Andrzej Szczepkowski
| Andrzej Szczepkowski | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Sucha Beskidzka, voievodatul Polonia Mică, Polonia |
| Decedat | (73 de ani)[1] Varșovia, Polonia |
| Înmormântat | cimitirul Powązki[*] |
| Copii | Joanna Szczepkowska[*] |
| Cetățenie |  Polonia |
| Ocupație | actor regizor[*] |
| Limbi vorbite | limba poloneză |
| Alte premii | |
| Medalia Aniversării de 10 Ani a Poloniei Populare[*] Złoty Krzyż Zasługi[*] Krzyż Komandorski Orderu Odrodzenia Polski[*] | |
Modifică date / text  | |
Andrzej Tadeusz Szczepkowski (n. , Sucha Beskidzka, voievodatul Polonia Mică, Polonia – d. , Varșovia, Polonia) a fost un actor polonez de teatru și film, profesor de actorie, președinte al Asociației Artiștilor de Teatru Polonezi (1981-1982) și senator în prima legislatură postcomunistă a Republicii Poloneze (1989-1991).
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut pe 26 aprilie 1923 în orașul Sucha Beskidzka[2][3] din Munții Beschizi, ca fiu al lui Michał Szczepkowski și al Helenei (n. Recht), provenită dintr-o familie germană. A absolvit în 1938 cursurile gimnaziale ale Liceul Umanist V din Cracovia, continuându-și studiile în același an, după transferul tatălui său în interes de serviciu, la Liceul Neoclasic IV „Jan Długosz” din Liov, pe care l-a absolvit în 1940, când orașul se afla deja sub ocupație sovietică. A locuit la Liov până în 1944, iar în timpul ocupației germane a lucrat ca angajat pentru activitatea de reproducere a păduchilor la Institutul de cercetare a tifosului și virusurilor din Liov, condus de profesorul Rudolf Weigl.[2][4] Institutul a fost evacuat la Cracovia la începutul anului 1944, iar Szczepkowski s-a alăturat teatrului subteran condus de Adam Mularczyk și apoi trupei teatrale conduse de Wiktor Sadecki.[2]
În 1945 s-a înscris la cursurile de teatru de la Teatrul Vechi din Cracovia și a participat la Atelierul de film pentru tineri, condus de Antoni Bohdziewicz (așa-numitul „Prafilmówka Krakowska”).[2] A debutat ca actor la 26 octombrie 1945 în rolul locotenentului Otto Hilmer din piesa Burmistrz Stylmondu, pusă în scenă de regizorul Emil Chaberski la Teatrul Universal „Armata Poloneză” din Cracovia.[2][5] A jucat la Teatrul Vechi din Cracovia (1945), la Teatrul Universal „Armata Poloneză” din Cracovia (1945-1946) și la Teatrul de Cameră ambulant TUR din Cracovia (1946-1947).[2][5] În anul 1947 a absolvit cursurile de actorie de la Teatrul Vechi din Cracovia,[2][3] iar în următorii ani a lucrat la Teatrul Polonez din Poznań (1947-1948) și la Teatrul Śląski-Dąbrowskie „Stanisław Wyspiański” din Katowice (1948-1949).[2][5]
În 1949 s-a stabilit la Varșovia, evoluând pe rând ca actor la Teatrul Național (1949-1957), Teatrul Komedia (1957-1961), Teatrul Polonez (1961-1962), Teatrul Național (1962-1966), Teatrul Dramatic (1966-1968), Teatrul Național (1968-1971), Teatrul Dramatic (1971-1981) și Teatrul Polonez (1981-1988).[2][5] A îndeplinit, în plus, funcția de director artistic al Teatrului Dramatic în perioada 1966-1968.[2][5] A debutat ca regizor în 1960 cu spectacolul Pasztet jakich mało la Teatrul Komedia din Varșovia.[2] A interpretat, de asemenea, roluri în numeroase spectacole reprezentate în cadrul Teatrului de Televiziune (din 1958), precum și în spectacolele puse în scenă la cabaretele din Varșovia („Stańczyk”, „Szpak” și „Pod Egidą”).[5] S-a pensionat în anul 1988, dar a continuat să apară în spectacole puse în scenă la Teatrul Polonez și la Teatrul Ateneum.[2]
