Reinhard Heydrich
Reinhard Tristan Eugen Heydrich (n. , Halle, Regatul Prusiei, Imperiul German – d. , Praga, Protectoratul Boemiei și Moraviei) a fost un înalt demnitar nazist german, membru marcant al partidului NSDAP, cu rangurile Obergruppenführer în SS și general de poliție, șef din 1939 al Oficiului Suprem al Securității Reichului (RSHA) care subordona serviciile Gestapoului (Poliției Secrete de Stat), Serviciul de Securitate Sicherheitsdienst și Poliția Judiciară Kriminalpolizei. De asemenea a fost și Protector al Reich-ului (Reichsprotektor) pentru Protectoratul Boemiei și Moraviei. Hitler îl avea în vedere ca pe un posibil succesor al său. Era considerat de unii ca fiind numărul trei în ierarhia aparatului nazist german. Mulți istorici au conclus că Heydrich ar fi fost "una dintre cele mai întunecate" personalități din regimul nazist.[7][8][9]
Mama lui Heydrich, Elisabeth Kranz, era fiica directorului conservatorului regal din Dresda, iar tatăl lui, Bruno Heydrich, era cântăreț de operă, compozitor și fondatorul unei școli de muzică în orașul Halle. Heydrich a fost educat în spirit ultraconservator și rasist, sub influența scrierilor antisemite și rasiste ale lui Houston Chamberlain care au influențat mult mișcarea național-socialistă de mai târziu. Au existat speculații nedovedite, posibil chiar temeri ale lui Heydrich însuși, și credințe sau suspiciuni ale unora din colegii și rivalii săi din aparatul politic și polițienesc nazist, conform cărora el ar fi avut unii strămoși de origine evreiască.[10]
După primul război mondial Heydrich s-a înrolat la vârsta de 15 ani într-una din formațiunile paramilitare Freikorps, care au combătut în 1919 în conflicte armate încercările de insurecție bolșevică în câteva regiuni ale Germaniei, încercări de a transforma recent proclamata republică germană (Republica de la Weimar) într-o republică sovietică. A aderat și la filiala din Halle a unei organizații ultraconservatoare naționaliste (Deutschvölkischer Schutz- und Trutzbund).
Între 1922-1928 Heydrich a absolvit o carieră de ofițer în marina militară, devenind locotenent de marină. În același timp s-a făcut remarcat ca sportiv, practicant al pentatlonului modern. În aprilie 1931 amiralul Erich Raeder l-a eliberat din serviciul marinei pentru conduită imorală (adulter).
Două luni mai târziu Heydrich a devenit membru în partidul nazist, Partidul Muncitoresc German Național-Socialist, și în organizația paramilitară SS.
În acel timp, Himmler se ocupa de dezvoltarea organizației SS, care era la începuturile sale. Himmler și l-a apropiat pe Heydrich, pe care l-a desemnat inițial ca șef al serviciului de informații al partidului nazist Sicherheitsdienst (SD), adică "Serviciul de Securitate". SD a devenit în scurt timp rivalul serviciului de informații al armatei, Abwehr-ul, condus de amiralul Wilhelm Canaris, care îi fusese lui Heydrich protector. Heydrich a făcut o carieră rapidă în partid, organizațiile polițienești, în poliția politică și serviciile de informații, îndeosebi după ce, în 1934, conducerea forței paramilitare a partidului nazist (organizația SA) a fost lichidată în frunte cu Ernst Röhm.
Heydrich a fost de asemeni președintele Interpol-ului, după ce această agenție internațională și-a mutat sediul la Berlin.
În 1939 a condus acțiunea de exterminare a păturii de conducere și intelectuale poloneze din Varșovia prin care naziștii germani au ucis aproximativ 20.000 de persoane. Din cauza crimelor provocate de el Heydrich a fost poreclit „arhanghelul răului”.
În 1941 Heydrich a fost însărcinat de liderul nazist Göring să coordoneze așa-zisa "soluție finală a problemei evreiești" (holocaustul). Cu această prerogativă, Heydrich a condus lucrările Conferinței de la Wannsee, ținută la 20 ianuarie 1942, în cadrul căreia liderii naziști din diferite domenii de activitate au definitivat aplicarea planurilor de exterminare a evreimii europene și a așa-zișilor „suboameni” (Untermenschen) pe care ideologia nazistă și regimul nazist îi considera indezirabili - au pus la cale genocidul premeditat și programat la nivel de stat, genocid cunoscut în prezent cu denumirea „holocaust”.
