MEDICATIA APARATULUI RESPIRATOR

ANTILEUCOTRIENE

Premisele cercetarii
Am stabilit deja ca actualmente, corticoterapia inhalatorie este considerata
medicatia cea mai performanta pentru combaterea inflamatiei bronsice.
Totusi, posibilitatea existentei unui numar de pacienti corticodependenti (posibil
prin saturarea receptorilor pentru glucocorticoizi) intoleranta clinica sau descrierea
unor efecte adverse sistemice ale corticoterapiei inhalatorii mai ales la nivel osos
(osteoporoza,intarzierea cresterii),la un dozaj zilnic > 1500 μg, explica interesul
existent in domeniul cercetarii farmaceutice pentru gasirea si altor molecule eficiente
in astm.
Antileucotrienele fac parte dintre aceste noutati terapeutice.

Rolul leucotrienelor in astm

- leucotrienele = mediatori ai inflamatiei

- au fost descoperite in 1982 de catre prof. Samnelsson si colaboratori,
descoperire care a fost rasplatita cu Premiul Nobel pentru medicina.
- sunt metaboliti ai acidului arahidonic, obtinuti pe calea 5-
lipooxigenazei si sunt
produsi aproape in exclusivitate de catre leucocitele implicate in
inflamatie (mastocite, bazofile si eozinofile) – fig.1.

- Leucotrienele importante in fiziopatologia astmului sunt:

cistenil-leucotrienele (numite asa deoarece contin cisteina): C4, D4 si E4.
- se numara printre cei mai puternici constritcori ai musculaturii
netedebronsice umane,
de 100 de ori mai puternici decat histamina.
- ele provoaca formarea unui edem al peretelui bronsic
=> un aflux de polimorfonucleare (in cea mai mare parte eozinofile)
=> stimuland secretia de mucus (poza din prospectul Singulair).
=> antagonistii leucotrienelor – ef benefice
=> un efect protector contra obstructiei bronsice indusa de:
alergeni, acidul acetilsalicilic, efortul fizic si aerul rece. (fig. 2)
Fig. 1: Leucotrienele in fiziopatologia astmului. Locul de actiune al leucotrienelor

Agenti sensibilizanti Agenti declansanti

alergeni alergeni
virusi C (celula) efort fizic
polen mastocite
eozinofile
macrofage

Membrane celulare fosfolipidice

Fosfolipaza A2 Corticoizi

Acid arahidonic
Inhibitorii
biosintezei
Ciclooxigenaza 5-lipooxigenaza

PG E2 LT C4
F2 Antagonistii
D2 LT D4 receptorilor

LT E4

Hiperreactivitate bronsica
Inflamatie bronsica
Acuta Cronica
Bronhoconstrictie Hipertrofia musculaturii
Edem bronsic Hiperplazie
Hipersecreti de Fibroza subepiteliala
mucus

Simptomatologie

Tuse dispnee edem

 Fig. 2: Implicarea cistenil-leucotrienelor in bronhospasmul indus de diversi stimuli

Ac. acetilsalicilic
Efort fizic alergeni efort fizic

Celule inflamatorii din caile aeriene

( eozinufile, mastocite, bazofile, macrofage)

cistenil leucotriene

pranlukast montelukast

zafirlukast

Contractia musculaturii netede

bronsice

Antileucotrienele
Ex:
Montelukast (“Singulair”)
Zafirlukast ( “Accolate” )
Pranlukast

Exista 2 tipuri de antileucotriene:

1.Inhibitori de sinteza ai leucotrienelor

- blocheaza sinteza tuturor leucotrienelor, prin intreruperea caii 5-
lipooxigenazei;
ex. Zilenton.
2.Antagonistii receptorilor cistenil-leucotrienelor
- se opune fixarii LT C4, D4 si E4 la nivelul receptorilor celulari
=> le blocheaza activitatea la nivelul propriilor lor R din musculatura neteda
bronsica.
- exista 3 tipuri de receptori specifici cistenil-leucotrienelor
Cis LT1, Cis LT2 si Cis LT3.
- ambele grupe de antileucotriene
- blocheaza activitatile bronhoconstrictoare si proinflamatoare ale cistenil-
leucotrienelor
 - blocheaza raspunsul precoce in 70-80 % din cazuri, demonstrand ca acesti
metaboliti ai acidului arahidonic sunt cei mai importanti mediatori ai
bronhoconstrictiei acute alergice. - blocheaza pana la 70 % din raspunsul
tardiv => bronhoconstrictia tardiva se datoreaza in special eliberarii de
cistenil-leucotriene, probabil de la nivelul eozinofilelor acumul local.
- amelioreaza fc ventilatorie si ↓ hiperreactivitatea bronsica pe o durata de mai
multe luni.
- Tratamentul cu montelukast, zafirlukast sau zilenton amelioreaza semnificativ
tabloul clinic si anume: - reduce crizele astmatice nocturne
- reduce simptomele diurne
- reduce necesarul de β2-agonisti cu durata scurta
- Efectele terapeutice sunt similare cu cele observate dupa administrarea zilnica de
400 – 500 μg Beclometazona, pe cale inhalatoie.

Farmacocinética
- este rapid absorbit digestiv
- atinge Cpl maxima la 3-4 ore
- nu s-a semnalat nici o modificare a Bd daca M este administrat in cursul
mesei.
- se metabolizeaza hepatic (prin sistemul citocrom P450)
- este excretat in proportie de 90% biliar
- T1/2 = 5 ore (Montelukastul) T1/2 = 10 ore (Zafirlukastul)

Indicatii
- prevenirea bronhoconstrictiei produse de efortul fizic sau aerul rece
- profilaxia crizelor astmatice produse de aspirina si de alte AINS
- tratament aditiv la un pacient cu astm bronsic usor/mediu insuficient
controlat prin corticoterapie inhalatorie si un β2-agonist (cu durata scurta
administrat la cerere)

Observatii:
1. desi majoritatea studiilor clinice au fost efectuate pe pacienti cu astm bronsic
usor sau moderat, o serie de date sugereaza ca antileucotrienele pot fi utile si
in astmul sever, efectul lor adaugandu-se la cel obtinut cu doze moderate sau
mari de corticosteroizi inhalatori.
2. Deoarece suplinesc efctele terapeutice ale corticoterapiei, antileucotrienele ar
putea contribui la reducerea reactiilor adverse ale tratamnetului cronic cu
glucocorticoizi pe cale orala. Desi efectul antiinflamator pare mai putin
pronuntat decat cel al corticosteroizilor administrati in doze mari, reactiile
adverse minime si modul de administrare pe cale orala confera tratamentului
cu antileucotriene un grad de complianta mult mai ridicat decat in cazul
utilizarii corticoizilor inhalatori.

Efecte adverse
In studiile pe termen scurt (sub 20 de saptamani),frecventa efectelor adverse a
montelukastului este comparabila cu placebo. Cel mai des a fost semnalata:
- faringita
- cefalee
- tulburari digestive
 Absenta efectelor adverse semnificative pare a fi confirmata si in studiile pe termen
lung.

Interactiuni medicamentoase
- un exista date suficiente => trebuie sa fim prudenti in toate asocierile
antileucotrienelor cu medicamente metabolizate prin sistemul citocrom P450
(antiH1, fenitoina, carbamazepina, eritromicina, fenobarbital).

Prezentare
Montelukast – “Singulair” cp 5 mg (uz pedriatic), 10 mg
Administrare
Oral, 1 cp/seara

Concluzii
- daca astmul este insa insufiecient controlat prin doza zilnica de 800-1000 μg
corticoid, avem doua optiuni terapeutice pana in acest moment, si una si alta
recomandate:
a. asocierea la glucocorticoid a sereventului
b. cresterea dozei de corticosteroid
- punerea pe piata a antileucotrienelor ofera o a treia alternativa:
c. asocierea la corticoidul inhalator a montelukastului
- varianta “b” pentru majoritatea medicilor este rareoro aleasa datorita riscului
aparitiei efectelor adverse sistemice, mai ales la nivelul metabolismului osos
=> antileucotrienele sunt de fapt o alternativa a bronhodilatatoarelor.
- este foarte posibil ca in unele forme de astm bronsic (la efort, induse de aerul rece,
aspirina) sau la unii pacienti, leucotrienele sa joace un rol semnificativ in patogenia
bolii.
- aceasta ipoteza explica variatiile interindividuale alepacientilor:
unii raspund mai bine la Serevent, altii la Singulair.

Fig. 3: Arata locul posibil actual al antileucotrienelor in cadrul terapiei

antiastmatice.

Severitatea clinica si functionala

a astmului
Usoara Severa

β2-agonisti cu durata scurta de actiune (administrati la cerere)

Tratament de fond anitinflamator
(corticosteroid topic)
Locul antileuco- trienelor
Cresterea dozajului

β2-agonisti cu durata lunga de actiune/xantine

Corticoterapie orala

- antileucotrienele un sunt medicamente adminstrate in criza astmatica

 (efectul lor bronhodilatator este modest si lent instalat).
- constitue o alternativa a terapiei de fond a astmului bronsic persistent in asociere cu
corticosteroizii inhalatori in formale moderate si severe ale bolii.
- sunt inca necesare studii pentru a determina eficacitatea si toleranta lor pe termen
lung, atat pentru a preciza mai exact locul lor in strategia terapeutica a astmului cat si
pentru a preciza spectrul lor de actiune in alte afectiuni alergice.

