verde

Din latină vir(i)dis.

• AFI: /'ver.de/

Declinarea substantivului verde
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	verde	-
Articulat	verdele	-
Genitiv-Dativ	verdelui	-
Vocativ	verdele	-

1. una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată între galben și albastru, care este aceea a frunzelor, a ierbii fragede etc.

   culoarea verde:

• vernil

• verde de Paris

• (loc. adj.) De verde = a) (despre cărți de joc) de culoarea numită "pică"; b) (în limbajul ghicitorilor în cărți; despre oameni) cu ochii verzi și cu părul negru.

• A i se face (cuiva) verde înaintea ochilor = a i se face (cuiva) rău, a-i veni amețeală

Declinarea adjectivului verde
	Singular	Plural
Masculin	verde	verzi
Feminin	verde	verzi
Neutru	verde	verzi

1. care are culoarea frunzelor, a ierbii sau, în general, a vegetației proaspete de vară.
2. (fig.) (despre oameni; adesea cu determinarea "la față") palid.

   Verde la față de mânie.

3. (despre plante sau părți ale lor) plin de sevă, care nu s-a uscat; viu.
4. (despre legume și fructe) care nu a ajuns la deplină maturitate; crud, necopt.
5. (despre piei) care nu a fost prelucrat, tăbăcit; brut.
6. (fig.) (despre oameni) voinic, viguros; curajos, [îndrăzneț].
7. (adesea adverbial) sincer, deschis, fățiș.

• 2: palid, învinețit, livid, vânăt
• 3: viu, proaspăt
• 4: crud
• 5: netăbăcit
• 6: puternic, viguros, robust, solid, tare, vânjos, voinic, zdravăn
• 7: deschis, direct, fățiș, franc, sincer

• 4: copt, uscat

• zonă verde

• (substantivat) A îndruga (la) verzi și uscate = a spune lucruri inutile, nimicuri, minciuni
• (adverbial) A spune verde = a spune adevărul de-a dreptul, fără menajamente
• A visa (a vedea sau a spune) cai verzi pe pereți = a-și imagina (sau a spune) lucruri neverosimile

• DEX online

---

(asturianu)

Din latină viridis.

• AFI: /ˈbeɾ.ðe/

verde m., verdes pl.

1. verde

Declinarea adjectivului verde
	Singular	Plural
Masculin	verde	verdes
Feminin	verde	verdes

1. verde

   culoarea verde:

---

(corsu)

Din latină viridis.

• AFI: /ˈβe.r.de/

verde m.

1. verde

Declinarea adjectivului verde
	Singular	Plural
Masculin	verde	'
Feminin	verde	'

1. verde

   culoarea verde:

---

(galego)

Din latină viridis.

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

verde m., verdes pl.

1. verde

Declinarea adjectivului verde
	Singular	Plural
Masculin	verde	verdes
Feminin	verde	verdes

1. verde

   culoarea verde:

---

(italiano)

Din latină viridis.

• AFI: /ˈverde/

verde m., verdi pl.

1. verde

   culoarea verde:

2. verdeață, verdură

• inverdire
• verdastro
• verdazzurro
• verdemare, verde mare
• verdeggiare
• verdiccio
• verdognolo
• verdone
• verdura
• verduzzo

Declinarea adjectivului verde
	Singular	Plural
Masculin	verde	verdi
Feminin	verde	verdi

1. verde
2. palid
3. crud, necopt

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

(português)

Din latină viridis.

• AFI: /'veɾ.dɨ/

verde m., verdes pl.

1. verde

   culoarea verde:

• esverdeado
• verdejar

Declinarea adjectivului verde
	Singular	Plural
Masculin	verde	verdes
Feminin	verde	verdes

1. verde

---

(español)

Din latină viridis.

• AFI: /'beɾ.ðe/

verde m., verdes pl.

1. verde

   culoarea verde:

Declinarea adjectivului verde
	Singular	Plural
Masculin	verde	verdes
Feminin	verde	verdes

1. verde
2. crud, necopt
3. ageamiu, începător; naiv
4. palid
5. murdar