Oftalmologia este specialitatea care se ocupă cu depistarea,

diagnosticarea, tratarea şi recuperarea bolnavilor cu afecţiuni ale

globului ocular şi anexelor globului ocular.
ANATOMIA GLOBULUI OCULAR SI A ANEXELOR SALE

Analizatorul vizual ocupă un loc foarte important în alcătuirea

organismului, el asigurând aproximativ 90% dintre informațiile
primite din mediul extern.

Ochiul are formă aproximativ sferică și este ușor aplatizat

supero-inferior. Diametrul antero-posterior este de aproximativ 24
mm. Este situat în cavitatea orbitară. Aceasta, împreună cu pleoapele,
protejează ochiul de factorii agresori externi : traumatisme, corpi
străini, substanțe chimice .
 Globului ocular i se descriu trei tunici : externă, medie și internă.
Tunica externă este formată din cornee și scleră.

Corneea este situată anterior, este transparentă și avasculară.

Constituie prima și cea mai importantă suprafață optică (dioptru) ce
participă la refracție. Ea contribuie cu circa 60-70% la puterea
dioptrică totală a ochiului. Este mai subțire în partea centrală și mai
groasă spre periferie. La joncțiunea dintre cornee și scleră se află
limbul sclero-corneean.

Sclera continuă posterior corneea ; este opacă, de culoare albsi

defi e, iar pe suprafața ei se inserează mușchii extrinseci ai ochiului.
Între cele două structuri se delimitează un șanț, numit canalul lui
Schlemm, prin care trece umoarea apoasă.

Tunica medie, numită și uvee, reprezintă membrana vasculară a

ochiului, fi ind alcătuită din iris, corp ciliar și coroidă.

Irisul, situat anterior, este o membrană în formă de disc, care

prezintă un orifi ciu central numit pupilă. El reglează cantitatea de
lumină ce ajunge la nivelul retinei. Culoarea irisului variază de la
individ la individ.
 Corpul ciliar este segmentul intermediar al uveei, alcătuit din
procesele ciliare, care secretă umoarea apoasă, și mușchiul ciliar, care
intervine în acomodație prin acțiunea sa asupra cristalinului.

Coroida se află situată posterior și prezintă un orifi ciu pentru

nervul optic. Asigură elementele nutritive pentru epiteliul pigmentar și
fotoreceptorii retinieni. Tunica internă este reprezentată de retină,
receptorul vizual propriu-zis, cu o suprafață de aproximativ 2 cm2 .
Retina este membrana nervoasă a ochiului alcătuită din zece straturi
de celule dintre care menționăm epiteliul pigmentar și fotoreceptorii.
Epiteliul pigmentar este format dintr-un singur șir de celule epi teliale
care conțin un pigment numit melanină, ce absoarbe lumina. Epiteliul
pigmentar asigură nutriția retinei. Fotoreceptorii transformă undele
luminoase ajunse pe suprafața retinei în infl ux nervos.

Dinspre anterior spre posterior, conținutul propriu-zis al globului

ocular este constituit din :

– umoarea apoasă – este un lichid transparent secretat de

procesele ciliare, care trece în camera anterioară (situată între fața
posterioară a corneei și fața anterioară a irisului) prin pupilă și se
elimină prin canalul lui Schlemm ;

– cristalinul – lentilă biconvexă, transparentă, situată posterior

față de iris ; între cristalin și iris se delimitează camera posterioară.
Cristalinul este înconjurat de un ligament circular, zonula lui Zinn, pe
care se inserează mușchii ciliari. Prin puterea sa de acomodație,
permite focalizarea luminii la nivelul retinei. Cristalinul își poate
modifi ca refracția cu ajutorul mușchiului ciliar, permițând o imagine
clară atât pentru vederea la distanță, cât și pentru cea de aproape ;

– corpul vitros – gel transparent care umple spațiul dintre

cristalin și retină și menține volumul globului ocular. Este alcătuit din
apă, acid hialuronic și colagen ; transmite razele de lumină de la
cristalin la retină. Este produs in utero și nu se regenerează niciodată ;
poate fi îndepărtat prin vitrectomie și înlocuit cu ser fiziologic.

