Banat

Banatul este o provincie istorică împărțită astăzi între România, Serbia (Banatul Sârbesc) și o foarte mică parte din Ungaria.

În evul mediu, pe teritoriul Banatului a existat o formațiune politică cu centrul la Morisena (astăzi Cenad). Cei mai cunoscuți voievozi au fost Glad, care a dus lupte împotriva nomazilor maghiari, cu armate formate din români, pecenegi și bulgari, Ahtum și Chanadinus, strănepoții lui Glad, care s-au luptat între ei. În perioada dominației Coroanei Maghiare au fost numite „banaturi” toate comitatele de graniță, conduse de un ban: Banul de Severin, Banul de Belgrad, Banul de Sabăț. Denumirea s-a limitat mai târziu la actuala provincie „Banat” de Timișoara. Inițial, numele regiunii Banat se leagă de (Turnu) Severin, Banatul de Severin și de succesorii istorici ai acestuia Banatul de Lugoj-Caransebeș, și Banatul de Timișoara avea formațiuni politice, militare și administrative cu rolul de marcă în cadrul sistemului defensiv antiotoman. La originea Banatului românesc actual, Banatul de Severin a fost organizat de Regele Andrei al II-lea (1205–1235) incă din 1228, ca o regiune înființată la hotarele Țaratului româno-bulgar pentru paza graniței Regatului maghiar și restabilirea influenței Bisericii latine în regiune. În această perioadă, sunt pomenite Banatul de Severin, Banatul de Belgrad și Banatul bulgăresc 1365.

Prima atestare documentară a numelui Banatvs Timisvariensis Pars se găsește în Harta Trans-Tisiensis întocmită cel mai probabil în toamna anului 1685.^[1] Pentru români, regiunea a mai fost cunoscută și sub denumirea de Temișana.

Regiunea a constituit o parte unitară, componentă a Regatului Ungariei, apoi, din secolul al XVI-lea, a Imperiului Otoman, după care a fost înglobat spre sfârșitul secolului al XVIII-lea în Arhiducatul Austriei, devenit apoi Imperiul Austriac. După 1867, a făcut parte din partea maghiară a Imperiul Austro-Ungar, iar în urma Primului Război Mondial, Banatul a fost împărțit pe linii etnice între cele trei state naționale ale căror etnii locuiau zona, Iugoslavia, România și Ungaria. Proclamarea Republicii Bănățene în anul 1918, a fost o încercare de păstrare a unității Banatului multietnic și multiconfesional, eșuată însă din cauza promisiunilor făcute de Antantă, înainte de război, României, a pretențiilor teritoriale emise de Serbia și aplicării Principiilor Wilson de delimitare după majoritatea populației.

Capitala Timișoara a fost în anul 2016 primul oraș Capitală a Tineretului din România ^[2]; în anul 2023 a fost Capitală Europeană a Culturii, alături de orașele Eleusina și Veszprém ^[3]; iar pentru anul 2028 candidează la titlul de Regiune Gastronomică Europeană din partea României.^[4]

La o distanță de 34, respectiv 25 de km de Timișoara se află stațiunile turistice Buziaș și Băile Călacea, menționate încă de pe vremea romanilor pentru proprietățile curative ale apelor termo-minerale din zonă ^[5][6], iar regiunile viticole Recaș și Silagiu sunt recunoscute pe plan intern și internațional pentru vinurile produse aici.^[7][8]

• De la sfârșitul secolului al IV-lea și până în anul 454 hunii au format prima formațiune statală după retragerea administrației romane. Conducători în această perioadă sunt Uldin, Charatron, Octar și Rugila, Attila și Bleda, Ellak. Capitala se pare că ar fi fost în apropierea localității Sânnicolau Mare.^{[necesită citare]}
• 454 bătălia de la Nedao. Ellak, fiul lui Attila, este înfrânt de către Ardaric, regele gepizilor. Majoritatea hunilor se retrag în zona Donului, cu excepția unor grupe de kuthriguri. Ardaric, ginere al lui Attila, fondează cea de-a doua dinastie care a condus până în 567. Regii acestei dinastii au fost: Ardaric, Giesmus, Trautila, Trasseric, Gunderith, Mundonus, Gelemund, Turisind și Cunimund.
• 488 bătălia de la Ulca: Teodoric I regele ostrogoților îl înfrânge pe Trautila regele gepizilor, acesta din urmă murind în luptă.
• 504 anul celor patru regi: Trasseric și Gunderith (susținuți de bizantini) împotriva lui Mundonus și Gelemund (susținuți de Teodoric I). În bătălia de pe râul Sava generalul lui Teodoric I, Pitzias, îl înfrânge pe Gunderith, fapt urmat de ocuparea Sirmiumului de către ostrogoți și fuga lui Trasseric la Constantinopol. Mundonus și Gelemund rămân unicii regi, asociați după modelul hun.
• 504-549: perioada de maximă expansiune și splendoare a dinastiei gepide. Recuperarea Sirmiumului.
• 14 apr.535 prin Novella XI împăratul bizantin Justinian înființa arhiepiscopia de rit latin Justiniana Prima, sub a cărei jurisdicție intra și teritoriul banatic, prin cives-urile de la Litterata (pe malul stâng al Dunării, în dreptul cetății Novae) și Recidiva (Vărădia, fostă Arcidava).
• 539: victorie belică a gepizilor conduși de Elemund împotriva bizantinilor, urmată de anexarea de teritorii sud-dunărene.
• 549-560: domnia lui Turisind, marcată de conflictele cu longobarzii.
• 552: bătălia de la Asfeld, o victorie longobardă (cu susținere bizantină), în care Alboin, fiul regelui longobard Audoin, îl ucide într-un duel pe Turismund, fiul regelui gepid Turisind.
• 567, bătălia de la Sirmium, azi Srmska Mitrovica, în care coaliția longobardo-avară îl înfrânge pe regele gepid Cunimund. Prințul Reptila, fiul lui Turismund, și episcopul arian Trasseric se refugiază împreună cu tezaurul la Constantinopol. Alboin, regele longobarzilor, îi cedează teritoriul lui Baian I, khaganul avarilor. Avarii vor constitui patru dinastii, care vor conduce teritoriul până la jumătatea secolului al IX-lea.^{[necesită citare]}
• 731 a fost desființată de către împăratul Leon al III-lea Isaurianul arhiepiscopia Justiniana Prima.
• 787 la al doilea conciliu de la Niceea a participat și episcopul Ursus "al avarilor”.
• la inceputul secolului IX pe fondul decaderii Khaganatului Avar regiunea Banatului ca și sudul Tranilvaniei intră sub autoritatea hanilor Bulgari Krum (796/803 - 814) si apoi Omurtag (814-831)^[9][10]
• 927 după moartea țarului Simeon al Bulgariei, apare voievodatul condus de Glad.
• 934, Voievodatul lui Glad este atacat de cetele migratoare de maghiare, conduse de Zuard, Cadusa (fratele lui Zuard) și Boyta care, într-o primă fază, au cucerit partea nord-vestică a voievodatului. După relatările notarului anonim al regelui maghiar Béla al III-lea în Gesta Hungarorum, Glad s-a opus năvălitorilor în mai multe bătălii.