În septembrie 1941 a fost numit Reichsprotektor (guvernator) pentru Boemia și Moravia, unde a instituit o politică de represiune și teroare deosebit de dură contra rezistenței antifasciste cehe. Heydrich a murit de septicemie la opt zile după atentatul de la 27 mai 1942, în care agenți partizani cehi, parașutați de aviația britanică, au detonat un explozibil care a distrus automobilul cu care Heydrich era transportat dimineața la biroul său din Praga. Ca represalii pentru atentat naziștii au distrus localitățile cehe Lidice și Ležáky și le-au exterminat populația. Peste 13.000 de cehi au fost arestați, deportați, internați în lagăre sau uciși.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Shlomo Aronson: Reinhard Heydrich und die Frühgeschichte von Gestapo und SD (R. H. și istoria timpurie a Gestapoului și a SD-ului). Editura Deutsche Verlags-Anstalt, Stuttgart, 1971, ediția 1984. ISBN 3-421-01569-4.
- Alan Burgess: Sieben Mann im Morgengrauen – Das Attentat auf Heydrich (Șapte bărbați la crăpat de ziuă. Atentatul împotriva lui Heydrich). Editura Goldmann, München
- Jaroslav Cvancara: Heydrich. Praga, 2004, ISBN 80-86010-87-2. (în limba cehă).
- Mario R. Dederichs: Heydrich. Das Gesicht des Bösen (Heydrich. Fața răului). Editura Piper, München 2005, ISBN 3-492-04543-X
- Günther Deschner: Reinhard Heydrich. Statthalter der totalen Macht (R. H. Locțiitorul Puterii totale). Editura Ullstein, Frankfurt pe Main, 1987 (inițial 1986). ISBN 3-548-27559-1.
- Günther Deschner: Reinhard Heydrich: Biographie eines Reichsprotektors. Editura Universitas, Tübingen, 2008
- Tuvia Friedman (Hrsg): Reinhard Heydrich und die Endlösung der Judenfrage – Dokumentensammlung (R. H. și soluția finală a chestiunii evreiești. Colecție de documente). Haifa, 1997.
- Hellmut G. Haasis: Tod in Prag. Das Attentat auf Reinhard Heydrich. Editura Rowohlt, Reinbek (lângă Hamburg), 2002. ISBN 3-498-02965-7.
- Lina Heydrich: Leben mit einem Kriegsverbrecher. Mit Kommentaren von Werner Maser (Viața alături de un criminal de război. Cu comentarii de Werner Maser), editura W. Ludwig, Pfaffenhofen, 1976, ISBN 3-7787-1025-7.
- Miroslav Ivanov: Das Attentat auf Heydrich. Traducere din limba cehă în limba germană. Editura Weltbild-Verlag, Augsburg, 2000. ISBN 3-8289-0393-2
- Miroslav Kárný, Jaroslava Milotová, Margita Karná (Hrsg.): Deutsche Politik im „Protektorat Böhmen und Mähren“ unter Reinhard Heydrich 1941–1942. Eine Dokumentation. Editura Metropol, Berlin, 1997. ISBN 3-926893-44-3
- Callum MacDonald: Heydrich, Anatomie eines Attentats. List, 1990. 288 pagini, ISBN 3-471-78183-8
- Andreas Wiedemann: Die Reinhard-Heydrich-Stiftung in Prag (1942–1945) (Fundația R. H. în Praga (1942-1945)). Dresda, 2000
- Michael Wildt: Generation des Unbedingten. Das Führungskorps des Reichssicherheitshauptamtes. Hamburger Edition, 2002, ISBN 3-930908-75-1.
- Max Williams: Reinhard Heydrich. Fotobiographie in zwei Bänden. ULRIC of ENGLAND, Londra, 2002
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b The Fine Art Archive, accesat în
- ^ a b Reinhard Heydrich, Munzinger Personen, accesat în
- ^ a b Reinhard Heydrich, Brockhaus Enzyklopädie
- ^ a b Reinhard Heydrich, Gran Enciclopèdia Catalana
- ^ Reinhard Heydrich, Find a Grave, accesat în
- ^ Sereny 1996, p. 325.
- ^ Evans 2005, p. 53.
- ^ Gerwarth 2011, p. xiii.
- ^ NB 11 'Reinhard Heydrich' from Hitler's Rise by Fest
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Trădarea și grenada otrăvită - asasinarea lui Heydrich[nefuncțională], 12 ianuarie 2012, Paul Ioan, Revista Magazin