se face în contul firmei SC Lumea Credinţei SRL, CIF RO 30151757
tel: 0724 585 386 Cont IBAN: RO 95 INGB 0000 9999 02997374 deschis la ING Bank
mariana.hanganu@lumeacredintei.com BONUS: taxele de distribuţie sunt incluse în preţul abonamentului.
Telefon/Fax 031/422 84 23
ISSN 1843 – 3634
Adresa de corespondenţă: Str. Oborul Nou nr. 5B,
Editor Lumea Credinţei SRL sector 2, cod poștal 021441, București, tel. 031 422 84 23
Tipar Artprint
Ghidul tău terapeutic
a ajuns la numărul 20
Cea mai completă, serioasă şi
documentată publicaţie de profil
Caută noul număr la chioşcurile

de presă din ţară!

LM 129 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LM 129 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LM 129 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

nr.

129 Apare în ziua de 20 a fiecărei luni

Teodosia, stareţa din Eghina

Vă invităm să participaţi la realizarea acestei rubrici,

P Postul Mare ne-a îmbogățit cu un nou sfânt – Iosif Naniescu,

www.lumeacredintei.com nr. 129, 2018 / LUMEA MONAHILOR / 3

4 / LUMEA MONAHILOR / nr. 129, 2018

nr. 129, 2018 / LUMEA MONAHILOR / 5

O Oricâte exemplare din Sfânta Scriptură am

www.lumeacredintei.com nr. 129, 2018 / LUMEA MONAHILOR / 7

8 / LUMEA MONAHILOR / nr. 129, 2018 www.lumeacredintei.com

Dacă înaintea sărbătorii Naşterii Pruncului Iisus ne vorbea despre înţelesul

Poc`in]` [i „poc`i]i” se lepede de credința ortodoxă. Nu de puține

www.lumeacredintei.com nr. 129, 2018 / LUMEA MONAHILOR / 9

10 / LUMEA MONAHILOR / nnr. 129, 2018 www.lumeacredintei.com

www.lumeacredintei.com nr. 129, 2018 / LUMEA MONAHILOR / 11

Împreună cu părintele Justin Pârvu Cripta cu sfinţii mucenici de la Adamclisi

12 / LUMEA MONAHILOR / nr. 129, 2018 www.lumeacredintei.com

www.lumeacredintei.com nr. 129, 2018 / LUMEA MONAHILOR / 13

14 / LUMEA MONAHILOR / nr. 129, 2018 www.lumeacredintei.com

www.lumeacredintei.com nr. 129, 2018 / LUMEA MONAHILOR / 15

„Dragostea este o bomb` – distruge

Gherondissa Gavrilia a întrupat, până la măsura desăvârşşirii,

16 / LUMEA MONAHILOR / nr. 129, 2018 www.lumeacredintei.com

www.lumeacredintei.com nr. 129, 2018 / LUMEA MONAHILOR / 17

Părintele Amfilohie Makris, duhovnicul maicii Gavrilia

primind în același timp lecții particulare de ca venit de la Dumnezeu, ca pe o confirmare

18 / LUMEA MONAHILOR / nr. 129, 2018 www.lumeacredintei.com

www.lumeacredintei.com nr. 129, 2018 / LUMEA MONAHILOR / 19

20 / LUMEA MONAHILOR / nr. 129, 2018 www.lumeacredintei.com

www.lumeacredintei.com nr. 129, 2018 / LUMEA MONAHILOR / 21

22 / LUMEA MONAHILOR / nr. 129, 2018 www.lumeacredintei.com

www.lumeacredintei.com nr. 129, 2018 / LUMEA MONAHILOR / 23

Întors în tinereţe de la taoism la Hristos de către părintele Constantin

S fântul Maxim Mărturisitorul spunea

24 / LUMEA MONAHILOR / nr. 129, 2018 www.lumeacredintei.com

26 / LUMEA MONAHILOR / nr. 129, 2018 www.lumeacredintei.com

Mânăstirea Petru Vodă

www.lumeacredintei.com nr. 129, 2018 / LUMEA MONAHILOR / 27

30 / LUMEA MONAHILOR / nr. 129, 2018 www.lumeacredintei.com

32 / LUMEA MONAHILOR / nr. 129, 2018 www.lumeacredintei.com

Catedrala Sfântul Nectarie din Eghina

www.lumeacredintei.com nr. 129, 2018 / LUMEA MONAHILOR / 33

34 / LUMEA MONAHILOR / nr. 129, 2018 www.lumeacredintei.com

www.lumeacredintei.com nr. 129, 2018 / LUMEA MONAHILOR / 35

Sfântul Nectarie - portret

36 / LUMEA MONAHILOR / nr. 129, 2018 www.lumeacredintei.com

www.lumeacredintei.com nr. 129, 2018 / LUMEA MONAHILOR / 37

38 / LUMEA MONAHILOR / nr. 129, 2018 www.lumeacredintei.com

www.lumeacredintei.com nr. 129, 2018 / LUMEA MONAHILOR / 39

Sfântul Nectarie în insula Eghina

40 / LUMEA MONAHILOR / nr. 129, 2018 www.lumeacredintei.com

www.lumeacredintei.com nr. 129, 2018 / LUMEA MONAHILOR / 41

Trudind la cărţile sale

donațiilor particulare. De exemplu, bru- pentru că vedem că are mare nevoie și se

42 / LUMEA MONAHILOR / nr. 129, 2018 www.lumeacredintei.com

www.lumeacredintei.com nr. 129, 2018 / LUMEA MONAHILOR / 43

Pelerini la mormântul Sfântului Nectarie

deasupra Eghinei.” Fasciștii zburau și nu