Rutare

Rutarea (denumită uneori marșrutizare^[1][2]) este un termen folosit în rețele de calculatoare pentru a desemna procesul de alegere a căii pe care un pachet este transmis de la sursă la destinație sau destinații, chiar și între două rețele diferite. Rutarea este bazată pe o tabelă care are în principal următoarele câmpuri: adresa rețelei (net address), masca de rețea (netmask), adresa următorului rute (next hop) și/sau adresa interfeței de ieșire.

Schemele de rutare diferă în functie de semantica livrării:

• unicast livrează un mesaj unui singur nod
• broadcast livrează un mesaj tuturor nodurilor din rețea
• multicast livrează un mesaj unui grup de noduri care au arătat interes în recepționarea mesajului
• anycast livrează un mesaj oricărui nod dintr-un grup, în mod uzual celor mai apropiate de sursă
• geocast livrează un mesaj unei arii geografice

Unicast este forma dominantă de livrare a mesajului în Internet.

Protocoalele de rutare stabilesc regulile prin care informațiile despre rețele sunt schimbate între rutere în mod dinamic în scopul obținerii unei tabele de rutare adecvate topologiei. Protocoalele de rutare pot fi clasificare după mai multe criterii:

• După tipul de algoritmi folosiți
  • Protocoale bazate pe vectori distanță (Distance Vector - DV)
  • Protocoale bazate pe starea legăturilor (Link State - LS)
• După apartenența ruterelor la același Sistem autonom - Autonomous System:
  • protocoale folosite de ruterele aflate în același sistem autonom (Interior Gateway Protocols - IGP); Ex.: Routing Information Protocol (RIP, RIPv2), Open Shortest Path First (OSPF), Enhanced Interior Gateway Routing Protocol (EIGRP).
  • protocoale folosite de ruterele care interconectează sitemele autonome(Exterior gateway protocols - EGP). Ex.: Border Gateway Protocol (BGP).
• Dacă includ sau nu în mesajele de actualizare, masca rețelei:
  • protocoale classfull (RIPv1,IGRP) - acestea nu includ masca de rețea
  • protocoale classless (RIPv2, EIGRP, OSPF, IS-IS)

Algoritmul de rutare extrage adresa IP destinație din pachetul IP, apoi verifică dacă acea adresă corespunde cu vreuna din adresele interfețelor sale. Dacă nu, parcurge secvențial tabela de rutare comparând rezultatul operației ȘI logic (AND) efectuată între adresa IP destinație și masca rețelei extrasă din înregistrarea tabelei de rutare. Dacă rezultatul operației ȘI logic corespunde cu adresa rețelei din înregistarea tabelei de rutare, pachetul IP este transmis la IP-ul specificat (next-hop). Dacă niciuna din rețelele din tabela de rutare nu corespunde cu adresa destinație, pachetul este ignorat.

Înregistrările sunt introduse și ordonate în tabela de rutare după următoarele criterii:

1. după masca de rețea, în ordine descrescătoare. Astfel, primele rute vor fi cele către stații, iar ultima rută va fi ruta implicită (0.0.0.0/0) - dacă a fost configurata static;
2. după distanța administrativă (DA) a protocolului de rutare care a descoperit acea rută. Rutele direct conectate au DA 0, iar cele statice 1. Dacă mai multe protocoale au descoperit aceeași rută, se păstrează doar intrarea cu DA cea mai mică;
3. după metrica protocolului. Metrica diferă mult între protocoale, de aceea nu trebuie comparate metricile de la diferite protocoale de rutare. Dacă există mai multe rute cu aceeași distanță administrativă și metrică identică sau apropiată, pot fi păstrate ambele pentru a putea echilibra încărcarea pe cele 2 rute (load-balancing).

• Algoritmul lui Dijkstra
• Calitatea serviciilor
• Rutare statică
• Rutare dinamică

• Mod de transfer asincron
• Protocol de rutare

• Peer-to-peer

• Problema numărării la infinit Arhivat în 9 decembrie 2006, la Wayback Machine.
• Studii de caz despre rutare de la Cisco IT