Cancer esofagian
| Cancer esofagian | |
 Figură ce ilustrează cancerul esofagian în stadiu avansat, extins la ficat | |
| Specialitate | oncologie Chirurgie generală gastroenterologie  |
|---|---|
| Metodă de diagnostic | endoscopie tomografie computerizată[*] tomografie cu emisie de pozitroni[*] biopsie |
| Clasificare și resurse externe | |
| ICD-9 | 150 |
| ICD-10 | C15 |
| ICD-11 | |
| ICD-9-CM | 150.4[1] 150.3[1] 150.2[2][1] 150.5[1] 150.8[1] |
| OMIM | 133239 |
| DiseasesDB | 9150 |
| MedlinePlus | 000283 |
| eMedicine | article/277930 article/368206 |
| MeSH ID | D004938 |
Modifică date / text  | |
Cancerul esofagian (sau cancerul de esofag) este cancerul conductului de alimente, numit esofag, care leagă faringele de stomac.[3] Simptomele adesea includ dificultăți de înghițire și pierderi de greutate. Alte simptome pot include dureri la înghițire, voce răgușită, ganglioni limfatici măriți în jurul claviculei, tuse seacă și, posibil, expectoriație cu sânge sau vărsătură cu sânge.[4]
Tipuri și cauze
[modificare | modificare sursă]Cele două subtipuri principale ale bolii sunt carcinomul scuamos esofagian, întâlnit mai frecvent în țările în curs de dezvoltare și adenocarcinomul esofagian, întâlnit mai frecvent în țările dezvoltate.[3] Se întâlnesc și o serie de tipuri mai rare.[3] Carcinomul scuamos apare în celulele epiteliale care căptușesc esofagul.[5] Adenocarcinomul apare în celulele glandulare din porțiunea inferioară a esofagului, adesea când acestea deja s-au transformat în celule de tip intestinal (boală cunoscută sub numele de Esofagul Barrett).[3][6] Cele mai frecvente cauze ale tipului scuamos sunt: tutunul, alcoolul, băuturile foarte fierbinți și alimentația necorespunzătoare.[7] Cele mai frecvente cauze ale adenocarcinomului sunt consumul de tutun, obezitatea și refluxul gastroesofagian.[7]
Diagnostic și tratament
[modificare | modificare sursă]Boala se diagnostichează prin biopsie realizată cu ajutorul unui endoscop (o cameră cu fibră optică).[8] Prevenirea include renunțarea la fumat și consumarea de alimente sănătoase.[3][4] Tratamentul se bazează pe stadiul cancerului și localizare, de rând cu starea generală a persoanei și preferințe individuale. Cancerele scuamoase mici și localizate pot fi tratate doar prin intervenție chirurgicală, în speranța vindecării. În majoritatea celorlate cazuri, pe lângă intervenții chirurgicale, se utilizează chimioterapia cu sau fără radioterapie.[8] Creșterea tumorilor mai mari poate fi încetinită prin chimioteraprie și radioterapie. [3] Când boala este extinsă sau persoana afectată nu ar putea suporta intervenții chirurgicale, deseori se recomandă tratamentul paliativ.[8] Rezultatele sunt legate de gradul de extindere a bolii și de alte afecțiuni, dar, în general, tind să fie destul de slabe, deoarece diagnoticarea survine, de obicei, târziu.[3][9] Rata de supraviețuire la 5 ani se situează între 13% și 18%.[4][10]
Epidemiologie
[modificare | modificare sursă]În 2012, cancerul esofagian era al optulea cel mai frecvent tip de cancer din lume, cu 456.000 de cazuri noi,[3] cauzând în jur de 400.000 de decese, în creștere de la 345.000 în 1990.[3][11] Cifrele diferă considerabil de la o țară la alta, aproximativ o jumătate din cazuri producându-se în China. Este de 3 ori mai întâlnit la bărbați decât la femei.[3]
Cazuri notabile
[modificare | modificare sursă]- Humphrey Bogart, actor, a murit de cancer esofagian în 1957, la 57 de ani.
- Ștefan Augustin Doinaș, poet român
- Christopher Hitchens, autor și jurnalist, a murit de cancer esofagian în 2011, la vârsta de 62 de ani.[12]
- Morrissey, în octombrie 2015, a declarat că are boala și și-a descris experiența pe care a avut-o la aflarea veștii.[13]
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d e Disease Ontology, accesat în
- ^ Monarch Disease Ontology release 2018-06-29[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor); - ^ a b c d e f g h i j Montgomery, EA; et al. (). „Oesophageal Cancer”. În Stewart, BW; Wild, CP. World Cancer Report 2014. World Health Organization. pp. 528–543. ISBN 9283204298.
- ^ a b c Ferri, FF, ed. (). „Esophageal Tumors”. Ferri's clinical advisor 2013. Philadelphia, PA: Mosby (Elsevier). pp. 389–391. ISBN 9780323083737.
- ^ Kelsen, David (). Gastrointestinal oncology: principles and practices (ed. 2nd). Philadelphia, Pa.: Lippincott Williams & Wilkins. p. 4. ISBN 9780781776172.
- ^ Whittemore, edited by David Schottenfeld, Joseph F. Fraumeni, Jr.; associate editors, Graham A. Colditz, Jonathan M. Samet, Alice S. (). Cancer epidemiology and prevention (ed. 3rd). Oxford: Oxford University Press. p. 697. ISBN 9780199747979.
- ^ a b Zhang, HZ; Jin, GF; Shen, HB (). „Epidemiologic differences in esophageal cancer between Asian and Western populations”. Chinese journal of cancer. 31 (6): 281–6. doi:10.5732/cjc.011.10390. PMC 3777490
. PMID 22507220.
- ^ a b c Stahl, M; Mariette, C; Haustermans, K; Cervantes, A; Arnold, D; ESMO Guidelines Working, Group (). „Oesophageal cancer: ESMO Clinical Practice Guidelines for diagnosis, treatment and follow-up”. Annals of oncology : official journal of the European Society for Medical Oncology / ESMO. 24 Suppl 6: vi51–6. doi:10.1093/annonc/mdt342. PMID 24078662.
- ^ Enzinger PC, Mayer RJ (). „Esophageal cancer” (PDF). N. Engl. J. Med. 349 (23): 2241–52. doi:10.1056/NEJMra035010. PMID 14657432.
- ^ „SEER Stat Fact Sheets: Esophageal Cancer”. National Cancer Institute. Accesat în .
- ^ Lozano, R; Naghavi, M; Foreman, K; Lim, S; Shibuya, K; Aboyans, V; Abraham, J; Adair, T; et al. (). „Global and regional mortality from 235 causes of death for 20 age groups in 1990 and 2010: a systematic analysis for the Global Burden of Disease Study 2010”. Lancet. 380 (9859): 2095–128. doi:10.1016/S0140-6736(12)61728-0. PMID 23245604.
- ^ „Christopher Hitchens' widow on his death: "God never came up"”. www.cbsnews.com. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Morrissey Talks Trump, Cancer Diagnosis, TSA Groping With Larry King”. Rolling Stone. . Arhivat din original la . Accesat în .