Anexele globului ocular

 1. Musculatura extrinsecă a globului ocular permite orientarea
axului vederii în direcția obiectului fi xat.Inervația este asigurată
de nervul cranian III (oculomotor) pentru dreptul superior,
inferior și intern, nervul VI (abducens) pentru dreptul extern,
nervul IV (trohlear) pentru mușchiul oblic mare și nervul VI
pentru mușchiul oblic mic.

2. Conjunctiva este o membrană cu rol de protecție, care

tapetează fața anterioară a globului ocular și cea internă a pleoapelor.
Este bogat vascularizată și inervată, conținând numeroși receptori
senzitivi.

3. Pleoapele au rolul de a proteja ochiul. Pleoapa superioară este

mai mobilă, datorită acțiunii mușchiului ridicător al
pleoapeisuperioare. Pe marginea pleoapelor, în porțiunea medială, se
găsesc orifi ciile canalelor lacrimale, numite punct lacrimal superior și
inferior. Pe marginea liberă a pleoapelor se inserează cilii. Fiecare
folicul ciliar conține două glande sebacee Zeiss. Tot pe marginea
pleoapelor, în partea posterioară, se deschid glandele sebacee
Meibomius. Prin produșii de secreție participă la formarea stratului
lipidic extern al fi lmului lacrimal.

4. Aparatul lacrimal. Este constituit dintr-un segment secretor

reprezentat de glanda lacrimală principală (asigură secreția lacrimală
refl exă), glandele accesorii (produc secreția lacrimală de bază) și căile
lacrimale, reprezentate de canaliculele nazolacrimale, ce elimină
lacrimile în cavitatea nazală. Filmul lacrimal este compus din trei
straturi : stratul mucos, profund, stratul apos intermediar și stratul
lipidic, superfi cial.

CATARACTA reprezintă opacifierea cristalinului, lentila

transparentă din interiorul ochiului, care focalizează lumina spre retină
pentru obținerea unei imagini clare. Cataracta apare de obicei la
pacienții varstnici, dar poate să apară și la pacienții tineri, în cazul
unor traumatisme, boli generale (ex. diabet zaharat), sau în cazul unor
tratamente lungi cu anumite medicamente (ex. Derivați cortizonici).

Cataracta poate fi congenitala sau dobandita. Studiile arata ca

aproximativ 70% dintre persoanele de peste 65 de ani sufera de
aceasta afectiune, existand insa cazuri in care aceasta afectiune poate
fi intalnita si la persoane mai tinere.
 Se poate forma pe oricare dintre cele trei straturi ale lentilei:
capsula, cortexul sau nucleul. Pe de alta parte, cataractele descoperite
in zonele corticale sau nucleare sunt asociate varstelor inaintate.
Riscul de a dezvolta cataracte corticale creste, odata cu expunerea
excesiva la razele UV.

In stadiile avansate, netratata, aceasta afectiune poate produce

complicatii grave. De cele mai multe ori, ambii ochi sunt afectati, fara
ca scaderea vederii sa fie insotita de durere. Pacientul acuza scaderea
progresiva a vederii sau incetosarea acesteia. Se poate intampla ca mai
multe tipuri de cataracta sa se dezvolte in cadrul aceluiasi ochi.
Calitatea vederii poate fi favorizata sau defavorizata, in functie de
tipul cataractei, de lumina zilei sau de lumina difuza. Schimbarea
ochelarilor, in nenumarate randuri, este un proces facut in zadar in
acest caz, pacientul fiind tot mai nemultumit de calitatea vederii sale.