INHIBITOARELE DEGRANULĂRII
MASTOCITARE
(CROMONELE)

1)Cromoglicatul disodic
2)Nedocromilul

- inhibă eliberarea de histamină (ş.a. substanţe tisulare proinflamatorii) din

granulaţiile mastocitelor bronhoalveolare, ↓ astfel frecvenţa şi intensitatea crizelor
astmatice
- efectul se datorează stabilizării mb mastocitelor pulmonare, interferând astfel la
participarea histaminei (şi a altor autacoizi) la generarea obstrucţiei bronşice
- administrate exclusiv inhalator (nu se absb pe cale digestivă), cromoglicatul disodic
şi nedocromilul sunt indicate în tratamentul de fond al astmului bronşic persistent
uşor, pt prevenirea crizelor astmatice
- cromoglicatul disodic sub formă de spray nazal şi soluţie oftalmică 4% pt instilaţii
conjunctivale este indicat în terapia rinitelor şi conjunctivitelor alergice, în care
histamina este responsabilă de majoritatea simptomelor
- toleranţa clinică a celor două cromone este F BUNĂ,
- REACŢII ADVERSE locale ca tuse, iritaţie faringeană şi traheo-bronşică au
fost raportate într-o incidenţă f scăzută 

Tabel: Cromone - PREZENTARE, ADMINISTRARE:

D.C.I. Nume comercial Forma galenică Administrare

Cromoglicatul disodic Intal, -aerosol - inhalator sub formă de

Lomudal -capsule pt inhalaţie pulbere microzomială

-Inhalarea se face cu un
dispozitiv special
[turbohaller], din capsule

- 4cps/zi (1 cps/6h),
minim 4 saptamani
Nedocromilul Tilade Aerosol inhalator
40 μg/doză
KETOTIFENUL (ZADITEN)

-Este singurul compus antihistaminic care poate fi întâlnit în tratamentul astmului

bronşic
-În + faţă de acţiunea sa antihistaminică H1, această moleculă inhibă in vitro
degranularea mastocitelor pulmonare şi eliberarea consecutivă de histamină şi alţi
mediatori capabili să inducă bronhocontricţie

!! Ca şi pt cromoglicatul disodic, beneficiul terapeutic al ketotifenului este statistic

semnificativ doar dupa 4 saptamani de tratament

-Studiile clinice comparative între cromoglicatul disodic şi ketotifen, efectuate la

copii astmatici, sugerează că Intalul are o eficacitate terapeutică superioară în formele
de astm bronşic generate de polen
-Deşi ketotifenul nu este menţionat printre recomandările internaţionale de tratament
în astmul bronşic, este uneori prescris în scop profilactic în formele de astm bronşic
alergic ale adultului şi copilului > 6 ani

EFECTELE SECUNDARE:

-in general la debutul tratamentului: sedare şi somnolenţă

PREZENTARE, ADMINISTRARE:

D.C.I. Nume comercial Forma galenică Doza uzuală

Ketotifen Zaditen -Cp 1mg 1 cpr sau o

-Sirop 1mg/5ml mensură (5ml)
dimi şi seara,

timp de cateva luni

ANTITUSIVE

Tusea = act reflex care consta dintr-o expiratie brusca de scurta durata si cu glota
inchisa;
- este in acelasi timp si un mecanism fiziologic de aparare care epureaza caile
aeriene de secretiile traheo-bronsice sau de corpii straini care le obtureaza =>
=> nu trebuie suprimata fara discernamant.
 Caracterele tusei:

Distingem:
 Tusea uscata, seaca, iritativa, fara expectoratie, care poate conduce la:
- Extenuarea bolnavului
- Agravarea starii de congestie a arborelui respirator
- Favorizarea hemoptiziei
- Agravarea unor afectiuni cardio-vasculare
Este intalnita la pacientii cu afectiuni pulmonare si extrapulmonare,
care vor beneficia de terapie antitusiva.
 Tusea umeda, productiva, urmata de eliminarea prin sputa a secretiilor
alveolo-bronsice;
- acumularea acestor secretii in arborele bronsic ar conduce la
suprainfectie sau la instalarea unei insuficiente respiratorii acute.
Tusea umeda este specifica bolnavilor cu bronsita acuta si cronica, supuratii
pulmonare; acesti pacienti vor utiliza medicatie expectoranta.

Antitusivele

♦ Definitie:
Antitusivele sunt medicamente capabile sa calmeze tusea seaca, iritativa din
bolile pulmonare si extrapulmonare, ca urmare a deprimarii centrului tusei sau a
actiunii lor asupra unor zone tusigene periferice
Utilizarea preparatelor antitusive a devenit in prezent un act banal, desi
folosirea unor asemenea medicamente nu este lipsita de riscuri:
a. Orice compus antitusiv este doar un medicament simptomatic, care
trebuie totdeauna asociat cu cel al bolii cauzale;
- recomandarea unui antitusiv in lipsa unui diagnostic, poate masca
o
afectiune evolutiva –
ex. Persistenta tusei iritative la un adult fumator poate indica
suspiciunea unui neoplasm pulmonar
b. Tusea care persista, in ciuda tratamentului corect administrat,
trebuie sa conduca la o noua evaluare a situatiei, cautand o alta
etiologie bronho-pulmonara sau cardiaca
c. Unele antitusive, pot provoca ele insasi efecte adverse serioase
♦ Clasificarea antitusivelor
A. Antitusive opiacee
- OPIUL
- MORFINA
- CODEINA (cel mai prescris antitusiv, disponibil in numeroase
preparate farmaceutice)
- NOSCAPINA

!!! Obs: Sunt in mod cert cele mai eficiente dar si cele mai periculoase antitusive,
ceea ce justifica prudenta sau chiar interdictia prescrierii lor la copii sau la
pacientii cu insuficienta respiratorie la care pot provoca stop respirator (exceptie
noscapina)

B. Antitusive non-opiacee
- OXELADINA
- CLOFENADOL
- ANTIHISTAMINICE H1 FENOTIAZINICE (PROMETAZINA)

♦ Caracteristicele antitusivelor
 Opiul si morfina
- sunt antitusive eficiente prin deprimarea centrului tusei dar rareori
utilizate in practica medicala pentru acest efect farmacologic datorita
riscului marcat de deprimare respiratorie si de dezvoltare a dependentei
medicamentoase;
- pot fi prescrise in situatii speciale, in care corelarea efectului analgezic
marcat, sedativ si antitusiv este benefica pentru pacient:
neoplasm pulmonar, infarct pulmonar, fracturi costale etc.
 Codeina
- antitusivul cel mai prescris
- este considerat etalon pentru celelalte preparate calmante ale tusei
- actiunea farmacodinamica a codeinei se caracterizeaza prin:
- Efect antitusiv marcat, pe timp de 4-6 ore, ca urmare a
deprimarii centrului tusei din bulbul cerebral
- Efect antalgic de 100 de ori inferior morfinei (codeina
constitue palierul 2 pe scara anlgezica propusa de OMS)
- Potential de dezvoltare a dependentei si de deprimare
respiratorie mai mic comparativ cu morfina
- Uscarea secretiilor bronsice si favorizarea
bronhospasmului
- Efect emetizant si spasmogen asupra musculaturii netede
digestive
 Noscapina
- alcaloid de opiu inrudit cu papaverina
- deprima centrul tusei pe o durata de 4-6 ore avand un efect antitusiv
inferior celui indus de codeina
- nu are actiune analgezica, sedativa si nu provoaca deprimarea respiratiei
sau dependenta.
  Oxeladina
- este o molecula antitusiva care actioneaza selectiv la nivelul centrului
tusei fara a deprima centrul respirator
- efectul antitusiv este inferior codeinei si persista timp de 4 ore.
 Antitusivele antihistaminice: Prometazina, derivat de fenotiazina
- cu efect antihistaminic H1 (antialergic) de lunga durata
- are si actiune sedativa, anticolinergica si antitusiva, fiind utilizata in tusea
de etiologie alergica, la adulti si copii.

♦ Indicatiile medicatiei antitusive

Recomandarea unui antitusiv decurge dintr-un bilant pre-terapeutic care trebuie
sa clarifice 3 aspecte:
a. Tusea este productiva sau un
b. Tusea este daunatoare sau prost tolerata de pacient
- Oboseste bolnavul
- Impiedica somnul
- Poate declansa o hemoptizie
c. Pacientul prezinta asociat insuficienta respiratorie

Tusea neproductiva, care prin intensitatea si persistenta ei este deranjanta sau

prost tolerata de pacient, beneficiaza de terapie antitusiva. Acest tip de tuse este
intalnita la pacintii cu:
- Viroza respiratorie, gripa
- Rinofaringita
- Afectiuni laringiene (laringita, cancer laringean)
- Traheite
- Pleurite
- Compresiuni peribronsice
- Insuficienta cardiaca

♦ Contraindicatiile antitusivelor
 Tusea productiva, reprezinta o contraindicatie absoluta pentru
medicatia antitusiva, deoarece staza bronsica poate conduce la
insuficienta respiratorie acuta si la persisitenta infectiei.
 Insuficienta respiratorie cronica, situatie in care echilibrul
ventilatiei pulmonare fiind precar, orice modificare chiar minima
poate conduce rapid la detresa respiratorie.
 Astmul bronsic, reprezinta o contraindicatie pentru antitusivele
care induc bronhospasm (ex. codeina)
 Sarcina (primul trimestru si perioada perinatala) pentru a evita
riscul de apnee si de sindrom de sevraj la nou-nascut, in cazul in
care mama a utilizat doze mari de codeina.
 Varstnici – antitusivele fiind in grad variabil deprimante respiratorii
si avand o metabolizare incetinita la batrani se recomanda
diminuarea cu 50% a dozelor de atac si cresterea ei la nevoie, in
functie de toleranta individuala.

