Bon Adrien Jeannot de Moncey
Bon Adrien Jeannot de Moncey | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [2][3][4] Moncey(d), Franche-Comté(d), Franța |
Decedat | (87 de ani) Paris, Franța |
Înmormântat | Cavoul Guvernatorilor[*] |
Cetățenie | Franța |
Ocupație | politician ofițer militar |
Limbi vorbite | limba franceză[4] |
Activitate | |
Ramura | Forțele armate ale Franței |
Gradul | maréchal d'Empire[*] |
Bătălii / Războaie | War of the Pyrenees[*][1] Războiul Peninsular[1] Războaiele napoleoniene[1] |
Decorații și distincții | |
Decorații | Legiunea de Onoare în grad de Mare Cruce[*] maréchal d'Empire[*] (din )[1] grand-croix de l'ordre royal et militaire de Saint-Louis[*] chevalier de l'ordre du Saint-Esprit[*] chevalier de l'ordre de Saint-Michel[*] Mareșal al Franței nume înscrise sub Arcul de Triumf din Paris[*] Chevalier Grand Croix de l'ordre de la Réunion[*] orden Sveatogo Vladimira 1-i stepeni[*] |
Modifică date / text |
Bon-Adrien Jeannot de Moncey, duce de Conegliano (31 iulie 1754 – 20 aprilie 1842) a fost un general francez al perioadei revoluționare și napoleoniene ce a primit în 1804 demnitatea de Mareșal al Franței. Faptele sale de arme țin mai ales de Războaiele Revoluției. Atașamentul său față de Împăratul Napoleon a fost unul profund și statornic, fapt ce a făcut din Moncey unul dintre oamenii de încredere ai Împăratului, cel căruia acesta i l-a încredințat pe propriul fiu, "Regele Romei", în 1814. Un episod care a intrat în legendă s-a derulat în 1840, atunci când, aflând despre reîntoarcerea rămășițelor lui Napoleon la Paris, Mareșalul, pe atunci Guvernator al Invalizilor, a fost auzit spunându-i doctorului său: „Mai lăsați-mă să trăiesc puțin, ca să îl pot primi pe Împărat”. Moncey avea să asiste la magnifica paradă ce a marcat depunerea rămășițelor la Domul Invalizilor, la finele căreia a rostit: „Acum, putem merge acasă să murim”.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Banc, Jean-Claude - „Dictionnaire des Maréchaux de Napoléon”, Pygmalion, ISBN 978-2-7564-0078-5