Henri Romagnesi

Henri Romagnesi
Henri Charles Louis Romagnesi
Date personale
Născut	7 februarie 1912 Paris
Decedat	18 ianuarie 1999 (86 de ani) Draveil
Cetățenie	Franța
Ocupație	profesor de gramatică și studii clasice micolog
Limbi vorbite	limba franceză[1]
Activitate
Domeniu	micologie profesor de liceu[*]​
Premii	prix Marcelin-Guérin[*][[prix Marcelin-Guérin (French literary prize)|​]] (1987)
Modifică date / text

Henri Charles Louis Romagnesi (n. 7 februarie 1912, Paris – d. 18 ianuarie 1999, Draveil) a fost un profesor de gramatică și studii clasice precum și un renumit micolog francez cu rădăcini italiene. El a fost secretar general și președinte al Société mycologique de France (Societății Micologice a Franței) care distribuie anual, din 1999, „Premiul Romagnesi” în onoarea lui. Abrevierea numelui său în cărțile științifice este Romagnesi.

Romagnesi, un descendent unei vechi familii italiene (strămoșul lui a fost un naturalist la curtea cunoscutului [[cardinal] Jules Mazarin, născut Giulio Raimondo Mazzarino) a studiat la Universitatea din Paris și a predat apoi pentru mulți ani ca profesor gramatica și limbi vechi la liceul Marcelin-Berthelot din Saint-Maur-des-Fossés, dar pasiunea lui a fost micologia. Astfel, deja la vârsta de 11 ani a descoperit în timpul unei plimbări la Yerres], domiciliul familia, u burete pe care l-a numit bizarre . Dornic să-l determine, a cercetat intensiv identificându-l corect ca un Paxillus involutus. În urmare a convins părinții să-i cumpere cărți de ciuperci contemporane franceze, ca de exemplu cele ale micologilor Léon Marie Dufour (1861-1942) sau Julien Noël Constantin (1857-1936).

Posibilitatea de a începe două cariere în paralel, una deosebită în științe literare, iar alta, astăzi mult mai cunoscută, în micologie, a fost desigur cauzată acestei epoci.

Deși plin ocupat ca profesor de liceu în Sens și în Saint-Maur-des-Fossés, el nu a ratat să investească tot mai mult timp pentru Société mycologique de France (SMF). Astfel a publicat din 1931 anual în „Buletinul SMF”, unde a fost ales în consiliu în martie 1937 (apoi membru pe viață în 1945, secretar general și președinte 1967-1970), iar în 1948 a devenit atașat și profesor la Muzeul de Istorie Naturală la propunerea lui Roger Heim, directorul acestei instituții. Mai departe a scris pentru „Jurnalul Micologic” și alte reviste străine articole de renume.

Henri Romagnesi s-a interesat pentru aproape toate ciupercile superioare, cu lucrări foarte profunde suplimentare cu privire la unele familii, conținând genul Russula, despre care a scris o carte de renume mondial din 1963, Les Russules d'Europe et d'Afrique du Nord. Essai durla valeur tainomique et spécifique des caractères morphologiques et microchimiques des spores et des revêtements, cu peste 1000 de pagini și 1130 figuri. Cu această operă a revoluționat sistematica Russula și a creat un sistem care este până în prezent baza tuturor sistemelor moderne de clasificare ale acestui gen. Multe specii au fost descrise în această lucrare pentru prima dată valabil. O variantă a metodei de colorație Ziehl-Neelsen a fost folosită de Romagnesi pentru a diferenția depunerile acido-alcoolo-rezistente din cuticula hifelor ale anumitor specii de ciuperci din genul Russula.^[2] Monografiile sale cuprinzătoare despre ciupercile Rhodophyllus (Entoloma), ca de exemplu Les Fondements de la Taxonomie des Rhodophylles et Leur Classification (1978) sau Les rhodophylles du Gabon et de la Côte d'Ivoire cu 649 de pagini și multe ilustrații (1979) sunt de autoritate egală, de asemenea, cărțile și articolele sale despre genurile de ciuperci Amanita, Armillaria, Coprinus, Hebeloma, Inocybe, Lactarius sau Psathyrella.^[3][4] O altă lucrare importantă a fost Flore Analytique des Champignons Supérieurs, pe care a editat-o împreună cu prietenul lui Robert Kühner în 1953. Pentru o lungă perioadă de timp această carte a fost cea mai importantă sursă bibliografică micologică în limba franceză.

În timp de aproape 70 de ani, munca lui Henri Romagnesi a fost originală, făcută prin descrieri personale și schițe cu detalii microscopice, și nu prin compilare, cum este adesea cazul în prezent. Dar deși a stăpânit limba latină perfect, a refuzat să publice, ca obișnuit în acest domeniu, identificația inițială în ea. Astfel mulți alți mitologi au folosit lucrarea sa extraordinară, transcriind-o în latină și adăugând taxoni noi, creați de ei. De acea faptul, că multe denumiri ale marelui micolog se găsesc astăzi numai sub domeniul sinonime, nu este surprinzător. Totuși Romagnesi nu a vrut să scrie în limba latină până la sfârșitul vieții lui.^[4]

Scurt timp după ce s-a mutat la un cămin pentru infirmi din Draveil a murit acolo.

• Președinte de onoare al Asociației La Sylve Coyet-la Foret (1993)^[5]
• Atașat al Muséum d'Histoire Naturelle de Paris (1948)^[6]
• Membru corespondent al Académie des sciences, belles-lettres et arts de Lyon^[6]
• Membru (martie 1937), membru pe viață (1945), secretar general și președinte (martie1967-1970) al Société mycologique de France^[5][4]
• „Premiul Romagnesi” (1999)

În onoarea lui au fost denumite 24 de specii de bureți:^[7]

• Heinrich Dörfelt & Heike Heklau: „Die Geschichte der Mykologie”, Editura Dietenberger, Schwäbisch Gmünd 1998, ISBN 3-927654-44-2