INTERJECTIA
INTERJECTIA
INTERJECTIA
Este partea de vorbire neflexibila care sugereaza stari fizice si psihice sau imita sunete si
zgomote din natura (onomatopee).
A. CLASIFICARE
B. FUNCTII SINTACTICE
a) Subiect: Se aude cip-cirip la geam.
b) Predicat verbal: Hai la scoala! Iata cartea dorita! Si deodata zdronc! pe ciment.
c) Nume predicativ: E vai de el!
d) Atribut interjectional: Mi-a iesit o mancare u! Ce fata hi! a luat colegul tau. Bravo
raspuns!
e) Cd: Am auzit buf! pe asfalt.
f) Ccm: Si deodata pleosc! il plezni peste fata.
OBS. Dupa interjectia urmata de un verb la imperativ sau la conjunctiv cu valoare de imperativ
nu se pune virgule, pentru ca alcatuiesc impreuna o parte din propozitie dezvoltata neanalizabila,
adica un predicat verbal dezvoltat:
Ex. Ia du-te de aici! Hai vino! Ia sa te vedem!
C. CONVERSIUNE
Interjectia, cand primeste articol hotarat/ nehotarat, devine substantiv:
Ex. Oful, un of, vaiul etc.