♦ Efectele adverse ale antitusivelor

 1. accidente respiratorii, reprezinta principalul risc al tratamentului antitusiv
(mai ales pentru codeina si prometazina); ele se manifesta prin:
a. staza secretiilor bronsice, care favorizeaza:
- infectia respiratorie
- aparitia tulburarilor de ventilatie pulmonara
- riscul de atelectazie si insuficienta respiratorie acuta
!!!Obs: Codeina este antitusivul cel mai depresor al ventilatiei
pulmonare.
b. Bronhospasm – unele antitusive (codeina, noscapina) contracta
musculatura neteda din bronhii determinand uneori bronhospasm la
astmatici
2. farmacodependenta – potentialul de dependenta a codeinei fiind insa net
inferior comparativ cu morfina
3. tulburari digestive – toate antitusivele opiacee diminua peristaltismul
intestinal producand sau agravand constipatia
4. somnolenta, semnalata dupa administrarea codeinei si a prometazinei

♦Prezentarea medicatiei antitusive

DCI Nume comercial Forma galenica Mod de

administrare
CODEINA CODENAL cp 15 mg oral, 3-4 prize
FOSFAT cotidiene
NOSCAPINA TUSAN cp 5 mg oral, 3 prize/24 ore
OXELADINA PAXELADINE sirop 250 oral, 3 prize/zi
CITRAT mg/flacon
gelule 40 mg
PROMETAZINA ROMERGAN drajee 30 mg oral, 3 prize/24 ore
sirop aromatizat
pt. copii 125 ml/
flacon

De retinut
Expectoratia (sputa)
- reprezinta materia evacuata din caile respiratorii prin tuse sau expir fortat.
- formata din secretiile provenite din caile respiratorii, poate avea aspect
divers:
- spumos, in edemul pulmonar acut
- mucos, in bronsita acuta si cronica, astm bronsic
- muco-purulent, in bronsite acute supurate, bronsiectazii
- purulent, in supuratiile pulmonare
- hemoptic, in cancerul bronho-pulmonar, TBC cavitar, stenoza
mitrala
Staza bronsica a acestor secretii poate cauza infectie, obstructie bronsica si
agravarea insuficientei respiratorii.
 Expectorantele

♦ Definitie
Expectorantele = medicamente simptomatice care vizeaza eliminarea secretiilor
traheo-bronsice crescand cantitatea acestora sau fluidificandule.
- trebuie totdeauna asociate tratam de baza al bolii care poate fi:
- terapia infectiei locale
- hidratarea corespunzatoare a bolnavului
- kineziterapia respiratorie in caz de bronsita cronica sau
bronsiectazie

♦Clasificare
Distingem doua mari grupe de medicamente expectorante:
 expectorante secreto-stimulante – primele introdu-se in terapeutica,
inca utilizate si in prezent (mai ales ca automedicatie)
 expectorante secretolitice (fluidifiante), cele mai frecvent prescrise

A. Expectorante secretostimulante
Sunt medicamente al caror efect expectorant se datoreaza:
- mai ales stimularii activitatii secretorii a glandelor seroase din
mucoasa bronsica
- dar si accentuarii motilitatii cililor mucoasei bronsice si
peristaltismului bronsic
-
Reprezentanti:
 sarurile de amoniu (clorura de amoniu, acetatul de amoniu)
- au un efect expectorant redus;
- prin actiunea lor iritanta asupra mucoasei gastrice => greturi si varsaturi
- in asociere cu extractul pectoral fluid, clorura de amoniu intra in
compozitia preparatului tipizat “sirop expectorant”, care se administreaza
oral, 4 linguri/zi
 iodura de potasiu
- pe langa efectul expectorant modest are si proprietati antiseptice;
- la administrarea sa prelungita pot apare fenomene toxice minore
cunoscute sub numele de iodism, manifestat prin:
cefalee, eruptii cutanate, catar oculo-nazal
- arurile de amoniu si iodura de potasiu pot fi prescrise asociat in retete
magistrale, sub forma de potiuni sau siropuri.
 Radacina de Ipeca
- sub forma de infuzie 0,5/100
- are efect expectorant reflex putand provoca tulburari digestive
(greata, varsaturi, diaree), in cazul administrarii de doze mari.
 Siropul de patlagina (extract fluid de patlagina + benzoat de sodiu)
- are efect expectorant bland, fiind utilizat la copii cu bronsita ac sau cr
B. Expectorante secretolitice (fluidifiante)
Expectorantele secretolitice sunt medicamente care fluidifica secretiile bronsice,
facilitand astfel eliminarea lor.

Mecanism de actiune:
Fluidifiantele sunt mucolitice:
a. Ai caror radicali thiol rup puntile disulfurice inter- si intra-
caternare ale agregatului mucos, formand noi legaturi intre
medicament si fragmentele de mucoproteine (acetilcisteina)
b. Activeaza sinteza de sialomucine de catre celulele secretorii din
mucoasa bronsica (bromhexin)
c. Au cele doua proprietati asociate (ambroxol)

!!!Obs: In intoxicatia cu paracetamol, acetilcisteina actioneaza ca

hepatoprotector
prin impiedicarea formarii unui metabolit al paracetamolului ,
responsabil
de hepatotoxicitate.

Utilizari terapeutice:
- Infectii bronho-pulmonare
- Mucoviscidoza
- BPOC

Efecte secundare:
- ACC poate determina o lichefiere abundenta a secretiilor bronsice =>
=> la pacientii incapabili sa expectoreze - se impune aspiratia bronsica de
urg
- la toti bolnavii care necesita tratament oral, inhalator sau parenteral cu
acetilcisteina, trebuie sa ne asiguram ca acestia sunt capabili sa-si
evacueze secretiile bronsice fie prin tuse fie prin kineziterapie respiratorie.
- Risc de bronho-spasm la astmatici (acetilcisteina si mesna)

Prezentare si administrare:
Fluidifiantele se administreaza in 3 prize cotidiene, pe cale orala, parenterala sau
inhalatorie. In tabel sunt prezentate expectorantele secretolitice disponobile in
prezent.

DCI Nume comercial Forma galenica Administrare

ACETILCISTEINA FLUIMUCIL Pulbere plicuri Oral, 600 mg/zi
MUCOSOLVIN (1 plic=200 mg)
f 2ml/0,4 mg Inhalator
BROMHEXIN BROFIMEN cp 8 mg 3 prize / zi
BISOLVON solutie in picaturi
AMBROXOL MUCOSOLVAN cp 30 mg 3 prize / zi
solutie buvabila
100 ml/750 mg
MESNA MISTABRON f 10 ml/600 mg inhalator
 CORTICOTERAPIA INHALATORIE

INTRODUCERE
Descoperiţi în anii ’50, glucocorticoizii au transformat evident, în sens
favorabil, prognosticul pacienţilor cu astm bronşic sever.
Iniţial, au fost comercializaţi pt administrarea orală sau sistemică, dar datorită
importantelor efecte secundare, aceste modalităţi de administrare ale coricoterapiei
sunt în prezent limitate doar la situaţii clinice speciale.
Mai recent, au fost introduşi în terapeutică corticosteroizii inhalatori, care au o
toleranţă clinică net îmbunătăţită. Aceşti compuşi antiinflamatori au revoluţionat
tratamentul pe termen lung al bolnavului astmatic, putând fi utilizaţi încă din stadiile
uşoare ale bolii.

- Beclometazona dipropionat este cel mai vechi corticosteroid admin sub forma de
aerosoli
- Flunisolidul, budesonidul si fluticazona fiind introduşi în terapeutică mai recent
- având un efect antiinflamator superior celorlalţi corticosteroizi inhalatori.
- toţi aceşti compuşi au fost iniţial disponibili sub formă de aerosol dozator (pt
inhalare bucală),
- ulterior sub formă de pudre pt inhalare
- în present budesonid (Pulmicort) este singurul corticosteroid inhalator autorizat pe
piaţă pt nebulizare.