Anamneza cataractei :

 Istoricul simptomatologiei

 Antecedente personale patologice oculare

 Antecedente personale patologice sistemice

 Evaluarea statusului vizual funcţional

Examen clinic iniţial

 Acuitate vizuală cu corecţie proprie

 Acuitate vizuală cu cea mai buna corecţie

 Examinare externă

 Alinierea şi motilitatea oculară

 Funcţie şi reactivitate pupilară

 Măsurarea presiunii intraoculare

 Examen biomicroscopic
 Examinarea pe pupila dilatată a cristalinului, vitrosului, maculei, nervului
optic şi a retinei periferice

 Evaluarea aspectelor relevante ce ţin de statusul medical şi fizic al pacientului

Conduita terapeutică

 Tratamentul este indicat când acuitatea vizuală nemulţumeşte pacientul iar

operaţia asigură o probabilitate rezonabilă de îmbunătăţire a acesteia.

 Îndepărtarea cataractei este de asemenea indicată când există dovezi de boli

induse de cristalin sau când este nevoie să se vizualizeze polul posterior al unui
ochi ce are potenţial vizual.

 Operaţia nu ar trebui să se efectueze în următoarele circumstanţe: Există o

corecţie optica tolerabilă ce asigură nevoile şi dorinţele pacientului;când
operaţia nu se aşteaptă să îmbunătăţească acuitatea vizuală şi nu există alte
indicaţii pentru scoaterea cristalinului;când pacientul nu poate suporta în
siguranţă operaţia din cauza afecţiunilor oculare sau sistemice coexistente;când
nu se poate asigura o îngrijire postoperatorie adecvată;când pacientul sau
aparţinătorul pacientului nu îşi dau consimţământul pentru intervenţia
chirurgicală neurgentă.

 Indicaţiile pentru intervenţia chirurgicală a celui de-al doilea ochi sunt

aceleaşi ca pentru primul ochi (se ia în considerare nevoia de vedere binoculară)

Simptomele cataractei
Cataracta este o boală legată de vârstă și de aceea majoritatea
oamenilor riscă să se confrunte cu aceasta. Aceasta se dezvoltă
datorită încețoșării lentilei.

- Principalul simptom este că vederea se deteriorează în unul sau

ambii ochi.
- Imaginea devine vagă, ca și cum pacientul ar privi printr-un film
- Miopia crește.
- Viteza detectării sale depinde de locul în care se dezvoltă
cataracta. Se întâlnește frecvent numai la o examinare de rutină
cu un oftalmolog.
 - Este important să se acorde atenție faptului că acuitatea vizuală
depinde de iluminare.
- La persoanele cu cataracta acuitatea vizuală se îmbunătățește la
amurg sau la vremea tulbure. Ochii devin sensibili la lumina
puternică.

Tipuri de cataractă
Există mai multe tipuri :

 Cataracta congenitală - copilul se naște cu o lentilă tulbure.În

funcție de evoluția bolii, se indică fie tratamentul, fie observația .

 Cataracta dobândită se poate dezvolta datorită mai multor

factori.

 Cataracta secundară apare după intervenția chirurgicală.Acest

lucru nu indică o operație defectuoasă.Poate apărea chiar și după
câțiva ani după îndepărtarea cataractei. Reabilitarea după
intervenție chirurgicală este extrem de importantă.

În cataracta incipientă, vederea se poate îmbunătăți folosind alți

ochelari, lupe sau lumina mai puternică. Folosirea unor colire (picaturi
de ochi) cu ioduri si vitamine (de exemplu : Rubjovit ) poate încetini
evolutia. În ultimul timp s-a constatat că suplimentarea aportului de
glutation, vitamine și antioxidanți, prin compuși farmaceutici bine
dozați, poate preveni dezvoltarea cataractei.
Cataracta matură se tratează chirurgical. Operațiile
de cataracta sunt cele mai frecvente operații oftalmologice. Astfel
se înlatură cristalinul opacifiat și se înlocuiește cu un cristalin
artificial. Mai nou se folosesc și procedee chirurgicale complexe pe
baza de ultrasunete ( FACO) care se pot efectua ambulator, nemaifiind
necesară internarea de lungă durat.
 OPERAȚIA DE CATARACTĂ

