Berberidacee

Berberidacee
Mahonie (Mahonia aquifolium)
Clasificare științifică
Regn:	Plantae
(neclasificat):	Angiospermae
(neclasificat):	Eudicotidae
Ordin:	Ranunculales
Familie:	Berberidaceae Juss., (1789)
Genuri
Vezi text
Modifică text

Berberidaceele (Berberidaceae) sunt o familie de plante superioare angiosperme dicotiledonate din ordinul Ranunculales, care cuprinde arbuști sau plante erbacee, perene, răspândite mai ales în regiunile temperate din emisfera nordică. Au frunze alterne, simple sau compuse. Florile sunt hermafrodite, trimere, dispuse în raceme, panicule, cime sau solitare. Periantul este dispus pe două cercuri. Au 4-9 sepale, iar petalele, în număr de 4-6, au la bază adesea nectarine. Staminele sunt 4-6, libere, cu gineceul cu ovar superior, format dintr-o singură carpelă. Fructul este o bacă, la unele genuri dehiscentă. Flora spontană a României conține 5 specii aparținând genurilor: Gymnospermium; Berberis (drăcilă) și Mahonia (mahonie).

• Berberidaceele cuprind plante perene lemnoase (arbuști), rar erbacee cu rizomi sau tuberculi. În România cresc numai arbuști. În tulpină fasciculele libero-lemnoase sunt împrăștiate ca la monocotiledonate. Unele specii (Berberis, Hydrastis) conțin în organele vegetative alcaloizi (berberină, hidrastină) folosiți în tratarea hemoragiilor și a afecțiunilor hepato-biliare. Lemnul este colorat de obicei în galben de berberină.

• Frunzele sunt caduce sau sempervirescente, simple (Berberis), palmat-lobate (Podophyllum) sau penat-compuse (Mahonia), rar bipenat- sau tripenat-compuse (Nandina). Ele sunt dispuse de obicei altern, rar opus (Podophyllum). Frunzele lăstarilor lungi sunt uneori complet transformate în spini (Berberis). Stipelele lipsesc. Frunzele pot fi întregi sau spinos dințate. Nervația frunzelor este penată sau palmată, reticulată.

• Flori bisexuate (hermafrodite), actinomorfe, hipogine, de obicei hexamere sau trimere, dispuse în fascicule, raceme, cime, panicule (Nandina), sau solitare (Jeffersonia) cu elementele florale dispuse ciclic. Periantul (învelișul floral) dublu, dispus pe două cercuri, cu sepale și petale libere, imbricate. Formulă florală: ⚥✴K₃₊₃ C₃₊₃ A₃₊₃ G₁ sau P₃₊₃A₃₊₃G₁

• Caliciul dialisepal, cu (2) 4-9 sepale, de obicei dispuse pe două rânduri, libere, imbricate; el este verde (Podophyllum) sau petaloid (Berberis), rar absent (Achlys).

• Corola dialipetală, cu 4-6 petale, uneori mai multe, dispuse pe două rânduri, libere, adesea cu două glande nectarifere (nectarine sau nectarii) la bază lor; corola este absentă la Achlys.

• Androceul de obicei cu 6 stamine, dispuse pe două cercuri (verticile), uneori pana la 18 stamine (Podophyllum) sau redus la 4 stamine (Epimedium). Staminele sunt libere, opuse petalelor, cu filamente scurte, și antere ce se deschid prin valve (clape sau căpăcele) longitudinale de la bază în sus, uneori prin crăpături longitudinale (Nandina, Podophyllum). Baza filamentelor staminale este sensibilă încât cea mai mică atingere determină curbarea anterelor peste stigmat (tigmonastie) efectuându-se astfel autopolenizarea.

• Gineceu unicarpelar (monocarpelar), format dintr-o singură carpelă. Ovar superior, unilocular, cu multe ovule anatrope, uneori cu 1 ovul (Nandina), placentație parietală sau bazală. Stil foarte scurt sau absent. Stigmatul mare, discoidal, subsesil (aproape sesil), uneori cu 3 lobi.

• Fructul este de obicei o bacă unicarpelară, obișnuit roșie sau albastră. Fructul mai poate fi o capsulă dehiscentă (Jeffersonia) sau o achenă (Achlys). Semințele cu embrion mic, endosperm abundent, uneori cu aril. Cotiledoanele uneori concrescute (Leontice). Polenizarea este entomofilă (prin intermediul insectelor). Semințele și fructele sunt răspândite prin animale sau păsări. Capsulele de Leontice sunt răspândite de vânt.

Flora spontană a României conține 5 specii aparținând la 3 genuri: ^[1][2][3][4]

• Berberis julianae = Drăcilă iuliană
• Berberis thunbergii = Drăcilă japoneză
• Berberis vulgaris = Drăcilă
• Gymnospermium altaicum (Leontice odessana) = Leontiță
• Mahonia aquifolium = Mahonie

Flora din Republica Moldova conține 3 specii, una cultivată și 2 spontane ce aparțin la 3 genuri: ^[5][6]

• Berberis vulgaris L. = Dracilă obișnuită, Dracilă comună
• Gymnospermium odessanum (DC) Takht. = Gimnospermium de Odesa
• Mahonia aquifolium Nutt. = Mahonie

• Achlys
• Berberis
• Bongardia
• Caulophyllum
• Diphylleia
• Dysosma
• Epimedium
• Gymnospermium
• Jeffersonia
• Leontice
• Mahonia
• Nandina
• Podophyllum
• Ranzania
• Sinopodophyllum
• Vancouveria

• Flora Republicii Populare Romîne. Redactor principal: Acad. Traian Săvulescu. Volumul III. Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1955
• Constantin Pârvu. Universul plantelor. Mică enciclopedie. Ediția a III-a Revăzută și completată. Editura Enciclopedică. București, 2000
• Constantin Pârvu. Dicționar enciclopedic de mediu (DEM), Volumul 1-2. Regia Autonomă Monitorul oficial, 2005
• Iuliu Morariu, Ioan Todor. Botanică sistematică. Ediția a II-a revizuită. Editura Didactică și Pedagogică. București, 1972
• Ioan Hodișan, Ioan Pop. Botanică sistematică. Editura Didactică și Pedagogică. București, 1976
• Alexandru Buia, Anton Nyárády, Mihai Răvăruț. Botanica agricolă. Vol. II. Sistematica plantelor. Editura Agro-Silvică. București.1965

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Berberidacee

Wikispecies conține informații legate de Berberidacee

• Berberidaceae Arhivat în 16 mai 2006, la Wayback Machine., in L. Watson and M.J. Dallwitz (1992 onwards), The families of flowering plants. Arhivat în 3 ianuarie 2007, la Wayback Machine.