Introducere

Protetica = care tine de proteza , privitor la proteza

Proteza = aparat sau piesa medicala care inlocuieste un organ , un membru ,o parte
dintr-un membru amputat sau un conduct natural al corpului omenesc ori pe care se
fixeaza o dantura falsa
Orteza = aparat / piesa medicala care se adreseaza unor afectari morfo-functionale
partiale si deseori R ale unui organ / membru
ex: dispozitive pt imobilizarea fracturilor / luxatiilor , pt corectarea pozitiei
coloanei vertebrale
Epiteza = proteze ale partilor moi , situate superficial
ex: epiteze gingivale / nazale / ale pavilionului auricular

In sensul MD , protetica trateaza metodele de restaurare morfo-functionala si

estetica a aparatului dento-maxilar (ADM) cu ajutorul unor proteze
Tipul structurilor ADM restaurate :
- arcade dento-alveolare (protetica dentara)
- alte structuri ADM (protetica maxilo-faciala)

Protetica dentara e divizata in 3 ramuri :

protetica dentara fixa
protezare mobilizabila a edentatiilor partiale
protezare mobilizabila a edentatiilor totale

Protezele dentare sunt in general piese rigide , realizate in afara CB cu

ajutorul laboratorului de TD.

PDF studiaza metode + tehnici de protezare cu ajutorul lucrarilor protetice

fixe. Particularitatea care da numele acestor restaurari = fixarea lor permanenta IR
prin cimentare sau R prin insurubare/frictiune (proteze fixe demontabile)
Prin contrast , protezele mobilizabile (partiale sau totale) pot fi indepartate
voluntar, de catre pacient.
 CARACTERISTICI GENERALE PROTEZE FIXE :

1. sunt fixate permanent la nivelul unor dd restanti sau implanturi dentare

- cu unele exceptii (proteze fixe demontabile)
- deplasarile functionale ale lucrarilor protetice fixe = egale sau mai mici fata
de cele ale dd naturali , ceea ce asigura un grad sporit de confort (fata de
protezele mobilizabile , care prezinta deplasari functionale importante)

2. au un volum aproximativ egal cu al dd restaurati

3. prezinta un sprijin parodontal si/sau osos (in cazul lucrarilor agregate pe

implanturi dentare)
- nu exercita presiuni asupra mucoasei care acopera crestele edentate
/ tuberozitatiile maxilare / tuberculul piriform etc (cum fac in multe situatii
protezele mobilizabile)

4. din toate 3 => potentialul mai bun de integrare morfo-functionala al

protezelor fixe in raport cu cele mobilizabile

Stranse interdependente intre protetica dentara si celelalte discipline ale MD :

- radiologia dentara + celelalte tehnici de imagistica
- parodontologia
- odonto-stomatologia restauratoare
- endodontia
- ortodontia
- chirurgia dento-alveolara + parodontala
- chirurgia maxilo-faciala si ortognatica
 CLASIFICAREA PROTEZELOR FIXE

Cel mai important criteriu de clasificare al protezelor fixe = INDICATIA CLINICA

PFU
PPF / punti dentare

PFU
- realizate pt tratamentul sau prevenirea aparitiei unor afectari dento-parodontale
- cele mai frecv folosite = coroanele dentare

- pot fi singulare (separate) sau solidarizate (pe mai multi dd vecini)

- se pot realiza pe dd naturali sau implanturi dentare

Afectiunile dento-parodontale ce pot beneficia de tratament profilactic prin PFU :

1. Leziuni cu lipsa de substanta

Caria dentara cu localizare , profunzime , viteza de evolutie si grad de
afectare pulpara variabile

Fracturile + fisurile dentare cu diferite

o localizari :
- coronare
- radiculare
o directii
o etiologii :
- accidente
- parafunctii
- iatrogene

Uzura dentara patologica :

