trage

Din latină *tragere (= trahere).

• AFI: /'tra.ʤe/

1. (v.tranz.) a face efortul de a mișca, de a deplasa ceva, apucându-l pentru a-l da la o parte sau pentru a-l îndrepta spre un anumit punct.
2. (v.tranz.) (cu complementul „clopotul”) a face să sune (prin deplasare într-o parte și în alta).
3. (v.tranz.) a întinde, a încorda un fir, o sfoară (smucind).
4. (v.tranz.) (fig.) (înv.) a îndemna; a atrage (asupra sa).
5. (v.tranz.) a duce, a târî după sine.
6. (v.tranz.) (despre animale de tracțiune) a face ca un vehicul să se deplaseze (ducându-l după sine).
7. (v.tranz.) a pune (sau a scoate) (de) pe sine un obiect de îmbrăcăminte sau de încălțăminte; a înfunda pe cap o bonetă, o căciulă; a duce un accesoriu de îmbrăcăminte înspre o parte a corpului (spre a o acoperi); a aranja, a potrivi.
8. (v.intranz.) (pop.) a avea greutatea de..., a cântări, a atârna.
9. (v.tranz.) a înfige (într-un corp ascuțit).
10. (v.tranz.) a îndrepta și a opri un vehicul, o ambarcație la locul de îmbarcare sau de coborâre.
11. (v.intranz.) a se opri undeva spre a fi găzduit; a se instala undeva pentru un timp limitat.
12. (v.refl. intranz.) (reg. și fam.; urmat de determinări locale introduse prin prep. „la”) a se duce (mânat de o dorință), a se îndrepta spre o țintă.
13. (v.intranz.) (fig.) a tinde spre..., a se simți atras către...
14. (v.intranz.) a prevesti o anumită stare.

    Trage a rău.

15. (v.refl.) (pop.) a se da la o parte, a se feri din cale; a se retrage.
16. (v.tranz.) (fig.) a îndura, a suporta, a pătimi.
17. (v.tranz.) a suporta consecințele unui fapt reprobabil; a ispăși.
18. (v.tranz.) a lua, a scoate; a smulge; a extrage.
19. (v.tranz.) a inspira; a respira; a inhala.
20. (v.tranz.) a fuma, a priza.
21. (v.intranz.) (despre sobe) a avea tiraj bun.
22. (v.tranz.) a sorbi, a înghiți, a bea.
23. (v.tranz.) a trasa, a marca, a desena o linie, un contur.
24. (v.tranz.) a trece prin...

    Trage firele prin spată.

25. (v.tranz.) a întinde și a subția un material ductil, trecându-l printr-o filieră.
26. (v.tranz.) (fam.) a face ceva cu plăcere, cu multă energie, cu pasiune.
27. (v.tranz.) a da una sau mai multe lovituri; a bate, a plesni.
28. (v.intranz.) a descărca o armă spre țintă, a face ca proiectilul, săgeata etc. să pornească spre țintă.
29. (v.tranz.) a freca o anumită regiune a corpului în scopuri terapeutice; a masa.
30. (v.tranz.) a fricționa.
31. (v.intranz.) (despre vânt) a bate, a sufla.
32. (v.tranz.) (adesea impers., subînțelegându-se ca subiect aerul rece, curentul etc.) a învălui pe cineva, provocându-i o senzație neplăcută de răcoare (urmată adesea de îmbolnăvire).
33. (v.refl.) a descinde din..., a fi din neamul...
34. (v.refl.) a fi originar din...
35. (v.refl.) a proveni; a fi provocat (de...).

• atrage
• retrage
• tragere
• tras
• trăgaci
• trăgător
• trăgătorie

• a trage la rindea

• (loc.vb.) A trage un profit = a profita.
• A trage învățăminte din (sau de pe urma)... = a învăța (dintr-o experiență).
• (loc.vb.) A trage (o țesătură) la piuă = a supune o țesătură unei operații mecanice la piuă, pentru a o face mai deasă.
• A trage la tipar = a tipări.
• A trage la șapirograf = a șapirografia.
• A trage pe piatră (sau pe amnar, pe curea) = a ascuți.
• A trage pe calapod = a întinde pe calapod.
• (intranz.) A trage cu acul = a coase, a broda.
• A trage cu coasa = a cosi.
• A trage la rame (sau la, din lopată) = a vâsli.

• A trage (pe cineva) de mânecă = a) a-i face (cuiva) un semn, a-i atrage atenția spre un anumit lucru; b) a îmbia, a îndemna
• A fi tras de păr = a fi relatat în mod exagerat, forțat, tendențios
• A trage (pe cineva) la (sau în) judecată = a cita pe cineva în fața justiției
• A trage pe sfoară = a păcăli
• A trage pe roată = a supune torturii cu ajutorul roții de tortură
• A trage la răspundere = a cere cuiva să dea socoteală de faptele sale, a face răspunzător
• A trage la fund (pe cineva) = a pune (pe cineva) într-o situație grea; a antrena (pe cineva) cu sine într-o afacere, într-o întreprindere dezavantajoasă, sortită eșecului
• A trage sforile = a conduce în ascuns, din culise (o acțiune reprobabilă); a unelti
• A trage targa pe uscat = a trăi în lipsuri, în sărăcie; a o scoate greu la capăt
• A trage un picior sau a trage piciorul = a șchiopăta
• (tranz.) A-și trage mâna de deasupra cuiva = a înceta să mai ocrotească pe cineva
• A trage o spaimă = a se speria foarte tare
• A trage foloase din (sau de pe urma)... = a avea, a obține un avantaj de pe urma..
• (fig.) A trage cu urechea = a-și încorda auzul pentru a prinde zgomote ușoare, vorbe șoptite; a asculta pe furiș
• A trage cu ochiul (sau cu coada ochiului) = a se uita pe furiș, pentru a nu fi observat
• A-și trage sufletul (sau răsuflarea) = a respira greu din cauza oboselii, bătrâneții etc.; a se odihni după un efort greu
• (intranz.) A trage să moară = a fi în agonie, a-și trăi ultimele clipe
• (absol.) A trage la măsea (sau la mustață) = a fi bețiv
• (A fi) tras cu sfoara = (a fi) drept, aliniat
• (intranz.) a trage (peste ceva) cu condeiul (sau cu buretele) = a șterge; a anula; a face uitat, a uita
• A trage banul (sau gologanul) prin barbă = a freca de barbă un ban câștigat (în credința superstițioasă că acest gest atrage un câștig ulterior bun)
• Tras (ca) prin inel, = se spune despre o persoană cu trupul subțire, mlădios
• A se trage la față (sau la obraji, la chip) = a slăbi, a avea figura obosită, palidă
• A trage un (pui de) somn sau a trage la soamne (ori la aghioase) = a dormi adânc

• gerat
• great

• DEX '98 via DEX online