vernis
Etimologie
Din franceză vernis.
Pronunție
- AFI: /ver'nis/
Substantiv
| Declinarea substantivului vernis | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vernis | invariabil |
| Articulat | vernisul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | vernisului | invariabil |
| Vocativ | vernisule | invariabil |
- soluție formată din rășini (naturale sau artificiale) și dintr-un solvent, care, aplicată pe anumite obiecte, formează la uscare un strat neted și lucios, cu rol ornamental sau protector; (p.ext.) lac.
- (fig.) ceea ce dă un aspect sau o culoare favorabilă cuiva sau la ceva.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online