- excesiva (in raport cu varsta + regimul alimentar al pacientului)
- asociata cu complicatii :
o hipersensibilitate dentinara
o necroza pulpara
o modificari estetice si ale DVO
- poate avea una/o asociere a urmatoarelor cauze
 Cauzele uzurii dentare :
mecanice chimice structurale
- abraziunea provocata de materiale
restauratorii antagoniste excesiv de dure = mecanism eroziv = provocate de
- atritia provocata de bruxism sau alte anomalii structurale :
- hiperaciditatea din boala de
parafunctii ocluzale o distrofii
reflux gastro-esofagian
- uzura prin suprasolicitare , provocata de o displazii
- un regim alimentar hiperacid
reducerea nr de dd aflati in ocluzie ale tesuturilor dure
- comismentele asociate
- uzura provocata de o structura minerala dentare (S+D)
tulburarilor de alimentatie de
deficitara a S +/- D
tip bulimie-anorexie
- uzura provocata printr-un periaj incorect-
excesiv

Uzura poate fi : Poate interesa :

- localizata - doar S
- generalizata - + D , mergand si pana la deschiderea camerei pulpare

Uzura patologica paote modifica parametrii ocluzali importanti cum ar fi :

o marginile incizale + contactele punctiforme laterale transformate in suprafete
o modificarea curbelor de ocluzie + a ghidajelor
o reducerea DVO

Unele forme de uzura patologica generalizata sunt caracteristice anumitor tipuri

raporturi ocluzale :
helicoidala = Ackermann din ocluziile psalidodonte
ad palatum = ocluzia adanca

ad linguam = ocluza inversa

cilindrica = ocluza labiodonta

Deseori , in etiologia uzurii dentare patologice se pot asocia mecanismele erozive cu

cele mecanice .
displaziile + distrofiile TDD
xerostomia care nu e o afectiune a TDD dar acompaniaza deseori
simptomatologia dento-parodontala la pacientii adulci + vastnici , agraveaza evolutia
leziunilor carioase + de uzura , reprezentand un cofactor important al esecului
tratamentului restaurator
 2. Leziuni fara lipsa de substanta
modificari de forma / dimensiune / pozitie / spatiere ale dd , caracteristice
diferitelor tipuri de anomalii dento-maxilare
retractii parodontale (gingivale si osoase) pot crea uneori acuze estetice +/-
hipersensibilitate D la nivelul dd vitali
modificari cromatice endogene (in masa structurii TDD)
- primare / esentiale
- secundare :
administrarii unor medicamente (fluor / tetraciclina)
necrozei pulpare
iatrogene

Exista pacienti care solicita tratament protetic , prin restaurari estetice , fara existenta unor
leziuni propriu-zise .
Se recomanda pastrarea vocatiei traditionale a actului medical , iar procedurile protetice cu
indicatie preponderent cosmetica sa fie realizate cu mare discernamant , nici o procedura
terapeutica nefiind lipsita de riscuri + dezavantaje , pacientul asumandu-si riscurile pe termen lung.

PPF
= realizate pt tratamentul unor brese edentate
- puntile dentare sunt agregate cu ajutorul unor PFU , la nivelul dd restanti = pilieri / dd
stalpi de punte / dd stalpi
- PFU din str puntilor dentare = elemente de agregare / retentori
- partea unei punti dentare corespunzatoare unei brese edentate = corp de punte
(reface morfo-functional + estetic dd absenti)
- o punte dentara poate prezenta mai multe corpuri de punte , atunci cand protezeaza
brese edentate distincte
- un corp de punte e alc din :
- intermediari
- conector = zone de jonctiune dintre 2 elemente alaturate
Conectorii pot fi
rigizi non-rigizi
- obtinuti prin turnare unica sau prin solidarizare - sub forma de :
ulterioara : sudare , lipire , imbinare cu suruburi) - culise simple
- ruptori de forte
In general , puntiile dentare sunt indicate in cazul unor edentatii de max
2 dd in zona laterala
4 dd in zona frontala

Protezarea edentatiei de C , izolata sau asociata cu brese edentate suplimentare complica

protezarea din cauza solicitarilor biomecanice mari si necesita o abordare distincta.

