Icoana Adormirii Maicii Domnului
Icoana Adormirii Maicii Domnului face parte din programul iconografic al sărbătorilor închinate Maicii Domnului, corespunzând praznicului Adormirii ei, 15 august. Sursa reprezentării se găsește în Tradiția Bisericii.
Cuprins
Compoziția icoanei[1]
Într-o casă, în centrul icoanei, Maica Domnului este întinsă pe un pat, cu mâinile încrucișate pe piept, fără suflare. De o parte și de alta a patului sunt două sfeșnice cu lumânări aprinse.
La picioarele Născătoarei de Dumnezeu este reprezentat Sfântul Apostol Petru, tămâind cu cădelnița, iar la capul ei sunt reprezentați Apostolul Pavel și Sfântul Ioan Teologul, îmbrățișând-o. Mai sunt reprezentați, de jur împrejur, toți apostolii, despre care se știe că au fost prezenți la adormirea Maicii Domnului, precum și unii sfinți ierarhi precum Dionisie Areopagitul, Ierotei și Timotei I al Tomisului, care țin în mâini Evanghelii și femei plângând.
Tot în centrul imaginii, cumva deasupra Maicii Domnului este reprezentat Domnul Iisus Hristos, îmbrăcat în haine albe, într-o mandorlă (cearcăn) de lumină, simbol al slavei Lui dumnezeiești. El ține în brațe sufletul Maicii Domnului, reprezentat ca un prunc înfășat (uneori este redat printr-o reprezentare mai mică a Maicii Domnului). Hristos este înconjurat de o mulțime de îngeri.
Undeva mai „în spate”, sunt reprezentați iarăși Sfinții Apostoli, care sunt aduși, purtați prin văzduh, pentru a fi de față la Adormirea Maicii Domnului, „de la marginile lumii”, după cum spune tradiția.
În dreapta casei este reprezentat Sfântul Ioan Damaschin, purtând în mâini o hârtie în care este scris: „După vrednicie, ca pe un suflet, te-a primit pe tine cerul”. Iar în stânga casei apare Sfântul Cosma Melodul care poartă și el în mână o hârtie pe care este scris: „Femeie muritoare, pe tine, cea mai presus de fire a lui Dumnezeu Maică știindu-te...”.
Frecvent, în această icoană mai este ilustrată o întâmplare reținută de tradiție, conform căreia un iudeu a încercat să răstoarne patul în care zăcea Maica Domnului. În acel moment un înger a venit și i-a tăiat mâinile cu sabia, pentru a împiedica această profanare. În icoană, acesta (pe nume Iefonias sau Atonie) este adesea reprezentat, uneori în genunchi, în fața patului în care zace Maica Domnului, cu mâinile tăiate care încă atârnă de pat, iar în fața lui este reprezentat îngerul cu sabia ridicată.[2]
În funcție de preferințele și alegerile făcute de fiecare iconar, de spațiul de care dispune etc., pot fi reprezentate mai multe sau mai puține personaje. Nu pot lipsi, desigur, Maica Domnului, Hristos și un număr de Apostoli.
Continuarea programului iconografic
Icoana prezentată mai sus redă imaginea consacrată a praznicului Adormirii Maicii Domnului. În cazul reprezentării mai multor scene din viața Maicii Domnului în aceeași icoană sau într-un ciclu de fresce, imaginile consecutive reprezentării sunt cea a îngropării sale și cea a „mutării” sale la Ceruri. Această din urmă reprezentare, în forma propusă de Dionisie[3], este cea mai aproape de (dar nu identică cu) imaginea catolică a Înălțării Fecioarei.
Semnificația teologică a icoanei
Trebuie remarcat că, în viziunea iconografică ortodoxă, icoana praznicului Adormirii Maicii Domnului este orientată în jurul caracterului muritor al Născătoarei de Dumnezeu, al umanității ei depline. Prezența lui Hristos aici atestă atât faptul că Maica Domnului avea și ea nevoie de mântuire, ca și ceilalți oameni, cât și faptul că preaslăvirea Născătoarei de Dumnezeu se face numai prin raportarea la Fiul ei.
Prezența tuturor Apostolilor la adormirea Maicii Domnului arată cinstirea ei deosebită atât de către Domnul, cât și de către întreaga Biserică, reprezentată și prin grupul de femei care apar în icoană. Cerul și pământul se întâlnesc, o dată în plus, mărturisind preaslăvirea celei care își încredința sufletul în mâinile Fiului ei.
Faptul că icoana și întreg praznicul sunt orientate în jurul Adormirii, iar nu în jurul „mutării” Maicii Domnului cu trupul la Cer arată faptul că, dacă întreaga Biserică a fost de față la moartea ei, momentul mutării ei și cu trupul la Cer rămâne o taină.
Articole înrudite
Note
- ↑ Cf. Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, ed. rom. a editurii Sophia, București, 2000, p. 137.
- ↑ În cele mai vechi reprezentări ale Adormirii Maicii Domnului, istoria cu iudeul cu mâinile tăiate lipsește.
- ↑ Loc.cit. Maica Domnului este reprezentată în văzduh, pe norii cerului, împreună cu Sfântul Apostol Toma, care primește de la ea, ca amintire, brâul pe care îl purta.
Surse
- Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, ed. rom. a editurii Sophia, București, 2000.
Legături externe
- ro: Sinaxar 15 august.
- Icoane ale Adormirii Maicii Domnului - galerie de icoane și detalii din icoanele Adormirii Maicii Domnului.
| Tradiția iconografică a Bisericii Ortodoxe | |
| Noțiuni de iconografie | |
| Icoană | Iconografie | Iconoclasm | Iconodul | Iconostas Diptic | Erminie | Icoane pe sticlă | Rânduiala de sfințire a icoanei | |
| Istorie și tradiție | |
| Apostolul Luca | Andrei Rubliov | Dionisie din Furna | Ioan Damaschin | Irina Împărăteasa | Pârvu Mutu | Sava cel Nou | Sinodul VII Ecumenic | Teodor Studitul | Teodora a II-a | |
| Teologia icoanei | |
| Paul Evdokimov | Pavel Florenski | Nikolai Ozolin | Leonid Uspensky | |
| Icoane praznicale și icoanele Maicii Domnului: istorie și simbolistică | |
| Adormirea Maicii Domnului | Înălțarea Domnului | Pogorârea Duhului Sfânt | Scara Raiului | Icoanele Maicii Domnului | Maica Domnului Prodromița | Maica Domnului „Bucuria celor necăjiți” |