În afara activității actoricești și regizorale Andrzej Szczepkowski a fost lector la Școala Națională Superioară de Teatru „Aleksander Zelwerowicz” din Varșovia, pregătind mai multe promoții de actori[2][5] în perioada 1975-1991.[5] A îndeplinit, de asemenea, funcția de prodecan al Facultății de Actorie în anii 1978-1981.[2][5]
Andrzej Szczepkowski s-a implicat în apărarea drepturilor artiștilor de teatru polonezi, fiind membru (din 1945), vicepreședinte (1975-1980) și președinte (1981-1982) al Asociației Artiștilor de Teatru Polonezi, precum și membru și apoi președinte (1964-1968) al consiliului de conducere al Sindicatului Lucrătorilor din domeniul culturii și artei.[2][5] În timpul evenimentelor din august 1980, el s-a alăturat apelului a 64 de oameni de știință, scriitori și jurnaliști polonezi pentru ca autoritățile comuniste să intre în dialog cu muncitorii aflați în grevă.[6] A fost unul dintre inițiatorii boicotului actorilor în perioada legii marțiale și a jucat în spectacole găzduite în biserici.[2] Asociația Artiștilor de Teatru Polonezi, condusă de el, a fost dizolvată de autorități, dar Szczepkowski a continuat să fie considerat de majoritatea confraților săi ca președinte al breslei actorilor.[2] În această calitate, a luat cuvântul, alături de Lech Wałęsa, cu ocazia funeraliilor preotului Jerzy Popiełuszko, care fusese ucis de autorități.[2] A fost membru al Comitetului Independent al Culturii și al Comitetului Civic condus de Wałęsa, ca reprezentant al voievodatului Chełm .[2]
După căderea regimului comunist, Andrzej Szczepkowski a fost ales senator în Parlamentul Republicii Poloneze.[2] A fost autorul unui volum de epitafe în versuri pentru cei vii (intitulat Słóweczka),[2][3] dintre care cel mai cunoscut se referă la criticul de teatru și film Jan Alfred Szczepański („Tu leży Jaszcz. Przechodniu – naszcz!”/„Aici zace Jaszcz. Urinează, trecătorule!”)[7]
A fost distins cu Crucea de Merit de aur (1954)[8] și cu Medalia „A 10-a aniversare a Poloniei Populare” (1955).[9]
A murit la 31 ianuarie 1997 la Varșovia, la vârsta de 73 de ani,[3] și a fost înmormântat în Cimitirul Powązki din Varșovia (parcela 172–2–5).[2]
Viața particulară
[modificare | modificare sursă]S-a căsătorit cu Roma Parandowska, fiica scriitorului Jan Parandowski (1895-1978).[3] A fost tatăl actriței Joanna Szczepkowska (n. 1953) și bunicul actrițelor Maria Konarowska (n. 1980) și Hanna Konarowska (n. 1983).[2][3]
Filmografie
[modificare | modificare sursă]Actor
[modificare | modificare sursă]- 1951: Zwycięska droga (voce din off)
- 1957: Deszczowy lipiec - Wacek
- 1957: Pălăria lui Anatol - membru al bandei
- 1958: Żołnierz królowej Madagaskaru - mecena Władysław Mącki
- 1958: Pan Anatol szuka miliona - șeful bandei
- 1961: Drugi człowiek - Marian Wolski
- 1961: Historia żółtej ciżemki - banditul „Czarny Rafał”
- 1962: Wielka, większa i największa - tatăl Ikăi
- 1962: Cei doi care au furat Luna - naratorul
- 1963: Mansarda - Stanisław Witkiewicz
- 1963: Zacne grzechy - priorul Ignacy
- 1963: I ty zostaniesz Indianinem - Edmund „Szyjka”, membru al bandei
- 1964: Panienka z okienka - Jan Heweliusz
- 1965: Pinguinul (Pingwin), regia Jerzy Stefan Stawinski
- 1965: Urodzeni w roku 1944 (voce din off)
- 1965: Wojna domowa - Henryk Kamiński
- 1966: Cerul și iadul - Franciszek
- 1969: Pan Wołodyjowski - episcopul Lanckoroński
- 1971: Niebieskie jak Morze Czarne - directorul Puc
- 1973: Nunta - Nos
- 1975: Noce i dnie - notarul Wacław Holszański
- 1976: Goryle (voce din off)
- 1976: Zielone, minione...