Atat coroanele cat si puntile dentare pot prezenta variante constructive care sa asigure :
- mentinerea
- sprijinul
- stabilizarea
unor proteze partiale sau supraproteze mobilizabile
Pot fi agregate pe
dd
implanturi
mixt (neindicat)

Criteriul clasic de clasificare al PFU = interfata dneto-protetica in ceea

ce priveste pozitia + intinderea sa.
Criteriile de impartire ale celor 7 clase generice de PFU sunt aparent heterogene ,
fiind reprezentate de :
intinderea restaurarilor
pozitia dd pe arcade
materiale
tehnologie
Ne-omogenitatea provine din faptul ca aceste sub-clasificari definesc defapt variante de
preparatii pt PFU :
1. extracoronare
2. intracoronare
3. intraradiculare
4. intracoronare cu extensie extracoronara
5. extracoronare cu agregare intracoronara
6. extracoronare cu agregare intraradiculara
7. intracoronare cu agregare intraradiculara
1. PFU extracoronare
= agregate in exteriorul suprafetelor dentare , motiv pt care sunt numite si PFU de acoperire /
de invelis / coroane dentare
- acestea pot acoperi total/partial dintele pe care sunt realizate
- acoperirea suprafetei ocluzale

coroane totale
= complete
- acopera in totalitate portiunea coronara a dintelui
coroane ecuatoriale
coroane partiale
- clasice - cu fata V nepreparata (3/4 pt F , 4/5 pt L , 7/8 pt M max)
- realizate in mod obisnuit din aliaje inalt nobile
- modificate
a) coroane proximale care lasa libera fata distala a M mand bascualti M
b) coroane partiale inversate , care lasa libera fata L a M mand inclinati L
- colate
= din metale nenobile sau materiale ceramice
-fixate prin cimentare adeziva
fatete
- cu preparatie V
- cu preparatie V + L
- fara preparatie
- duble
- fara preparatie , segmantare

2. PFU intracoronare

= agregate in interiorul coroanelor dentare fiind numite si incrustatii / inlay

inlay metalic / M-c / ceramic situate ocluzal / proximo-ocluzal / MOD
inlay ceramic / RC situate ocluzal / proximo-ocluzal / MOD
- cuprind 5 clase (notate I V) in functie de localizarea suprafetelor restaurate

3. PFU intraradiculare
= agregate , in conditiile absentei portiunii coronare, la nivelul radacinilor dd stalpi
= numite si coroane de substitutie (deoarece inlocuiesc in totalitate / substituiesc coroana
dentara absenta )
4. PFU intracoronare cu extensie extracoronara
= in general inlay MOD cu extensia preparatiei la nivelul intregii suprafete ocluzale a dd stalpi , pt a
preveni fractura acestora
= inlay-onlay / overlay
- prezinta variante de preparatie dependente de materialele utilizate :
inlay-onlay metalic / MC = pe dd laterali max / mand
inlay-onlay fara str ceramica , din ceramica / RC = pe dd laterali max / mand

5. PFU extracoronare cu agregare intracoronara

= variante constructive ale unor PFU extracoronare , la care se inglobeaza in preparatie diverse
tipuri de elemente intracoronare , pt a spori retentia dento-protetica :
puturi parapulpare
santuri axiale / incizale
trepte paracingulare
pinteni
casete ocluzale
casete laterale
cepuri ocluzale
- stifturile corespunzatoare puturilor parapulpare sunt asociate de obicei coroanelor partiale de pe
dd F , numite pinlay sau pinledge (in cazul in care la intrarea puturilor parapulpare se realizeaza cate
o treapta pt a imbunatatii sprijinul axial al restaurarii)
- santurile suplimentare axiale /incizale + treptele paracingulare se asociaza de obicei coroanelor
partiale + PFU colate metalice , depe dd F
- pintenii , casetele laterale + cepurile ocluzale se asociaza in general PFU colate de la nivelul dd L ,
in cazul preparatiilor care nu asigura o agregare primara suficienta : coroane dentare scurte ,
exagerat conicizate din preparatii anterioare