ACŢIUNE FARMACOLOGICĂ; MECANISM DE ACŢIUNE

- molecule diferite chimic
- au în comun acţiunea lor antiinflamatoare puternică la nivel bronşic
- glucocorticoizii exercită efecte la mai multe nivele ale inflamaţiei, dar nu se
cunoaşte care din acestea sunt decisive pt controlul astmului

 Pt a facilita înţelegerea, vom urmări câteva din acţiunile lor aşa cum se
petrec la nivel sistemic (cu referinţă strictă la plămân):
1)Efecte la nivel celular
- după fx lor pe suprafaţa epiteliului bronşic, aceşti compuşi difuzează din
mediul
extracelular în celulă, unde se cupl cu receptorul glucocorticoid, menţinut în
citoplasmă
într-o forma inactivă.
- complexul medicament-receptor penetrează în interiorul nucleului, iar la
acest nivel
corticosteroizii acţionează modulând sinteza diverselor molecule:
‫ ﻋ‬stimulează sinteza proteinelor antiinflamatorii de tip
lipocortină 1 (care inhibă fosfolipaza A2)
‫ ﻋ‬concomitent: inhibă sinteza de citokine cu efect proinflamator de tip
fosfolipază A2
2)Efecte la scară histologică
- administrarea prelungită a corticoterapiei inhalatorii se însoţeste de o
reducere, chiar o
 dispariţie a anomaliilor histologice ale mucoasei bronşice observate în astm:
‫ ﻋ‬infiltratul inflamator
‫ ﻋ‬edemul
‫ ﻋ‬hipersecreţia de mucus
‫ ﻋ‬fibroza subepitelială
- această ameliorare este determinată de:
‫ ﻋ‬eliminarea gradului de hiperactivitate bronşică
* eliminarea inflamaţiei bronşice
* repararea epiteliului bronşic
3)Efecte clinice
- pe plan clinic, eficacitatea pe termen lung a glucocorticoizilor inhalatorii se
manif prin:
‫ ↓ ﻋ‬nr de crize astmatice, diurne si nocturne
‫ ↓ ﻋ‬simptomatologiei intercritice (tusea spastică)
‫ ↓ ﻋ‬concomitentă a recurgerii la bronhodilatatoare SM cu durată scurtă
de acţiune
‫ ﻋ‬Reducerea absenteismului şcolar şi professional
‫ ﻋ‬Ameliorarea toleranţei la efort fizic, şi deci a activităţii fizice
şi sportive
‫ ﻋ‬Eliminarea nr de consultatii în urgenţă şi a nr de spitalizări
(influenţă favorabilă asupra costurilor)
‫ ﻋ‬Îmbunătăţirea funcţiei pulmonare (VEMS creşte)

FARMACOCINETICĂ
-după inhalare, doza de corticoid administrată se repartizează în mai multe
fracţiuni:
‫ ﻋ‬fracţia bronho-pulmonară: 20% daca dispozitivul este bine utilizat
<10% daca nu e utilizat corect
‫ ﻋ‬fracţia depozitată oro-faringian:
este înghiţită - 70%
- ↓ la 35% în cazul folosirii unei camere de
inhalare (spacer)
‫ ﻋ‬restul produsului (10%): este expirat sau se depune chiar pe
dispozitiv
- parametri esenţiali de care depind efectele adverse sistemice ale acestor
molecule:
- lipofilia moleculelor
- afinitatea lor pt receptori
- cinetica legării lor de receptori
- T½ plasmatic
- metabolizarea corticosteroizilor inhalatori

a)Lipofilia:
- favorizează o conc ↑ la nivel bronşic şi o penetrare rapidă a subst active în
ţes pulmonar
- stocajul moleculei în ţesut îi permite o activitate prelungită, dar ↑ şi riscul ef
adv sistem
Ex: budesonidul
- permite constituirea unei rezerve intracelulare a corticosteroidului sub formă
inactivă şi
 trecerea sa progresivă sub formă activă =>
=> poate fi administrat în priză unică, la pac cu astm bronşic formă
uşoară.
b)Afinitatea pt receptori
a budesonidului
a beclometazonei monopropionat(metabolitul activ al beclometazonei
dipropionat)
a fluticazonei este de 9-18 ori mai importantă decât a dexometazonei
Molecula Afinitate relativă
OLEXAMETAZONĂ 1
BUDESONID 9,4
17-monopropionat de BECLOMETAZONĂ 13,5
FLUTICAZONĂ propionat 18

c)T½ pulmonar
- determină durata sa de acţiune
- depinde de - cinetica legării de receptor (fixare şi disociere)
- metabolismul celular.
- fluticazona - se leaga rapid de receptori, viteza de disociere este lentă
- budesonid - substanta se stocheaza sub forma inactiva şi se transforma
progresiv în
formă activă => se prescrie în doză unică/24h în forma uşoară
de AB

d)Metabolizarea hepatică
‫ﻋ‬un corticosteroid administrat sub formă de aerosol este inhalat şi se
depozitează la
nivelul ap resp, de unde este apoi complet absb în circulaţia sistemică
‫ ﻋ‬o altă parte din medicament: depozitată în oro-faringe, va fi inghitita,
iar Bd sistemică va fi determinată de mărimea cantităţii absorb din tractul
intestinal,
precum şi de gradul de metabolizare hepatică(transformare în compuşi
inactivi)
- metabolizarea hepatică condiţionează gravitatea ef adv sistemice,
legată de fracţia de medicament înghiţită:
ea ajunge într-o proporţie < sau > de metabolit activ în funcţie de
moleculă
- cea >: flunisolidul
- cea <: fluticazona
- optimizarea depozitului bronşic şi reducerea fracţiei de medicament înghiţită
permite
limitarea efectelor adverse sistemice ale glucocorticoizilor inhalatorii:
* acest obiectiv este atins prin utilizarea unui spacer

INDICAŢIILE CORTICOTERAPIEI INHALATORII:

Corticoterapia inhalatorie poate, sau, în fcţ de caz, trebuie prescrisă în urm
situaţii clinice:

1)Astm bronşic persistent

- este indicaţia esenţială a corticoterapiei inhalatorii
 - reprezintă componenta principală şi obligatorie în terapia de fond la bolnavii
cu forme
uşoare, medii şi severe de boală

Tratamentul standardizat al astmului bronşic fcţ de severitatea (1995)

STADIU Caractere clinice înaintea T de fond Tratament

tratamentului simptomatic
Treapta I: - simptome intemitente
mai putin de o saptamana
- exacerbări scurte(câteva β2-stimulante
ore) inhalatorii cu durată
Astm - simptome de astm nocturn NU este necesar scurtă, la cerere,
bronşic mai putin de 2x/luna înaintea unui efort
intermitent - absenţa simptomelor şi sau unei expuneri la
funcţie un alergen
respiratorie normală între
crize
- VEMS ≥80%

STADIU Caractere clinice înaintea T de fond Tratament

tratamentului simptomatic
Treapta II: - simptome < 1/saptamana Medicament zilnic:
dar NU zilnice Corticosteroid β2-stimulante
- criză astmatică survenită în inhalator: inhalatorii cu durată
cursul efortului sau în 500-800μg/zi scurtă,
Astm somn la nevoie
bronşic - simptome de astm nocturn !!fără a depăşi
 persistent mai frecvent de 2x/luna 3-4 prize/zi
uşor - VEMS ≥80%

Treapta III: - simptome zilnice Corticoterapie β2-stimulante

- crize cu răsunet asupra inhalatorie inhalatorii cu durată
activităţii 800-2000μg scurtă, la cerere
şi somnului Salmeterol !!fără a depăşi
Astm - simptome de astm (în caz de 3-4 prize/zi
bronşic nocturne simpt nocturne)
persistent cel putin 1x/săpt. Teofilină R
moderat - utiliz zilnică de
β2 stimulante inhalatorii
cu durata scurtă
-VEMS = 60-80%

Treapta IV: - simptome permanente M zilnice: β2-stimulante

- crize frecvente Corticoterapie inhalatorii cu durată
- simptomalologie de astm inhalatorie scurtă, la cerere
Astm nocturn frecventă 800-2000μg !!fără a depăşi 3-4
bronşic - activitate fizică limitată de sau mai mult prize/zi
persistent simptomatologia astmatică Salmeterol sau
sever -VEMS ≤60% Teofilină retard

±
Corticoterapie
orală

2)BPCO
- rolul corticosteroizilor în acest sindrom este încă discutat, deoarece
patomorfoza
mucoasei traheo-bronşice din astm diferă de cea din BPCO:
‫ ﻋ‬astmaticii: - nr crescut de limfocite, eozinofile, mastocite,
- precum şi o mb bazală mai îngroşată
‫ ﻋ‬bolnavii cu BPCO: - nr ↑ de mononucleare, dar FĂRĂ eozinofile şi
mastocite,
- iar stratul reticular al mb bazale nu este
îngroşat
- inflama în BPCO este mai putin sensibila la corticosteroizi inhalatori decât
cea din AB
=> se pare ca aceasta se datorează sensibilităţii > la corticoizi a limfoc şi
eozinof
prezente în nr mult > la lavajul bronho-alveolar în astmul bronşic decât în
BPCO
- totusi actualmente corticoterapia inhalatorie este recomandată în caz de
sindrom ventilator obstructiv sever şi atunci cand există o
hiperreactivitate bronşică
3)Laringotraheită spasmodică

4)Sarcoidoză
- 25-30% din bolnavii cu sarcoidoză prezintă hiperreactivitate bronşică
crescută
- corticoterapia inhalatorie este utilă atunci cand tusea acestor pacienţi este
deranjantă
- în cazul localizării granulomatoase bronşice, deseori acociată cu
- hiperreactivitate bronşică nespecifică