-Prima bătălie s-a desfășurat pe râul Timiș, într-un loc numit Vadum Arenarum (Vadul nisipurilor identificat cu Foeni, sat românesc^[11] la granița cu Serbia), unde armata sa, compusă din bulgari , cumani și români, a fost înfrântă.^[12]

-A doua bătălie a avut loc la fortăreața Kevea (Keue sau Cuvin), în Banatul sârbesc (există și opinia după care această fortificație ar fi localizată la nord de Mureș, la Cuvin, Arad),în care voievodul a fost silit să ceară pace, cedând coaliției de triburi maghiare această cetate.^[13]

-Ultima confruntare a fost la Urscia (Orșova pe malul Dunării.^[14]

• 1002 (în jur de) Ducele Ahtum s-a botezat formal la Vidin, împreună cu toți membrii familiei sale.
• după 1002 Ahtum a construit la Morisena o mânăstire închinată Sf. Ioan Botezătorul, unde a adus călugări bizantini
• după 1002 Ahtum a construit a doua mănăstire, numită și Ahtunmonostur în unele documente. Ruinele se văd la 10 km sud-vest de Pecica, Arad^[15]
• în jurul anilor 1028-30 Ahtum duce un război cu Chanadinus. Câștigă prima bătalie de lângă Beba Veche, dar pierde bătălia finală de la Tomnatic. După bătălie, teritoriul lui Ahtum a fost stăpânit de Chanadinus în cadrul regatului lui Ștefan I ^[16].
• 1347 - 1349 - epidemie de ciumă neagră în Banat^[17].
• 1552, 24 iunie - trupele otomane ale sultanului Soliman I au început asedierea cetății Timișoara; garnizoana de circa 2500 de soldați, în parte mercenari, conduși de Ștefan Losonci, rezistă eroic
• 1552, 30 iulie - apărătorii cetății cedează, iar partea centrală și de vest a Banatului a devenit posesiune a sultanului; partea de est, cu populație preponderent românească, așa numitul Banat de Lugoj-Caransebeș, a fost alipită Transilvaniei ^[18].
  • Inițial sançak-urile (steagurile) nou create au fost alipite Rumeliei, dar ulterior acestea au format o entitate administrativă separată, Eyâlet-i Temeșvar, adică Pașalâcul Timișoara. Acesta era condus de un beglerbeg, pașă cu două tuiuri^[19].
• 1582 - Epidemie de ciumă în zona Caransebeșului^[20].
• 1593 - răscoală a bănățenilor împotriva ocupației otomane, condusă de vlădicul Teodor, împreună cu Ioan din Lugoj și un anume Iancu; răsculații au cucerit mai multe fortărețe, dar, în final, neprimind sprijinul promis de principele Sigismund al Transilvaniei, au fost înfrânți ^[21].
• 1688 - răscoală a trupelor otomane din cetatea Timișoara ^[22].
• 1690 - printr-un decret (iradea) imperial revoluționar, sultanul a acordat, pentru prima dată în imperiu și numai pentru teritoriul Pașalâcului Timișoara, proprietatea asupra pământului pentru cei care îl lucrau^[23].
• 1696-1698 - tentativă habsburgică ratată de cucerire a Banatului. După războiul Turco Habsburgic din 1683-1699, are loc prima mare migrație a sârbilor, o parte ajungând și în Banat.
• 1716, 5 august - Eugeniu de Savoia a obținut o victorie hotărâtoare asupra oștilor otomane în bătălia de la Petrovaradin (azi suburbie a Novi Sadului) ^[24].
• 1716, sfârșitul lunii septembrie - trupele imperiale habsburgice au început asediul cetății Timișoara. Prima a căzut, la 1 octombrie, suburbia Palanca Mare, actualul cartier Fabric.
• 1716, 12-13 octombrie - garnizoana otomană a acceptat condițiile capitulării; Prințul Eugen de Savoia a preluat cetatea de la ultimul ei comandant otoman, Mehmed pașa.
• 1716, până la sfârșitul lunii noiembrie - campania antiotomană în Banat a continuat sub conducerea generalului conte Claude Florimond Mercy d’Argenteau. Au mai fost cucerite cetățile Panciova și Palanca Nouă.
• 1717, 6 august - austriecii au cucerit Belgradul, apoi Orșova, ultima fortificație a Banatului.
• 1718, 21 iulie - s-a semnat tratatul de pace de la Passarowitz^[25].
• 1737 - 1740 - perioada cea mai cumplită din istoria Banatului imperial, marcată de o serie de evenimente care au zguduit societatea și au secătuit-o de energie:
  • 1737 - 1739 - război turco - austriac ale cărui lupte s-au purtat, în mare parte, pe teritoriul bănățean. După războiul Turco-Habsburgic din 1737-1739 are loc a doua mare migrație a sârbilor, mulți ajungând și în Banat.
  • 1738 - răscoală a românilor bănățeni. Peste 50 de sate românești din Serbia și Banat au fost complet distruse de austrieci si de milițiile sârbești în aceste evenimente^[26][27]
  • februarie 1738 - epidemie de ciumă, ultimele cazuri fiind înregistrate în sudul și vestul provinciei în 1740 ^[28]
• 1738, 18 septembrie - prin tratatul de pace de la Belgrad, austriecii au pierdut Oltenia, districtele sud-dunărene, insula Ada-Kaleh, fortul Elisabeta, aflat pe malul drept al Dunării, față în față cu cetatea Ada-Kaleh, iar prin protocolul din 7 martie 1741 au pierdut și cetatea Orșovei Vechi; în plus tratatul i-a obligat să demoleze totalitatea fortificațiilor bănățene, exceptând Timișoara; în fine, protocolul din 3 iunie 1741, semnat la Caransebeș, a stabilit hotarul dintre cele două imperii în zona Banatului^[29].