6. PFU extracoronare cu agregare intraradiculara

= variante constructive ale unor PFU extracoronare , la care se inglobeaza pivoturi radiculare , pt a
spori retentia
coroane totale . metalice + MC cu pivot radicular , adesea folosite ca EA in cazul dd stalpi
de punte cu posibilitati limitate de retentie (coroane scurte , conice , cu sectiune rotunjita)
coroane partiale , metalice cu pivot radicular pe dd F indicate in unele tratate de referinta
mai vechi , pt solidarizarea dd F cu mobilitate patologica
OBS coroanele cu pivot radicular :
1. pivoturile radiculare impun , la nivelul dd stalpi , un sacrificiu mare de TDD ceea ce
determina scaderea R la fractura a acestora
2. pt realizarea unor coroane cu pivot radicular sunt necesare indeplinirea unor conditii :
dd monoradiculari sau pluriradiculari cu radacini paralele
coaxialitate corono-radiculara
3. cerintele de paralelism intre preparatiile pe care se insera coroane solidarizate sau punti
dentare sunt mai riguroase in cazul restaurarilor cu pivot
4. indepartarea coroanelor cu agregare radiculara = f dificila , atunci cand pivoturile sunt
corect concepute + realizate
5. principalul avantaj al utilizarii unor coroane cu agregare intraradiculara = cresterea retentiei
(agregarii) dento-protetice , obiectiv posibil de atins in zilele noastre prin alternative mai
conservative = un lant clinic + tehnologic de realiazre a coroanelor cu un grad mai bun de
adaptare dento-protetica si/sau utilizarea unor materiale de fixare cu proprietati adezive
atat la str DD cat si la materialele de restaurare

Indicatii coroana cu agregare radiculara :

- lucrarile realizate au un caracter "terminal" = ultimele restaurari fixe ce pot fi realizate pe dintele
respectiv
- conditiile socio-economice ale pacientului sau clinico-tehnice ale echipei medic-tehnician nu permit
obtinerea unei agregari dento-protetice de calitate prin mijloace alternative (mai conservatoare)

7. PFU intracoronare cu agregare intraradiculara

= restaurari ale bonturilor dentare peste care se insera coroane totale de acoperire
= RCR/DCR = dispozitiv corono-radicular
- pivotul radicular are rolul de a asigura agregarea partii coronare a acestor restaurari

Alte criterii de clasificare a PFU

Dupa - materialele de restaurare utilizate

- tehnologia de realizare
- indicatiile terapeutice
- volumul TDD restant
- modul de fixare
- gradul de fizionomie
Unificand o parte din aceste criterii , PFU :

1. monolitice
- din aliaje metalice / ceramica / MC / acrilat sau alte tipuri de materiale organice

2. mixte
- cu componenta ce asigura RM + fizionomica
- structura de R e realizata in mod clasic din metal dar mai recent si din materiale nemetalice
cu R mare
- componenta estetica poate fi realizata din ceramica, MC , RA sau alte materiale organice

O sistematizare riguroasa = dificil de realizat , intrucat clasificarea trebuie sa tina seama de un nr

foarte mare de variabile :
nr variantelor de edentatii ce pot exista la nivelul arcadelor dentare = f mare
conceperea puntilor dentare trebuie sa tina seama de o multitudine de alti factori :
- morfologia corono-radiculara
- valoarea parodontala a dd restanti
- amplitudinea + directia solicitarilor ocluzale
- nivelul cerintelor estetice ale restaurarilor
in componenta puntilor dentare pot intra , ca EA aproape toate PFU (cu exc inlay ocluzal si
RCR) , in diverse asocieri (majoritatea EA = coroane de invelis total)
intermediarii corpurilor de punte pot fi realizati cu o mare diversitate de materiale +
tehnologii , forme + raporturi cu crestele edentate
conectorii puntilor dentare pot prezenta mai multe variante constructive