- 1977: Cazul Gorgonova - Woźniakowski
- 1977: Pasja - Wodzicki
- 1977: Noce i dnie - notarul Wacław Holszański (invitat)
- 1978: Dorota - funcționar ministerial
- 1978: Sto koni do stu brzegów - colonelul Romaszewski
- 1979: Sekret Enigmy - Gustave Bertrand
- 1979: Tajemnica Enigmy - colonelul Bertrand
- 1980: Królowa Bona - episcopul Maciej Drzewicki
- 1985: Jezioro Bodeńskie - Thomson
- 1986: Cudowne dziecko
- 1987: Rajski ptak - profesorul
- 1988: Niezwykła podróż Baltazara Kobera - cardinalul Nenni
- 1988: Dotknięci - preotul Karol
- 1988: Król komputerów
- 1988: Królewskie sny - Wołczko
- 1988: Obywatel Piszczyk - Tubalny
- 1988: Spadek - notarul
- 1991: Życie za życie. Maksymilian Kolbe - Górecki
- 1991: Maria Curie (Marie Curie, une femme honorable) - tatăl lui Pierre Curie
- 1993: Święta miłości kochanej ojczyzny - el însuși
- 1993: Powrót Arsène’a Lupin - contele Kotowski
- 1994: Aktorski protest - el însuși
- 1994: Spółka rodzinna - Kajetan Sławski
- 1995: Awantura o Basię - actorul Antoni Walicki
- 1995: Próby domowe
- 1995: Opus Dei – dzieło Boga (voce din off)
- 1995: Uczeń diabła - generalul Burgoyne
- 1996: Był taki prezydent (voce din off)
Voce
[modificare | modificare sursă]- 1985: Kubuś Puchatek (Winnie de Pluș, basm muzical înregistrat pe casetă de Polskie Nagrania; CK 415, narator)
- 1986: Chatka Puchatka (basm muzical înregistrat pe casetă de Polskie Nagrania; CK 416, narator)
- 1989: Dzieci Arbatu (Copiii Arbatului, carte vorbită publicată de Departamentul Editorial și de Înregistrări al Asociației Poloneze a Nevăzătorilor)
Distincții
[modificare | modificare sursă]Decorații
[modificare | modificare sursă]- Crucea de Merit de aur (1954)[2][3][8]
- Crucea de comandor a Ordinului Polonia Restituta (1966)[2][3]
- Medalia „A 10-a aniversare a Poloniei Populare” (1955)[2][3][9]
- Medalia „A 30-a aniversare a Poloniei Populare” (1974)[2][3]
- Insigna „A 1000-a aniversare a statului polonez” (1967)[2][3]
Premii
[modificare | modificare sursă]- Premiul Comitetului de Radio și Televiziune pentru întreaga activitate teatrală la radio și televiziune (1966)[2][5]
- Premiu pentru rolul directorului Filarmonicii în spectacolul Rzeźnia după Sławomir Mrożek, pus în scenă la Teatrul Dramatic din Varșovia, la ediția a XVI-a Festivalului Artelor Contemporane Poloneze de la Wrocław (1975)[2][5]
- Premiu pentru rolul lui Pilat în piesa Grze o Narodzeniu i Męce Pańskiej la ediția a IX-a a Festivalului Teatral de la Opole (1983)[2][5]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Andrzej Tadeusz Szczepkowski, Internetowy Polski Słownik Biograficzny
- ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac ad ae pl Andrzej Szczepkowski în baza de date filmpolski.pl
- ^ a b c d e f g h i j k pl Andrzej Szczepkowski în baza de date filmweb.pl
- ^ „Alfabetyczny wykaz osób zatrudnionych w instytucie prof. Rudolfa Weigla i zawody niektórych z nich po II wojnie światowej”. lwow.home.pl. Accesat în .
- ^ a b c d e f g h i j k l m „Andrzej Szczepkowski”, Encyklopedia teatru polskiego, accesat în
- ^ „Apel (64 intelektualistów wraz z załączonym suplementem zawierającym nazwiska sygnatariuszy apelu)”. karta.org.pl. Accesat în .
- ^ Anna Bikont, Joanna Szczęsna (). Epitafia, czyli uroki roztaczane przez niektóre zwłoki. Varșovia: Prószyński i S-ka. pp. 15, 78–85.
- ^ a b M.P. z 1954 r. nr 112, poz. 1564
- ^ a b M.P. z 1955 r. nr 101, poz. 1400
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- „Andrzej Szczepkowski (1923–1997)”. gazeta.pl. . Arhivat din original în . Accesat în .
- Polski Słownik Biograficzny. 47. Varșovia-Cracovia: IH PAN, Wydawnictwo Towarzystwa Naukowego „Societas Vistulana”. . pp. 372–375.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Andrzej Szczepkowski la Internet Movie Database
- pl Andrzej Szczepkowski în baza de date filmweb.pl
- pl Andrzej Szczepkowski în baza de date filmpolski.pl
