furnicar

Din latină populară *formicarius sau *formīcārium < formīca („furnică”). Înrudit cu italiană formicaio, portugheză formigueiro, spaniolă hormiguero, catalană formiguer și friulană furmiâr.

• AFI: /fur.ni'kar/

Declinarea substantivului furnicar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	furnicar	furnicare
Articulat	furnicarul	furnicarele
Genitiv-Dativ	furnicarului	furnicarelor
Vocativ	furnicarule, furnicare	furnicarelor

1. (entom.) ridicătură mică de pământ care adăpostește o colonie de furnici.

   Un furnicar de furnici.

2. (entom.) totalitatea furnicilor dintr-un mușuroi.
3. (fig.) mulțime (de oameni) care mișună.

• 1: (entom.) mușuroi

• formic
• furnica
• furnicare
• furnicat
• furnică
• furnicătură
• furnicel
• furnicos
• înfurnica
• înfurnicare
• înfurnicat

• termită

Din furnică + sufixul -ar.

Declinarea substantivului furnicar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	furnicar	furnicari
Articulat	furnicarul	furnicarii
Genitiv-Dativ	furnicarului	furnicarilor
Vocativ	furnicarule, furnicare	furnicarilor

1. (ornit.) albinărel.
2. (zool.) (Myrmecophaga, mai ales Myrmecophaga jubata) mamifer din America de Sud, cu capul lung și îngust, cu botul ascuțit, cu limba lungă și cleioasă, care se hrănește cu furnici.

• 1: (ornit.) albinărel, prigorie
• 2: (zool.) urs furnicar

• furnică

• tamandua

• DEX online