rămășiță

română

Din rămas + sufixul -iță.

Declinarea substantivului rămășiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rămășiță	rămășițe
Articulat	rămășița	rămășițele
Genitiv-Dativ	rămășiței	rămășițelor
Vocativ	rămășiță	rămășițelor

ceea ce a rămas dintr-un tot sau dintr-o cantitate oarecare, după ce a dispărut sau a fost utilizată cea mai mare parte; rest.
ceea ce a rămas neexecutat, neîmplinit dintr-o datorie, dintr-o obligație.
(înv.) ceea ce prisosește.
ceea ce lipsește până la cantitatea sau limita prevăzută.
(înv.) rezultatul unei scăderi; rest.