Banatul istoric însuma o suprafață de 28 526 km². Diverse surse indică cifre ușor diferite de aceasta.

La împărțirea provinciei, în 1919, României i-a fost atribuită o suprafață de 18 966 km² (aproximativ 2/3 din total), Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor 9 276 km², (aproximativ 1/3 din total), iar Ungariei 284 km² (aproximativ 1% din total)^[30].

Granițele naturale ale Banatului sunt râurile Mureș și Tisa, Dunărea și masivele Poiana-Ruscă și Retezat.

Relieful Banatului este foarte divers: începând din vest, spre est, formele de relief se succed în trepte: câmpia joasă, câmpia înaltă, dealurile și, în final munții.

Unele masive muntoase bănățene constituie ramura vestică a Carpaților Meridionali. Acestea sunt, de la nord la sud, Munții Țarcu cu vârfurile Țarcu-Căleanu (2190 m), Baicu (2123 m), Bloju (2192 m) și Muntele Mic (1.806 m) precum și Munții Cernei cu vârful Poiana Mare (1363 m).
Munții Poiana Ruscă (1.359 m) și Munții Banatului cu diviziunile Semenic (1.447 m), , Aninei, Dognecei, Almăjului și Locvei fac parte din Carpații Occidentali ^[31].

Dealurile piemontane apusene constituie cam o treime din teritoriul Banatului istoric. Altitudinea acestora variază între 200 și 400 de metri. La nord de râul Timiș se află dealurile Lugojului, Lăpugiului, depresiunea Făgetului și dealurile Lipovei, iar la sudul acestui râu, dealurile Pogănișului, Dognecei, Oraviței și Depresiunea Carașului.

Câmpia înaltă ( altitudine peste 100 metri, până la 140 de metri) este reprezentată de câmpiile Vingăi, Buziașului, Gătăii și Fizeșului. Câmpiile cu altitudini intermediare, cuprinse între 100 - 130 metri, sunt câmpiile Hodoni, Duboz, Tormac, Jamu Mare, Arad și Sânnicolau Mare, iar Câmpia joasă (altitudine sub 100 metri), este reprezentată de luncile râurilor, zona inundabilă dinainte de amplele lucrări de regularizare. Aceste câmpii, componente ale Câmpiei Panonice reprezintă o altă treime a suprafeței bănățene^[32].

Între formele de relief ale Banatului nu pot fi omiși cei doi vulcani stinși de la Lucareț și Gătaia: Piatra Roșie (altitudine 211 metri), respectiv Șumigu (altitudine 200 de metri). De asemenea, cea mai mare întindere de nisipuri din Europa, astăzi stabilizată și acoperită cu vegetație, Dunele de nisip de la Deliblata, (Serbia).

Teritoriul istoric al Banatului este, astăzi, împărțit astfel:

• România
  • Județul Timiș
  • Județul Caraș-Severin, fără localitățile Bucova, Cornișoru, Bouțarii de jos și Bouțarii de sus și Preveciori
  • Județul Arad, doar partea de la sud de Mureș (cartierele municipiului Arad:Aradul Nou, Mureșel, Sânnicolau Mic și Subcetate, orașul Lipova, comunele Bata, Birchiș, Fântânele, Felnac, Frumușeni, Șagu, Secusigiu, Șiștarovăț, Ususău, Vinga, Zăbrani și Zădăreni și satele Lalașinț, Belotinț, Chelmac, Căprioara și Valea Mare.
  • Județul Mehedinți, numai vestul județului: Baia Nouă, Dubova, Eibenthal, Eșelnița, Orșova și Svinița. Alte câteva sate din zonă au dispărut sub apele lacului de acumulare Porțile de Fier.
  • Județul Hunedoara, numai localitățile Sălciva și Pojoga^[33].
• Serbia
  • Voivodina, cu partea bănățeană situată la est de Tisa și împărțită în:
    • Districtul Banatul de Nord (în sârbă Severni Banat, cu alfabetul chirilic: Северно-Банатски округ) (fără comunele Ada, Senta și Kanjiza , situate la vest de râul Tisa);
    • Districtul Banatul Central (în sârbă Srednji Banat, cu alfabetul chirilic: Средње-Банатски округ);
    • Districtul Banatul de Sud (în sârbă Južni Banat, cu alfabetul chirilic: Јужно-Банатски округ);
  • Serbia centrală: o mică parte a Banatului, situată la vest de Pančevo și de râul Timiș (cea mai mare parte a comunei Palilula, cunoscută sub denumirea de "Pančevački Rit") a fost atașată zonei metropolitane Belgrad.
• Ungaria
  • colțul sud-estic al comitatului Csongrád, situat la sud de Mureș și la est de Tisa

• Timișoara (330.000 locuitori)
• Reșița (75.000 locuitori)
• Lugoj (40.000 locuitori)
• Caransebeș (25.000 locuitori)
• Oravița (16.000 locuitori)
• Lipova (15.000 locuitori)
• Sânnicolau Mare (12.500 locuitori)
• Jimbolia (12.000 locuitori)
• Orșova (11.000 locuitori)

• Panciova (140.000 locuitori)
• Becicherecu Mare (80.000 locuitori)
• Vârșeț (55.000 locuitori)
• Chichinda Mare (40.000 locuitori)
• Biserica Albă (10.000 locuitori)

