Act Venetian
Act Venetian
Act Venetian
Piesa "Act venetian" a fost publicata, in prima varianta (cea intr-un act) in 1929,
in volumul "Teatru.Mioara.Act venetian", in "Caietele Cetatii literare", iar in varianta
definitiva (ca piesa in trei acte), in "Teatru", vol.II, aparut la Editura Fundatiilor in
1946.
In vreme ce Gralla urma sa plece pe mare, Alta il cheama pe Cellino intr-un turn
de la marginea orasului. Din dialogul celor doi reiese ca Cellino o sedusese pe Alta si o
parasise fara sa se mai intereseze de ea. Alta il sechestreaza in incapere si ii azvarle
pumnalul pe fereastra. Vorbindu-i apoi despre suferintele si umilintele prin care
trecuse dupa ce fusese parasita, Alta devine pasionala, marturisindu-i ca, totusi, nu a
incetat sa-l iubeasca. Se aude sosind gondola lui Grala ce fusese destituit din functia
de comandant, in urma protestelor lui violente privind proasta administrare a flotei.
Alta il scoate pe Cellino pe fereastra, in afara zidului. Lovit de esecul incercat in cariera
lui militara, Gralla cauta refugiu in iubire, dar isi da seama ca sotia sa ii ascunde ceva.
Alta tagaduieste.
Pentru un timp, Alta reuseste sa-l abata pe Pietro de la banuielile lui, vorbindu-i
de iubire. Gralla e ranit grav de catre Alta cu un pumnal. Apoi, ea il ingrijeste cu
devotament, dar nici o apropiere intre cei doi nu mai pare a fi cu putinta. Gralla se
inchide complet in sine. O ancheta a inchizitiei asupra ranirii lui Gralla il pune pe
acesta in situatia de a-si ruga sotia sa-si tainuiasca incercarea de amor. Drept urmare,
cei doi soti reincep sa vorbeasca unul cu celalalt. Gralla isi marturiseste framantarile.
Apare Cellino, complet preschimbat: demn, curajos, avandu-l pe Pietro drept pilda
si rugandu-l pe acesta sa-l accepte ca invatacel. Rolurile sunt insa de data aceasta
inversate. "Dar mai intai te rog eu sa fii maestrul meu si sa-mi dezvalui cum se cunosc
femeile…"- ii cere Gralla lui Cellino. Alta, de fata, e nevoita sa suporte dispretul
amandurora. Gralla pleaca, lasand in urma Venetia si parasind-o pe Alta, in speranta
ca, undeva departe, se va putea regasi pe sine insusi.