indicare

Derivat din a indica.

• AFI: /in.di'ka.re/

Declinarea substantivului indicare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	indicare	indicări
Articulat	indicarea	indicările
Genitiv-Dativ	indicării	indicărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a indica.

• trasare, menționare, specificare, precizare, prescriere, semnalare, arătare, desemnare

• indica, indicator, indicație, indicațiune, indicat

---

(italiano)

Din latină indicare.

• AFI: /in.di.ˈka.re/

1. a indica
2. a arăta, a marca, a însemna
3. a recomanda, a sfătui

• 1: mostrare
• 2: consigliare, richiedere

• indicativo
• indicato
• indicatore
• indicazione
• indice

---

(Latina)

Derivat regresiv din indicō.

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

1. forma de infinitiv prezent pentru indicō.