Criteriul clinic de clasificare al puntilor dentare = unul functional , dependent primordial de pozitia
breselor edentate si reprezentat prin dominanta unuia sau altuia dinre obiectivele ce trebuie atinse
la sfarsitul tratamentului :
PPF din zona L a arcadelor , la care valoarea biomecanica a restaurarilor = dominanta
PPF din zona F , dominata in general de imperative estetice

Acestor categorii principale li se adauga PPF cu trasaturi clinico-terapeutice specifice :

- puntile cu extensie
- puntiie totale
- puntile mobilizabile
- puntile agregate pe implanturi (o parte sunt fixate prin insurubare la nivelul dd stalpi , motiv pt
care sunt numite si demontabile)
- puntile colate , agregate mai ales prin cimentarea adeziva cu RC (colare)
- puntile fara str metalica , integral ceramice sau din RC
 CAUZELE EDENTATIEI PARTIALE

Din cauza nr mare + al dificultatii tratamentului edentatiilor , medicul stomatolog are

datoria ca inaintea oricarei extractii dentare sa informeze pacientul asupra :
alternativelor la extractia dentara (daca exista)
consecintelor pierderii dd
alternativelor de tratament al edentatie , ce va aparea sau se va complica , prin
extractie

Este necesar ca medicul sa ia masurile terapeutice necesare ca in timpul (sau dupa

extractie) sa faciliteze tratamentul ulterior al edentatiei
De ex : daca pacientul nu doreste sau nu poate sa primeasca un tratament restaurator
protetic intr-un viitor apropiat , medicul trebuie sa previna migrarile post-extractionale.

Modalitati de prevenire/limitare a migrarilor post-extractionale :

- mentinator de spatiu
- dirijarea contactelor ocluzale de la nivelul dd restanti prin slefuire selectiva
- insertia/inlocuirea obturatiilor coronare
- solidarizarea unor dd restanti prin proteze unitare
- insertia unui implant endo-osos imediat post-extractional

Principalele cauze ale edentatiei partiale :

1. caria dentara + complicatiile ei

2. parodontitele marginale cronice + complicatiile lor
3. traumatismele dento-parodontale severe
4. formele severe ale traumatismelor dento-parodontale cronice = parafunctii ocluzale
5. extractiile de "necesitate"
6. edentatiile secundare extractiilor de "necesitate"
7. afectiunile ereditare/congenitale insotite de absenta mugurilor dentari permanenti
8. anomalii de structura a TDD
9. anxietatea , fobia fata de tratamentele stomatologice
10. iatrogenia
1. caria dentara + complicatiile ei
= principala cauza a edentatiilor
- susceptibilitatea mare la carie + controlul ineficient terapeutic al factorilor cauzali
cunoscuti ai acesteia :
- alimentatia
- flora microbiana cariogena
- afectiuni endocrine / dismetabolice
- xerostomia
determina un prognostic rezervat al tuturor restaurarilor dentare si trebuie controlate
terapeutic in prealabil
- secundar unor carii complicate = parodontite apicale cronice

