mișca

Cuvânt autohton.

Pare să provină din latină mĭscῑre („a agita”) (> spaniolă mecer, confer Corominas, III, 315), prin intermediul unui derivare de tipul *mĭscĭcāre, al cărui rezultat normal ar fi *mișčcare.

• AFI: /miʃˈka/

1. (v.intranz., refl. și tranz.) a ieși sau a face să iasă din starea de repaus, de imobilitate; a(-și) schimba locul, poziția; a (se) clătina.

   Mă mișc în direcția ta.

2. (v.tranz. și refl.) a pune sau a fi în funcțiune, a face să funcționeze sau a funcționa.

   Motorul se mișcă.

3. (v.refl. și intranz.) a porni din loc, a începe să se deplaseze în spațiu, a înainta.
4. (v.refl.) a frecventa o anumită societate, a veni în contact cu...
5. (v.refl. și intranz.) a ieși din pasivitate; a acționa; a se strădui.

   Mișcă-te!

6. (v.refl.) (despre grupuri sociale, colectivități) a se împotrivi, a se agita, a se revolta.
7. (v.intranz.) (fig.) (fam.) a dovedi (oarecare) pricepere, a ști să se descurce.
8. (despre acțiuni, întreprinderi) a da rezultate satisfăcătoare.
9. (v.tranz.) (fig.) a determina pe cineva să acționeze; a îndemna, a însufleți.
10. (v.tranz.) a impresiona sufletește, a emoționa; a înduioșa.

• 1: merge
• 2: funcționa
• 3: acționa, înainta
• 5: deplasa, muta, plimba
• 9: agita
• 10: emoționa

• se opri, sta, staționa

• mișcare
• mișcat
• mișcător, mișcătoare

• (Intranz.; fam.) A mișca din urechi = a sugera cuiva că îi dai un bacșiș; a da cuiva un bacșiș

Din mișca.

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mișca.

• DEX online