De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pentru alte persoane cu numele respectiv, vedeți
Moraru.
Teofil Moraru (n. Oradea) a fost primul antrenor al echipei naționale de fotbal a României. Fost campion la aruncarea greutăților,[1] și doctor în științe juridice,[2] a pus bazele clubului U Cluj.[3] Cu el ca antrenor, echipa națională reușește să câștige cu 2-1 primul meci din istoria ei, în fața Iugoslaviei.[4] Este antrenorul naționalei în două rânduri, între anii 1922-1923 și 1924-1928, perioadă în care adună șase victorii, trei egaluri și cinci înfrângeri.[5][6] A continuat cariera în fotbal ca arbitru, arbitrând finalele campionatului românesc din 1925, 1926, 1932 și 1934[7] retrăgându-se din arbitraj în 1940.[8]