Leon al Constantinopolului

Leon al Constantinopolului
Date personale
Născut	secolul al XI-lea
Decedat	ianuarie 1143 Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit
Religie	creștinism ortodox[*]​
Ocupație	preot
Funcția episcopală
Modifică date / text

Leon Styppes (în greacă Λέων Στυππῆς; n. secolul al XI-lea – d. ianuarie 1143, Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit) a fost un cleric ortodox grec care a slujit ca patriarh ecumenic al Constantinopolului din 1134 și până la moartea sa în 1143.^[1]

A fost preot și mare econom al Bisericii „Sfânta Sofia” din Constantinopol înainte de alegerea sa ca patriarh.^[2] Sinodul Patriarhiei Constantinopolului l-a ales patriarh în mai 1134,^[1] ca succesor al patriarhului Ioan al IX-lea (1111-1134), care a murit, potrivit teologului bizantinolog francez Venance Grumel, în a doua jumătate a lunii aprilie 1134.^[3] Alegerea sa a avut loc după ce, potrivit unui document sinodal din mai 1134 (mai 6642, conform numerotației anilor din acea vreme), Sinodul a dat un aviz negativ transferării pe tronul constantinopolitan a patriarhului Ioan al VI-lea al Antiohiei (1106-1134), care nu călcase niciodată în Antiohia, dar își exersase însă autoritatea asupra mitropoliilor de pe teritoriul imperial din jurisdicția sa.^[3]

Păstorirea sa a avut loc în timpul domniei împăratului bizantin Ioan al II-lea Comnenul (1118-1143) și nu s-a remarcat prin evenimente importante.^[4] Patriarhul Leon Styppes este cunoscut pentru penitențe severe aplicate, la cererea sa, laicilor dovediți vinovați de săvârșirea unor practici magice. În 1140 a prezidat un sinod care a condamnat scrierile mistice lăsate de un teolog laic recent decedat, Constantin Chrysomallos, ca erezii bogomile. Un decret al său privind legalitatea anumitor căsătorii a fost publicat în Jus Orientale și Jus Graeco-Romanum și este citat adesea de Niccolò Comneno Papadopoli^⁠(d).^[5]

Durata patriarhatului său variază de la un autor la altul: 8 ani (manuscrisul Paris. supp. 1034), 8 ani și jumătate (Nichifor Calist), 8 ani și 8 luni (Leunclavius, Matei Cigalas și Filip de Novara) și 9 ani (manuscrisele Paris. supp. 755, Atheniensis 1372 și Laurentianus LIX 13).^[6] Din coroborarea informațiilor incluse în toate aceste surse istorice, teologul și bizantinologul francez Venance Grumel (secretar al Revue des études byzantines și autor al unei cronologii a patriarhilor de Constantinopol) consideră că durata patriarhatului lui Leon ar fi de 8 ani și 8 luni, ca urmare a acordului între Leunclavius, Matei Cigalas și Filip de Novara (surse independente una de alta), deoarece, după opinia sa, cei 9 ani menționați în cele trei manuscrise par a fi o rotunjire și semnifică faptul că s-ar fi depășit 8 ani și jumătate.^[1] Alte surse precum Dictionnaire de théologie catholique și listele lui Karl Krumbacher menționează, de asemenea, că patriarhul Leon a păstorit în perioada 1134-1143.^[7]

Patriarhul Leon a murit prin urmare în ianuarie 1143,^[8] cu trei luni înaintea împăratului Ioan al II-lea Comnenul (8 aprilie 1143).^[9] Succesorul desemnat de împărat, Manuel I Comnen, a rămas timp de 30 zile în Cilicia pentru a pregăti funeraliile tatălui său și, după îmbarcarea rămășițelor pământești pe o corabie imperială, a pornit în fruntea armatei bizantine către Constantinopol, unde a ajuns la 27 iunie 1143, potrivit lui Michael Angold,^[10] sau în cursul lunii iulie 1143, potrivit lui Venance Grumel.^[11] Pentru a-și asigura poziția de împărat în fața altor pretendenți la tron, Manuel a încercat să-și grăbească încoronarea și, pentru aceasta, trebuia mai întâi să numească un nou patriarh.^[11] El l-a ales ca patriarh pe Mihail Kourkouas, starețul Mănăstirii Oxeia,^[10] care fost întronizat în iulie 1143.^[11]

Biserica Ortodoxă l-a proclamat sfânt și îi cinstește memoria în ziua de 12 noiembrie.

• Michael Angold (1995), „Church and politic under Manuel I Comnenus”, în Church and Society in Byzantium under the Comneni, 1081-1261, Cambridge University Press, pp. 73-115. ISBN: 978-0-521-26986-5
• Venance Grumel (1943), „La chronologie des patriarches de Constantinople de 1111 à 1206”, în Études byzantines^⁠(d), vol. 1, pp. 250-270.
• Paul Magdalino (1993), The Empire of Manuel I Komnenos, Cambridge University Press, pp. 279–283, ISBN 0-521-305713