De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Un număr întreg se numește cel mai mare divizor comun (prescurtat c.m.m.d.c.) a numerelor întregi și dacă și numai dacă pentru orice divizor comun al lui și , este un divizor al lui .
Este numit c.m.m.d.c. un număr întreg având proprietățile:
- și ( este divizor comun al numerelor și );
- orice alt divizor comun al numerelor și divide pe (adică ( și )).
- Teorema:
Fie și două numere întregi. Atunci există exact două numere întregi opuse, și , cu statut de c.m.m.d.c. al numerelor și .
Observație: Numărul pozitiv dintre cele două se noteaza , iar valoarea sa se calculează folosind algoritmul lui Euclid.
- Teorema:
Fie și două numere întregi și un c.m.m.d.c. al lor (oricare din cei doi). Atunci există două numere întregi, și , astfel încât .
- Exemplu:
Dacă , atunci există numerele întregi și , astfel încât .
Observatii:
Două numere întregi și se numesc prime între ele dacă . Deducem că două numere întregi și sunt prime între ele dacă și numai dacă există două numere întregi, și , astfel încât .[1]
- Algoritmul privind calculul c.m.m.d.c.:
- Se descompun numerele în factori primi;
- Se aleg factorii primi comuni (o singură dată fiecare), cu exponentul cel mai mic și se înmulțesc între ei.
Produsul obținut este c.m.m.d.c. căutat.
- Exemplu:
- ,
- ,
- ,
Deci:
Prin urmare: