Nothing Special   »   [go: up one dir, main page]

Sari la conținut

Jules de Seynes

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jules de Seynes

Jules de Seynes
Date personale
Născut16 ianuarie 1833
Lyon
Decedat18 octombrie 1912 (79 de ani)
Paris
PărințiJean-Philippe Werther de Seynes și Julie Benézet
Frați și suroriLéonce de Seynes[*][[Léonce de Seynes (pictor francez)|​]] Modificați la Wikidata
CopiiÉtienne de Seynes[*][[Étienne de Seynes (politician francez)|​]]
Louis de Seynes[*][[Louis de Seynes (French industrialist and political activist)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie franceză
Ocupațieprofesor universitar
medic
botanist
micolog
naturalist
Limbi vorbitelimba franceză[1] Modificați la Wikidata
Activitate
InstituțieUniversitatea din Paris  Modificați la Wikidata
Organizațiisociété botanique de Lyon[*][[société botanique de Lyon |​]]
Société mycologique de France[*][[Société mycologique de France (scientific society)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiCavaler al Legiunii de onoare
Premiul Desmazières al Academiei de Științe Franceze

Jules Seigneur Saussine de Seynes (n. 16 ianuarie 1833, Lyon – d. 18 octombrie 1912, Paris, înmormântat la Nîmes) a fost un profesor universitar la Universitatea din Paris, medic, botanist, micolog și naturalist francez. Abrevierea numelui său în cărți științifice este De Seynes.

Jules, descendent unei vechi familii nobile, a fost primul fiu al soților Jean-Philippe Werther de Seynes (1800-1865), neguțător în Lyon și Julie Benézet (1800-1872).[2] Deja la vârsta de 21 de ani, în 1854, co-fondator al Societății Botanice din Franța, a fost ales președintele ei în 1877 și 1887. În anul 1860 de Seynes a promovat la Facultatea de Științe (pe atunci cu materiile medicina și botanica/biologia) a Universității din Montpellier cu teza Étude sur l'absorption gastro-intestinale în medicină[3] și apoi cu teza Essai d'une flore mycologique de la région de Montpellier et du Gard: Observations sur les Agaricinés suivies d'une énumération méthodique în științe naturale la Universitatea din Paris în 1863.[4] În același an a fost numit asistent în cadrul Facultății de Istorie Naturală al Universității, mai târziu a devenit profesor la Facultatea de Medicină tot acolo.

Deosebit de interesant în teza de doctorat din 1863 a fost introducerea unui concept încă puțin cunoscut în micologie cu privire la influența variabilității externe sau fixitatea speciilor din fiecare zonă de vegetație. Mai departe a propus simplificarea clasificării a lui Elias Magnus Fries prin crearea unei familii de Agaricaceae pe care a numit-o Chromospores, cărei îi atribuise aceiași valoare ca celei de Leucospores (cu spori albi) la acest autor, incluzând nu numai Agaricaceae cu spori de nuanțe variate cum ar fi Volvariella, Hyporhodius etc. - care nu au fost clasificate de Fries în Leucospores – ci, în plus, genuri cu spori colorați, cum sunt genurile Coprinus și Cortinarius, dezmembrându-le de anteriorul gen Agaricus.[5]

De Seynes: Fistulina hepatica

În 1900, comitetul de organizare al Congresului Internațional de Botanică, care a avut loc la Paris cu ocazia Expoziției Universale, i-a încredințat președinția Congresului. Toți cei care au participat la acest eveniment științific s-au aminti de înalta lui imparțialitate și dignitate în dezbateri care au avut loc, mai ales în cadrul câtorva discuții referitoare la revizuirea codului de nomenclatură botanică.[6]

Peste mulți ani a fost de asemenea primar al comunei Rousson (Departamentul Gard. Fiul său Léonce Jules Étienne (1859-1930) din căsătoria cu Berthe Dumas de Marveille (1835-1932) l-a succedat în această funcție.[2]

Onoruri (selecție)

[modificare | modificare sursă]
De Seynes: Étude sur L'Absorption..
De Seynes - Pezizes

Marele savant a fost mult onorat:[5]

  • Premiului Desmazières al Academiei Franceze de Științe
  • Președinte al Société Mycologique de France
  • Președinte al Soriété botanique de France
  • Președinte al Association française pour l'Avancement des Sciences (Asociația franceză pentru Progresul în științe)
  • Președinte al Société Philomathique de Paris (societate de istorie naturală fondată în 1788)[7]
  • Președinția al Congresului Internațional de Botanică la Expoziția Mondială din Paris 1900
  • Cavaler al Legiunii de onoare
  • În onoarea lui a fost denumită specia de ciuperci Mycena seynesii (Quél., 1877).[8]

Publicații (selecție)

[modificare | modificare sursă]
  • Étude sur l'absorption gastro-intestinale, Editura Ricard frères, Montpellier 1860
  • Du parasitisme dans le règne animal et dans le règne végétal, Editura Ricard frères, Montpellier 1860
  • Observations sur les Agaricines suivies d'une énumération méthodique, Editura J. -B. Baillière et fils, Paris 1863
  • De la germination, Editura J. -B. Baillière et fils, Paris 1863 [1]
  • Essai d'une flore mycologique de la région de Montpellier et du Gard: observations sur les Agaricinés suivies d'une énumération méthodique, Editura J. -B. Baillière et fils, Paris 1863 [2]
  • Aperçus sur quelques points de l'organisation des champinons supérieurs, Editura J. -B. Baillière et fils, Paris 1864
  • Recherches pour servir à l'histoire naturelle des végétaux inférieurs – De Fistulines, vol. 1, Editura G. Masson & F. Savy, Paris 1874 [3]
  • 1875. On Agaricus ascophorus Peck, în: Grevillea nr. 28, Editura M. C. Cooke, 5 p. cu o imagine, Londra, iunie 1875
  • Nouveaux éléments de botanique: contenant l'organographie, l'anatomie, la physiologie végétales et les caractères de toutes les familles naturelles, Editura F. Savy, Paris 1876 [4]
  • Recherches pour servir à l'histoire naturelle des végétaux inférieurs – De Pezizes, vol. 2, Editura G. Masson & F. Savy, Paris 1880
  • Recherches pour servir à l'histoire naturelle des végétaux inférieurs – Des Acrospores, vol. 3, Editura G. Masson & F. Savy, Paris 1886 [5]
  • La moisissure de l'ananas, în: Bulletin de la Société mycologique de France vol. 34, p. XXVI-XXX, Paris, octombrie 1887 [6]
  • Recherches pour servir à l'histoire naturelle des végétaux inférieurs – De Polypores, vol. 4, Editura G. Masson & F. Savy, Paris 1888
  • Les Champignons: Traité élémentaire et pratique de mycologie - Description des espèces utiles dangereuses remarquables, Editura J. Rothschild, Paris 1889
  • Dictionnaire de botanique (împreună cu alții), Editura Hachette, Paris 1891
  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b Geneanet
  3. ^ În: Muzeul de Istorie Naturală
  4. ^ Data BnF, France
  5. ^ a b M. L. Lutz: „Notice biographique sur M. J. de Seynes”, în: „Bulletin de la Société Botanique de France” nr. 61 (2), Paris, aprilie 1914, p. 209-213, ISSN: 0037-8941
  6. ^ „Congresul de Botanică, Paris 1900” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  7. ^ Société Philomathique de Paris
  8. ^ Index Fungorum