unifica
Etimologie
Din franceză unifier, italiană < latină unificare.
Pronunție
- AFI: /u.ni.fiˈka/
Verb
| Conjugarea verbului unifica | |
| Infinitiv | a unifica |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
unific |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să unifice |
| Participiu | unificat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni.
- (v.tranz.) a cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar.
- A unifica ortografia.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online