Scopul operației de cataractă este înlocuirea cristalinului opacifiat

cu unul artificial care să restabilească nivelul vederii la aceeași valoare
avută înainte de apariția cataractei. În plus, cristalinul artificial va
fi ales să compenseze și dioptriile (ochelarii) de care au nevoie unii
pacienți pentru corectarea vederii la distanță preoperator – în cazul
cristalinelor monofocale, cât și de aproape – în cazul cristalinelor
multifocale.
După operație pacientul va remarca îmbunătățirea vederii din
primele zile (chiar prima zi postoperator), vedere ce va deveni din ce
în ce mai bună pe masură ce ochiul se vindecă și creierul învață din
nou să lucreze cu o imagine clar primită de la ochiul operat. Rezultatul
este cu atât mai spectaculos la pacienții care se operează de cataractă
pe ambii ochi la un interval scurt de timp, în acest caz ambii ochi
contribuind cu o imagine clară la formarea imaginii finale.
În cazul în care cataracta este foarte avansată, operația este mult
mai traumatizantă, astfel vederea din primele zile dupa operație nu va
fi spectaculoasă, iar pentru a ajuta procesul de vindecare se poate să
fie nevoie de tratament suplimentar.
În perioada de tratament de dupa operație se folosesc picături ce au
ca efect dilatarea pupilei. Trebuie înteles faptul că după ce se pun
picăturile, vederea scade. Stabilitatea și claritatea vederii revin după
încetarea tratamentului.
În cazul în care, pe langă cataractă, pacientul asociază și o altă
patologie oculară cu impact major asupra funcției vizuale (ex :
glaucom, degenerescență maculară sau alte afecțiuni retiniene), nivelul
vederii postoperatorii va depinde de severitatea patologiei oculare
asociate.
Ce înseamna acest lucru ? Înseamnă că , de exemplu, în cazul
unui pacient cu glaucom incipient, compensat medicamentos, vederea
după operație va fi foarte bună, în timp ce pentru un pacient cu
glaucom avansat, cu afectarea gravă a nervului optic, va exista o
îmbunătățire a vederii, dar nu la același nivel ca în cazul pacientului
menționat anterior.

Urmărire postoperatorie
 Pacienţii cu risc crescut ar trebui văzuți la mai puţin de 24 de ore de la operaţie
 Pacienţii standard ar trebui văzuți la mai puţin de 48 de ore de la operaţie
 Frecvenţa şi planificarea vizitelor următoare depinde de refracţie, funcţie
vizuală şi de starea medicală a ochiului
 Urmărirea mai frecventă este necesară de obicei la pacienţii cu risc crescut
 Examenul clinic postoperator ar trebui să cuprindă umătoarele componente:
- Anamneza postoperatorie, ce trebuie să cuprindă apariţia de noi simptome şi
consumul de medicamente în perioada postoperatorie;
- Evaluarea statusului vizual funcţional;
- Evaluarea funcţiei vizuale (acuitate vizuală, test cu punct stenopeic);
- Măsurarea presiunii intraoculare;
- Examen biomicroscopic.

ESTE NORMAL :
- Să scadă vederea imediat după administrarea picăturilor
- Să deranjeze lumina (până la un an)
- Să se resimtă o jenă oculară, discrete înțepături, lacrimare și o
ușoară durere (în primele luni)
După operație, în perioada de vindecare, urmatoarele
fenomene pot fi normale dacă nu sunt însoțite de scăderea
vederii :
1. Jena oculară
2. Senzație de nisip sau de corp străin
3. Lăcrimare abundentă
4. Ochi roșu
5. Sensibilitate la lumină
Reabilitarea funcției vizuale după intervenția chirurgicală

