Nothing Special   »   [go: up one dir, main page]

Sari la conținut

Pasul Ghimeș-Palanca

46°33′19″N 26°6′44″E (Pasul Ghimeș-Palanca) / 46.55528°N 26.11222°E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pasul Ghimeș-Palanca

Defileul Ghimeșului
Altitudine684 m
MunțiMunții Tarcău & Munții Ciucului
Coordonate46°33′19″N 26°6′44″E ({{PAGENAME}}) / 46.55528°N 26.11222°E
Țară România
VăiTrotuș
Ascensiune începând dinSatul Ghimeș (NV)
Satul Palanca (SE)
Drum de acces DN12A
Perioadă de închidereDeschis tot timpul anului
Pasul Ghimeș-Palanca se află în România
Pasul Ghimeș-Palanca
Pasul Ghimeș-Palanca (România)

Pasul Ghimeș-Palanca (maghiară Gyimesi-szoros) este o trecătoare din Carpații Orientali, localizată la o altitudine de 684 m (720 m după alte surse[1]) și aflată la limita dintre Munții Tarcăului (aflați la nord - est) și Munții Ciucului (aflați la sud - vest).[2]

Repere geografice

[modificare | modificare sursă]

La sud - vest de trecătoare se găsește vârful Ghimeș (934 m), iar la nord - est de aceasta Dealul Biliboc (1195 m).[2]

În apropiere se găsesește tot pe valea Trotușului spre sud-vest, Pasul Ghimeș. Spre nord-vest se află pasurile Fagului (Bukkhavas) și Aranioș.

Pasul este un punct de trecere intermediar între Depresiunea Ghimeș și Depresiunea Comănești, ambele aflate în Moldova.

Șoseaua care traversează pasul, DN12A, face legătura între localitățile Ghimeș și Palanca.[1] Paralele cu șoseaua, merge Magistrala de cale ferată 501.

Oportunități turistice

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Op.cit. Bibliografie: România – atlas rutier
  2. ^ a b Munții Tarcău Harta turistică, , Ovidiu Șerbănescu, în Munții Tarcău. Ghid turistic, colecțiaMunții Noștri Nr. 43, accesat 2014.02.22
  3. ^ Cetatea Rakoczi Ghimeș Arhivat în , la Wayback Machine., culturabacau.ro, accesat 2014.02.22
  4. ^ Pelerinajul de Rusalii: 10.000 de maghiari au vizitat fosta granita a Imperiului Austro-Ungar de la Ghimes-Faget; HotNews, 23 mai 2010; accesat la 23 august 2022
  5. ^ Mormantul lui Emil Rebreanu Arhivat în , la Wayback Machine., culturabacau.ro, accesat 2014.02.22