dar

• da
• dară

Etimologie necunoscută. Opiniile asupra originii acestui cuvânt sunt foarte împărțite. După Pușcariu, ZRPh., XXXII, 112 și REW 2513, din latină de ea re. Crețu 315, Tiktin și Iordan, Dift., 49, pleacă de la *deară < latină de vero; Scriban îl pune în legătură cu sârbă da („însă”). Este evidentă confuzia cu da afirmativ, atât în varianta vulgară da, („dar”) cât și în varianta vulgară dar („da”), folosită uneori de scriitorii moldoveni.

Doar(ă), adverb și conjuncție (păi, atunci, funcție interogativă sau consecutivă; învechit, pentru ca, funcție consecutivă; poate, posibil, funcție dubitativă; numai, doar, funcție restrictivă), pare în principal același cuvânt (după Tiktin, doară reprezintă latină *de volat, în loc de *de velit, compunere care nu pare normală, și pe care totuși o admite Scriban; Candrea-Dens., ad 501 și Candrea pleacă de la de hora). Este posibilă o confuzie cu oare, cu funcție interogativă. Se observă astăzi o tendință de a reduce pe doar la dor.

• AFI: /daɾ/

(leagă propoziții sau părți de propoziție adversative)

1. (arată o opoziție) cu toate acestea, totuși.
2. ci.

   Nu că zic, dar așa este.

3. (arată o piedică) însă.

   Ascult, dar nu înțeleg.

4. (adaugă o idee nouă la cele spuse mai înainte) mai mult decât atât, cu atât mai mult, darămite.

   Munte cu munte se întâlnește, dar om cu om.

5. (după o propoziție optativă urmată de o construcție negativă) nicidecum, nici gând.
6. altfel, altminteri.

   Sunt om bun, dar ți-aș arăta eu!

7. (în propoziții conclusive) prin urmare, așadar, deci.

   Revin dar la primele idei.

8. (în legătură cu un imperativ, exprimă nerăbdarea, încurajarea, dojana etc.) ci.

   Dar deschide odată!

9. (introduce o propoziție interogativă) oare?

   Dar ce vreți voi de la mine?

10. (înaintea unui cuvânt care de obicei se repetă, întărește înțelesul acestuia)

    Mă voi apuca serios de lucru, dar serios!

11. (exprimă surprinderea, uimirea, mirarea)

    Dar frumos mai cânți!

• așadar

• D-apoi (bine) sau dar cum să nu, = se spune ca răspuns negativ la o propunere
• Dar aș! = însă, nici vorbă, nici gând!
• D-apoi = darămite
• Nici... dar nici... = nici..., cu atât mai puțin..

dar

1. (înv. și reg.) da, așa, astfel.
2. firește, desigur; negreșit.

• (pop.) Păi dar = cum altfel?

 

Wikipedia are un articol despre
dar

Din slavă (veche) darŭ („donare”) (Cihac, II, 90; Conev 58; Candrea).

Înrudit cu bielorusă дар (dar), bulgară дар (dar), cehă dar, macedoneană дар (dar), poloneză dar, rusă дар (dar), sârbo-croată дар (dar), slovacă dar și ucraineană дар (dar).

1. obiect primit de la cineva sau oferit fără plată cuiva, în semn de prietenie sau ca ajutor etc.; cadou.
2. plocon.
3. donație.
4. (bis.) prinos, ofrandă.
5. însușire (cu care se naște cineva); aptitudine, vocație, talent.
6. avantaj, binefacere.
7. (în concepția creștină) ajutor pe care îl acordă Dumnezeu omului; milă, har divin.

• 1: cadou
• 5: aptitudine, talent, vocație
• 7: milă

• darnic

• sfintele daruri
• darul preoției

• (loc.adj.) de dar = primit gratis, dăruit.
• (loc.adv.) în dar = fără plată, gratis; degeaba.

• A avea darul să...(sau de a...) = a avea puterea, posibilitatea să..., a fi în stare să..., a fi de natură să..
• A avea darul vorbirii = a vorbi frumos, a fi un bun orator
• (ir.) A avea(sau a lua) darul beției = a fi (sau a deveni) bețiv

• ard
• rad

• DEX '98 via DEX online

(bosanski)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

dar

1. dar, cadou

(čeština)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

dar

1. dar, cadou

(hrvatski)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

dar

1. dar, cadou

(galego)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

dar

1. a da

(goh)

Din germanică comună tha-

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

dar

1. acolo

(interlingua)

Etimologie lipsă. (Ajută)

• AFI: /ˈdar/

dar

1. a da, s dărui

(Gàidhlig)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

dar

1. pe, prin

(kurdî)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

dar

1. arbore, copac

(lietuvių)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

dar

1. totuși

(Malti)

Din arabă دار (dār)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

dar

1. casă

Din arabă ادار (‘adāra)

dar

1. a întoarce

(Nederlands)

Etimologie lipsă. (Ajută)

•   Audio^fișier

1. trântor

• mannetjesbij

(occitan)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

dar

1. a da

(polski)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

dar m.

1. dar, cadou

(português)

Din latină dare

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

1. a da

(rom)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

dar f.

1. frică, teamă

(српски / srpski)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

dar m., pl. darovi

1. dar, cadou, menire

(slovenčina)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

dar m.

1. dar, cadou

(español)

Din latină dare.

• AFI: /dar/

1. a da

(svenska)

Derivat din da

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

ringsar

1. forma de plural nominativ nehotărât pentru da

   română: zile

(Türkçe)

Din rădăcină comună indo-europeană

• AFI: /dɑɾ/

dar

1. casă
2. patriot

dar

1. strâmt