Nothing Special   »   [go: up one dir, main page]

Sari la conținut

Virgil Ciomoș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Virgil Ciomoș
Date personale
Născut (71 de ani) Modificați la Wikidata
Deva, Hunedoara, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România[1] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Virgil Ciomoș (n. 9 octombrie 1953, Deva) este un filosof român, profesor universitar la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și membru al Societății Române de Fenomenologie.

Viața și activitatea

[modificare | modificare sursă]

Virgil Ciomoș s-a născut la Deva, la 9 octombrie 1953. Este licențiat al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie și Filozofie, secția de filozofie (1976). A devenit doctor în filozofie, specializarea Istoria filosofiei, al Universității din București (1998). A fost lector (1990-1998), conferențiar (1998-2007), profesor (2007-2018) și profesor emerit (după 2018) al Facultății de Istorie și Filosofie din UBB Cluj-Napoca. A fost șeful Catedrei de istoria filozofiei și logică și membru în redacția revistei Studia Phaenomenologica.[2]

În paralel a fost membru și cercetător științific al Institutului de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca, Departamentul de Cercetări Socio-Umane (1987-2017) și director adjunct al aceleaiși institituții din 2017.[3]

A urmat stagii de documentare-specializare în Franța: 1991 (INALCO, Paris), 1992 (Université Le Mirail, Toulouse), 1996 (École Normale Supérieure, Fontenay-aux-Roses), 1996 (Université Paris I, Panthéon-Sorbonne), 1997 (Université Paris I, Panthéon-Sorbonne), 1998 (Université Paris I, Panthéon-Sorbonne). A fost profesor invitat la Université Paris I, Panthéon-Sorbonne (1999), Université de Poitiers (2000, 2001, 2002, 2005, 2006, 2007) și Université de Lyon 3 (2003).[3]

A fost directorul fondator al masteratului de Filosofie franceză de la Facultatea de Istorie a UBB Cluj-Napoca, care a funcționat între 1995-2007. A condus 17 teze de doctorat în domeniul Filosofiei.[2]

  • Timp și Eternitate. Aristotel, Fizica IV 10-14. Interpretare fenomenologică, Ed. Paideia, București, 1998; ediția a II-a, Ed. Paideia, București, 2000.
  • Conștiință și schimbare în Critica rațiunii pure. O perspectivă arhitectonică asupra kantianismului, Ed. Humanitas, București, 2006.
  • De la experiența sublimului la starea de excepție, Ed. Paideia, București, 2006; ediția a II-a, Ed. Paideia, București, 2007.
  • Etre(s) de passage publicat in limba franceza la Ed. Zeta-books, 2009

Ediții îngrijite

[modificare | modificare sursă]
  • Démocratie, droits fondamentaux, vulnérabilité, Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2007 (volum editat sub auspiciile Agenției Universitare a Francofoniei).
  • Nicolas Steinhardt, Le Journal de la félicité, ed. ArcantPre, Paris. 1996.
  • Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii [Happiness Diary], Dacia Publishing House, Cluj, 1991

Volume colective

[modificare | modificare sursă]
  • Théorie et pratique des droits de l’homme dans les sociétés post-traditionnelles, în Morale et Politique des Droits de l’Homme, volum editat de Monique Castillo, Ed. G. OLMS, Hildesheim, Zürich, New-York, 2003, pp. 137–149.
  • Aporetica lui kôra, în Lost in space, Ed. New Europe College, București, 2003, pp. 11–36.
  • Limitele vecinătății, în Proiecte și paradigme în gândirea socială românească, volum editat de Traian Vedinaș, Ed. Diotima, Cluj-Napoca, 2004, pp. 330–333.
  • Filozofie și arhitectură, prefață la Augustin Ioan, Arhipretexte, Ed. Dacia, Cluj, 2004, pp. I-VIII.
  • Turnura teologică a fenomenologiei, în O gândire fără țărmuri, volum dedicat memoriei lui André Scrima, Ed. Humanitas, București, 2005, pp. 203–229.
  • Intuiție eidetică versus reducție arhitectonică, în Intenționalitatea de la Plotin la Lévinas. Metamorfoza unei idei, Editura Universității din București, București, 2005, pp. 71–95; reeditare, în Intenționalitatea de la Plotin la Lévinas, Ed. Zeta books, București, 2007, pp. 83–111.

Premii și distincții

[modificare | modificare sursă]
  • Premiul „Ion Petrovici” al Academiei Române (1998)
  • Chevalier dans l’Ordre des Palmes Académiques (2001)
  • „Les Palmes Académiques” în grad de „Chevalier”, ordin acordat de Primul Ministru al Franței, la propunerea Ministrului francez al Educației Naționale, Jack Lang (2005)

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ BnF catalogue général, accesat în  
  2. ^ a b Virgil Ciomoș. „CV” (PDF). Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie și Filosofie. Accesat în 19 octombrie 2024.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  3. ^ a b Virgil Ciomoș. „CV” (PDF). Institutul de Istorie „George Bariț” al Academiei Române. Accesat în 19 octombrie 2024.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)