Trei mari orașe, care nu au făcut parte din Banatul istoric, și-au extins, de-a lungul vremii, teritoriile administrative în Banat, unde au, astăzi, cartiere:

• Arad (Aradul Nou)
• Belgrad (Palilula)
• Seghedin (Újszeged)

În data de 2 August 2016 s-a semnat actul oficial de înființare al metropolei Timișoara–Arad, parte a strategiei integrate de dezvoltare durabilă Timișoara Vision 2030, elaborată de Banca Mondială, Eurostat, și de Agenția de Dezvoltare Regională Vest din România.^[34]

Proiectul a implicat unirea celor două zone metropolitane într-o unitate administrativ-teritorială unitară, cu rol de hub de transport, investițional, cultural, turistic, medical și educațional în euroregiunea Dunăre-Criș-Mureș-Tisa.^[35]

Populația aglomerării urbane are 805.000 de locuitori, și este cel mai dezvoltat pol socio-economic al Europei pe axa București–Budapesta–Belgrad.^[36]

Pe data de 8 Decembrie 2018, la Timișoara, s-a semnat documentul oficial de înființare al Alianței Vestului (AVE), în parteneriat cu municipiile Arad, Oradea și Cluj-Napoca, prima asociere intercomunitară de acest tip din România.^[37]

Alianța Vestului (AVE) are ca scop principal accelerarea dezvoltării economice și sociale a orașelor membre (Timișoara, Cluj-Napoca, Arad și Oradea) și a zonei de Vest prin colaborare regională, dezvoltarea infrastructurii, atragerea de fonduri europene și îmbunătățirea calității vieții.^[38]

• secolele IV-V: dinastia Hună (Dulo) conduce Banatul. Sunt atestați ausonii (populația de limbă romanică) și gepizii.
• secolele V-VI: dinastia Gepidă (Ardarichingă) conduce Banatul.
• secolele VI-IX: dinastiile Avare conduc Banatul.
• secolele VIII- IX - sunt atestati praedenecenții în vestul Banatului; aceștia cer ajutorul francilor împotriva bulgarilor, în anul 824 ^[39]
• secolul al X-lea este atestat in Gesta Hungarorum ducatul lui Glad, un duce bulgar, și armata sa formată din vlași, bulgari și cumani. La început sub vasalitate bulgară, iar după moartea țarului Simeon I independent. Încep bătăliile cu nomazii maghiari în Banat. După înfrângere, Glad se declară vasal maghiarilor.
• secolul al XI-lea ducele Ahtum cu capitala la Morisena este atestat în lucrarea Carmen Miserabile a călugărului de origine italiană Rogerius. Ahtum, în urma unor acte de nesupunere, se luptă cu maghiarii conduși de bănățeanul Chanadinus, vărul său, și este înfrânt. Chanadinus preia conducerea ducatului iar Morisena se va numi Cenad dupa numele învingătorului.
• secolul al XII-lea - 1552 - sub dominație maghiară, Banatul este organizat după modelul carolingian pe comitate: Timiș (prima atestare în 1175), Cenad (1187), apoi Caraș (1200) și altele (Cuvin, Horom, etc.) cu o existență efemeră.
  • în paralel, din 1233, cu unele întreruperi, a funcționat o marcă, Banatul de Severin, cuprinzând partea estică a Banatului și părți din Mehedinți; după cucerirea Severinului de către otomani, în 1524, acesta și-a încheiat existența.
  • a continuat să coexiste cu aceste structuri administrative și vechea organizare a românilor în districte, dintre care 8 au dobândit un statut de districte privilegiate: Lugoj, Sebeș, Caraș, Bârzava, Mehadia, Almăj, Comiat și Ilidia; documentele vremii au menționat și alte districte românești: Cuiești, Bel, Chery, Icuș, Beregsău, Lypko, Duboz, Bujor, Fârdea, Sugya, Mănăștiur, Horom, Jupani, Recaș, Sculea, Marginea, Făget.
• 1552 - 1716 - vestul Banatului fiind cucerit de către otomani, a fost organizat Pașalâcul Timișoara, divizat la rându-i în sangeacuri (=steaguri).
  • părțile răsăritene, neocupate de turci, au format, până în 1658, anul trădării lui Ákos (Acațiu) Barcsay, o marcă a principatului transilvan, Banatul de Lugoj-Caransebeș; din acest an și până la cucerirea austriacă din 1716, cu unele excepții temporare, întregul teritoriu bănățean a fost inclus în pașalâc.
• 1716-1718 Războiul austro-turc s-a încheiat cu victoria Austriei. Prin semnarea păcii de la Passarovitz (1718), Turcia ceda Austriei si teritoriile românești Banat si Oltenia.

• 1716 - 1776 - Banatul a fost împărțit în districte și în subdiviziuni ale acestora, cercuri; numărul și întinderea acestora au suferit mai multe modificări
• 1776 - 1778 - Banatul a fost împărțit în patru cercuri mari, iar acestea în domenii^[40].
• 1763 Impărăteasa Maria Tereza a emis Patenta de colonizare din 25 februarie 1763 in care dispunea strămutarea populației românești și deposedarea acesteia de orice drept asupra terenurilor pe care îl deținea, făcându-se astfel loc pentru venirea și împământenirea șvabilor^[41]
• 1778 - 1849 - prin cedarea Banatului către Ungaria s-a revenit la organizarea administrativă pe comitate, inițial, acestea coexistând cu un district militar pe granița cu Imperiul Otoman și cu Țara Românească
• 1849 - 1860 - Banatul a fost scos de sub administrația maghiară și a format, împreună cu teritoriile de la vest de Tisa, entitatea administrativă cu sediul la Timișoara numită Voivodina Sârbească și Banatul Timișan
• 1860 - 1919 - reintegrat Ungariei, Banatul a fost reorganizat pe comitate, iar acestea împărțite în plăși; după Republica Bănățeană, care s-a dorit a fi un stat multietnic și multiconfesional, organizat după modelul elvețian, a urmat o perioadă de ocupație sârbească, una de ocupație franceză și, de la 3 august 1919, a fost instalată administrația românească în estul Banatului^[42].
• 1919 - 1950 - Banatul românesc a fost divizat, inițial, în două județe, Timiș-Torontal și Caraș-Severin, apoi în trei, Timiș-Torontal, Severin și Caraș.
• 1950 - 1968 - organizare administrativă după model sovietic, pe regiuni divizate în raioane; inițial, până în 1952, au fost trei regiuni mai mici, Arad (doar parțial în Banat), Severin și Timișoara, apoi, până în 1956, doar două, Arad și Timișoara, pentru ca, în final, să rămână una singură, Timișoara, din 1960 redenumită Banat.
• 1968 - prezent - prin revenirea la organizarea administrativ - teritorială pe județe, Banatul românesc a fost împărțit în cinci județe, unul singur fiind integral bănățean, Timișul.

