Nothing Special   »   [go: up one dir, main page]

Sari la conținut

Julius Zeyer

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(dif) ← Versiunea anterioară | afișează versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Julius Zeyer
Date personale
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Praga, Imperiul Austriac[5][6][7][4] Modificați la Wikidata
Decedat (59 de ani)[1][2][3][4][8] Modificați la Wikidata
New Town⁠(d), Regatul Boemiei, Austro-Ungaria[8] Modificați la Wikidata
Înmormântatcimitirul Vyšehrad[*][9] Modificați la Wikidata
Frați și suroriJan Zeyer[*][[Jan Zeyer (arhitect ceh)|​]]  Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Austriac ()
 Austro-Ungaria () Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
poet
romancier[*]
dramaturg
scriitor de literatură științifico-fantastică[*]
prozator[*]
traducător Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză
limba germană
limba rusă
limba italiană
limba spaniolă
limba sanscrită
limba cehă[10][7][11] Modificați la Wikidata
Activitate
Opere semnificativeVyšehrad[*][[Vyšehrad |​]]
Radúz a Mahulena[*][[Radúz a Mahulena |​]]
Jan Maria Plojhar[*][[Jan Maria Plojhar |​]]
Tři legendy o krucifixu[*][[Tři legendy o krucifixu |​]]  Modificați la Wikidata
Semnătură

Julius Zeyer (n. , Praga, Imperiul Austriac – d. , New Town⁠(d), Regatul Boemiei, Austro-Ungaria) a fost un prozator, poet și dramaturg ceh.

Zeyer s-a născut la Praga, ca fiu al Eleonorei (născută Weissel) și a lui Jan Zeyer, un negustor de cherestea.[12] Tatăl său provenea din nobilimea franceză (alsaciană), iar mama lui era originară dintr-o familie de evrei și s-a convertit la Catolicism.[13][14] Zeyer a învățat limba cehă de la bonă. Era de așteptat să preia fabrica familiei, dar în schimb a decis să învețe tâmplăria. Încercările de a urma liceul și facultatea nu au avut succes. În timpul vieții sale a călătorit frecvent în Europa și Orient. După 1877 s-a mutat la Vodňany, unde a petrecut peste un deceniu, ocupându-se cu activitatea literară. Ulterior, el a revenit la Praga. A murit la Praga.

Poemele și proza lui Zeyer sunt neliniștite, nostalgice, mistice, deprimante și au, de obicei, un sfârșit tragic. El a amestecat de multe ori legende străine cu teme naționale specifice istoriei și societății cehe.[15] Ca și decadenții, opera sa combină adesea imagini religioase și erotice. El a fost asociat cu școala „Lumír”, un grup de scriitori care s-a grupat în jurul revistei cu același nume și au fost influențați de scriitorii din Europa de Vest, în special din Franța.[16]

Poemele epice ale lui Zeyer, inclusiv Vysehrad (1880) și Karolinská epopeja (1896), sunt inspirate din legendele cehești și franțuzești și elogiază trecutul glorios al strămoșilor, comparativ cu prezentul sumbru. El s-a inspirat din istoria francezăcehă, rusă și irlandeză. Romanele sale descriu persoane care încearcă să trăiască o viață mai bună sub însuflețirea idealurilor romantice și oameni care-și găsesc pacea doar în momentul morții. Romanul său semi-autobiografic Jan Maria Plojhar (1891) se referă la condiția tragică a unui artist. Lucrările dramatice ale lui Zeyer au fost scrise într-un stil similar. Cartea sa Tri legendy o krucifixu (1895) foloseste povestea răstignirii lui Hristos pentru a explora tema naționalismului ceh și valoarea artei.[17] Prima povestire, "Inultus" urmărește povestea unei sculptorițe italiene care încearcă să creeze un tablou real al răstignirii. Ideea unei artiste înnebunite de munca sa este explorată în povestire și duce la moartea modelului ei, un vagabond ceh pe nume Inultus, pe care ea îl ucide într-o criză de nebunie a creației.

Josef Suk a compus Pohádka (Basm) după o piesă de teatru a lui Zeyer.

  1. ^ a b Julius Zeyer, SNAC, accesat în  
  2. ^ a b Julius Zeyer, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  3. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b c Czech National Authority Database, accesat în  
  5. ^ a b The Fine Art Archive, accesat în  
  6. ^ Зейер Юлиус, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  7. ^ a b Zeyer, Julius (BLKÖ)[*][[Zeyer, Julius (BLKÖ) (entry in the Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich (vol. 59, p. 353))|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  8. ^ a b Archiv hl. m. Prahy, Matrika zemřelých u sv. Štěpána, sign. ŠT Z13, s. 56 (în cehă), Sbírka matrik v Archivu hl. m. Prahy[*][[Sbírka matrik v Archivu hl. m. Prahy (vital records of parishes and civil registries in Prague, Czechia)|​]] 
  9. ^ BillionGraves 
  10. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  11. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  12. ^ Robert B. Pynsent, Julius Zeyer: The Path to Decadence, Mouton, 1973.
  13. ^ Jan Bažant; Nina Bažantová; Frances Starn, The Czech reader : history, culture, politics, Durham, NC : Duke University Press, 2010.
  14. ^ Fred Skolnik, Michael Berenbaum, Encyclopaedia Judaica, Volume 21, Macmillan Reference USA, 2007.
  15. ^ Naughton, James. „Czech Literature, 1774 to 1918”. Oxford University. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ Bolton, Jonathan. „Zeyer, Julius”. YIVO Encyclopedia of Jews in Eastern Europe. Accesat în . 
  17. ^ Richter, Vaclav. „Inultus - un conte pragois de Julius Zeyer”. Radio Prague. Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]