privilegiu

Din franceză privilège < latină privilegium.

• AFI: /pri.vi'le.ʤju/

1. avantaj, scutire de obligații (către stat), drept sau distincție socială care se acordă, în situații speciale, unei persoane, unui grup sau unei clase sociale ori, în feudalism, orașelor și mănăstirilor.
2. (concr.) act prin care se acordă un avantaj, un drept, o distincție etc.
3. (spec.) (jur.) drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat celorlalți creditori, în virtutea creanței sale.

   S-a folosit de privilegiul pe care îl are.

4. (p. gener.) drept, avantaj, favoare; împrejurare favorabilă pentru cineva.

   Mă bucur de privilegiul de a-l cunoaște.

   Privilegiile tehnicii moderne.

• 1-2: prerogativă
• 3: drept
• 4: avantaj, favoare; binefacere, dar, folos

• privilegia
• privilegial
• privilegiare, privilegiere
• privilegiat
• privilegiativ
• privilie
• privilighet

• DEX online