Banatul este bogat în resurse naturale, în special lignit, minereu de fier, plumb, mangan, aur, cupru, țitei, gaze naturale, nisip, sare și sulf. Ca industrie, Banatul conține centre majore de procesare a fierului și oțelului, cât și complexe industriale chimice și textile. Printre ocupațiile importante se numără creșterea de animale, agricultura, producția viticolă și de fructe.

Timișoara are cea mai dinamică economie din România și cel mai mare aflux de investiții dintre orașele regionale ale țării, având cea mai ridicată rată antreprenorială din regiune și un sistem de Startup-uri în plină dezvoltare.^[43] Timișoara este cel mai bun oraș pentru afaceri din România, conform companiei Forbes.^[44] Este singurul oraș din Europa de Est cu grad investițional AAA, calculat de agenția Fitch Ratings.^[45]

Conform datelor oficiale furnizate de Banca Mondială, Timișoara este orașul cu cea mai mare creștere economică din Uniunea Europeană.^[46] În clasamentul mondial al calității vieții realizat de platforma Numbeo, Timișoara se află pe primul loc în România și pe locul 84 în lume, imediat după Philadelphia și Birmingham, și peste Lisabona, Bruxelles sau Manchester.^[47]

Este singurul oraș din România inclus de publicația Time în topul destinațiilor turistice din lume, alături de Washington, D.C., Barcelona sau Napoli.^[48] A fost desemnat cel mai bun oraș de city-break din Europa în anul 2023.^[49]

Timișoara este lider în privința proiectelor de investiții private din afara Bucureștiului în perioada 2021-2024, atrăgând capital de peste 1 miliard de euro, mai mult de jumătate din totalul investițiilor regionale desfășurate în România, în proiecte de birouri, ansambluri rezidențiale, depozite de mărfuri, retail și hoteluri.^[50]

În anul 2021 Timișoara a fost declarat cel mai bun oraș din România și al treilea din Europa pentru munca la distanță, conform raportului de specialitate efectuat de platforma OVO Network.^[51] Cu o viteză de download de 90,27 de megabiți pe secundă, Timișoara a fost în 2013 orașul cu cel mai rapid Internet din lume.^[52]

Banatul este regiunea cu cea mai rapidă urbanizare din România, fenomen demografic corelat cu creșterea economică accelerată a județului Timiș. Trendul se va accentua odată cu aderarea României la Spațiul Schengen și celelalte structuri euro-atlantice, datorită proximității imediate la graniță și accesului rapid la piețele din Occident și Balcanii de Vest.^[53] Timișul este din anul 2023 cea mai mare piață de real-estate din România, cu 1.459 de proiecte în execuție și pregătire.^[54]

Timișoara a fost în anul 2016 primul oraș Capitală a Tineretului din România, iar în anul 2023 este Capitală Europeană a Culturii, alături de orașele Eleusina și Veszprém.^[55][56]

Timișoara este pe primul loc în România și pe locul cinci în Europa în topul celor mai sigure destinații turistice de pe continent, alături de Praga, Zürich sau Helsinki.^[57]

Bazele de tratament și centrele de welness&spa cu apă geo-termală terapeutică constituie punctul principal de atracție al zonei. Județul Timiș are cel mai mare potențial turistic balnear din România, având patru orașe și nouă comune ce dețin resurse specifice, exploatate în scop de agrement. În anul 2017 a fost al treilea cel mai vizitat județ al României, din punct de vedere al numărului de turiști străini.^[58][59]

Apele minerale captate sunt calcice, magneziene hipotone, cloruro-sodice, puternic carbonatate (2.000-2.600 mg / litru), cu PH peste 7,2, temperatura apei la captare fiind de 30°C, fiind recomandate în insuficiență cardiacă, afecțiuni respiratorii, circulatorii, reumatismale, neurologice, boli autoimune și hormonale, metabolice și de nutriție, nevroză astenică, anemie feriprivă, precum și boli profesionale.^[60]

Turismul balnear se practică în stațiunea de interes național Buziaș, stațiunea de interes local Băile Călacea, orașele Deta, Sânnicolau Mare și Jimbolia, precum și în localitățile Teremia Mare, Pișchia, Sacoșu Mare, Sânmihaiu German și Lovrin. Alte opțiuni pentru agrement acvatic sunt albia râului Timiș, unde există două zone amenajate: la Șag (10 kilometri de oraș) și la Albina (15 kilometri de Timișoara), unde există numeroase terenuri sportive special amenajate care permit practicarea unor sporturi precum tenis, fotbal, handbal, baschet, tenis de masă sau volei.^[61]

Zonele cu un bogat fond cinegetic (Banloc, Bogda, Breștea, Chevereșu Mare, Dumbrava, Giroc, Hitiaș, Pădureni, Peciu Nou, Pișchia, Remetea Mică, Silagiu), precum și cele cu un fond piscicol diversificat (Bega–Luncani, Bega–Tomești–Românești, Bega–Poieni, Bega–Margina, Timiș–Cebza, Timiș–Coșteiu) reprezintă un potențial remarcabil, foarte apreciat de iubitorii vânătorii și pescuitului sportiv. Pe teritoriul județului Timiș există 86 de fonduri de vânătoare și 30 de fonduri de pescuit.^[62]

Agroturismul și ecoturismul este reprezentat de ansamblurile gospodărești tradiționale din mediul rural, spațiile monahale, cabanele și casele de vacanță. Orașul și împrejurimile sale, inclusiv din proximitatea granițelor cu Serbia și Ungaria, oferă 40.233 de paturi pentru turiști, în hoteluri, pensiuni, campusuri, internate de școli și cămine studențești.^[63]

