înmulțire
Etimologie
Din a (se) înmulți.
Pronunție
- AFI: /ɨn.mul'ʦi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înmulțire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înmulțire | înmulțiri |
| Articulat | înmulțirea | înmulțirile |
| Genitiv-Dativ | înmulțirii | înmulțirilor |
| Vocativ | înmulțire | înmulțirilor |
- acțiunea de a (se) înmulți și rezultatul ei.
- operație aritmetică fundamentală care constă din mărirea unui număr (deînmulțit) de atâtea ori cât alt număr (înmulțitorul), pentru obținerea unui rezultat numit produs; multiplicare.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online