Nichifor Blemmydes

Nichifor Blemmydes
Date personale
Născut	1197[1][2][3][4] Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit
Decedat	1269 (72 de ani)[5] Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit
Religie	creștinism ortodox[*]​
Ocupație	astronom filozof autobiograf[*]​ medic poet profesor teolog[*]​ călugăr
Locul desfășurării activității	Imperiul Roman de Răsărit[6] Anadolu[*][[Anadolu (Asian part of Turkey)|​]][6]
Limbi vorbite	limba greacă veche[3][7]
Activitate
Profesor pentru	Georgios Akropolites
Modifică date / text

Nichifor Blemmydes (sau Vlemide), s-a născut la Constantinopol în 1197, a murit în 1272. Filosof bizantin, refugiat în Asia Mică după căderea Constantinopolului sub latini, peregrinează dintr-un oraș într-altul pentru a învăța retorica, logica, filosofia, științele naturii, medicina, matematicile, fizica, astronomia. Stabilit în cele din urmă la o mănăstire, întemeiază o școală și devine profesor de filosofie.

S-a născut în Constantinopol, ca al doilea fiu al unui medic. După căderea Constantinopolului sub latini (1204), a emigrat în Asia Mică, unde a beneficiat de o educație aleasă la Prusa, Niceea, Smirna. După ce devine cleric se implică activ în controversele teologice dintre Biserica Răsăritului și cea a Romei, asupra purcederii Sfântului Duh. A scris pe această temă lucrări în care s-a situat de partea catolicilor.

A fondat o școală unde a avut discipoli importanți, dintre care se remarcă George Akropolitul (1217-1282), mare logothet, diplomat și strateg, prezent la conciliul de la Lyon (1274) unde a militat pentru unirea bisericilor.

Un alt discipol celebru al lui Blemmydes a fost cârmuitorul niceean Teodor al II-lea Lascaris, despot luminat care a încurajat științele și artele, a organizat învățământul și chiar a scris un tratat filosofic, Κοσμικη δηλωσις (Explicare a cosmosului).

Spre bătrânețe a devenit călugăr și s-a retras la mănăstirea construită de el însuși, în Efes.

Blemmydes s-a preocupat de problema universaliilor, încercând să concilieze realismul și nominalismul, spunând că speciile și genurile rezidă în gândirea lui Dumnezeu înainte de a lua ființă pe pământ. Mai scrie un catehism (Andrias basilikos) în care realizează portretul suveranului ideal, regele-filosof, care trebuie să fie Dumnezeu pe pământ.

Scrie autobiografii, tratate teologice, de istorie și geografie (Istoria pământului, Geografia generală), lucrări de filosofie ca: Fizica prescurtată, Logica în rezumat. Studiază volumul pământului, afirmă sfericitatea acestuia, dovedind și serioase cunoștințe de optică.

Listă a operelor sale semnificative:

• Autobiographia
• Epistula universalior.
• Epitome logica.
• Epitome physica.
• Expositio in Psalmos.
• De processione Spiritus Sancti.
• De regia pellice templo ejecta
• De regis oficiis .
• Laudatio Sancti Ioanni Evangelistae.
• Orationes de vitae fine.
• Regia statua.
• Sermo ad monachos suos