• Castelul Nakó
• Castelul Huniade
• Castelul Banloc
• Cetatea Jdioarei
• Cetatea medievală de la Făget

• Conacul Gudenus

• Monumentul Sfintei Treimi din Piața Unirii
• Monumentul Sfântului Ioan Nepomuk din Piața Libertății
• Monumentul Sfânta Maria din Piața Maria
• Statuia Lupoaicei, „Lupa Capitolina”
• Statuia „Sfântul Florian” din Jimbolia

• Muzeul Național Bănățean din Timișoara
• Muzeul de Artă, situat în Palatul baroc din Piața Unirii Timișoara
• Muzeul Militar, situat în Piața Libertății Timișoara
• Muzeul Satului Bănățean Timișoara
• Expoziția Memorială „Béla Bártok”
• Expoziția Memorială „Traian Vuia”
• Expoziția Memorială „Ștefan Jäger”
• Muzeul de artă bisericească veche din subsolul Catedralei Mitropolitane Timișoara
• Muzeul de artă bisericească a Episcopiei Ortodoxe Sârbe Timișoara
• Muzeul Kindlein Timișoara
• Galeria Calina Timișoara

• Biblioteca Universității de Medicină și Farmacie Victor Babeș
• Biblioteca Centrală a Universității Politehnica
• Biblioteca Centrală Universitară Eugen Todoran
• Biblioteca Județeană

• 
  Piața Unirii din Timișoara
• 
  Piața I.C. Drăgan din Lugoj
• 
  Biserica de lemn din Românești
• 
  Mănăstirea Partoș
• 
  Palatul Lloyd
• 
  Palatul Weiss
• 
  Bastionul Theresia
• 
  Castelul Huniade din Timișoara
• 
  Castelul Nakó
• 
  Castelul Banloc
• 
  Conacul Gudenus
• 
  Statuia Lupoaicei din Timișoara
• 
  Muzeul de Artă din Timișoara
• 
  Muzeul Militar din Timișoara
• 
  Cetatea Jdioarei
• 
  Peștera de la Românești - concert de muzică simfonică
• 
  Zona cu parcul din Buziaș - colonada
• 
  Parcul Rozelor
• 
  Lacul Surduc
• 
  Mausoleul familiei Mocioni

• Statuia Libertății din Arad
• Statuia lui Ioan Nepomuk din Arad
• Troița lui Ioan Buteanu

• 
  Biserica Buna Vestire din Lipova
• 
  Biserica Sârbească din Arad
• 
  Palatul Justiției din Arad

• Muzeul locomotivelor cu abur din Reșița
• Muzeul Banatului Montan

• Statuia lui Hercules din Băile Herculane
• Statuia zeiței Diana din Băile Herculane

• 
  Biserica de lemn din Calina
• 
  Palatul Korongy din Caransebeș
• 
  Statuia lui Hercules din Băile Herculane
• 
  Statuia zeiței Diana din Băile Herculane
• 
  Podul din fontă peste Cerna
• 
  Muzeul Banatului Montan
• 
  Muzeul de Locomotive cu Abur Reșița
• 
  Cetatea medievală de la Mehadia
• 
  Sfinxul Bănățean
• 
  Cascada Bigăr
• 
  Parcul Național Semenic - Cheile Carașului
• 
  Parcul Natural Porțile de Fier
• 
  Cheile Nerei - Beușnița
• 
  Mina romană din Sasca Montană

• Biserica de lemn din Sălciva

• 
  Alibunar, Serbia, Biserica ortodoxă română
• 
  Bobda, România, Biserica
• 
  Petru Czartan din Chevereșu Mare, protagonist al legendei matusalemice
• 
  Chichinda Mare, Serbia
• 
  Cuvin, Serbia, Biserica ortodoxă română
• 
  Lipova, România, Bazarul turcesc
• 
  Orșova, România
• 
  Oțelu Roșu, România, Vedere din centru
• 
  Ceas floral la Reșița, România
• 
  Românești, România, Biserică din lemn
• 
  Piese din Tezaurul de la Sânnicolau Mare
• 
  Timișul la Panciova, Serbia
• 
  Timișoara, România, Sinagoga din Fabric (detaliu)
• 
  Vinga, România
• 
  Podeț suspendat în Cheile Nerei
• 
  Traian Vuia și aeroplanul său
• 
  Domul și Monumentul sfintei Treimi la Timișoara