5)Mucoviscidoză
- interesul corticoterapiei inhalatorii în această afecţiune este în curs de
evaluare;
- rezultatele obţinute pana acum au indicat o ameliorare semnificativă a
funcţiilor
pulmonare, apreciate prin VEMS si CV [capacitatea vitală]

TOLERANŢĂ ŞI EFECTE ADVERSE:

- toleranţa clinică a corticoterapiei inhalatorii este net superioară comparativ

cu cea a
corticoterapicelor orale sau parenterale
- totuşi există efecte adverse locale şi sistemice, al căror risc de apariţie este
important cu
cât doza prescrisă este mai mare (tabel):

Efecte secundare administrării corticosteroizilor inhalatori

1.Locale: 1- candidoză oro-faringiană
2 - tuse, bronhospasm paradoxal
3 - disfonie (= vb pe nas)

2.Sistemice: 1- Efecte asupra metabolismului osos

2- Frenarea creşterii la copii
3- Subţierea pielii

1.Efecte adverse locale:

Principalele adverse locale, a căror incidenţă variază fcţ de studiu între 5-20%, sunt:

1-Candidoza oro-faringiană:
- apare de obicei la scurt timp dupa debutul terpiei
- afecteaza ~30% din pacienţi
- dezvoltarea ei se corelează cu cu doza de steroid administrată
- dacă se folosesc doze mari: candidoza se poate extinde şi la esofag 
din cauza înghiţirii unei fracţiuni de medicament
–complicaţie care poate fi prevenită prin gargara cu apa bicarbonatată,
folosirea spacerelor
2-Senzaţia de jenă faringiană sau tuse:
 - survine imediat după inhalare
- sub 5% din pacienţi
- tuse cu bronhospasm, datorat gazului propulsor conţinut în aerosolul dozator
→ demonstrat prin faptul că utilizarea corticoizilor topici condiţionaţi sub
formă
de pulbere (turbohallere), deci care nu conţin astfel de aditivi,
nu au loc asemenea fenomene

3-Disfonia – reversibilă la înteruperea tratamentului:

= vorbire nazonata
- afecteaza ~30% din pacienţi
- reflectă miopatia musculaturii corzilor vocale

1.Efecte adverse sistemice:

- sunt legate de cantitatea de corticosteroid care este absoarbe în circulaţia sistemică

(fracţia de M care se depozitează în oro-faringe şi este înghiţită, sau pe cale
pulmonară)
- apar doar după utilizarea de doze ↑ de corticosteriod inhalator:
1500-2000μg de beclometazonă sau echivalente (sau peste 6-8 puffuri/zi)

1-Modificarea metabolismului osos:

- reducerea densităţii osoase, măsurată prin osteodensimetrie
! Nu a fost raportat nici un caz de osteoporoză şi fracturi
 acest risc ar putea fi real pt o femeie aflată la menopauză

2-Întârzierea creşterii la copii:

- curba de creştere la copii poate fi încetinită, dar nu e sigur ca aceasta va
influenţa talia
definitivă a pacientului
- ORICUM, trebuie analizat critic raportul beneficiu-risc:
!!!Care ar fi fost destinul unui copil suferind de o formă moderată de astm bronşic
daca ar fi fost privat de corticosteroidul inhalator de teamă ca odată acel individ va fi
cu 3-5cm mai scund?
Farmacistul tb să aibă „liniştea” să recomande corticosteroidul inhalator la copii, în
situaţiile cu indicaţii clare de tratament

3-Subţierea pielii:
- pielea devine foarte fragilă

CI ŞI PRECAUŢII ÎN ADMINISTRARE:

1 – Infecţii necontrolate ale căilor aeriene, mai ales tuberculoza

2 – Ulcer gastroduodenal evolutiv netratat
(POATE fi prescrisă simultan cu medicaţia antiulceroasă)
3 – Sarcină (I trimestru) şi alăptare

MODALITĂŢI DE ADMINISTRARE - două tipuri de dispozitive:

a)Dispozitive portabile:

#aerosolii dozatori (spray-urile), cu sau fără cameră de inhalare

- camera de inhalare diminuă depozitarea oro-faringiană
- ↑ uşor depozitul bronşic de aerosol, limitând astfel ef secundare

#dispozitivele cu pudră (diskhaller, turbohaller)

Ex: fluticazona Flixotide Diskus
budesonid Pulmicort Turbohaller

-Alegerea dispozitivului depinde în mod esenţial de tehnica de inhalare a

bolnavului, ştiind că aerosolii dozatori presurizaţi trebuie să fie prescrişi ca tratament
de primă intenţie, datorită preţului de cost mai scăzut

b)Nebulizatorii

- sunt aparate care generează un aerosol pornind de la o soluţie sau de la o suspensie,

sub efectul vibraţiilor ultrasonice

!! budesonidul (Pulmicort) este singurul corticosteroid inhalator a cărui

administrare
prin nebulizare este indicată în astm

POSOLOGIE ŞI RITM DE ADMINISTRARE:

- fcţ de stadiul bolii, există diferite posologii (vezi tabel)

- tratamentul va fi instituit dintr-o dată cu doza corespunzătoare stadiului bolii
(!! Nu se recomandă începerea tratamentului cu doze mici şi creşterea progresivă a
acestora)
- in continuare, doza poate fi redusă atunci când s-a obţinut controlul bolii şi când
manifestările
clinice şi funcţionale respiratorii sunt cele ale stadiului inferior, din 3 în 3 luni
- la un bolnav în stare stabilă, 2 prize/24h sunt suficiente
- in caz de decompensare a bolii, un control mai bun al afecţiunii poate fi obţinut
multiplicând
frecvenţa prizelor (4 prize/zi)
- ulterior, la stabilizarea bolii se revine la 2 prize/24h, deoarece ritmul de administrare
mai
frecvent al corticosteroidului creşte riscul apariţiei efectelor adverse locale
(timp de contact mai lung între principiul activ şi mucoasa oro-faringiană)
REGULI DE MÂNUIRE A CORTICOTERAPIEI; EDUCAŢIA
PACIENTULUI

- Prescripţia unui corticosteroid inhalator trebuie să se însoţească de educaţia

pacientului.
Această educaţie este:
- un act terapeutic, iar a fi un bun pedagog înseamnă a fi un bun farmacist
- o etapă primordială de utilizare a medicaţiei:
condiţionează complianţa terapeutică
- non-complianţa, deseori legată de absenţa unui efect terapeutic
imediat
perceptibil al corticosteroidului inhalator, este principala piedică a
eficacit sale
- princ puncte asupra cărora se vor concentra informaţiile pers medico-
farmaceutic sunt:

1)Cunoaşterea bolii
- astmul bronşic este o b caracterizată prin inflamaţia bronşică, de aceea controlul ei
necesită un tratament antiinflamator

2)Cunoaşterea componentelor schemei terapeutice, a obiectivelor şi a caracterist

efectelor lor
- corticosteroizii inhalatori reprezintă terapia de fond a bolii astmatice,
având drept obiectiv reducerea inflamaţiei bronşice
- contrar bronhodilatatoarelor, utilizate în T crizelor, ei nu au nici o efic imediată
asupra simpt
- eficacitatea lor constă în prevenirea crizelor şi controlul pe termen lung al bolii
- absenţa eficacităţii imediate nu trebuie sa conducă la întreruperea tratamentului;
se va aştepta mai multe săptamâni înainte ca ei să devină pe deplin eficienţi
- din aceleaşi considerente, T va fi luat zilnic, FĂRĂ a modifica din proprie iniţiativă
dozajul
- dpdv al efectelor adverse, “frica de cortizon” nu se justifică în cazul corticoterapiei
inhalatorii,
ale cărei efecte adverse sistemice sunt neglijabile la doze uzuale

3)Cunoaşterea regulilor de utilizare – 2 reguli esenţiale:

# Tehnica corectă de utilizare a aerosolilor dozatori presurizaţi
- daca educaţia pacientului nu atinge acest obiectiv (peste 50% din astmatici)
datorită dificultăţilor de coordonare mână-plămân,
se va propune camera de inhalare sau un dispozitiv cu pudră

Tehnica de inhalare a unui aerosol dozator presurizat:

1.Desfacerea capacului
2.Agitarea flaconului
3.Poziţionarea flaconului între buze
4.Inspir lent şi profund, declanşând (!printr-o singură apăsare) aerosolul in
cursul primei
secunde a inspirului, care tb sa dureze 2-4secunde)
5.Apnee postinspir (!peste 10secunde), pt a permite particulelor inhalate
sedimentarea în
 arborele traheo-bronşic
6.Se aşteaptă 30-60secunde înainte de următorul puff

#Necesitatea de a clăti gura după administrarea medicamentului

ASTUMUL BRONSIC

Alergeni

Hipereactivitate bronsica (inflam cr)

Bronhoconstrictie Edem inflamator Hipersecretie de

mucus

Ingustare calibrului bronsic

Dispnee (wheezing) Tuse spastica Mucus

Terapie:
I.Bronhodilatator - simptomatic in crize
II.Antiinflamatoare - corticoterapie inhaltorie

BRONHODILATATOARE

Def: M care reduc / inlatura spasmul bronsic restabilind calibrul bronhiei

Clasificare:

I.Relaxante: - stimuleaza mec endogene de relaxare a muscul netede

# β-adrenergice
# Baze xantice:Teofilina

II.Anticonstrictoare: - inhiba mec endogene care conduc la

bronhoconstrictie
# Anticolinergice: Bromura de ipatropiu (ATROVENT)
 I. Bronhodilatatoare relaxante

# BRONHODILATATOARE β-ADRENERGICE
- stimuleaza receptorii β
- caracteristici:
- selectivitate: - β1 - inima
- β2 -bronhii, uter, vase, musculatura
- rapiditate + durata de actiune

Efectele stimularii receptorilor β:

# stimularea rec β1 din inima:

- ↑ frecventei cardiace = tahicardie - palpitatii
- ↑ vitezei de conducere atrio-ventriculara
- ↑ forta de contractie a inimii => ↑ debitului cardiac (ef inotrop
pozitiv)
TA= DC x RPV
=> ↑ consumul de O2 miocardic => angina pectorala

# stimularea rec β2:

- bronhodilatatie
- relaxarea musculaturii netede din uter = ef tocolitic
- vasodilatatie => usoara ↓ a TA
- ↑ glicogenolizei => hiperglicemie

Clasificare:

# β1 + β2 (neselective)

Isoprenalina:
- induce aritmii ventriculare
- se evita in astm <=> ef sec vardiovasculare
- ind: - bradicardie excesiva (<50 batai/min)
- in sindrom ADAM-STOKES:
- deficit de cond a impuls atrio-vetnric de grad III in
care exista o
bradicardie excesiva
(se monteaza un pace maker care se schimba la 3-5
ani)
- in socul cardiogen: - dupa infarct miocardic intins
- dupa interventii chirurgicale pe cord
- se adm: ISOPREL – perfuzie;

Orciprenalina: ASMOPENT – spray; ALUPENT

- de domeniul trecutului

# β2 adrenergice (selective)
 - actiunea selectiva se mentine doar in doze terapeutice (max 6 puf/zi)
- utilizat in crize - viteza rapida - 1-2min
- durata scurta 4-6h
Salbutamol VENTOLIN
Fenoterol BEROTEC spray, aerosoli, dozatori
Terbutalina

Avantaje: - eficienta: - bronhodilatatia cea mai puternica, rapid instalata

- tolerabilitate clinica foarte buna
- pret accesibil
- comoditate in administrare

!!! astmul (criza) se aminfesta mai ales in a II-a parte a noptii (dupa ora 3)

- β2 adrenergice cu - viteza lenta de instalare - 30min

- durata lunga de actiune - 12h
- nu se admin in crize - doar pt preventia crizelor
Salmeterol SEREVENT

- β2 adrenergice cu - viteza 1-2min ( ca si la Salbutamol)

- durata 12h ( ca si la Salmeterol)
- SM mai lipofila
- fol atat in crize cat si in preventie
Formoterol

# BAZE XANTICE

- Teofilina face parte din grupul metilxantinelor, care cuprinde 3 derivaţi:

cafeina, teofilina şi teobromina
- Teofilina bază (anhidră sau monohidratată) este slab solubilă în apă => pt a-i
ameliora
solubilitatea [necesară admin parenterale], s-a obţinut sarea teofilinei: aminofilina –
mai solubilă.

- cele 3-metilxantine au proprietăţi farmacologice comune:

1)acţiune stimulantă la nivel SNC
2)acţiune stimulantă cardiacă
3)acţiune stimulantă diuretică (prin creşterea filtrării glomerulare)
4)acţiune bronhodilatatoare

- fiecare s.m. din acest grup prezintă totuşi o proprietate farmacologică dominantă:
۶ cafeina – efect psihostimulant
۶ teobromina – efect diuretic
۶ teofilina – efect bronhodilatator,
- fiind un M important în tratam astmului bronşic la adult şi
copil

TEOFILINA - ACŢIUNE FARMACODINAMICĂ

*Acţiunea antiastmatică a teofilinei se explică prin:
1 – efect bronhodilatator de intensitate moderată - 5-10 x < β2-adrenergice
- ca urmare a relax directe a musculaturii netede din bronhii
- !! Este dozo-dependent, de aceea este f important ca pacientul să nu
fie subdozat
2 – acţiunea de tip antialergic şi antiinflamator:
- se opune degranulării mastocitare si eliberării de mediatori
proinflamatori
- rolul antiinflamator al teofilinei a fost evidenţiat prin analiza
biopsiilor bronşice,
unde s-a observat o scădere a nr de eozinofile activate la bolnavii
trataţi numai
cu teofilină, chiar în doze mici, care asigură o concentraţie sanguină
de 6,2mg/L
- invers: sistarea administrării de teofilină la pacienţii cu astm bronşic
moderat şi
sever induce reapariţia simptomatologiei astmatice,
dublată de creşterea ceulelor inflamatorii în tractul aerifer
!!!!! Această proprietate antiinflamatoare a teofilinei nu ne permite însă să
considerăm că
această substanţă poate substitui corticoterapia la un pacient cu astm bronşic
persistent.
*Stimulare cardiaca:
- tahicardie, dureri precordiale
- determina tolerabilitate ↓
*Stimulant SNC
*Slab diuretic

MECANISM DE ACŢIUNE:

3 mecanisme au fost luate în discuţie pt a explica efectele farmacologice ale teofilinei,

fără ca în prezent să existe o certitudine asupra mecanismului exact ce stă la baza
efectului bronhodilatator:

I.inhibarea unei familii de enzime: = fosfodiesterazele

- implicate în degradarea intracelulară a nucleotizilor ciclici – AMPc şi GMPc
- inhibarea acestor enzime provoacă o creştere a concentraţiei intracelularea
nucleotizilor
ciclici => relax musculat netede bronşice şi vasculare (bronhodilataţie şi
vasodilataţie)

II.blocarea receptorilor adenozinei [antagonizarea adenozinei]

adenozina = autacoid care det contracţia musculat netede din bronhii şi
favorizează elib
de histamină în mastocitele pulmonare

III.deplasarea ionilor de Ca2+ intracelulari în afara reticulului sarcoplasmic => relaxare

musc
FARMACOCINETICĂ

- este imp a fi cunoscută, pt ca ea cond alegerea formei galenice şi a posologiei efic şi

netoxice

a)abs orală a teofilinei (şi aminofilinei) este cvasicompletă

- viteza de absb este variabilă în fcţ de forma galenică utilizată
* cu acţiune rapidă - dar scurtă
* cu acţiune medie - preparate „retard”
b)distribuţia: în sânge,

- % de legare al teofilinei de proteinele plasmatice variază între 50-65%

- poate fi diminuat (35%) la nou-născuţi, bolnavi cirotici
- Teofilina are o bună difuzie în toate compartimentele organismului:
‫ ﺀ‬traversează placenta,
‫ ﺀ‬traverseaza BHE,
‫ ﺀ‬trece în laptele matern
- Vd al teofilinei = 0,4-0,6 L/kg

c)metabolizare-eliminare:

- epurarea teofilinei se face

* preponderent prin metabolizare hepatică
* în proporţie mică (10%) pe cale urinară
- T½ al teofilinei (în medie de 6-7h) este f variabil fcţ de următorii factori:
A - vârsta pacientului (mai lung la nou-născuţii prematur)
B - factori genetici (hidroxilatori lenţi sau rapizi)
C - prezenţa IH (provoacă alungirea T½)
D - factori de mediu: tabagismul provoacă o scurtare, ca urmare a
inducţiei enzm
E - medicaţia asociată:
- inductoarele enzm - scurtează epurarea hepatică a teofilinei,
(fenobarbital, carbamazepina, fentoina rifampicină,
contraceptivele orale)
- inhibitoarele enzm coadministrate pot fi cauza unei
ascensiuni brutale a
titrului plasmatic al bazei xantice, => efecte secundare
(unele macrolide, cirpofloxacina, cimetidina, deriv
imidazolici))

- progresele în domeniul farmacocineticii şi determinarea în practica medicală a

titrurilor sanguine ale teofilinei au permis o ajustare personalizată a posologiei, ceea
ce a făcut posibilă administrarea din plin a acestui medicament, ale cărui efecte au
fost anterior considerate capricioase, chiar f periculoase

- in zilele noastre ştim că:

- efectul optim al teofilinei la adult este observat la Cpl=7-15μg/ml [7-
15mg/L]
- manifestări toxice apar la un titru sangvin de peste 20μg/ml
 - la copilul mic (< 2-5ani), sunt recomandate concentraţii cuprinse între
5-10μg/ml

INDICAŢIILE TEOFILINEI

1)Tratamentul crizei de astm bronşic:

!! Ca medicaţie de a II-a alternativă – după utilizarea iniţială a β2-adrenergice
inhalatorii
- doar în cazul contraindicaţiei sau după eşecul β2-adrenergice cu durată
scurtă
- i.v. foarte lent (minim 15-20min)

2)Starea de rău astmatic (perfuzie i.v. lentăăă)

3)Tratamentul de fond al astmului bronşic persistent

!! Doar în formele de boală insuficient controlate prin administrarea dozelor
corecte de
corticosteroizi inhalatori şi de β2-adrenergice
- pt a permite obţinerea de Cpl stabile, se preferă o formă cu eliberare
prelungită, în doză
medie de 7-8mg/kg, cu ajustarea secundară a posologiei, fcţ de titrurile
sangvine