2. parodontitele marginale cronice + complicatiile lor

= cel de-al 2-lea factor determinant al aparitiei edentatiilor
- pierderea dd prin afectare parodontala complica tratamentul protetic prin resorbtia
severa si adesea , neuniforma a procesului alveolar
- de asemenea , alegerea dd stalpi ai puntilor dentare trebuie sa tina cont de suportul
parodontal redus al acestora (solicitarile ocluzale , chiar in limite fiziologice , sunt mai greu
suportate de dd restanti)
- refacerea protetica a arcadelor dentare in conditiile unei afectari parodontale active ,
necontrolata terapeutic , afecteaza negativ prognosticul restaurarilor , putand fi
considerata una din cele mai frecvente + serioase erori de conducere a unui tratament
protetic
- stabilizarea parodontala = conditie esentiala a oricarei solutii protetice de durata
- majoritatea subiectilor prezinta diferite forme de afectare a parodontiului marginal , iar
controlul profilactic si terapeutic al acestora reprezinta o parte integranta in tratamentul
restaurarilor protetice
- dpdv al tratamentului restaurator protetic e imp identificarea etiologiei pierderii de
suport parodontal :
locala , de obiecei inflamatorie
secundara unor afectiuni generale
esentiala (de cauza neprecizabila)
trauma ocluzala la care se adauga factorii inflamatori locali
- decizia de a solidariza protetic dd cu pierdere de suport parodontal trebuie luata doar
atunci cand mobilitatea patologica produce discomfort sau pt a distribui solicitarile
ocluzale exagerate (ca intensitate / durata / directie)
- regula trebuie sa o constituie mentinerea rest. protetice individuale nesolidarizate
3. traumatismele dento-parodontale severe
- uneori , dd din focarele de fractura ale oaselor maxilare trebuie de asemenea extrasi
- tratamentul protetic = adesea complicat de resorbtia importanta a procesului alveolar si
de afectarea dd restanti din vecinatatea edentatiilor post-traumatice
- sunt necesare deseori interventii de aditie osoasa + tratament preparatoriu (restaurari ,
tratamente ortodontice preprotetice)

4. formele severe ale traumatismelor dento-parodontale cronice =

parafunctii ocluzale (bruxism , contractura maxilarelor) = traume ocluzale primare

- pierderea dd poate aparea fie direct prin fractura , interesand mai ales dd fragili :
dd cu morfologie primara nefavorabila (ex: PM max)
dd cu tratament endo
dd cu restaurari voluminoase
dd stalpi ai unor punti intinse
- un alt mecanism il reprezinta agravarea resorbtiei parodontale caracteristica
parodontitelor marginale cronice , in conditii de suprasolicitare ocluzala
- tratamentul restaurator al edentatiilor produse / favorizate de suprasolicitarea ocluzala
are un prognostic nefavorabil in absenta controlului terapeutic al parafunctiilor

5. extractiile de "necesitate"
- pot fi indicate si in cursul tratamentului unor forme de infectii (ex: osteomielita max) , in
cursul tratamentului unor tumori benigne (ex: chisturi de dimensiuni mari ale max) sau
maligne
- dificultatile de protezare in aceste cazuri , sunt consecinta defectelor osoase importante ,
afectarea posibila a dd vecini , terenul general slabit

6. edentatiile secundare extractiilor de "necesitate"

- restaurarea protetica a acesto edentatii este grevata de aceleasi resurse limitate iar
oamenii cu astfel de probleme nu beneficiaza decat de solutii protetice de compromis sau
raman pur si simplu neprotezati
7. afectiunile ereditare/congenitale insotite de absenta mugurilor
dentari permanenti necesita deseori restaurare protetica
- agenezia unor muguri dentari , ai IL /M3 etc , poate fi privita (la subiectii care nu
prezinta simptomatologia unor afectiuni genetice
- agenezia mugurilor dentari permanenti face dificil tratamentul protetic datorita migrarilor
severe si a modificarilor de forma a dd existenti , care insoteste frecvent aceste anomalii
- in situatii extreme de anodontie , hipo sau oligo-dontie , protezarea fixa devine extrem de
dificila si se recurge la solutii de compromis , cum ar fi supraprotezele mobilizabile

8. anomalii de structura a TDD

- amelo/dentino geneza imperfecte , care determina pierderea prematura a dd
- in multe din aceste situatii , prognosticul protezelor fixe = rezervat , datorita modificarilor
de forma , susceptibilitatii crescute la carie , dificultatii unor tratamente pregatitoare
corecte (endo , paro , orto)