• Some Basic Info on Banat - pe site-ul genealogy.ro
• Banat Denomination's - pe site-ul genealogy.ro
• Vasile Docea, A la recherche du Banat disparu [1] Arhivat în 5 martie 2016, la Wayback Machine., în Le Banat: Un Eldorado aux confins, Université de Paris-Sorbonne (Paris IV), 2007, p. 53-63
• Feneșan, Costin - Administrație și fiscalitate în Banatul imperial 1716 - 1778, Editura de Vest, Timișoara, 1997, pag. 78-79
• Hașdeu, B.P. - Românii bănățeni din punctul de vedere al conservatorismului dialectal și teritorial, București 1896, de la Universitatea București, 2005
• Hațegan, Ioan -Banatul
• Hațegan, Ioan - Habitat și populație în Banat (secolele XI-XX), editura Mirton, Timișoara, 2003, pag. 8 - 11
• http://istoriabanatului.wordpress.com/
• Madgearu, Alexandru - Contribuții privind datarea conflictului dintre ducele bănățean Ahtum și regele Ștefan I al Ungariei, Banatica, Reșița, 12, 1993, 2, p. 5-12
• Madgearu, Alexandru - Geneza și evoluția voievodatului bănățean din secolul al X-lea, Studii și Materiale de Istorie Medie, 16, 1998, p. 191-207
• Mărculeț Ioan, Mărculeț Cătălina, Mărculeț Vasile, Observații privind credincioșii greco-catolici în cadrul structurii confesionale a populației din Banat (1930-2002), Viața Creștină nr. 6 (316), p. 20-21, Cluj-Napoca, 2005.
• Mărculeț, Ioan, Mărculeț, Cătălina - Germans in Romania between the 1930s and the 2002s – geographical aspects, Forum geografic, Volume VIII, Issue 8, 2009 (http://forumgeografic.ro/wp-content/uploads/2009/8/Marculet.pdf).
• Muntean, Vasile V. - Contribuții la ISTORIA BANATULUI, Timișoara, 1990, pag.77, 94-96, 109-113, 136-139, 234.
• Pârvu, Daniel - Ocuparea si anexarea Banatului (1716-1718). Organizarea administrativă a acestuia, , Quaestiones disputatae (revistă studențească de istorie și arheologie), nr. 2 - 2004, Univ. de Vest, Timișoara
• Popoviciu, George - Istoria românilor bănățeni, Lugoj, 1904, pag. 215.
• Suciu, I. D. și Constantinescu, Radu - Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului, volumul I, Ed. Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1980.
• Suciu, I. D. - Monografia Mitropoliei Banatului, ed. Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1977, pag. 34, 36-38, 44.
• Wolf, Josef - Entwicklung der ethnischen Struktur des Banats 1890–1992 (Atlas Ost- und Südosteuropa / Hrsg.: Österreichisches Ost- und Südosteuropa-Institut; 2: Bevölkerung; 8 = H/R/YU 1, Ungarn/Rumänien/Jugoslawien), Gebr. Borntraeger Verlagsbuchhandlung, Berlin – Stuttgart, 2004, ISBN 3-443-28519-8
• Wolf, Josef - Das Banat als historische Region, Thede Kahl, Michael Metzeltin, Mihai-Răzvan Ungureanu (ed.), Rumänien. Raum und Bevölkerung. Geschichte und Geschichtsbilder. Kultur. Gesellschaft und Politik heute. Wirtschaft. Recht und Verfassung. Historische Regionen, (= Österreichische Osthefte; 48), Wien, Münster, 2006, pp. 903–932, ISBN 3-7000-0593-8

• Nume de locuri din Banat, Vasile Ioniță, Editura Facla, 1982
• Dicționarul toponimic al Banatului, Vasile Frățilă, Viorica Goicu, Rodica Suflețel, Universitatea din Timișoara, Facultatea de Filologie, Centrul de Științe Sociale, 1986
• Românii din Banatul iugoslav între cele două războaie: 1918-1941, Gligor Popi, Editura de Vest, 1996
• Interferențe româno-sârbe în Banat în secolul al XIX-lea, Alexandru Radovan, Editura Excelsioar Art, 2003
• Cultura și cărturarii bănățeni în deceniile independenței, Ion Iliescu, Comitetul de Cultură și Educație Socialistă al Județului Timiș, 1977
• Banatul cnezial până la înstăpânirea Habsburgică (1718), Avram Andea, Editura Banatica, 1996
• Nobilimea românească din Banat în secolele XVI-XVI: origine, statut, studiu genealogic', Ligia Boldea, Editura Banatica, 2002
• Banatul în lumina arheologiei, Liviu Mărghitan, Facla, 1979
• Banatul în lumina arheologiei: (secolele VII-XII e.n.), Liviu Mărghitan, Editura Facla, 1985
• Banatul de la origini pînă acum (1774), Johann Jakob Ehrler, Costin Feneșan, Editura Facla, 1982
• Încercare de istorie politică și naturală a Banatului Timișoarei, Francesco Griselini, Costin Feneșan, Editura Facla, 1984
• Tiberiu Schatteles, EVREII DIN TIMISOARA IN PERSPECTIVA ISTORICA Editura "HASEFER" Bucuresti, 2013
• Itinerare arheologice bănățene, Luminița Munteanu-Dumitriu, Editura Sport-Turism, 1988
• Banatul în evul mediu: studii, Viorel Achim, Ed. Albatros, 2000
• Unitatea poporului român: contribuții istorice Bănățne, I. D. Suciu, Editura Facla, 1980
• Marea Unire reflectată în presa românească din Banat: 1918-2002, Aurel Turcuș, Constantin C. Gomboș, Editura Excelsior Art, 2003
• Banatul între secolele IV - IX: Meșteșuguri și ocupații tradiționale, Mircea Mare, Editura Excelsior Art, 2005
• Cronica Banatului, Nicolae Stoica de Hațeg, Editura Facla, 1981
• Unirea din 1918 și poziția șvabilor bănățeni, William Marin, Editura Facla, 1978
• Cultură și umanism în Banat: secolul XVII, Doru Radosav, Editura de Vest, 2003
• Un model de interculturalitate activă , Banatul românesc, Ștefan Buzărnescu, Editura de Vest, 2004
• Încercare de istorie politică și naturală a Banatului Timișoarei, Francesco Griselini, Costin Feneșan, Editura Facla, 1984
• Cultura românească în Banat: secolul al XIX-lea, Ioan Viorel Boldureanu, Editura Helicon, 1994
• Școală și societate: contribuție la cunoașterea formării elitelor românești din Banat în secolul al XIX-lea, Mihai Pârvulescu, Editura Excelsior Art, 2003
• Școală și comunitate în secolul al XIX-lea: circularele școlare bănățene, Nicolae Bocșan, Valeriu Leu, Presa Universitară Clujeană, 2002
• Monografia Banatului: Situația geografică, locuitorii, comunele, Vol. 1, Ioan Lotreanu, Editura Inst. de Arte Grafice „Țara”
• Neoliticul Banatului, Vol. 1, Gheorghe Lazarovici, Editura Muzeul de Istorie al Transilvaniei, 1979
• Lupta pentru limbă românească în Banat: apărarea și afirmarea limbii române, la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, Petru Oallde, Editura Facla, 1983
• Descoperiri arheologice din Banatul Românesc: repertoriu, Sabin Adrian Luca, Cosmin Suciu, Editura Altip, 2006
• Arheologia satului medieval din Banat, Dumitru Țeicu, Editura Muzeul de Istorie al Județului Caraș-Severin, 1996
• Cerović, Ljubivoje - Sârbii din România din evul mediu până în zilele noastre, Editura Uniunii Sârbilor din România, Timișoara, 2006 - de la Banaterra
• Birăiescu Aquilina, Zărie Diana - Dicționarul scriitorilor și lingviștilor timișoreni (1945-1999) de la BJT
• Hațegan, Ioan - Filippo Scolari - Un condotier italian pe meleaguri dunărene, Editura Mirton, 1997 - de la situl BANATerra
• Hațegan, Ioan - Vilayetul de Timișoara 1552-1716, Editura Banatul - Editura Artpress, Timișoara, 2005 - de la situl BANATerra
• Iedu, Ioan -Monografia comunei Banloc - Banaterra
• Acea, Dimitrie - Raiu nostru dă la sat, Editura Marineasa, Timișoara 2006 - de la situl BANATerra
• Brebenar, Gheorghiță - Iarna îi ca o miriasă, Editura Marineasa, Timișoara 2006 - de la situl BANATerra
• Doran, Gheorghe - Pădure, soro pădure - Culegere de folclor literar din Munții Locvei (Caraș-Severin), Editura Marineasa, 1999 - de la situl BANATerra
• Luca, Marcel - Ghin a lu' Longhin si dilemele Tranzitiei, Editura Marineasa - 1998 - de la situl BANATerra