4)Toleranta reversibila la β2-adrenergice

- se scoate pt o perioada de 2-3 saptamani Salbutamolul/Salmeterol
- se introduce Teofilina/ATROVENT( Br de ipatropiu)
=> apoi se introd din nou Salbutamolul/Salmeterol

EFECTE SECUNDARE ŞI TOXICE

-Reacţiile adverse ale teofilinei sunt relativ frecvente ; se manifestă prin:

a) Semne digestive:
greaţă, vărsături, epigastralgii (prin acţiune iritantă locală)
b) Semne neurologice:
insomnie, iritabilitate, cefalee, tremor al extremităţilor, convulsii (la
supradoze)
c) Tulburări cardiace:
tahicardii, palpitaţii, tulburări de ritm ventricular
d) Risc de moarte subită: - daca inj a fost prea rapida

INTERACŢIUNI MEDICAMENTOASE
- în practica medicală, asocierea teofilinei cu unele medicamente poate fi periculoasa
pt bolnav:

+ medicament inhibitor enzm (Eritomicină, Roxytromicină, Antifungice

Imidazolice etc.) poate provoca o creştere anormală a titrului sangvin şi
apariţia efectelor toxice

+ medicament inductor enzm (Fenobarbita, Fenitoină, Carbamazepină)

 prin grăbirea metab hepatice a teofilinei, pot determina ineficacitate
terapeutică

+ nicotina

PREZENTARE: Miofilin cpr 100mg

f 10ml/240mg

Theo cpr 300mg priză unică/24h

II. Bronhodilatatoarele anticolinergice

1)Bromura de IPRATROPIU (Atrovent)
2)Bromura de OXITROPIU (Tersigat)
-Sunt antagonişti nespecifici ai receptorilor muscarinici, administrati pe cale
inhalatorie

ACŢIUNE:
- Medicaţia antimuscarinică inhalatorie realizează un efect bronhodilatator:
* de intensitate moderată (inferior celui indus de β2-agonişti)
* instalat mai tardiv (la aprox 30min de la inhalare)
* mai durabil decât pt simpaticomimeticele cu durată scurtă : 8-12h
- mediactie de preventie a crizelor
MECANISM DE ACŢIUNE:
blocând efectul contrictor acetilcolinei la nivelul celor 3 tp de receptori
muscarinici (M1,M2,M3) localizaţi pulmonar, => ↓ consecutivă a activităţii
guanilciclazei şi modificarea echilibrului nucleotizilor ciclici intracelulari, în
favoarea GMPc

UTILIZĂRI TERAPEUTICE
1)Astm bronşic cronic
- !!! Ca alternativa terap în caz de ef adv şi/sau intoleranţă la terapia cu
β2-adrenenrgice / teofilina
2)BPCO = bronsita cronica + emfizem pulmonar + astm bronsic
- fibrozare a tesutului pulmonar => dispnee cronica → insuf
respiratorie
- cordul se imbonaveste din cauza plamanilor => cord pulmonar
cronic, IC dreapta

EFECTE ADVERSE – sunt rare şi benigne ; semnalate mai ales la supradozaj:

-uscăciunea gurii
-iritaţia faringelui

PREZENTARE, ADMINISTRARE:
Tabel 1: Bronhodilatatoare anticolinergice
D.C.I. Nume comerc Forma galenica Dz uzuala
 BR DE IPRATROPIU Atrovent Auspentice pt. inhalare 3 x 2 puf/zi
(MDI)
20 μg/doza
BR DE OXITROPIU Tersigat Aerosoli dozati (MDI) 2 x 2 puf/zi
100 μg/doza
BR DE IPRATROPIU Bronchodual MDI
40μg + FENOTEROL
100μ
BR DE IPRATROPIU Combivent MDI
20μg + SALBUTAMOL
100μg

- Cele două asocieri medicamentoase s-au realizat în scopul obţinerii unui beneficiu
terapeutic sporit => insumarea efectelor celor 2 s.m.
4)Conduita în timpul crizei
-Pacientul tb să ştie: - care sunt semnele de gravitate ale bolii
- ce tratament să-şi administreze
- nr de telefon de la salvare, în caz de criză severă sau rebelă la
tratament

5)Autosupravegherea
- se referă la simptomele diurne şi nocturne şi la consumul de bronhodilatatoare la
comandă

6)Evitarea factorilor declanşatori: alergeni, praf, fum de ţigară

PREZENTARE: Tabel: Corticosteroizi inhalatori

D.C.I. Nume comercial Forma farmaceutică

Beclometazonă Becotide -aerosol dozator
-pudră

Flunisolid Bronilid aerosol dozator

Budesonid Pulmicort -pudră

-soluţie pt nebulizare

Fluticazonă Flixotide -aerosol dozator

-sistem pudră

ASTUMUL BRONSIC

Alergeni

Hipereactivitate bronsica (inflam cr)

Bronhoconstrictie Edem inflamator Hipersecretie de

mucus

Ingustare calibrului bronsic

 Dispnee (wheezing) Tuse spastica Mucus

Terapie:
I.Bronhodilatator - simptomatic in crize
II.Antiinflamatoare - corticoterapie inhaltorie

BRONHODILATATOARE

Def: M care reduc / inlatura spasmul bronsic restabilind calibrul bronhiei

Clasificare:

I.Relaxante: - stimuleaza mec endogene de relaxare a muscul netede

# β-adrenergice
# Baze xantice:Teofilina

II.Anticonstrictoare: - inhiba mec endogene care conduc la

bronhoconstrictie
# Anticolinergice: Bromura de ipatropiu (ATROVENT)

II. Bronhodilatatoare relaxante

# BRONHODILATATOARE β-ADRENERGICE
- stimuleaza receptorii β
- caracteristici:
- selectivitate: - β1 - inima
- β2 -bronhii, uter, vase, musculatura
- rapiditate + durata de actiune

Efectele stimularii receptorilor β:

# stimularea rec β1 din inima:

- ↑ frecventei cardiace = tahicardie - palpitatii
- ↑ vitezei de conducere atrio-ventriculara
- ↑ forta de contractie a inimii => ↑ debitului cardiac (ef inotrop
pozitiv)
TA= DC x RPV
=> ↑ consumul de O2 miocardic => angina pectorala

# stimularea rec β2:

- bronhodilatatie
- relaxarea musculaturii netede din uter = ef tocolitic
 - vasodilatatie => usoara ↓ a TA
- ↑ glicogenolizei => hiperglicemie

Clasificare:

# β1 + β2 (neselective)

Isoprenalina:
- induce aritmii ventriculare
- se evita in astm <=> ef sec vardiovasculare
- ind: - bradicardie excesiva (<50 batai/min)
- in sindrom ADAM-STOKES:
- deficit de cond a impuls atrio-vetnric de grad III in
care exista o
bradicardie excesiva
(se monteaza un pace maker care se schimba la 3-5
ani)
- in socul cardiogen: - dupa infarct miocardic intins
- dupa interventii chirurgicale pe cord
- se adm: ISOPREL – perfuzie;

Orciprenalina: ASMOPENT – spray; ALUPENT

- de domeniul trecutului

# β2 adrenergice (selective)
- actiunea selectiva se mentine doar in doze terapeutice (max 6 puf/zi)
- utilizat in crize - viteza rapida - 1-2min
- durata scurta 4-6h
Salbutamol VENTOLIN
Fenoterol BEROTEC spray, aerosoli, dozatori
Terbutalina

Avantaje: - eficienta: - bronhodilatatia cea mai puternica, rapid instalata

- tolerabilitate clinica foarte buna
- pret accesibil
- comoditate in administrare

!!! astmul (criza) se aminfesta mai ales in a II-a parte a noptii (dupa ora 3)

- β2 adrenergice cu - viteza lenta de instalare - 30min

- durata lunga de actiune - 12h
- nu se admin in crize - doar pt preventia crizelor
Salmeterol SEREVENT

- β2 adrenergice cu - viteza 1-2min ( ca si la Salbutamol)

- durata 12h ( ca si la Salmeterol)
- SM mai lipofila
- fol atat in crize cat si in preventie
Formoterol
# BAZE XANTICE

- Teofilina face parte din grupul metilxantinelor, care cuprinde 3 derivaţi:

cafeina, teofilina şi teobromina
- Teofilina bază (anhidră sau monohidratată) este slab solubilă în apă => pt a-i
ameliora
solubilitatea [necesară admin parenterale], s-a obţinut sarea teofilinei: aminofilina –
mai solubilă.

