număr

Din latină numerus

• AFI: /ˈnu.mər/

1. cantitate de elemente de același fel care intră într-o înșiruire, cantitate care arată de câte ori o mărime se cuprinde în alta de aceeași natură; ceea ce reprezintă rezultatul unei măsurări; semn grafic sau grup de semne grafice care indică o asemenea cantitate, un asemenea rezultat.
2. categorie gramaticală prin care se exprimă deosebirea dintre un singur exemplar și două sau mai multe exemplare ale aceluiași obiect.
3. cifră sau succesiune de cifre servind la identificarea unui obiect dintr-o mulțime de obiecte sau de clase de obiecte organizate într-un anumit fel, ca indice de mărime, de valoare etc.; obiect care corespunde acestei cifre ori succesiunii de cifre, care poartă pe el o asemenea indicație.
4. reversul unei monede.
5. fiecare dintre exemplarele unei publicații periodice care face parte din aceeași serie, din același tiraj etc.
6. bucată sau parte din programul unui concert, al unui spectacol de estradă, de circ etc.; parte distinctă dintr-o operă (duet, arie etc.)

• cifră
• mulțime, ceată, grup

• numerota
• numeros
• numărat

• număr atomic

• (loc.adj. și adv.) Fără (de) număr = nenumărat; (p.ext.) imens.
• Cu număr = socotit; (p.ext.) limitat.
• (loc.adv.) În număr = cu socoteală; complet.
• (loc.prep.) În (sau din) numărul = printre, dintre.

• A nu (mai) avea număr = a fi peste măsură de numeros.
• Un număr de = câțiva.
• La număr sau în număr de... = în total.
• Numărul unu = de prima calitate, fără pereche; strașnic, excelent.

Din număra.

• AFI: /ˈnu.mər/

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru număra.
2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru număra.

• DEX online