• Nicolae Ilieșiu, Monografia istorică a Banatului - Județul Caraș, Editura Mica Valahie, București, 2011 Arhivat în 15 decembrie 2018, la Wayback Machine.
• Banat, Ionel Crăciun, banaterra.eu
• Harta Banatului istoric, la începutul secolului al XX-lea, reluată după dr. Bodor Antal pe site-ul genealogy.ro
• Portul național bănățean (zona de câmpie), de la RomanianMuseum.com
• Portul național bănățean (zona de munte), de la RomanianMuseum.com
• Theatre de la Guerre dans le Bannat de Temeswar Divisé dans touts ses Districts, mesuré sur les Lieux par Orde de feu S.A.S. Le Prince Eugene de Savoye, ou se frouvent aussi le mines d'argent, de cuivre, & de fer, les postes et relais &c. A Amsterdam Chez Reinier & Iosué Ottens, Geogr. Double Page; Hand Colored Outline; Inset City Plan of Temesvár Shows the border between Austria and Turkey according to the Treaty of Belgrade (September 1739) - Fragmentul reprezentând nord-estul Banatului - de la Todor Krecu , banatul.com
• idem, Fragmentul reprezentând nord-vestul Banatului - de la Todor Krecu, banatul.com
• idem, Fragmentul reprezentând Banatul de sud, inclusiv districtele sud-dunărene - de la Todor Krecu, banatul.com
• idem, Fragmentul reprezentând sud-vestul Banatului - de la Todor Krecu, banatul.com
• idem, Planul cetății Timișoara - de la Todor Krecu, banatul.com
• idem, Legenda hărții - de la Todor Krecu, banatul.com
• Memoria Banatului Arhivat în 22 martie 2008, la Wayback Machine.
• Reutilizarea medievală a drumurilor romane în Transilvania și Banat^{[nefuncțională]}
• Denumirile Banatului în secolul al XIX-lea, banat.ro
• Falsificarea istoriei prin omisiune: “Istoria Banatului nu a fost istoria României”, 16 februarie 2013, Stefan Both, Adevărul
• Istoriografia românească privitoare la Banatul medieval, Tiberiu Ciobanu, Revista AGERO
• Axa Timișoara - București, 8 decembrie 2005, Evenimentul zilei
• Banatul, pământ italian, 24 iulie 2007, Evenimentul zilei
• Banatul, un veritabil Eldorado al Europei. Etimologia numelui regiunii, 3 februarie 2013, Stefan Both, Adevărul
• Autonomia Banatului, motivata de istorie, 15 februarie 2007, Evenimentul zilei
• ISTORIE Împărțirea administrativ-teritorială în Banat, motiv de polemici și rivalități de-a lungul timpului, 27 mai 2013, Vali Silaghi, Adevărul
• Bănățenii, făloși din motive care erau odată întemeiate. Mai sunt acestea de actualitate?, 6 februarie 2013, Vali Silaghi, Adevărul

Etnografie

• Cum au contribuit etniile la modelarea Banatului așa cum îl știm astăzi, 30 mai 2013, Vali Silaghi, Adevărul
• Muzeul virtual al monumentelor etnografice în aer liber din România (zona etnografică Banat)
• [2] Istoria Banatului
• Ada Kaleh Arhivat în 9 iunie 2009, la Wayback Machine., de la Centrul Cultural Mehedinți
• Banaterra - o posibilă enciclopedie a Banatului- de la grupul Rastko
• en Legături la paginile necomerciale despre Banat ale grupului genealogy.ro- sinteză a problemelor legate de istoria Banatului, cu accent pe aspectele genealogice
• e-Patrimonium Timisiensis, de la Universitatea de Vest, Timișoara
• Memoria Banatului Arhivat în 22 martie 2008, la Wayback Machine.
• Praetorium (Mehadia) Arhivat în 18 iunie 2012, la Wayback Machine., de la Universitatea de Vest, Timișoara
• Tibiscum, de la Universitatea de Vest, Timișoara
• Prin Banat - Povești de pe plaiuri bănățene

v • d • m Regiuni istorice ale României Regiuni istorice Banat  · Crișana · Dobrogea (exclusiv Cadrilater) · Maramureș  · Moldova (inclusiv Basarabia cu Bugeacul, Bucovina și Herța) · Muntenia  · Oltenia  · Transilvania (inclusiv Ținutul Secuiesc)  · Zone etnografice românești Țara Amlașului · Țara Almăjului · Țara Bârsei · Țara Buzaielor · Țara Chioarului · Țara Făgărașului · Țara Hațegului · Țara Lăpușului · Țara Moților · Țara Năsăudului · Țara Oașului · Ținutul Pădurenilor · Mărginimea Sibiului · Țara Zarandului · Țara Silvaniei · maghiare Țara Călatei (Kalotaszeg) · Ținutul Ierului (Érmellék) · Ținutul Sării (Sóvidék) · săsești Ținutul Reghinului (Reener Ländchen) · ucrainene  ·