- cele 3-metilxantine au proprietăţi farmacologice comune:

1)acţiune stimulantă la nivel SNC
2)acţiune stimulantă cardiacă
3)acţiune stimulantă diuretică (prin creşterea filtrării glomerulare)
4)acţiune bronhodilatatoare

- fiecare s.m. din acest grup prezintă totuşi o proprietate farmacologică dominantă:
۶ cafeina – efect psihostimulant
۶ teobromina – efect diuretic
۶ teofilina – efect bronhodilatator,
- fiind un M important în tratam astmului bronşic la adult şi
copil

TEOFILINA - ACŢIUNE FARMACODINAMICĂ

*Acţiunea antiastmatică a teofilinei se explică prin:

1 – efect bronhodilatator de intensitate moderată - 5-10 x < β2-adrenergice
- ca urmare a relax directe a musculaturii netede din bronhii
- !! Este dozo-dependent, de aceea este f important ca pacientul să nu
fie subdozat
2 – acţiunea de tip antialergic şi antiinflamator:
- se opune degranulării mastocitare si eliberării de mediatori
proinflamatori
- rolul antiinflamator al teofilinei a fost evidenţiat prin analiza
biopsiilor bronşice,
unde s-a observat o scădere a nr de eozinofile activate la bolnavii
trataţi numai
cu teofilină, chiar în doze mici, care asigură o concentraţie sanguină
de 6,2mg/L
- invers: sistarea administrării de teofilină la pacienţii cu astm bronşic
moderat şi
sever induce reapariţia simptomatologiei astmatice,
dublată de creşterea ceulelor inflamatorii în tractul aerifer
!!!!! Această proprietate antiinflamatoare a teofilinei nu ne permite însă să
considerăm că
această substanţă poate substitui corticoterapia la un pacient cu astm bronşic
persistent.
*Stimulare cardiaca:
 - tahicardie, dureri precordiale
- determina tolerabilitate ↓
*Stimulant SNC
*Slab diuretic

MECANISM DE ACŢIUNE:

3 mecanisme au fost luate în discuţie pt a explica efectele farmacologice ale teofilinei,

fără ca în prezent să existe o certitudine asupra mecanismului exact ce stă la baza
efectului bronhodilatator:

I.inhibarea unei familii de enzime: = fosfodiesterazele

- implicate în degradarea intracelulară a nucleotizilor ciclici – AMPc şi GMPc
- inhibarea acestor enzime provoacă o creştere a concentraţiei intracelularea
nucleotizilor
ciclici => relax musculat netede bronşice şi vasculare (bronhodilataţie şi
vasodilataţie)

II.blocarea receptorilor adenozinei [antagonizarea adenozinei]

adenozina = autacoid care det contracţia musculat netede din bronhii şi
favorizează elib
de histamină în mastocitele pulmonare

III.deplasarea ionilor de Ca2+ intracelulari în afara reticulului sarcoplasmic => relaxare

musc

FARMACOCINETICĂ

- este imp a fi cunoscută, pt ca ea cond alegerea formei galenice şi a posologiei efic şi

netoxice

a)abs orală a teofilinei (şi aminofilinei) este cvasicompletă

- viteza de absb este variabilă în fcţ de forma galenică utilizată
* cu acţiune rapidă - dar scurtă
* cu acţiune medie - preparate „retard”
b)distribuţia: în sânge,

- % de legare al teofilinei de proteinele plasmatice variază între 50-65%

- poate fi diminuat (35%) la nou-născuţi, bolnavi cirotici
- Teofilina are o bună difuzie în toate compartimentele organismului:
‫ ﺀ‬traversează placenta,
‫ ﺀ‬traverseaza BHE,
‫ ﺀ‬trece în laptele matern
- Vd al teofilinei = 0,4-0,6 L/kg

c)metabolizare-eliminare:

- epurarea teofilinei se face

* preponderent prin metabolizare hepatică
 * în proporţie mică (10%) pe cale urinară
- T½ al teofilinei (în medie de 6-7h) este f variabil fcţ de următorii factori:
A - vârsta pacientului (mai lung la nou-născuţii prematur)
B - factori genetici (hidroxilatori lenţi sau rapizi)
C - prezenţa IH (provoacă alungirea T½)
D - factori de mediu: tabagismul provoacă o scurtare, ca urmare a
inducţiei enzm
E - medicaţia asociată:
- inductoarele enzm - scurtează epurarea hepatică a teofilinei,
(fenobarbital, carbamazepina, fentoina rifampicină,
contraceptivele orale)
- inhibitoarele enzm coadministrate pot fi cauza unei
ascensiuni brutale a
titrului plasmatic al bazei xantice, => efecte secundare
(unele macrolide, cirpofloxacina, cimetidina, deriv
imidazolici))

- progresele în domeniul farmacocineticii şi determinarea în practica medicală a

titrurilor sanguine ale teofilinei au permis o ajustare personalizată a posologiei, ceea
ce a făcut posibilă administrarea din plin a acestui medicament, ale cărui efecte au
fost anterior considerate capricioase, chiar f periculoase

- in zilele noastre ştim că:

- efectul optim al teofilinei la adult este observat la Cpl=7-15μg/ml [7-
15mg/L]
- manifestări toxice apar la un titru sangvin de peste 20μg/ml
- la copilul mic (< 2-5ani), sunt recomandate concentraţii cuprinse între
5-10μg/ml

INDICAŢIILE TEOFILINEI
1)Tratamentul crizei de astm bronşic:
!! Ca medicaţie de a II-a alternativă – după utilizarea iniţială a β2-adrenergice
inhalatorii
- doar în cazul contraindicaţiei sau după eşecul β2-adrenergice cu durată
scurtă
- i.v. foarte lent (minim 15-20min)

2)Starea de rău astmatic (perfuzie i.v. lentăăă)

3)Tratamentul de fond al astmului bronşic persistent

!! Doar în formele de boală insuficient controlate prin administrarea dozelor
corecte de
corticosteroizi inhalatori şi de β2-adrenergice
- pt a permite obţinerea de Cpl stabile, se preferă o formă cu eliberare
prelungită, în doză
medie de 7-8mg/kg, cu ajustarea secundară a posologiei, fcţ de titrurile
sangvine

4)Toleranta reversibila la β2-adrenergice

 - se scoate pt o perioada de 2-3 saptamani Salbutamolul/Salmeterol
- se introduce Teofilina/ATROVENT( Br de ipatropiu)
=> apoi se introd din nou Salbutamolul/Salmeterol

EFECTE SECUNDARE ŞI TOXICE

-Reacţiile adverse ale teofilinei sunt relativ frecvente ; se manifestă prin:

a) Semne digestive:
greaţă, vărsături, epigastralgii (prin acţiune iritantă locală)
b) Semne neurologice:
insomnie, iritabilitate, cefalee, tremor al extremităţilor, convulsii (la
supradoze)
c) Tulburări cardiace:
tahicardii, palpitaţii, tulburări de ritm ventricular
d) Risc de moarte subită: - daca inj a fost prea rapida

INTERACŢIUNI MEDICAMENTOASE
- în practica medicală, asocierea teofilinei cu unele medicamente poate fi periculoasa
pt bolnav:

+ medicament inhibitor enzm (Eritomicină, Roxytromicină, Antifungice

Imidazolice etc.) poate provoca o creştere anormală a titrului sangvin şi
apariţia efectelor toxice

+ medicament inductor enzm (Fenobarbita, Fenitoină, Carbamazepină)

prin grăbirea metab hepatice a teofilinei, pot determina ineficacitate
terapeutică

+ nicotina

PREZENTARE: Miofilin cpr 100mg

f 10ml/240mg

Theo cpr 300mg priză unică/24h

II. Bronhodilatatoarele anticolinergice

1)Bromura de IPRATROPIU (Atrovent)
2)Bromura de OXITROPIU (Tersigat)
-Sunt antagonişti nespecifici ai receptorilor muscarinici, administrati pe cale
inhalatorie

ACŢIUNE:
- Medicaţia antimuscarinică inhalatorie realizează un efect bronhodilatator:
* de intensitate moderată (inferior celui indus de β2-agonişti)
* instalat mai tardiv (la aprox 30min de la inhalare)
* mai durabil decât pt simpaticomimeticele cu durată scurtă : 8-12h
 - mediactie de preventie a crizelor
MECANISM DE ACŢIUNE:
blocând efectul contrictor acetilcolinei la nivelul celor 3 tp de receptori
muscarinici (M1,M2,M3) localizaţi pulmonar, => ↓ consecutivă a activităţii
guanilciclazei şi modificarea echilibrului nucleotizilor ciclici intracelulari, în
favoarea GMPc

UTILIZĂRI TERAPEUTICE
1)Astm bronşic cronic
- !!! Ca alternativa terap în caz de ef adv şi/sau intoleranţă la terapia cu
β2-adrenenrgice / teofilina
2)BPCO = bronsita cronica + emfizem pulmonar + astm bronsic
- fibrozare a tesutului pulmonar => dispnee cronica → insuf
respiratorie
- cordul se imbonaveste din cauza plamanilor => cord pulmonar
cronic, IC dreapta

EFECTE ADVERSE – sunt rare şi benigne ; semnalate mai ales la supradozaj:

-uscăciunea gurii
-iritaţia faringelui

PREZENTARE, ADMINISTRARE:
Tabel 1: Bronhodilatatoare anticolinergice
D.C.I. Nume comerc Forma galenica Dz uzuala
BR DE IPRATROPIU Atrovent Auspentice pt. inhalare 3 x 2 puf/zi
(MDI)
20 μg/doza
BR DE OXITROPIU Tersigat Aerosoli dozati (MDI) 2 x 2 puf/zi
100 μg/doza
BR DE IPRATROPIU Bronchodual MDI
40μg + FENOTEROL
100μ
BR DE IPRATROPIU Combivent MDI
20μg + SALBUTAMOL
100μg

- Cele două asocieri medicamentoase s-au realizat în scopul obţinerii unui beneficiu
terapeutic sporit => insumarea efectelor celor 2 s.m.