Deși medicina modernă permite îndepărtarea rapidă a cataractei,

este totuși necesar ca pacientul să urmeze anumite reguli după aceasta.
Reabilitarea după cataractă include un regim strict de somn și o
evitare a efortului. Pacientul poate citi, dar numai cu iluminare bună.
Nu trebuie să se aseze pe partea cu ochiul operat. Reabilitarea după o
operație a cataractei trebuie să includă restricții privind ridicarea
greutăților.
Maximul care poate fi permis să se ridice este de trei kilograme.
Dacă este posibil, este, de asemenea, necesar să se evite efortul fizic
greu.În primele zile trebuie se va purta bandaj pe ochi, care îl va
proteja de substanțe străine și praf. De asemenea, se evită frecatul
ochilor. Este important să se evite contactul cu apa și săpunul.
O restricție foarte importantă se referă la vizitarea unei saune
,deoarece apa fierbinte poate provoca o hemoragie. Alcoolul și țigările
sunt interzise.

RECOMANDĂRI POSTOPERATORII PENTRU O BUNĂ

RECUPERARE :

1. Este interzisă expunerea la praf, vânt;

2. Ștergerea ochilor cu șervețele sterile
3. Purtarea ochelarilor de soare, de protecție sau de vedere atunci când
se iese din casă
4. Păstrarea igienei , spălarea și dezinfectarea întotdeauna a mâinilor
înainte de administrarea picăturilor prescrise de medic
5. Este interzis înotul (piscina, lac, mare) timp de 30-50 zile;
6. În primele 2 săptămâni după operație se recomandă ajutor la
spălatul pe cap, pentru a nu intra apă în ochi;
7. Este interzis machiatul ochilor timp de 4 săptămâni;
8. Este interzis frecatul la ochi (trebuie evitat pentru 3-4 luni);
9. Sunt interzise traumatismele locale, eforturile fizice intense, mai
ales în primele 6-8 săptămâni.
10. Este interzisă defacerea pansamentului
11. Se interzice contactul ochilor cu apă sau alte substanțe în afara
picăturilor prescrise de medic
12. Se interzice tusea, constipația
13. Este interzis frecatul ochilor, apăsarea sau lovirea lor
14. Efortul fizic mare, transportarea sau ridicarea greutăților mai
mari de 3 kg

Etapele perioadei de reabilitare

Reabilitarea după cataractă este împărțită în trei perioade :

1. Prima săptămână după operație. Imediat după intervenția
chirurgicală, durerea poate apărea în zona oculară.Este
posibil să existe și umflături
2. A doua etapă este caracterizată de o viziune instabilă.Se va
respecta un regim strict pentru restaurarea completă a
funcțiilor ochiului după o boală cum ar fi cataracta.
Operațiunea, reabilitarea - toate aceste proceduri sunt
destul de complicate. Prin urmare, în timpul întregii
perioade de recuperare este necesar un tratament atent al
ochilor.
3. Cea mai lungă perioadă de timp este a treia etapă. În acest
moment, se restabilește vederea maximă și puteți selecta
 ochelari permanenți( sau lentile de contact).Se resprectă
restricțiile privind ridicarea greutăților și încărcăturii grele.
Dacă se elimină cataracta, reabilitarea după intervenția
chirurgicală va ajuta la evitarea complicațiilor.

Bibliografie :
 http://westeyehospital.ro/wp-content/uploads/2014/06/chirurgia-
cataractei.jpg
 P. Cernea – Tratat de oftalmologie clinică , Editura Medicală , București
,2002
 https://www.amaoptimex.ro/wp-content/uploads/instructiuni-
postoperatorii/Ama%20Optimex%20-
%20instructiuni%20postoperatorii%20implant.pdf
 https://www.cataracta.ro/dupa-operatia-de-cataracta
 http://healthtipp.com/ro/texts/2656
 http://www.scritub.com/biologie/ANATOMIA-GLOBULUI-OCULAR-
SI-A-23242465.php
 Romanian-Summary-Benchmarks-2014
 http://www.all.ro/media/attachment/file/o/f/oftalmologie_pentru_asistenti
_medicali_pdf.pdf
 Stănilă, Adriana: ABC în Oftalmologie, Sibiu, 1997