9. anxietatea , fobia fata de tratamentele stomatologice

- tratamentul dentar si implicit cel protetic fix = o mare provocare

10. iatrogenia
- in cazul in care sunt gresit indicate si/sau realizate , obturatii coronare , tratamente
endo/paro/orto , interventiile chirurgicale oro-dentare si chiar restaurarile protetice pot
determina aparitia unor edentatii nedorite
- unele sindroame alergice (nevralgii de trigemen ,tulburari temporo-mandibulare) determina
medicul stomatolog sa extraga dd care sunt aparent la originea durerilor pe care le acuza
pacientul
- in unele cazuri , pierderea nepravazuta a unor dd dupa proceduri terapeutice
stomatologice sau chiar medicale generale (intubatia oro-traheala) e previzibila si
documentata in literatura stiintifica de specialitate
- in aceste situatii vb mai curand despre accidente / complicatii ale unor interventii ale unor
proceduri terapeutice , decat de malpraxisul propriu zis
- chiar si in aceste cazuri , medicul stomatolog are datoria de a incerca sa previna
accidentele / complicatiile , prin planificarea , desfasurarea si controlul postoperator al
interventiilor , in conformitate cu nivelul curent al informatiilor profesionale
Pacientii trebuie informati asupra catorva elemente caracteristici interventiei terapeutice:
raportul dintre riscuri + beneficii
prognosticul restaurarii / interventiei , asa cum e el raportat in literatura de specialitate
rezultatele asteptate in urma interventiilor terapeutice
motivatia variantelor terapeutice propuse in rap. cu alternativele existente si cu non-interventia
tipul + frecventa ingrijirilor postoperatorii necesare pt succesul tratamentului

In contextul celor de mai sus , pot exista situatii in care bresele edentate sunt prezente , dar
raportul dintre riscurile potentiale ale tratamentului protetic fix si beneficiile pe care restaurarea le
va asigura , e nefavorabil :

riscul aparitiei iatrogeniilor = mare

ex: edentatia unidentara a M2 indica aparent necesitatea realizarii unei punti dentare agregata pe M1
+ M3
- daca accesul pt pregatirea M3 (endo,slefuire,amprentare) = dificil , e foarte probabil ca restaurarea
protetica sa fie deficitara

restaurarea protetica poate constitui un element de accentuare a unui dezechilibru biologic

- in aceste cazuri protezarea nu poate fi realizata in conditii corespunzatoare decat daca e precedata
de tratamente preprotetice (chirurgicale / orto/ paro etc) costisitoare pe care pacientul nu le doreste /
nu le poate urma sau nu le poate suporta
ex :
pacientii care nu reusesc sa mentina un program corect de igiena orodentara
M2 mand basculati M sever spre edentatia vecina , veche , a M1
bresele edentate cu dimensiuni M-D sau C-O mai mici de 3 mm
parodontite marginale cronice cu pungi parodontale

avantajele protezarii , asa cum sunt ele percepute de pacient , sunt reduse
dupa informatiile stiintifice curente , medicul stomatolog considera ca beneficiile morfo-functionale ale
protezarii vor fi reduse

In aceste situatii e necesara informarea corecta a pacientului cu privire la raportul nefavorabil

riscuri/beneficii pe care il presupune restaurarea protetica , iar protezarea finala trebuie amanata , pana la
rezolvarea (daca e posibila) a problemelor care reprezinta factori de risc

De ce este necesara protezarea edentatiilor?

Restaureaza funciile ADM afectate
eficienta masticatorie
fonatia
stabilitatea ocluzala
Refac aspectul estetic
Profilactic, asigura STABILITATE FUNCTIONALA Previn consecinele edentaiilor neprotezate

De ce NU trebuie protezate bresele edentate?

Iatrogenii
Dezechilibrul biologic (de ex. placa microbiana)
Avantajele percepute de ctre pacient sunt reduse
Beneficiile morfofunctionale ale protezarii sunt reduse