instrucțiune
Etimologie
Din franceză instruction < latină instructio, instructionis.
Pronunție
- AFI: /in.struk.ʦi'u.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului instrucțiune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | instrucțiune | instrucțiuni |
| Articulat | instrucțiunea | instrucțiunile |
| Genitiv-Dativ | instrucțiunii | instrucțiunilor |
| Vocativ | instrucțiune | instrucțiunilor |
- indicație dată cuiva cu privire la îndeplinirea unui lucru.
- instrucție.
- (la pl.) îndrumări date de către conducerea unui organ ierarhic superior organelor administrative în subordine; textul sau broșura care cuprinde aceste îndrumări.
- (inform.) unitate sintactică a programului unui calculator conținând informația și indicând operația de efectuat.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online